Convenţia din 12.10.29 pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internaţional

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.766-XIII din 06.03.96 CONVENŢIA PENTRU UNIFICAREA UNOR REGULI PRIVITOARE LA TRANSPORTUL AERIAN INTERNAŢIONAL din 12.10.29 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.213 Capitolul 1 Obiect-Definiţii Articolul 1 1) Prezenta Convenţie se aplică oricărui transport internaţional de persoane, bagaje sau mărfuri, efectuat prin aeronavă contra plată. Ea se aplică, de asemenea, transporturilor gratuite efectuate prin aeronavă de către o întreprindere de transporturi aeriene. (2) Este calificat transport internaţional, în sensul prezentei Convenţii, orice transport în care, potrivit stipulaţiunilor părţilor, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, cu sau fără întrerupere a transportului sau transbordare, sunt situate, fie pe teritoriul a două Înalte Părţi Contractante, fie pe teritoriul unei singure Înalte Părţi Contractante, dacă este prevăzută o oprire pe un teritoriu supus suveranităţii, suzeranităţii, mandatului sau autorităţii unei alte Puteri chiar necontractantă. Transportul, fără o atare oprire, între teritoriile supuse suveranităţii, suzeranităţii, mandatului sau autorităţii aceleeaşi Înalte Părţi Contractante nu este considerat ca internaţional în sensul prezentei Convenţii. 3) Transportul, ce urmează a fi executat de către mai mulţi transportatori aerieni succesivi, e considerat a constitui, pentru aplicarea acestei Convenţii, un transport unic, atunci cînd a fost privit de către părţi ca fiind o singură operaţiune, ce a fost încheiat sub forma unui singur contract sau a unei serii de contracte şi nu pierde caracterul său internaţional prin faptul că un singur contract sau o serie de contracte trebuie executate integralmente pe teritoriul supus suveranităţii, suzeranităţii, mandatului sau autorităţii unei aceleiaşi Înalte Părţi Contractante. Articolul 2 1) Convenţia se aplică la transporturile efectuate de stat sau de alte persoane juridice de drept public, în condiţiile prevăzute la articolul 1. 2) Sunt exceptate de la aplicarea prezentei Convenţii transporturile efectuate sub regimul convenţiilor poştale internaţionale. Capitolul II Documente de transport Secţiunea I. - Bilet de călătorie Articolul 3 1) Pentru transportul călătorilor, transportatorul este obligat să elibereze un bilet de călătorie, ce trebuie să conţină următoarele menţiuni: a) locul şi data emisiunii; b) punctele de plecare şi de destinaţiune; c) opririle prevăzute, cu rezerva facultăţii pentru transportator să stipuleze că le va putea modifica în caz de nevoie şi fără ca această modificare să poată face ca transportul să-şi piardă caracterul său internaţional; d) numele şi adresa transportatorului sau transportatorilor; e) indicaţia că transportul e supus regimului responsabilităţii stabilit prin prezenta Convenţie. 2) Lipsa, neregularitatea sau pierderea biletului nu atinge nici existenţa, nici validitatea contractului de transport, care va fi la fel supus regulilor prezentei Convenţii. Totuşi, dacă transportatorul acceptă transportarea călătorului fără a i se fi liberat un bilet de călătorie, el nu va avea dreptul să invoce dispoziţiile acestei Convenţii, ce exclud sau limitează răspunderea sa. Secţiunea II- Buletin de bagaje Articolul 4 1) Pentru transportul bagajelor, altele decît micile obiecte personale luate de călător în paza sa, transportatorul este obligat să elibereze un buletin de bagaje. 2) Buletinul de bagaje e completat în două exemplare, unul pentru călător, celălalt pentru transportator. 3) El trebuie să conţină următoarele menţiuni: a) locul şi data emisiunii; b) punctele de plecare şi de destinaţie; c) numele şi adresa transportatorului sau transportatorilor; d) numărul biletului de călătorie; e) indicaţia că predarea bagajelor e făcută purtătorului buletinului; ; f) numărul şi greutatea coletelor; g) suma valorii declarate conform articolului 22, alineatul 2); h) indicaţia că transportul e supus regimului responsabilităţii stabilit prin prezenta Convenţie. 