Convenţia din 21.06.2001 privind securitatea şi igiena muncii în agricultură

Notă: Ratificată prin Legea R.Moldova nr.1058-XV din 16.05.2002

Convenţia* privind securitatea şi igiena muncii în agricultură

 din  21.06.2001

 (în vigoare 20.09.2003) 

Publicată în ediţia oficială

"Tratate internaţionale", 2006, volumul 35, pag.449

* * *

Adoptată la Geneva la 21 iunie 2001

*În vigoare pentru Republica Moldova din 20 septembrie 2003.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

convocată la Geneva de către Consiliul Administrativ al Biroului Internaţional al Muncii şi întrunită la 5 iunie 2001 la a 89-a sesiune a sa,

relevând principiile reprezentate în Recomandările şi Convenţiile internaţionale pertinente referitoare la muncă, în special în Convenţia şi Recomandarea din 1958 cu privire la plantaţii, Convenţia şi Recomandarea din 1964 privind indemnizaţiile pentru accidente de muncă, Convenţia şi Recomandarea din 1969 privind inspecţia muncii în agricultură, Convenţia şi Recomandarea din 1981 privind igiena şi securitatea muncii, Convenţia şi Recomandarea din 1985 privind serviciile medicale în unităţile de producţie şi Convenţia şi Recomandarea din 1990 privind substanţele chimice,

accentuând necesitatea unei abordări coerente a sectorului agricol şi luând în considerare cadrul mai larg al principiilor cuprinse în alte instrumente ale OIM aplicabile acestui domeniu, în special în Convenţia din 1948 privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la organizare, Convenţia din 1949 privind dreptul la organizare şi negocieri colective, Convenţia din 1973 privind vârsta minimă de angajare şi Convenţia din 1999 privind cele mai rele forme de muncă a copiilor,

ţinând seama de Declaraţia Tripartită a Principiilor privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială, precum şi culegerile practice pertinente, în special Codul regulilor practice privind securitatea şi igiena muncii în sectorul silvic din 1998,

hotărând să adopte un şir de propuneri privind securitatea şi igiena muncii în agricultură, ce constituie punctul patru al agendei sesiunii,

luând decizia de a conferi acestor propuneri forma unei convenţii internaţionale,

adoptă azi, 21 iunie 2001, Convenţia de mai jos, care poate fi numită Convenţia din 2001 privind securitatea şi igiena muncii în agricultură.

I. SFERA DE ACŢIUNE

Articolul l

În sensul prezentei Convenţii, termenul „agricultură” include activităţi agricole şi silvice, desfăşurate la unităţi agricole, cuprinzând fitotehnia, silvicultura, zootehnia şi apicultura, prelucrarea primară a producţiei de origine vegetală şi animală de către administratorul întreprinderii sau în numele său, precum şi folosirea şi deservirea maşinilor, utilajului, dispozitivelor, instrumentelor şi instalaţiilor agricole, cuprinzând orice proces, păstrarea, operaţiile sau transportarea în cadrul unei întreprinderi agricole, ce sunt legate nemijlocit de producţia agricolă.

Articolul 2

În sensul prezentei Convenţii, termenul agricultură nu cuprinde:

a) gospodăria naturală;

b) procesele industriale care utilizează produsele agricole ca materie primă şi serviciile conexe; şi

c) exploatarea industrială a pădurilor.

Articolul 3

1) Autoritatea competentă a Membrului care ratifică Convenţia, după consultarea organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi salariaţilor:

a) poate exclude anumite unităţi agricole sau categorii restrânse de lucrători din sfera de aplicare a prezentei Convenţii sau a unor prevederi ale acesteia în cazul când apar anumite probleme substanţiale;

b) va întocmi, în cazul unor asemenea exceptări, planuri de cuprindere treptată a tuturor unităţilor şi categoriilor de lucrători.

2) Fiecare Membru va enumera, în primul raport privind aplicarea Convenţiei, prezentat în conformitate cu art.22 al Statutului Organizaţiei Internaţionale a Muncii, toate excepţiile admise conform punctului 1 a) al prezentului articol, motivând aceste excepţii. În rapoartele următoare Membrul va descrie măsurile adoptate în scopul extinderii treptate a prevederilor Convenţiei asupra categoriilor respective de lucrători.

