Documente
Convenţia din 23.06.75 privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane
Notă: Ratificată prin Legea nr.480-XV din 28.09.2001
Convenţia privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională în domeniul valorificării resurselor umane
din 23.06.1975
* * *
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi întrunită la 4 iunie 1975 la a şaizecea
sesiune a sa.
Hotărînd să adopte un şir de propuneri, privind valorificarea
resurselor umane: orientarea profesională şi pregătirea profesională, ce
constituie punctul şase de pe ordinea de zi a sesiunii, hotărînd să
acorde acestor propuneri forma de convenţie internaţională,
adoptă la 23 iunie, una mie nouă sute şaptezeci şi cinci Convenţia
de mai jos, care poate fi numită Convenţia privind dezvoltarea
resurselor umane din 1975:
Articolul 1
1. Fiecare Membru al Organizaţiei adoptă şi dezvoltă multilateral şi
coordonat politica şi programele de orientare profesională şi de
pregătire profesională, strîns legate de utilizarea forţei de muncă, în
special, prin intermediul serviciilor de stat de utilizare a forţei de
muncă.
2. Politica şi programele respective, în mod corespunzător, iau în
considerare:
a) necesităţile, posibilităţile şi problemele utilizării forţei de
muncă atît la nivel regional, cît şi la nivel naţional;
b) etapa şi nivelul de dezvoltare economică, socială şi culturală;
c) interacţiunea între valorificarea resurselor umane şi alte
obiective economice, sociale şi culturale.
3. Politica şi programele respective se realizează prin metode ce
corespund condiţiilor naţionale.
4. Politica şi programele respective sînt destinate pentru
dezvoltarea capacităţilor persoanei să conştientizeze şi, în mod
individual sau colectiv, să influenţeze asupra mediului social şi de
producţie.
5. Politica şi programele respective stimulează şi permit tuturor
persoanelor, pe principii de egalitate şi fără careva discriminări,
să-şi dezvolte şi să-şi aplice capacităţile de muncă în interesele
proprii şi în conformitate cu aspiraţiile sale, luînd în considerare
necesităţile societăţii.
Articolul 2
În sensul obiectivelor sus-menţionate, fiecare Membru al
Organizaţiei elaborează şi perfecţionează sisteme deschise, flexibile şi
care se completează reciproc, privind învăţămîntul general şi
tehnico-profesional, orientarea şcolară şi profesională, pregătirea
profesională, indiferent de faptul, dacă această activitate se
desfăşoară în cadrul sistemului de învăţămînt formal sau în afara
acestuia.
Articolul 3
1. Fiecare Membru al Organizaţiei îşi dezvoltă treptat sistemele
sale de orientare profesională şi sistemele de informare permanentă cu
privire la utilizarea forţei de muncă în scopul de a asigura, ca
informaţia multilaterală şi cea mai largă orientare să devină accesibilă
copiilor, tinerilor şi adulţilor, incluzînd programe corespunzătoare
pentru persoanele cu handicap fizic şi mintal.
2. O atare informare şi orientare încadrează alegerea profesiei şi
pregătirea profesională şi, vizavi de acestea, posibilităţile de
obţinere a studiilor, situaţia şi perspectivele în domeniul utilizării
forţei de muncă, perspectivele avansării în serviciu, condiţiile de
muncă, securitatea şi igiena muncii, precum şi alte aspecte ale vieţii
active în diferite domenii ale activităţii economice, sociale şi
culturale şi la toate nivelurile de responsabilitate.
3. Această informare şi orientare se completează cu informaţii
privind aspectele generale ale acordurilor colective şi ale drepturilor
şi obligaţiilor tuturor părţilor interesate în conformitate cu
legislaţia muncii, aceste informaţii se acordă în conformitate cu
legislaţia şi practica naţională, luînd în considerare funcţiile şi
sarcinile corespunzătoare ale organizaţiilor de lucrători şi de
antreprenori interesaţi.
Articolul 4
Fiecare Membru al Organizaţiei extinde treptat, adaptează şi
armonizează sistemele sale de pregătire profesională astfel, ca acestea
să corespundă cerinţelor tinerilor şi adulţilor privind pregătirea
profesională pe parcursul întregii lor vieţi, în toate sectoarele
economice, în toate ramurile activităţii economice, şi la toate
nivelurile de calificare şi responsabilitate.
Articolul 5
Politica şi pogramele de orientare profesională şi de pregătire
profesională se elaborează şi se realizează în colaborare cu
organizaţiile de lucrători şi antreprenori - atunci, cînd este nevoie,
şi în conformitate cu legislaţia şi practica naţională - cu alte
organisme interesate.
Articolul 6
Instrumentele de ratificare a prezentei Convenţii se expediază
Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii pentru
înregistrare.
Articolul 7
1. Prezenta Convenţie întruneşte numai acei Membri ai Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, ale căror instrumente de ratificare sînt
înregistrate de Directorul General.
2. Prezenta Convenţie intră în vigoare la douăsprezece luni după
data înregistrării de către Directorul General a instrumentelor de
ratificare a doi Membri ai Organizaţiei.
3. Ulterior, pentru fiecare Membru al Organizaţiei, prezenta
Convenţie intră în vigoare peste douăsprezece luni după data
înregistrării instrumentelor lui de ratificare.
Articolul 8
1. Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie,
poate, după expirarea termenului de zece ani din momentul iniţial de
intrare a acesteia în vigoare, să o denunţe printr-o declaraţie,
expediată Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
înregistrată de acesta. Denunţarea intră în vigoare peste un an după
înregistrarea declaraţiei de denunţare.
2. Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, care
în cadrul unui an, după expirarea termenului de zece ani, prevăzut la
alineatul de mai sus, n-a beneficiat de dreptul său de denunţare,
prevăzut de prezentul articol, va fi obligat pentru următoarea perioadă
de zece ani, ulterior avînd posibilitatea de a efectua denunţarea
prezentei Convenţii la expirarea fiecărei perioade de zece ani, în modul
prevăzut de prezentul articol.
Articolul 9
1. Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii notifică
toţi Membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre înregistrarea
tuturor instrumentelor de ratificare şi a declaraţiilor de denunţare,
primite de el de la Membrii Organizaţiei.