4) Lipsa, neregularitatea sau pierderea buletinului nu ating nici existenţa, nici validitatea contractului de transport, care va fi la fel supus regulilor prezentei Convenţii. Totuşi, dacă transportatorul primeşte bagajele fără să se fi eliberat buletin sau dacă buletinul nu conţine menţiunile indicate la literele d), f), h), transportatorul nu va avea dreptul să invoce dispoziţiile acestei Convenţii care exclud sau limitează răspunderea sa. Secţiunea III. - Scrisoare de transport aerian Articolul 5 1) Orice transportator de mărfuri are dreptul să ceară expeditorului stabilirea şi predarea unui titlu (act) numit: scrisoare de transport aerian; orice expeditor are dreptul să ceară transportatorului primirea acestui document. 2) Totuşi, lipsa neregularitatea sau pierderea acestui act nu ating nici existenţa, nici validitatea contractului de transport, care va fi, la fel, supus regulilor prezentei Convenţii, cu rezerva dispoziţiilor articolului 9. Articolul 6 1) Scrisoarea de transport aerian e întocmită de expeditor în trei exemplare originale şi predată împreună cu marfa. 2) Primul exemplar poartă menţiunea pentru transportator şi e semnat de expeditor. Al doilea exemplar poartă menţiunea pentru destinatar; e semnat de expeditor şi de transportator însoţeşte marfa. Al treilea exemplar e semnat de transportator şi e predat expeditorului după primirea mărfii. 3) Semnătura transportatorului trebuie aplicată îndată după primirea mărfii. 4) Semnătura transportatorului poate fi înlocuită cu o ştampilă; semnătura a expeditorului poate fi imprimată sau înlocuită cu o ştampilă. 5) Dacă la cererea expeditorului transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian, se consideră, pînă la proba contrarie, că o face în contul expeditorului. Articolul 7 Transportatorul de mărfuri are dreptul să ceară expeditorului întocmirea de scrisori de transport aerian diferite, dacă sunt mai multe colete. Articolul 8 Scrisoarea de transport aerian trebuie să conţină următoarele menţiuni: a) locul unde documentul a fost făcut şi data la care a fost întocmit; b) punctele de plecare şi de destinaţie; c) opririle prevăzute, cu rezerva facultăţii, pentru transportator, să stipuleze că le va putea modifica în caz de nevoie şi fără ca această modificare să poată face ca transportul să-şi piardă caracterul său internaţional; d) numele şi adresa expeditorului; e) numele şi adresa primului transportator; f) numele şi adresa destinatarului, dacă ar fi cazul; g) felul mărfii; h) numărul, felul ambalajului, mărcile particulare sau numerele coletelor; i) greutatea, cantitatea, volumul sau dimensiunile mărfii; j) starea aparentă a mărfii şi a ambalajului; k) costul transportului, dacă e stipulat, data şi locul plăţii, persoana care trebuie să plătească; l) dacă expedierea se face contra ramburs, preţul mărfurilor şi, eventual, totalul cheltuielilor; m) totalul valorii declarate conform art. 22, alin. 2); n) numărul exemplarelor scrisorii de transport aerian; o) documentele transmise transportatorului spre a însoţi scrisoarea de transport aerian; p) durata transportului şi indicarea sumară a căii de urmat (via), dacă au fost stipulate; q) indicaţia că transportul e supus regimului responsabilităţii stabilit prin prezenta Convenţie. Articolul 9 Dacă transportatorul primeşte mărfuri fără a se fi întocmit o scrisoare de transport aerian sau dacă aceasta nu conţine toate menţiunile indicate în articolul 8 a) - i), q), transportatorul nu va avea dreptul să invoce dispoziţiile acestei Convenţii, care exclud sau limitează răspunderea sa. Articolul 10 1) Expeditorul e răspunzător de exactitatea îndicaţiunilor şi declaraţiunilor privitoare la marfă, pe care le înscrie în scrisoarea de transport aerian. 2) Va suporta răspunderea oricărei daune suferite de către transportator sau orice altă persoană din cauza indicaţiunilor sau declaraţiunilor sale neregulate, neexacte sau necomplete. Articolul 11 1) Scrisoarea de transport aerian dovedeşte, pînă la proba contrarie, încheierea contractului, primirea mărfii şi condiţiile transportului. 