II. DISPOZIŢII GENERALE

 Articolul 4

1) În dependenţă de condiţiile şi practica naţională şi după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor, Membrii vor elabora, promova şi revedea periodic o politică naţională coerentă în domeniul securităţii şi igienei muncii în agricultură. Această politică va avea ca scop prevenirea accidentelor şi a vătămării sănătăţii, în legătură cu lucrul sau în procesul lucrului, prin eliminarea, reducerea la minimum sau ţinerea sub control a riscurilor de producţie în agricultură.

2) În acest scop legislaţia naţională:

a) va desemna autoritatea competentă responsabilă pentru promovarea politicii şi aplicarea legislaţiei naţionale privind securitatea şi igiena muncii în agricultură;

b) va specifica drepturile şi obligaţiile patronilor şi salariaţilor ţinând cont de cerinţele de securitate şi igienă a muncii în agricultură; şi

c) va crea mecanismele de coordonare interramurală între autorităţile şi unităţile corespunzătoare din domeniul agriculturii şi va defini funcţiile şi responsabilităţile acestora, ţinând cont de interconexiunea lor, de practica şi condiţiile naţionale.

3) Organul competent desemnat va asigura adoptarea unor măsuri de aplanare şi aplicarea sancţiunilor cuvenite în corespundere cu legislaţia şi practica naţională, incluzând, după caz, suspendarea sau restrângerea lucrărilor agricole care ameninţă în mod iminent securitatea şi sănătatea lucrătorilor până la înlăturarea condiţiilor ce au provocat această suspendare sau limitare.

Articolul 5

1) Membrii vor asigura crearea unui sistem adecvat şi pertinent de inspecţie a locurilor de muncă în agricultură şi dotarea acestuia cu mijloacele necesare.

2) În conformitate cu legislaţia naţională, autoritatea competentă poate să încredinţeze anumite funcţii de control suplimentare, la nivel regional sau local, serviciilor guvernamentale corespunzătoare, instituţiilor publice sau instituţiilor private care activează sub controlul guvernului, sau să implice (antreneze) aceste servicii sau instituţii în exercitarea unor asemenea funcţii.

III. MĂSURI DE PROFILAXIE ŞI PROTECŢIE DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 6

1) În măsura în care aceasta corespunde legislaţiei naţionale, patronul va avea obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

2) Legislaţia naţională sau autoritatea competentă vor prevedea că în cazul în care în producţia agricolă activează doi sau mai mulţi patroni sau în cazul în care această activitate o înfăptuiesc unul sau mau mulţi patroni şi unul sau câţiva liber-profesionişti, ei vor coopera în vederea aplicării cerinţelor privind securitatea şi igiena muncii. Unde va fi necesar, autoritatea competentă va stabili modul general de colaborare.

Articolul 7

În scopul realizării politicii naţionale, la care se referă art.4 al prezentei Convenţii, legislaţia naţională sau autoritatea competentă va prevedea, ţinând cont de mărimea unităţii şi genul de activitate, următoarele obligaţii ale patronului:

a) să aprecieze just riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi să întreprindă, în baza rezultatelor obţinute, măsuri de prevenire şi protecţie pentru asigurarea unei asemenea stări de lucruri în care toate activităţile agricole, locurile de muncă, maşinile, utilajul, substanţele chimice, instrumentele şi procesele care se află sub controlul patronului să nu prezinte pericol şi să corespundă normelor de securitate şi igienă a muncii în toate condiţiile presupusei lor utilizări;

b) să asigure ca lucrătorii agricoli să primească, ţinând cont de nivelul de studii şi limba vorbită, pregătirea profesională necesară şi instrucţiuni clare privind securitatea şi igiena muncii, precum şi orice alte îndrumări şi indicaţii necesare, inclusiv informaţia privind pericolele şi riscurile legate de lucrul lor şi măsurile ce urmează a fi întreprinse în scop de protecţie;

c) să întreprindă măsuri urgente pentru încetarea oricărei activităţi ce ameninţă în mod iminent şi real securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi pentru evacuarea lor, după caz.