2. Notificînd Membrii Organizaţiei despre înregistrarea celui de-al
doilea instrument de ratificare primit, Directorul General îi
atenţionează asupra datei de intrare în vigoare a prezentei Convenţii.
Articolul 10
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii expediază
pentru înregistrare secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor
Unite, în conformitate cu articolul 102 al Statutului Organizaţiei
Naţiunilor Unite, informaţii ample cu privire la toate instrumentele de
ratificare şi declaraţiile de denunţare, înregistrare de el în
conformitate cu prevederile articolelor anterioare.
Articolul 11
În cazurile în care Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii consideră necesar, prezintă Conferinţei Generale
un raport cu privire la aplicarea prezentei Convenţii şi decide, dacă
urmează a fi inclusă pe ordinea de zi a Conferinţei problema cu privire
la revizuirea integrală sau parţială a acesteia.
Articolul 12
1. În cazul în care Conferinţa va adopta o altă Convenţie, care va
revizui integral sau parţial prezenta Convenţie şi dacă noua Convenţie
nu va prevedea altfel, atunci:
a) ratificarea de către careva dintre Membrii Organizaţiei a noii
convenţii revizuite atrage după sine automat, indiferent de prevederile
articolului 8, denunţarea imediată a prezentei Convenţii cu condiţia, că
noua convenţie revizuită a intrat în vigoare;
b) începînd cu data intrării în vigoare a noii convenţii revizuite,
prezenta Convenţie este închisă pentru ratificare de către Membrii
Organizaţiei.
2. Prezenta Convenţie, pentru orice eventualitate, rămîne în vigoare
după formă şi conţinut, pentru acei Membri ai Organizaţiei, care au
ratificat-o, dar n-au ratificat noua convenţie revizuită.
Articolul 13
Textele în limba engleză şi în limba franceză ale prezentei
Convenţii sînt egal autentice.
Recomandări cu privire la orientarea profesională şi pregătirea
profesională în domeniul valorificării resurselor umane
Conferinţa generală a organizaţiei Internaţionale a Muncii convocată
la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional
al Muncii şi întrunită la 4 iunie 1975 la cea de-a şaizecea sesiune a Н
sa,
luînd în considerare importanţa orientării profesionale în
realizarea politicii şi a programelor din domeniul utilizării forţei de
muncă,
remarcînd prevederile convenţiilor internaţionale şi ale
recomandărilor în domeniul muncii, care vizează direct politica
utilizării forţei de muncă şi, în special, prevederile Convenţiei şi ale
Recomandărilor din anul 1958 cu privire la discriminarea în domeniul
muncii şi a utilizării forţei de muncă, precum şi prevederile Convenţiei
şi ale Recomandărilor din anul 1964 cu privire la politica utilizării
forţei de muncă,
luînd în considerare că Conferinţa Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite în problema învăţămîntului, ştiinţei şi culturii a
adoptat în anul 1974 la sesiunea a optsprezecea Recomandările cu privire
la învăţămîntul profesional şi tehnic,
luînd în considerare că Organizaţia Internaţională a Muncii şi
Organizaţia Naţiunilor Unite în problemele învăţămîntului, ştiinţei şi
culturii au realizat o colaborare strînsă în scopul asigurării faptului
ca actele acestor organizaţii să urmărească obiective unice pentru
evitarea dublării şi contradicţiilor şi că acestea vor continua să
colaboreze de comun acord în scopul aplicării eficiente a acestor acte,
convenind să adopte un şir de propuneri cu privire la valorificarea
resurselor umane: orientarea profesională şi pregătirea profesională,
problemă ce constituie al şaselea punct de pe ordinea de zi a sesiunii,
hotărînd să acorde acestor propuneri forma de recomandări,
adoptă la douăzeci şi trei iunie anul una mie nouă sute şaptezeci şi
cinci următoarele recomandări, care pot fi numite Recomandările din anul
1975 cu privire la valorificarea resurselor umane:
I. Dispoziţii generale
1. Prezentele Recomandări se aplică orientării profesionale şi
pregătirii profesionale a tinerilor şi adulţilor în toate domeniile
vieţii economice, sociale şi culturale şi la toate nivelurile de
calificare şi responsabilitate profesională.
2. 1) În sensul prezentelor Recomandări determinarea termenilor
"orientare" şi "pregătire" prin termenul "profesional" înseamnă că
orientarea şi pregătirea sînt direcţionate spre determinarea şi
dezvoltarea capacităţilor omului pentru o viaţă activă, productivă şi
satisfăcătoare şi, împreună cu alte forme de instruire, spre dezvoltarea
capacităţilor persoanei să conştientizeze şi, individual sau colectiv,
să influenţeze asupra condiţiilor de muncă şi asupra mediului social.
2) Definiţia dată la alin.1 al prezentului paragraf se referă la
orientare, pregătirea iniţială şi de perspectivă şi la recalificare,
indiferent de căile pe care ele se vor realiza sau care va fi nivelul de
calificare şi responsabilitate.
3) Aplicînd prezentele Recomandări, Statele-Membre trebue să ia în
considerare regulamentele suplimentare la ea, principiile călăuzitoare
care pot fi adoptate de conferinţele regionale, comitetele de ramură şi
şedinţele experţilor sau consultanţilor, convocate de Organizaţia
Internaţională a Muncii şi alte organisme competente.
II. Politica şi Programele
4. 1) Statele-Membre trebuie să adopte şi să dezvolte politica şi
programele multilaterale şi coordonate de orientare profesională şi
pregătire profesională, strîns legate de utilizarea forţei de muncă, în
special, prin serviciile de stat pentru plasarea în cîmpul muncii.
2) Politica şi programele respective trebuie, în special, să ia în
considerare:
a) necesităţile, posibilităţile şi problemele utilizării forţei de
muncă atît la nivel regional, cît şi naţional;
b) etapa şi nivelul de dezvoltare economică, socială şi culturală;
c) interacţiunea dintre dezvoltarea resurselor umane şi alte
obiective economice, sociale şi culturale.
3) Politica şi programele respective trebuie să se realizeze prin
metode ce corespund condiţiilor naţionale.