2) Enunţările din scrisoarea de transport aerian privitoare la greutatea, dimensiunile şi ambalajul mărfii, precum şi la numărul coletelor fac dovadă, pînă la proba contrarie; cele privitoare la cantitatea, volumul şi starea mărfii nu fac dovadă în contra transportatorului decît dacă verificarea a fost făcută de dînsul în prezenţa expeditorului şi constatată prin scrisoarea de transport aerian, sau dacă e vorba de enunţări privitoare la starea aparentă a mărfii. Articolul 12 1) Sub condiţia de a executa toate obligaţiunile ce rezultă din contractul de transport, expeditorul are dreptul să dispună de marfă, fie retrăgînd-o la aeroportul de plecare sau de destinaţiune, fie oprind-o în timpul călătoriei în momentul unei opriri, fie făcînd să fie predată la locul de destinaţie sau în timpul călătoriei unei alte persoane decît destinatarul indicat în scrisoarea de transport aerian, fie cerînd să fie înapoiată la aeroportul de plecare, numai dacă exercitarea acestui drept nu aduce prejudiciu nici transportatorului, nici celorlalţi expeditori şi cu obligaţia să restitue cheltuielile ce rezultă. 2) În caz că executarea ordinelor expeditorului e imposibilă, transportatorul trebuie să-l avizeze imediat de acest lucru. 3) Dacă transportatorul se conformă ordinelor de a dispune ale expeditorului, fără a pretinde prezentarea exemplarului scrisorii de transport aerian dată acestuia, el va fi răspunzător, cu drept de a recurge contra expeditorului, de prejudiciul ce ar putea fi pricinuit prin aceasta persoanei care e în chip regulat în posesiuniea scrisorii de transport aerian. 4) Dreptul expeditorului încetează în momentul în care începe dreptul destinatarului, conform articolului 13 de mai jos. Totuşi, dacă destinatarul refuză scrisoarea de transport sau marfa, sau dacă nu poate fi găsit, expeditorul îşi reia dreptul de a dispune. Articolul 13 1) Afară de cazurile indicate în articolul precedent, destinatarul are dreptul, din momentul sosirii mărfii la punctul de destinaţiune, să ceară transportatorului de a-i remite scrisoarea de transport aerian şi de a-i preda marfa contra plăţii totalului creanţelor şi contra executării condiţiilor de transport indicate în scrisoarea de transport aerian. 2) Afară de stipulaţia contrară, transportatorul trebuie să-l avizeze pe destinatar îndată ce a sosit marfa. 3) Dacă pierderea mărfii e recunoscută de către transportator sau dacă, la expirarea termenului de şapte zile după ce ar fi trebuit să sosească, marfa nu a sosit, destinatarul e autorizat să-şi valorifice faţă de transportator drepturile ce decurg din contractul de transport. Articolul 14 Expeditorul şi destinatarul îşi pot valorifica toate drepturile ce le sunt respectiv conferite prin articolele 12 şi 13, fiecare în numele său propriu, fie că s-ar prezenta în propriul său interes, fie în interesul altuia, cu condiţia de a executa obligaţiunile impuse de contract. Articolul 15 1) Articolele 12, 13 şi 14 nu aduc un prejudiciu nici raporturilor dintre expeditor şi destinatar, nici celor ale terţilor, drepturile lor provenind, fie de la transportator, fie de la destinatar. 2) Orice clauză ce se abate de la stipulaţiile articolelor 12, 13 şi 14 trebuie să fie înscrisă în scrisoarea de transport aerian. Articolul 16 1) Expeditorul e obligat să dea toate lămuririle şi să alăture la scrisoarea de transport aerian documentele care, înainte de a fi remisă marfa destinatarului, sunt necesare pentru respectarea formalităţilor vamale, de acciz sau de poliţie. Expeditorul e răspunzător faţă de transportator de orice daună care ar putea rezulta din absenţa, insuficienţa sau neregularitatea acestor lămuriri şi documente, afară de cazul unei greşeli din partea transportatorului sau a prepuşilor săi. 2) Transportatorul nu e ţinut să examineze dacă aceste lămuriri şi documente sunt exacte sau suficiente. Capitolul III Răspunderea transportatorului Articolul 17 Transportatorul e răspunzător de dauna suferită în caz de moarte, de rănire sau de orice altă leziune corporală suferită de un călător, cînd accidentul ce a cauzat dauna s-a produs la bordul aeronavei sau în cursul oricărei operaţiuni de îmbarcare şi de debarcare. Articolul 18 1) Transportatorul e răspunzător de dauna survenită în caz de distrugere, de pierdere sau de avarie a bagajelor înregistrate sau a mărfurilor, cînd evenimentul ce a pricinuit dauna s-a produs în timpul călătoriei aeriene. 