Articolul 8

1) Lucrătorii din agricultură au dreptul:

a) să fie informaţi şi consiliaţi în probleme de securitate şi igienă, inclusiv referitor la riscurile legate de utilizarea noilor tehnologii;

b) să participe la aplicarea şi revizuirea măsurilor în domeniul securităţii şi igienei şi să aleagă, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, reprezentanţi pentru securitatea şi igiena muncii sau reprezentanţii lor în comitetele pentru securitate şi igienă; şi

c) să refuze executarea unor lucrări periculoase, atunci când au suficiente temeiuri să creadă că securitatea şi sănătatea lor sunt ameninţate în mod iminent şi real, fapt despre care îşi vor informa imediat conducătorul. Ei nu vor fi supuşi unor dezavantaje ca rezultat al acţiunilor lor.

2) Lucrătorii din agricultură şi reprezentanţii acestora vor fi obligaţi să respecte măsurile prescrise privind securitatea şi igiena muncii şi să conlucreze cu patronii în vederea îndeplinirii de către aceştia a obligaţiunilor şi responsabilităţilor puse în seama lor.

3) Modul de exercitare a drepturilor şi obligaţiunilor la care se referă punctele 1 şi 2 va fi stabilit de legislaţia naţională, autoritatea competentă, contractele colective sau de alte autorităţi şi acte pertinente.

4) În procesul implementării prevederilor prezentei Convenţii în conformitate cu punctul 3 vor fi desfăşurate consultări prealabile cu organizaţiile reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor.

SECURITATEA MAŞINILOR ŞI ERGONOMIA

Articolul 9

1) Legislaţia naţională sau autoritatea competentă va prevedea ca maşinile, utilajul, inclusiv mijloacele de protecţie individuală, dispozitivele şi sculele folosite în agricultură să corespundă normelor naţionale sau altor norme acceptate ale securităţii şi igienei muncii şi să fie instalate, întreţinute şi dotate cu dispozitive de protecţie în modul cuvenit.

2) Autoritatea competentă va adopta măsuri menite să asigure respectarea de către producători, importatori şi furnizori a normelor şi standardelor la care se referă punctul 1 şi să acorde utilizatorilor şi, la cerere, organului competent, informaţia adecvată şi cuvenită, inclusiv semnele de avertizare despre pericol în limba oficială sau în limbile oficiale ale ţării utilizatoare.

3) Patronii vor asigura ca lucrătorii să primească şi să înţeleagă informaţia privind securitatea şi igiena muncii, oferită de producători, importatori şi furnizori.

Articolul 10

Legislaţia naţională va prevedea ca maşinile agricole şi utilajul:

a) să fie folosite numai la acele lucrări, pentru care sunt destinate, cu excepţia cazurilor când utilizarea lor în alte scopuri decât cele prevăzute iniţial, este considerată nepericuloasă conform legislaţiei şi practicii naţionale şi, în special, să nu fie folosite la transportarea persoanelor, decât dacă au fost destinate sau adaptate pentru transportul de persoane;

b) să fie exploatate de persoane instruite şi competente în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.

ÎNCĂRCAREA-DESCĂRCAREA ŞI TRANSPORTAREA MATERIALELOR

Articolul 11

1) Organul competent, după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor, va stabili cerinţe de securitate şi igienă pentru operaţiile de încărcare-descărcare şi transportare a materialelor, în special pentru transportarea manuală. Aceste cerinţe se vor baza pe aprecierea riscurilor, pe standardele tehnice şi avizele medicale, ţinând cont de toate condiţiile relevante, în care se efectuează lucrul potrivit legislaţiei şi practicii naţionale.

2) Este interzis a se cere sau permite lucrătorilor efectuarea operaţiilor de încărcare-descărcare sau transportare manuală a încărcăturilor, a căror greutate sau natură poate ameninţa securitatea sau sănătatea lucrătorilor.