4) Politica şi programele respective trebuie să stimuleze şi să
permită tuturor persoanelor, pe principii de egalitate şi fără nici un
fel de discriminare, să dezvolte şi să aplice capacităţile lor de muncă
în interesele proprii şi în concordanţă cu năzuinţele lor, ţinînd cont
de necesităţile societăţii.
5) O atare politică şi programe trebuie să stimuleze întreprinderile
să-şi asume responsabilitatea pentru pregătirea în producţie a
lucrătorilor. Întreprinderile trebuie să colaboreze cu reprezentanţii
lucrătorilor lor la elaborarea programelor de pregătire profesională şi,
trebuie, după necesităţi, să asigure corespunderea acestor programe cu
programele sistemului de stat de pregătire profesională.
6) Politica şi programele respective trebuie să urmărească
obiectivele:
a) asigurarea încadrării într-o activitate de producţie, inclusiv
activitatea liber profesională, care ar corespunde capacităţilor şi
aspiraţiilor individuale şi susţinerii mobilităţii profesionale;
b) susţinerea şi dezvoltarea creativităţii, dinamismului şi
iniţiativei în scopul de a menţine sau creşte eficienţa muncii;
c) protecţia lucrătorilor contra şomajului sau contra altor forme de
pierdere a venitului sau a capacităţii de a cîştiga, în rezultatul
lipsei de oferte pentru lucrătorii cu astfel de calificare, precum şi în
cazul ocupării incomplete a forţei de muncă;
d) protecţia lucrătorilor contra efortului fizic sau psihic la locul
de muncă;
e) protecţia lucrătorilor contra pericolelor la locul de muncă prin
studierea la un nivel înalt a regulilor de tehnica securităţii şi igiena
muncii, ca parte integrantă a pregătirii persoanelor pentru orice
profesie sau specialitate;
f) acordarea de ajutor lucrătorilor în tendinţa lor de a obţine
satisfacţie din munca prestată, de a se realiza personal şi a se
automanifesta; de a-şi îmbunătăţi soarta cu forţe proprii pentru a spori
calitatea sau a modifica caracterul aportului lor în economie;
g) asigurarea progresului social, cultural şi economic şi a
adaptării permanente la modificări cu concursul tuturor părţilor
interesate în problema reexaminării cerinţelor profesionale;
h) asigurarea participării tuturor păturilor sociale la procesul de
dezvoltare şi repartizare a priorităţilor ce-l vizează.
5. 1) În sensul obiectivelor sus-menţionate, Statele-Membre trebuie
să elaboreze şi să perfecţioneze sistemele deschise adaptabile şi care
se completează reciproc de învăţămîntul general şi tehnico-profesional,
de orientarea şcolară şi profesională, de pregătirea profesională,
indiferent de faptul, dacă această activitate se desfăşoară în cadrul
sistemului de învăţămînt formal sau în afara lui.
2) Statele-Membre trebuie, în special, să aspire:
a) la asigurarea accesului egal la orientarea profesională şi
pregătirea profesională a tuturor lucrătorilor;
b) la asigurarea pe principii stabile a orientării profesionale
largi şi reale a diferitor grupe ale populaţiei în toate ramurile
activităţii economice;
c) la elaborarea sistemelor multilaterale de pregătire profesională,
care să cuprindă toate aspectele muncii productive în toate ramurile
activităţii economice;
d) la facilitarea trecerii dintr-un gen de pregătire profesională în
altul în cadrul diferitor profesii şi sectoare ale activităţii economice
şi între ele, precum şi între diferite niveluri de responsabilitate;
e) la coordonarea pregătirii profesionale pentru un sector al
economiei sau ramuri ale activităţii economice cu pregătirea
profesională pentru alte sectoare sau ramuri;
f) la crearea structurii de pregătire profesională sistematică în
toate ramurile activităţii economice şi pentru toate genurile de
activitate, toate nivelurile de calificare şi responsabilitate;
g) la acordarea pentru toţi lucrătorii a posibilităţilor reale
pentru reluarea studiilor la nivelul care ia în considerare experienţa
lor profesională;
h) la stabilirea unei colaborări şi coordonări strînse între
orientarea profesională şi pregătirea profesională, desfăşurate în afara
sistemului şcolar, pe de o parte, şi orientării în domeniul instruirii
şi a sistemului şcolar, pe de altă parte;
i) la crearea condiţiilor, care ar permite lucrătorilor să-şi
completeze pregătirea profesională, pregătirea în domeniul activităţii
sindicale, desfăşurată de organizaţiile reprezentative ale acestora;
j) la efectuarea cercetărilor şi adoptarea normelor şi metodelor
administrative necesare pentru realizarea programelor de orientare
profesională şi de pregătire profesională.
6. Politica şi programele de orientare profesională şi de pregătire
profesională trebuie:
a) să coordoneze cu politica şi programele principale de dezvoltare
socială şi economică, astfel de programe ca cele de extindere a
posibilităţilor de utilizare a forţei de muncă, de integrare socială,
dezvoltare rurală, dezvoltare a meseriilor şi a industriei, de adaptare
a metodelor de organizare a muncii la necesităţile umane şi de
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă;
b) să ia în considerare interacţiunea şi colaborarea economică şi
tehnică internaţională;
c) să fie supuse unei revizuiri periodice condiţionate de
dezvoltarea socială şi economică curentă şi planică;
d) să dezvolte activitatea care stimulează lucrătorii să contribuie
la procesul de îmbunătăţire a relaţiilor internaţionale;
e) să contribuie la o mai bună cunoaştere a problemelor tehnice,
ştiinţifice, economice, sociale şi culturale;
f) să creeze şi să dezvolte infrastructura corespunzătoare pentru
asigurarea unei pregătiri adecvate, luînd în considerare normele de bază
ale securităţii şi igienei în industrie.
III. Orientarea profesională
7. 1) Statele-Membre trebuie să-şi extindă treptat sistemele sale de
orientare profesională şi sistemele de informare permanentă privind
utilizarea forţei de muncă cu scopul de a asigura ca informaţiile
multilaterale şi cea mai largă orientare să devină accesibilă copiilor,
tinerilor şi adulţilor, incluzînd programe corespunzătoare pentru
persoanele cu handicap fizic şi psihic.