2) Transportul aerian, în sensul alineatului precedent, cuprinde perioada în timpul căreia bagajele sau mărfurile se află în paza transportatorului, fie într-un aeroport sau la bordul unei aeronave, fie în vreun loc oarecare în caz de aterizare în afara unui aeroport. 3) Perioada transportului aerian nu cuprinde nici un transport terestru, maritim sau fluvial în afara unui aeroport. Totuşi, dacă un asemenea transport se face ca executare a contractului de transport aerian în vederea încărcării, predării sau transbordării, se presupune, afară de proba contrarie, că orice daună e datorată unui eveniment ivit în timpul transportului aerian. Articolul 19 Transportatorul e răspunzător de dauna cauzată de o întîrziere în transportul aerian al călătorilor, al bagajelor sau al mărfurilor. Articolul 20 1) Transportatorul nu e răspunzător dacă dovedeşte că dînsul şi prepuşii săi au luat toate măsurile necesare spre a evita dauna sau că le era peste putinţă a le lua. 2) În transporturile mărfurilor şi bagajelor transportatorul nu e răspunzător, dacă dovedeşte că dauna provine dintr-o greşeală a pilotării, a conducerii aeronavei sau a navigaţiunii şi dacă, din toate punctele de vedere, dînsul şi prepuşii săi au luat toate măsurile necesare pentru a evita dauna. Articolul 21 1) În cazul în care transportatorul face dovada că greşeala persoanei lezate a cauzat dauna sau a contribuit la ea, tribunalul va putea, conform dispoziţiilor propriei sale legi, să înlăture sau să micşoreze răspunderea transportatorului. Articolul 22 1) Pentru transportul persoanelor răspunderea transportatorului faţă de fiecare călător e limitată la suma de o sută douăzeci şi cinci de mii de franci. În cazul în care, potrivit legii tribunalului sesizat, indemnizarea poate fi fixată sub formă de rentă, capitalul rentei nu poate depăşi această limită. Totuşi, printr-o convenţie specială cu transportatorul, călătorul va putea fixa limita unei răspunderi mai mari. 2) Pentru transportul bagajelor înregistrate şi al mărfurilor răspunderea transportatorului e limitată la suma de două sute cincizeci franci pe kilogram în afara cazului unei declaraţii speciale de interes la predare, făcută de expeditor în momentul remiterii coletului către transportator şi contra achitării unei eventuale taxe suplimentare. În acest caz transportatorul va fi obligat să plătească pînă la concurenţa sumei declarate, afară doar dacă dovedeşte că dînsa e superioară interesului real al expeditorului la predare. 3) Cît priveşte obiectele ce sunt în paza călătorului, răspunderea transportatorului e limitată la cinci mii franci de fiecare călător. 4) Sumele indicate mai sus sunt considerate ca raportîdu-se la francul francez format din 65 1/2 miligrame aur, cu titlul de 900/1000 aur fin. Ele vor putea fi convertite în fiecare monedă naţională în cifre rotunde. Articolul 23 Orice clauză tinzînd a înlătura răspunderea transportatorului sau a stabili o limită inferioară celei fixate în prezenta Convenţie este nulă şi fără efect, dar nulitatea acestei clauze nu atinge nulitatea contractului ce rămîne supus dispoziţiilor prezentei Convenţii. Articolul 24 1) În cazurile prevăzute de articolele 18 şi 19 orice acţiune în răspundere, sub orice titlu ar fi, nu poate fi exercitată decît în condiţiile şi limitele prevăzute prin prezenta Convenţie. 2) În cazurile prevăzute de articolul 17 se aplică deasemenea dispoziţiile alineatului precedent, fără prejudiciu în determinarea persoanelor care au drept de acţiune sau ale dreptrurilor lor respective. Articolul 25 1) Transportatorul nu va avea dreptul să profite de dispoziţiile prezentei Convenţii, care înlătură şi limitează răspunderea sa, dacă dauna provine din frauda sa sau dintr-o greşeală care, potrivit legii tribunalului sesizat, e considerată ca fiind echivalentă cu frauda. 2) Acest drept îi va fi deasemenea refuzat dacă dauna a fost cauzată în aceleaşi condiţii de către unul din prepuşii săi, lucrînd în exerciţiul funcţiunilor sale. Articolul 26 1) Primirea bagajelor şi a mărfurilor fără proteste din partea destinatarului va constitui prezumţia, afară de proba contrarie, că mărfurile au fost predate în stare bună şi conform documentului de transport. 