ASIGURAREA UTILIZĂRII NEPERICULOASE A SUBSTANŢELOR CHIMICE

Articolul 12

Autoritatea competentă va adopta, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale, măsuri pentru ca:

a) să funcţioneze un sistem naţional corespunzător sau un oricare alt sistem aprobat de autoritatea competentă care ar stabili criterii speciale pentru importul, clasificarea, ambalarea şi marcarea substanţelor chimice folosite în agricultură şi pentru interzicerea sau limitarea utilizării lor;

b) cei care produc, importă, furnizează, realizează, transportă, depozitează sau distrug substanţele chimice folosite în agricultură să respecte normele naţionale sau alte norme acceptate de securitate şi igienă şi să ofere utilizatorilor şi, la cerere, autorităţii competente, informaţia adecvată şi pertinentă în limba oficială sau limbile oficiale ale ţării;

c) să fie aplicat un sistem adecvat de colectare, prelucrare şi distrugere a deşeurilor chimice, substanţelor chimice cu termenele de păstrare expirate şi containerelor goale pentru a evita utilizarea lor în alte scopuri şi a elimina sau reduce la minimum riscurile pentru securitatea şi sănătatea oamenilor şi mediului ambiant.

Articolul 13

1) Legislaţia naţională sau autoritatea competentă va asigura adoptarea, la nivel de unitate, a unor măsuri de prevenire şi protecţie pentru utilizarea substanţelor chimice şi prelucrarea deşeurilor chimice.

2) Aceste măsuri vor cuprinde, inter alia:

a) fabricarea, prelucrarea, utilizarea, păstrarea şi transportarea substanţelor chimice;

b) lucrările agricole legate de dispersarea substanţelor chimice;

c) deservirea, reparaţia şi curăţarea utilajului şi containerelor pentru substanţele chimice;

d) depozitarea containerelor goale, precum şi prelucrarea şi distrugerea deşeurilor chimice şi a substanţelor chimice cu termenele de păstrare expirate.

ÎNGRIJIREA ANIMALELOR ŞI PROTECŢIA CONTRA RISCURILOR BIOLOGICE

Articolul 14

Legislaţia naţională va asigura ca în procesul lucrului cu substanţele biologice să fie prevenite sau reduse la minimum riscurile legate de infecţii, alergii şi intoxicări şi ca activităţile de îngrijire a animalelor, fermele de animale şi păşunile să corespundă normelor naţionale sau altor norme acceptate de securitate şi igienă.

INSTALAŢIILE AGRICOLE

Articolul 15

Lucrările de construcţie, deservirea şi reparaţia instalaţiilor agricole se vor efectua în conformitate cu legislaţia naţională, regulile şi cerinţele de securitate şi igienă.

IV. ALTE DISPOZIŢII TINERII LUCRĂTORI ŞI MUNCILE PERICULOASE

Articolul 16

1) Vârsta minimă pentru încadrarea în munci agricole, care, în virtutea caracterului sau a condiţiilor în care se execută pot să ameninţe securitatea şi sănătatea tinerilor lucrători nu va fi mai mică de 18 ani.

2) Tipurile de ocupaţii sau lucrări cărora li se aplică punctul 1 vor fi stabilite de legislaţia naţională sau autoritatea competentă după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor.

3) Prin derogare de la punctul 1, legislaţia naţională sau autoritatea competentă poate, după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor, să autorizeze efectuarea de către persoanele care au atins vârstă de 16 ani a lucrărilor menţionate în punctul 1, cu condiţia că li s-a asigurat o pregătire profesională prealabilă şi o protecţie deplină a securităţii şi sănătăţii lor.

LUCRĂTORII TEMPORARI ŞI SEZONIERI

Articolul 17

Se vor adopta măsuri menite să asigure lucrătorilor temporari şi sezonieri un nivel de securitate şi protecţie a sănătăţii egal cu cel acordat categoriilor similare de lucrători agricoli, angajaţi permanent.

FEMEILE ANGAJATE ÎN AGRICULTURĂ

Articolul 18

Se vor adopta măsuri menite să asigure luarea în considerare a necesităţilor deosebite ale femeilor angajate în agricultură, legate de graviditate, alăptare şi menţinerea sănătăţii lor reproductive.