2) O astfel de informare şi orientare trebuie să cuprindă alegerea
profesiei, pregătirea profesională şi posibilităţile de instruire legate
de aceasta, situaţia şi perspectivele în domeniul utilizării forţei de
muncă, perspectivele avansării în serviciu, condiţiile de muncă,
securitatea şi igiena muncii, precum şi alte aspecte ale vieţii active
în diferite domenii ale activităţii economice, sociale şi culturale şi
la toate nivelurile de responsabilitate.
3) O astfel de informare şi orientare trebuie să se completeze cu
informaţii privind aspectele generale ale acordurilor colective, ale
drepturilor şi obligaţiilor tuturor părţilor interesate în conformitate
cu legislaţia muncii; această informare trebuie să fie prezentată în
conformitate cu legislaţia şi practica naţională, luînd în considerare
funcţiile corespunzătoare şi sarcinile organizaţiilor de lucrători şi de
antreprenori interesaţi.
8. 1) Obiectivele principale ale programului de orientare
profesională trebuie să fie:
a) punerea la dspoziţia copiilor şi tinerilor, care n-au fost
deocamdată încadraţi în rîndurile forţei de muncă, a principiilor de
alegere a tipului de educaţie, instruire sau de pregătire profesională,
în corespundere cu aptitudinile, capacităţile şi interesele individuale,
precum şi cu posibilităţile de ocupare profesională a forţei de muncă.
b) acordarea de asistenţă persoanelor cuprinse în cadrul programelor
de educaţie şi de pregătire profesională, în obţinerea, din realizarea
acestor programe, a unui folos maxim şi în pregătirea lor pentru
obţinerea studiilor suplimentare sau a pregătirii profesionale
suplimentare, pentru încadrarea în muncă şi pentru continuarea studiilor
şi a pregătirii profesionale, cînd apare necesitatea pe parcursul
întregii vieţi active;
c) acordarea de asistenţă persoanelor, care se încadrează în
rîndurile forţei de muncă, care tind să-şi schimbe activitatea lor de
muncă sau care sînt şomeri, în alegerea profesiei, obţinerea studiilor
şi a pregătirii profesionale corespunzătoare;
d) informarea lucrătorilor despre posibilităţile lărgirii
orizontului lor de perfecţionare profesională, creşterii nivelului
competenţei profesionale, a veniturilor şi situaţiei, despre cerinţele
din domeniul instruirii şi pregătirii pofesionale şi despre mijloacele
practice dosponibile pentru realizarea acestui obiectiv;
e) dezvoltarea conceperii sociale a acelui aport al diferitor
sectoare ale economiei şi ale altor domenii de activitate economică -
inclusiv sectoarele şi domeniile, care tradiţional nu beneficiază de
popularitate pe care ei îl aduc sau îl pot aduce în procesul de
dezvoltare generală şi de extindere a posibilităţilor de utilizare a
forţei de muncă;
f) susţinerea întreprinderilor care participă la realizarea
activităţii de punere la dispoziţie a informaţiei privind eficienţa unor
programe de pregătire, ca parte integrantă a orientării profesionale.
2) Statele-Membre trebuie să asigure compatibilitatea acestor
programe cu dreptul la alegerea liberă a genului de activitate şi la
posibilităţile de avansare legitimă în serviciu, precum şi cu dreptul la
studii.
9. Lărgindu-şi cadrul sistemelor sale de orientare profesională,
Statele-Membre trebuie să acorde o deosebită atenţie:
a) acordării de asistenţă orientării copiilor adolescenţilor în
şcoală la înţelegerea corectă a valorii şi importanţei muncii, precum şi
a lumii muncii, la familiarizarea cu condiţiile de muncă a unui cerc cît
mai larg de profesii, ţinînd cont de posibilităţile utilizării forţei de
muncă şi de carieră, care se pot deschide în faţa lor, precum şi de
cerinţele înaintate faţă de doritorii de a beneficia de aceste
posibilităţi;
b) punerea la dispoziţia copiilor şi a tinerilor, care n-au
frecventat niciodată şcoala sau au abandonat-o pînă la absolvirea ei, a
informaţiilor ce vizează un cerc cît mai larg de profesii şi a
posibilităţilor de ocupare profesională în cadrul acestor profesii,
precum şi a orientării spre modalităţile de obţinere a accesului la
aceste posibilităţi;
c) punerea la dispoziţia maturilor încadraţi în muncă, inclusiv în
munca liber profesionistă, a informaţiilor cu privire la tendinţele şi
sarcinile de dezvoltare, care îi vizează şi, în special, a celor cu
privire la influenţa schimbărilor sociale, tehnice şi economice asupra
sferei lor de activitate;
d) punerea la dispoziţia şomerilor şi a persoanelor parţial
neîncadrate în muncă a tuturor informaţiilor necesare şi oportunităţilor
de orientare profesională, privind posibilităţile de găsire a locurilor
de muncă sau de îmbunătăţire a procesului de plasare în cîmpul muncii şi
mijloacelor disponibile pentru realizarea acestor obiective;
e) acordarea de ajutor persoanelor cu anumite greutăţi în problema
studiilor, pregătirii profesionale sau încadrării în muncă, pentru
învingerea acestora în cadrul măsurilor generale, orientate spre
realizarea progresului social.
10. 1) Trebuie să fie accesibile atît programele de orientare
profesională colectivă şi - în special, distribuirea materialului faptic
şi acordarea de consultaţii grupelor de persoane cu necesităţi
profesionale similare - cît şi consultaţiile individuale.
2) Consultaţiile individuale se acordă tinerilor şi adulţilor care
au nevoie de asistenţă specială în determinarea înclinaţiilor,
aptitudinilor şi intereselor profesionale individuale pentru aprecierea
posibilităţilor lor privind educaţia, pregătirea profesională şi
încadrarea în cîmpul muncii, disponibile pentru ei şi pentru alegerea
unui anumit tip de educaţie, pregătire profesională sau încadrare în
cîmpul muncii.