2) În caz de avarie destinatarul trebuie să adreseze un protest, transportatorului imediat după descoperirea avariei, cel tîrziu în termen de trei zile pentru bagaje şi de şapte zile pentru mărfuri, din ziua primirii lor. În caz de întîrziere protestul va trebui făcut cel mai tîrziu pînă în paisprezece zile, cu începere din ziua în care bagajul sau marfa i-au fost puse la dispoziţie. 3) Orice protest trebuie făcut cu rezerva înscrisă pe documentul de transport sau prin act înscris expediat în termenul prevăzut pentru acest protest. 4) În lipsă de proteste în termenul prevăzut, nici o acţiune contra transportatorului nu poate fi luată, afară de cazul de fraudă a acestuia. Articolul 27 În caz de deces al debitorului, acţiunea în responsabilitate, în limitele prevăzute prin perezenta convenţie, se va exercita contra reprezentanţilor legali ai acestuia. Articolul 28 1) Acţiunea de responsabilitate va trebui adusă, la alegerea reclamantului, pe teritoriul uneia din Inaltele Părţi Contractante, fie în faţa tribunalului domiciliului transportatorului, al sediului principal al societăţii sale, sau al locului unde posedă un stabiliment prin grija căruia a fost încheiat contractul, fie în faţa tribunalului locului de destinaţie. 2) Procedura se va reglementa prin legea tribunalului sesizat. Articolul 29 1) Acţiunea de responsabilitate trebuie să fie intentată, sub pedeapsa pierderii dreptului, în termen de doi ani, cu începere de la sosirea la destinaţie sau din ziua în care aeronava ar fi trebuit să sosească, sau a opririi transportului. 2) Felul de a se calcula termenul e determinat de legea tribunalului sezitat. Articolul 30 1) În cazurile de transport, fixate prin definiţia alineatului trei al articolului 1, ce urmează a se executa de diferiţi transportatori succesivi, fiecare transportator, primind călători, bagaje sau mărfuri, e supus regulilor stabilite prin această convenţie şi e socotit a fi una din părţile contractante ale contractului de transport, întrucît acest contract e privitor la partea transportului făcută sub controlul său. 2) În cazul unui atare transport călătorul sau reprezentanţii săi legali nu vor putea recurge decît contra transportatorului care a făcut transportul, în cursul cărua a avut loc accidentul sau întîrzierea, afară de cazul în care, prin stipulaţiune expresă, primul transportator va fi asigurat răspunderea pentru întreaga călătorie. 3) Dacă e vorba de bagaje sau de mărfuri, expeditorul va putea formula un recurs contra primului transportator şi destinatarul care are dreptul de predare, contra ultimului, şi atît unul cît şi celălalt vor mai putea avea drept de acţiune contra transportatorului care a făcut transportul în cursul căruia s-au produs distrugerea, pierderea, avaria sau întîrzierea. Aceşti transportatori vor fi răspunzători în chip solidar faţă de expeditor şi de destinatar. Capitolul IV Dispoziţii privitoarela transporturile combinate Articolul 31 1) În caz de transporturi combinate făcute parte în aer şi parte prin orice alt mijloc de transport, stipulaţiile prezentei Convenţii nu se aplică decît la transportul aerian şi dacă acesta răspunde condiţiilor articolului 1. 2) În prezenta convenţie nimic nu împiedică părţile, în caz de transporturi combinate, să înscrie în actul de transport aerian condiţiile privitoare la alte moduri de transport, cu condiţia ca stipulaţiile prezentei Convenţii să fie respectate în ce priveşte transportul aerian. Capitolul V Dispoziţii generale şi finale Articolul 32 Sunt nule orice clauze ale contractului de transport şi orice convenţii particulare anterioare daunei, prin care părţile s-ar abate de la regulile prezentei Convenţii, fie prin o determinare a legii aplicabile, fie prin o modificare a regulilor de competinţă. Totuşi, în transportul mărfurilor, clauzele arbitrajului sunt admise, în hotarele prezentei Convenţii, atunci cînd arbitrajul trebuie să se facă în locurile de competenţă a tribunalelor prevăzute în articolul 28 alineatul 