CONDIŢIILE SOCIALE ŞI DE TRAI

Articolul 19

Legislaţia naţională sau autoritatea competentă va prevedea, după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor:

a) asigurarea unor condiţii sociale adecvate ce nu implică cheltuieli din partea lucrătorilor;

b) standarde minime de asigurare cu spaţiu locativ a lucrătorilor care, ţinând cont de caracterul muncii lor, sunt nevoiţi să trăiască, temporar sau permanent, pe teritoriul unităţii.

ORGANIZAREA TIMPULUI DE MUNCA

Articolul 20

Timpul de muncă, munca de noapte şi perioadele de odihnă pentru lucrătorii din agricultură vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia naţională sau contractele colective.

CUPRINDEREA ÎN SISTEMELE DE PROTECŢIE CONTRA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI AFECŢIUNILOR PROFESIONALE

Articolul 21

1) În conformitate cu legislaţia şi practica naţională, lucrătorii din agricultură vor fi cuprinşi de un sistem de asigurare socială menit să-i protejeze de accidente de muncă fatale sau nefatale şi afecţiuni profesionale, precum şi de invaliditate şi alte riscuri pentru sănătate legate de procesul de producţie, care le-ar asigura o protecţie cel puţin egală cu cea de care se bucură lucrătorii din alte ramuri.

2) Asemenea sisteme pot fi parte a unui sistem naţional sau pot lua orice altă formă adecvată care ar corespunde legislaţiei şi practicii naţionale.

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 22

Instrumentele de ratificare a prezentei Convenţii se vor expedia Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare.

Articolul 23

1) Prezenta Convenţie va întruni numai acei Membri ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror instrumente de ratificare au fost înregistrate de Directorul General.

2) Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data înregistrării de către Directorul General a instrumentelor de ratificare a doi Membri ai Organizaţiei.

3) Ulterior, prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru al Organizaţiei după 12 luni de la data înregistrării instrumentelor sale de ratificare.

Articolul 24

1) Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, poate, după expirarea unui termen de 10 ani din momentul iniţial al intrării acesteia în vigoare, să o denunţe printr-o declaraţie expediată pentru înregistrare Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii. Denunţarea va intra în vigoare peste un an după înregistrare.

2) Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, care, timp de un an după expirarea termenului de 10 ani menţionat în alineatul precedent, nu şi-a exercitat dreptul la denunţare prevăzut de prezentul articol va fi obligat pentru următoarea perioadă de 10 ani, ulterior având posibilitatea de a denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în modul prevăzut de prezentul articol.

Articolul 25

1) Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica toţi Membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre înregistrarea tuturor instrumentelor de ratificare şi declaraţiilor de denunţare primite de la Membrii Organizaţiei.

2) Notificând Membrii Organizaţiei despre înregistrarea celui de-al doilea instrument de ratificare primit, Directorul General va atenţiona Membrii Organizaţiei asupra datei intrării în vigoare a Convenţiei.

Articolul 26

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va expedia pentru înregistrare Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu art.102 al Statutului Organizaţiei Naţiunilor Unite, date complete privind toate instrumentele de ratificare şi declaraţiile de denunţare înregistrate de el în conformitate cu prevederile articolelor precedente.

Articolul 27

În cazul în care va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport privind aplicarea prezentei Convenţii şi va examina oportunitatea includerii în agenda Conferinţei a problemei privind revizuirea totală sau parţială a acesteia.

Articolul 28

1) În cazul în care Conferinţa va adopta o altă Convenţie care va revizui integral sau parţial prezenta Convenţie şi dacă noua Convenţie nu va prevedea altfel, atunci:

a) ratificarea de către un Membru al Organizaţiei a noii Convenţii de revizuire va atrage implicit, indiferent de prevederile articolului 11, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, cu condiţia că noua Convenţie a intrat în vigoare;

b) începând cu data intrării în vigoare a noii Convenţii de revizuire, prezenta Convenţie va fi închisă pentru ratificare de către Membri.

2) Prezenta Convenţie în orice eventualitate va rămâne în vigoare în varianta actuală pentru acei Membri ai Organizaţiei care au ratificat-o, dar n-au ratificat noua Convenţie de revizuire.

Articolul 29

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei Convenţii sunt egal autentice.