3) Consultaţiile individuale şi, în cazurile corespunzătoare,
activitatea privind orientarea profesională colectivă trebuie să ia în
considerare necesităţile specifice ale anumitor persoane în informare şi
asistenţă, în special, ale persoanelor cu handicap fizic şi mintal,
precum şi ale persoanelor defavorizate din punct de vedere social şi al
studiilor. Aici pot fi incluse lecţiile privind căutarea şi
valorificarea informaţiei, luarea deciziilor, precum şi antrenarea de a
face o alegere, bazată pe informaţii, de selectare din gama largă de
profesii şi a sarcinilor ce contribuie la dezvoltarea aptitudinilor. E
necesar de a lua întotdeauna în considerare dreptul fiecărui individ la
alegerea individuală, întemeiată pe informaţii multilaterale, ce vizează
această problemă.
4) Consultaţiile individuale trebuie, în caz de necesitate, să fie
completate cu sfaturi privind metodele de remediere a unor situaţii şi
alte cazuri similare, care pot fi utile pentru integrarea şi adaptarea
profesională.
11. Statele-Membre, ale căror programe de orientare profesională
sînt la etapa iniţială de dezvoltare, trebuie, în primul rînd, să tindă:
a) spre atragerea atenţiei tinerilor asupra importanţei alegerii
studiilor generale şi profesionale, luînd în considerare, în cea mai
mare măsură, perspectivele existente de ocupare şi formare profesională
şi direcţiile de dezvoltare economică şi socială, precum şi interesele
şi aptitudinile individuale ale personalităţii;
b) spre acordarea de asistenţă grupelor populaţiei, care necesită
ajutor în depăşirea obstacolelor tradiţionale de alegere liberă a
studiilor, pregătirii profesionale sau a genului de activitate;
c) spre satisfacerea necesităţilor persoanelor cu aptitudini
deosebite în acele sfere de activitate, care sînt de cea mai mare
importanţă;
12. În programele sale de orientare profesională Statele-Membre
trebuie să folosească pe deplin toate posibilităţile şi mijloacele de
informare existente pentru obţinerea celei mai eficiente legături cu
diferite grupe de populaţie interesată.
13. 1) Acolo e aplicabil testele corespunzătoare de capacitate şi
aptitudini, cît şi cele psihologice, inclusiv calităţile filozofice,
precum şi alte forme de examinare, trebuie să fie accesibile pentru
utilizare în orientarea profesională în conformitate cu cerinţele unor
anumite cazuri.
2) Astfel de teste şi alte forme de examinare se aplică numai cu
acordul persoanelor, care doresc să obţină orientare profesională şi,
împreună cu alte metode de evaluare a calităţilor personale; ele trebuie
să fie efectuate numai de specialişti cu pregătire profesională specială.
3) Rezultatele obţinute prin aplicarea unor astfel de teste şi a
altor forme de examinare, nu trebuie să fie transmise unei terţe
persoane fără acordul prealabil al persoanei examinate.
14. 1) În cazul utilizării în orientarea profesională a testelor şi
a altor forme de examinare, acestea trebuie să fie unificate după
principiul de vîrstă, grupe de populaţie şi nivel de cultură, şi să
corespundă unor obiective concrete, pentru care ele se aplică.
2) Trebuie să existe un program permanent de elaborare şi revizuire
a normelor, după anumite perioade, a unor astfel de teste şi a altor
forme de examinare pentru evidenţa modificărilor survenite în condiţiile
şi modul de viaţă.
IV. Pregătirea profesională
A. Dispoziţii generale
15. 1) Statele-Membre trebuie treptat să extindă, să adapteze şi să
armonizeze sistemele de pregătire profesională din ţările lor cu
condiţia ca acestea să corespundă necesităţilor tinerilor şi adulţilor
în dobîndirea pregătirii profesionale pe parcursul întregii lor vieţi,
în toate sectoarele economiei şi în toate domeniile activităţii
economice, la toate nivelurile de calificare şi responsabilitate.
2) Totodată, ele trebuie să acorde o atenţie specială:
a) oferirii posibilităţilor de avansare în servicii, care trebuie să
fie deschise, în cazul existării de condiţii pentru persoanele, care au
dorinţă şi aptitudini să obţină o categorie mult mai înaltă de
calificare şi responsabilitate;
b) îmbunătăţirii pregătirii profesionale în sectoarele economiei şi
în domeniile activităţii economice, în care pregătirea profesională este
în general, nesistematică şi în care predomină tehnică şi metode
economic învechite;
c) pregătirii profesionale a acelor grupe de populaţie, cărora
anterior nu li se acordă suficientă atenţie, în special grupelor, care
se aflau în situaţie defavorizată din punct de vedere social şi
economic;
d) coordonării eficiente a învăţămîntului general şi a pregătirii
profesionale, predării teoriei şi orelor practice, pregătirii primare şi
de perspectivă;
1) Programele de pregătire profesională trebuie să fie elaborate
astfel, încît ele să contribuie la ocuparea completă a forţei de muncă
şi la dezvoltarea capacităţilor fiecărei persoane.
16. Programele de pregătire profesională pe anumite profesii şi
domenii ale activităţii economice, în caz de necesitate, trebuie să fie
organizate pe etape în creştere care, în ansamblu, asigură posibilităţi
satisfăcătoare pentru:
a) pregătirea profesională primară a tinerilor şi adulţilor, care nu
au sau au puţină experienţă de muncă;
b) pregătirea profesională continuă pe tot parcursul vieţii active,
care trebuie să permită persoanelor ocupate:
I) să-şi sporească competenţa în muncă, să-şi lărgească cercul de
operaţii pe care le poate executa, să treacă la o muncă, care cere o
calificare mai înaltă sau să avanseze în serviciu;
II) să-şi completeze cunoştinţele şi calificarea pe baza
realizărilor atinse în profesia respectivă.
c) recalificarea în scopul de a acorda adulţilor posibilitatea să
obţină o nouă calificare, pentru a lucra într-un alt domeniu al
activităţii profesionale;
d) instruirea profesională continuă pe tot parcursul vieţii active,
necesară pentru perfecţionarea pregătirii profesionale dobîndite
anterior;
e) instruirea în domeniul tehnicii securităţii şi a igienei muncii
la locul de muncă, în special a tinerilor şi adulţilor, care au puţină
experienţă de muncă;
f) obţinerea de informaţii privind drepturile şi obligaţiile la
locul de muncă, inclusiv privind regimul de asistenţă socială.