1). Articolul 33 În prezenta Convenţie nimic nu poate împiedica un transportator să refuze încheierea unui contract de transport sau să formuleze regulamentări care nu vin în contradicţie cu dispoziţiile prezentei Convenţii. Articolul 34 Prezenta Convenţie nu e aplicabilă nici transporturilor aeriene internaţionale executate cu titlu de prime încercări de către întreprindei de navigaţiune aeriană în scop de a stabili căi regulate de navigaţie aeriană, nici transporturilor făcute în împrejurări extraordinare în afara oricărei operaţiuni normale a exploatării aeriene. Articolul 35 Cînd e vorba, în prezenta Convenţie, de zile, se înţeleg zilele curente şi nu cele lucrătoare. Articolul 36 Prezenta Convenţie e redactată în limba franceză întră-un singur exemplar, ce va rămîne depus în arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei şi de pe care o copie certificată, conformă, va fi transmisă Guvernului fiecărei din Înaltele Părţi Contractante, prin ingrijirea Guvernului Poloniei. Articolul 37 1) Prezenta Convenţie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse în arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei care va notifica depunerea lor Guvernului fiecăreia din Înaltele Părţi Contractante. 2) Îndată ce prezenta Convenţie va fi ratificată de către cinci din înaltele Părţi Contractante, ea va întra în vigoare între Dînsele în a nouăzecea zi după depunerea ratificării a cincea. Apoi, ea va întra în vigoare, între Înaltele Părţi Contractante ce o vor ratifica şi Înalta Parte Contractantă care va depune Înstrumentul său de ratificare, în a nouăzecea zi după depunere. 3) Guvernul Republicii Polonia va notifica Guvernului fiecăreia din Înaltele Părţi Contractante data intrării în vigoare a prezentei Convenţii, precum şi data depunerii fiecărei ratificări. Articolul 38 1) Prezenta Convenţie, după întrarea ei în vigoare, va rămîne deschisă adeziunii tuturor Statelor. 2) Adeziunea se va face printr-o notificare adresată Guvernului Republicii Polonia, care va comunica acest lucru Guvernului fiecăreia din înaltele Părţi Contractante. 3) Adeziunea îşi va produce efectele cu începere din a nouăzecea zi după notificarea făcută Guvernului Republicii Polonia. Articolul 39 1) Fiecare din Înaltele Părţi Contractante va putea denunţa prezenta Convenţie prin o notificare făcută Guvernului Republicii Polonia, care va aviza imediat de acest lucru Guvernul fiecăreia din Înaltele Părţi Contractante. 2) Denunţarea îşi va produce efectele după şase luni de la notificarea denunţării şi numai cu privire la Partea care va fi luat această decizie. Articolul 40 1) Înaltele Părţi Contractante vor putea, în momentul semnării, al depunerii instrumentelor de ratificare sau al adeziunii, să declare că acceptarea de către ele a prezentei Convenţii nu se aplică totalităţii sau unei părţi a coloniilor lor, a protectoratelor, a teritoriilor sub mandat sau a oricărui alt teritoriu supus suveranităţii sau lor, sau a oricărui alt teritoriu sub suzeranitate. 2) Prin urmare, ele vor putea adera mai tîrziu, în mod separat, în numele totalităţii sau a unei părţi din coloniile, protectoratele, teritoriile sub mandat, sau orice alt teritoriu supus suveranităţii sau autorităţii lor, sau orice teritoriu sub suzeranitate, exclus în acest chip din declaraţia lor originală. 3) Ele vor putea, deasemenea, conformîndu-se dispoziţiilor sale, să denunţe prezenta Convenţie în mod separat pentru totalitatea sau o parte din coloniile lor, protectoratele, teritoriile sub mandat, sau orice alt teritoriu supus suveranităţii sau autorităţii lor, sau orice alt teritoriu sub suveranitate. Articolul 41 Fiecare din Înaltele Părţi Contractante va avea facultatea, cel mai curînd după doi ani întrarea în vigoare a prezentei Convenţii, să ceară reunirea unei noi Conferinţe Internaţionale cu scopul de a căuta îmbunătăţirile ce ar putea fi aduse prezentei Convenţii. Ea se va adresa în acest scop Guvernului Republicii Franceze, care va lua măsurile necesare pentru a pregăti această Conferinţă. Prezenta Convenţie, făcută la Varşovia, în ziua de 12 octombrie 1929, va rămîne deschisă pentru semnare pînă la 31 ianuarie 1930.