17. 1) Trebuie să se depună toate eforturile pentru dezvoltarea şi
utilizarea deplină, în caz de necesitate, prin finanţarea de stat, a
posibilităţilor existente şi potenţiale de pregătire profesională,
inclusiv resursele întreprinderilor pentru a dispune de programe
permanente de pregătire profesională.
2) În cadrul procesului de pregătire profesională primară trebuie să
se utilizeze, în caz de necesitate, mass-media, centre mobile de
instruire, cursuri de instruire fără frecvenţă şi alte mijloace de
autoinstruire.
18. Programele de pregătire profesională primară a tinerilor, care
nu au sau au puţină experienţă de muncă, trebuie să includă, în special:
a) studii generale, coordonate cu pregătirea practică şi instruirea
teoretică corespunzătoare care le completează;
b) studii ce prevăd obţinerea cunoştinţelor şi a deprinderilor,
comune pentru cîteva profesii conexe, care pot fi obţinute în cadrul
instituţiilor sistemului de învăţămînt general, instituţiilor de
pregătire profesională, la locul de muncă ori în afara locului de muncă
la întreprindere;
c) specializarea în domeniul cunoştinţelor şi deprinderilor, care
pot fi nemijlocit folosite pentru posibilităţile existente sau create de
integrare profesională;
d) realizarea, sub supraveghere, a integrării în atmosfera reală a
activităţii de muncă.
19. 1) Cursurile complete de zi de pregătire profesională primară
trebuie, după posibilităţi, să asigure sincronizarea predării teoriei în
instituţiile sistemului de pregătire profesională la locul de muncă la
întreprinderi cu condiţii reale de muncă; în acelaşi mod pregătirea
practică în afara locului de muncă, după posibilităţi, trebuie să
corespundă condiţiilor reale de muncă.
2) Pregătirea profesională la locul de muncă, constituită ca parte
integrantă a cursurilor organizate şi desfăşurate de instituţiile de
pregătire profesională, trebuie să fie planificată de comun acord cu
întreprinderile, instituţiile corespunzătoare şi cu reprezentanţii
lucrătorilor pentru ca:
a) să dea posibilitate elevilor să aplice în condiţii practice de
muncă condiţiile obţinute în afara locului de muncă;
b) să predea acele aspecte ale profesiei date, care nu pot fi
însuşite în afara întreprinderii;
c) să aducă la cunoştinţa tinerilor, care nu au sau au puţină
experienţă de muncă, condiţiile şi cerinţele cu care se vor confrunta în
activitatea de muncă şi cu responsabilitatea pe care o poartă în
colectivul de muncă;
20. Persoanelor, care se încadrează în muncă după absolvirea
cursurilor complete de zi, prevăzute de paragraful 19, trebuie să li se
asigure:
a) iniţierea în funcţie pentru a lua cunoştinţă de caracterul şi
sarcinile întreprinderii, de condiţiile în care se desfăşoară această
activitate;
b) pregătirea sistematică suplimentară în producţie împreună cu
cursurile teoretice necesare;
c) după posibilitate, experienţă într-un şir de operaţii şi funcţii
importante pentru pregătirea profesională, inclusiv adaptarea la
condiţiile locului de muncă;
21. Autorităţile competente trebuie, în cadrul planificării
naţionale, precum şi a legilor şi normelor naţionale şi în baza
consultării organizaţiilor de antreprenori şi lucrători, să elaboreze
planuri naţionale sau regionale de pregătire profesională continuă pe
tot parcursul vieţii active, legate de ocuparea profesională a forţei de
muncă.
22. 1) Întreprinderile trebuie, după consultarea reprezentanţilor
lucrătorilor, persoanelor interesate şi a celor, care poartă răspundere
pentru activitatea lor, să elaboreze şi să revizuiască regulat planurile
de pregătire profesională continuă a persoanelor, care-şi desfăşoară
activitatea la aceste întreprinderi, la toate nivelurile de calificare
şi responsabilitate; în acest scop poate fi constituit un comitet unit.
2) Aceste planuri trebuie:
a) să prevadă posibilităţile de ridicare a calificării cu scopul
perfecţionării nivelului de măiestrie şi responsabilitate;
b) să cuprindă pregătirea tehnică, alte feluri de pregătire şi de
obţinere a experienţei de către persoanele interesate;
c) să ia în considerare aptitudinile şi interesele persoanelor
interesate precum şi cerinţele producţiei.
3) Persoanele responsabile de munca altora trebuie să contribuie
eficient la realizarea cu succes a planului de pregătire profesională de
perspectivă.
4) Responsabilitatea pentru organizarea elaborăii realizării şi
revizuirii planurilor de pregătire profesională continuă pe tot
parcursul vieţii active trebuie să fie strict determinată şi pusă, după
posibilităţi, în sarcina unui serviciu special, a unei ori a cîtorva
persoane, care exercită funcţii, ce corespund unei astfel de
responsabilităţi.
23. 1) Lucrătorii, care au fost pregătiţi în cadrul întreprinderii,
trebuie:
a) să primească indemnizaţii sau remunerări corespunzătoare;
b) să beneficieze de dreptul la asigurare socială, sub incidenţa
căruia cade personalul întreprinderii date.
2) Lucrătorii, care au trecut o altfel de pregătire profesională
decît cea în producţie, trebuie să beneficieze de dreptul la concediu
plătit pentru studii, în conformitate cu prevederile Convenţiei şi ale
Recomandărilor din 1974 cu privire la concediile plătite pentru studii.
B. Normele şi principiile călăuzitoare
de pregătire profesională.
24. Pregătirea profesională primară şi pregătirea profesională
continuă pe tot parcursul vieţii active, direcţionată spre dobîndirea
calificării profesionale recunoscute, trebuie, pe cît e posibil, să fie
reglată de normele generale stabilite sau aprobate de organele
competente pe baza consultării organizaţiilor corespunzătoare de
antreprenori şi lucrători.
2) Aceste norme trebuie să stabilească:
a) nivelul de calificare profesională şi de cunoştinţe, necesar
pentru înscrierea la diferite cursuri de pregătire profesională;
b) nivelul de măiestrie, care trebuie să fie atins în orice
operaţie concretă sau funcţii ale profesiei corespunzătoare în cadrul
fiecărei etape de instruire şi, după necesitate, conţinutul şi durata
pregătirii profesionale, posibilităţile şi utilajul necesar pentru a
atinge acest nivel de măiestrie;
c) aspectul pregătirii profesionale, care trebuie să fie asigurat
de sistemul de învăţămînt şcolar, instituţiile de pregătire
profesională, de întreprinderi prin metoda de pregătire la locul de
muncă sau de alte mijloace;
d) caracterul şi durata vechimii în muncă, cerute pentru trecerea
programului de pregătire profesională;
e) conţinutul pregătirii profesionale, care trebuie să se bazeze pe
principiile multilateralităţii şi mobilităţii profesionale;
f) metodologia ce trebuie aplicată, reieşind din obiectivele
pregătirii profesionale şi din caracteristica persoanelor care trec
această pregătire profesională;
g) examenele care trebuie organizate şi alte modalităţi de
apreciere a rezultatelor pregătirii profesionale;
h) certificatele care trebuie eliberate la absolvirea cursurilor de
pregătire profesională.
25. 1) Pentru una şi aceiaşi profesie se pot aplica cîteva norme de
pregătire profesională în cazul şi în cadrul întregii perioade, cînd
condiţiile, în care se execută respectiva activitate se desfăşoară şi
alte activităţi similare, se deosebesc substanţial în diferite sectoare
ale economiei, ramuri ale activităţii economice sau la întreprinderi de
diferite capacităţi.
2) Normele ce vizează unele şi aceleaşi profesii, trebuie să fie
coordonate, pentru a facilita trecerea la un alt gen de muncă în scopul
recunoaşterii depline a calificării şi experienţei deja obţinute în
această profesie.
26. 1) Principiile călăuzitoare, privind organizarea şi conţinutul
scontat al pregătirii profesionale, trebuie să fie elaborate pentru
profesiile şi nivelurile de calificare, cunoştinţele şi nivelurile de
responsabilitate pentru care nu corespund normele, expuse în paragraful
24 al prezentelor Recomandări.
2) Aceste principii călăuzitoare vor putea fi utilizate, în
special, pentru:
a) pregătirea profesională a viitorilor meşteri, specialişti,
conducători şi persoane, care ocupă deja astfel de funcţii;
b) pregătirea profesională a profesorilor, administratorilor,
conducătorilor şi a instructorilor pentru pregătirea profesională;
c) pregătirea profesională pentru domeniile activităţii economice,
în care activează un număr mare de persoane liber profesioniste sau
pentru întreprinderile mici;
d) îmbunătăţirea pregătirii profesionale pentru ramurile
activităţii economice, pentru care pregătirea profesională sistematică
necesară, în genere, n-a fost prevăzută sau a fost prevăzută într-o
măsură insuficientă şi pentru întreprinderile, care aplică tehnici şi
metode învechite de muncă;
3) Astfel de principii călăuzitoare, pot fi aplicate de asemenea,
pentru pregătirea profesională primară în producţie a persoanelor, care
recent au trecut în curs deplin de pregătire profesională primară în
instituţiile sistemului de învăţămînt şi al pregătirii profesionale.
27. 1) Normele şi principiile călăuzitoare ale pregătirii
profesionale trebuie să fie periodic evaluate şi revizuite cu
participarea organizaţiilor de antreprenori şi lucrători şi să fie
adaptate la necesităţile în schimbare. Periodicitatea revizuirii
trebuie să se stabilească în dependenţă de ritmul modificărilor în
profesia examinată.
28. 1) Statele-membre trebuie treptat să stabilească normele şi
principiile călăuzitoare sau, în caz de necesitate, să extindă sfera
lor de aplicare pînă cînd vor cuprinde toate profesiile de bază şi
toate nivelurile de calificare şi responsabilitate.
2) Trebuie să se acorde prioritate pregătirii profesionale la
profesiile, al căror nivel de calificare şi responsabilitate are o
importanţă-cheie pentru progresul social şi economic.
V. Pregătirea lucrărilor de conducere şi a
persoanelor liber profesioniste
29. 1) Pregătirea pentru exercitarea funcţiilor de administrare şi
conducere trebuie să se acorde persoanelor responsabile de activitatea
altora, conducătorilor, specialiştilor, antrenaţi în administrare şi
persoanelor care se pregătesc să exercite funcţii de administrare şi
conducere.
2) Organele competente trebuie, în condiţiile planificării şi a
legislaţiei naţionale şi în baza consultării organizaţiilor de
antreprenori şi lucrătorii, să elaboreze programe de pregătire pentru
exercitarea funcţiilor de administrare şi conducere şi a activităţii
liber profesioniste.
30. 1) Conţinutul programelor de pregătire pentru exercitarea
funcţiilor de administrare şi conducere trebuie să ia în considerare
nuvelul prezentei responsabilităţi şi a celei de perspectivă a
persoanelor, care vor urma pregătirea profesională corespunzătoare.
2) Aceste programe trebuie direcţionate, în special, spre
dezvoltarea:
a) cunoştinţelor corespunzătoare şi conştientizarea aspectelor
economice şi sociale, necesare pentru a lua decizii;
b) metodelor şi aptitudinilor de a conduce alţi oameni şi de a
impulsiona activitatea acestora, respectînd demnitatea umană, de a crea
relaţii profesionale sănătoase;
c) iniţiativei şi a atitudinei tolerante faţă de schimbări şi a
capacităţii de a aprecia influenţa unor astfel de schimbări asupra
altor oameni;
d) aptitudini de a-şi asuma noi responsabilităţi în cadrul
activităţii sale de muncă;
e) conştientizării importanţei acordării studiilor, orientării
profesionale şi pregătirii profesionale a lucrătorilor întreprinderii;
f) conştientizării condiţiilor lucrătorilor în cadrul activităţii
lor de muncă, solicitudinii faţă de bunăstarea acestora, precum şi a
cunoaşterii legislaţiei muncii şi a sistemului de asistenţă socială;
g) coştientizării importanţei eforturilor de autoperfecţionare;
h) bazei pentru pregătirea profesională continuă în conformitate cu
noile cerinţe.
31. 1) Programele de pregătire profesională pentru activitatea liber
profesionistă trebuie să ia în considerare starea socială a oamenilor
muncii şi:
a) să includă, în afară de pregătirea profesională pentru
activitatea în domeniul tehnic ales, activitatea profesională de bază,
principiile de conducere a unei întreprinderi şi de pregătire
profesională a altor persoane;
b) să dezvolte sentimentul necesităţii de a manifesta iniţiativă,
de a-şi asuma riscuri şi a le înfrunta.
2) Astfel de programe trebuie să acorde posibilitatea de a fi
revizuite regulat pentru a se lua în evidenţă realizările şi a se
completa cu acel aflux neîntrerupt de informaţii privind noile
realizări în domeniul respectiv al tehnicii, precum şi sursele de
finanţare şi, dacă este necesar, cele mai eficiente metode de fabricare
a producţiei.
VI. Programele pentru anumite regiuni sau ramuri ale
activităţii economice
32. 1) Programele corespunzătoare de orientare profesională şi de
pregătire profesională trebuie să fie elaborate pentru anumite regiuni
sau ramuri ale activităţii economice, unde se cere desfăşurarea unor
acţiuni multilaterale de ameliorare sau a unor modificări structurale
esenţiale.
2) Astfel de programe trebuie să constituie părţi integrante ale
programelor naţionale de orientare profesională şi de pregătire
profesională, să fie în concordanţă cu alte acţiuni privind dezvoltarea
regiunii sau a domeniului activităţii economice respective.
33. În cadrul regiunilor sau domeniilor activităţii economice pentru
care sînt necesare astfel de programe, o atenţie deosebită se poate
acorda regiunilor rurale, domeniilor activităţii economice, în care se
aplică tehnică şi metode de muncă învechite, ramurilor industriei sau
întreprinderilor aflate în declin sau în perioada de trecere la
fabricarea unor noi produse, precum şi a întreprinderilor în stadiu de
proiectare sau noi.
34. 1) Programele pentru regiunile rurale trebuie să fie orientate
spre obţinerea egalării totale a posibilităţilor în domeniul orientării
profesionale şi pregătirii profesionale pentru populaţia rurală şi
urbană.
2) Ele trebuie să fie elaborate în condiţiile politicii naţionale de
dezvoltare, luînd în considerare structura şi tendinţa migraţiei între
regiunile rurale şi urbane.
35. 1) Programele pentru regiunile rurale tebuie, în mod
corespunzător, să ia în considerare necesităţile speciale în domeniul
orientării profesionale şi pregătirii profesionale:
a) a lucrătorilor din regiunile rurale, inclusiv lucrătorii de pe
plantaţii, micii agriculturi, arendaşii şi alte persoane ocupate în
agricultură şi în alte ramuri conexe, în special, în legătură cu reforma
agrară sau cu alte modificări esenţiale din sistemul de asigurare,
producţie şi distribuire în regiunile respective;
b) a persoanelor de alte specialităţi decît agricole, în special, a
lucrătorilor din învăţămînt, telecomunicaţii, transporturi şi alte
servicii, precum şi a meseriaşilor.
2) Astfel de programe trebuie să ia în considerare diversitatea
necesităţilor în funcţie de genul activităţii agricole vizate, gradul de
mecanizare a ei, specializare şi modernizare, precum şi în proporţiile
în care el se desfăşoară.
3) Programele pentru regiunile rurale trebuie să includă pregătirea
profesională privind organizarea cooperativelor şi administrarea
întreprinderilor.
36. 1) Ţările în care posibilităţile şi programele de orientare
profesională şi de pregătire profesională pentru regiunile rurale sînt
slab dezvoltate, trebuie, iniţial, să-şi concentreze atenţia asupra:
a) acordării de informaţii tinerilor şi adulţilor din regiunile
rurale cu privrie la obiectivele şi măsurile preconizate pentru
îmbunătăţirea sau pentru realizarea unor modificări de structură de
proporţii în regiunea respectivă, precum şi cu privire la consecinţele
unor astfel de măsuri asupra activităţii şi vieţii lor;
b) instruirii sistematice şi pregătirii profesionale, integral sau
parţial, din contul timpului de muncă, în funcţie de împrejurări, pentru
persoanele tinere ocupate, suplimentar, la instruirea neformală,
obţinută de ei în producţie;
c) asigurării adulţilor cu programe de scurtă durată de ridicare a
calificării sau recalificare cu ajutorul mijloacelor existente, precum
pregătirea profesională, propagarea cunoştinţelor şi alte servicii de
consultanţă;
d) formării în regiunile rurale a cadrelor social-economice şi
stimulării păturilor largi ale populaţiei la participarea în
activităţile din domeniul dezvoltării;
e) stimulării tendinţei spre autoperfecţionare.
2) Atare ţări trebuie să studieze permanent succesivitatea
desfăşurării activităţii în regiunile rurale, cu scopul de a obţine
treptat:
a) unor servicii multilaterale de informaţii şi de orientare
profesională pentru populaţia rurală, în general;
b) introducerea sau lărgirea pregătirii profesionale primare
sistematice pentru tineret;
c) aplicarea programelor multilaterale de pregătire profesională
continuă pe tot parcursul vieţii active pe principii periodice sau
permanente pentru satisfacerea cerinţelor maturilor.
37. Ţările, care din considerente financiare sau din cauza
insuficienţei de lucrători calificaţi, nu sînt în stare să presteze
servicii corespunzătoare populaţiei rurale în general, pot să analizeze
posibilitatea:
a) luării măsurilor de concentrare temporară asupra unor regiuni
geografice limitate, unde se poate acumula o experienţă utilă pentru
activitatea de mai departe în alte regiuni;
b) acordării de priorităţi lucrătorilor fără pămînt şi altor
categorii de lucrători din regiunile rurale, slab dezvoltaţi din punct
de vedere economic, care suportă o necesitate acută de echitate
economică şi socială.
B. Ramurile activităţii economice şi întreprinderile, care
utilizează tehnică şi metode de muncă învechite
38. 1) Programele pentru ramurile activităţii economice şi
profesiile, care mai utilizează intensiv tehnică şi metode de muncă
învechite, trebuie să fie elaborate în funcţie de necesităţi conform
aceloraşi principii, ca şi programele pentru regiunile rurale.
2) Obiectul acestor programe îl constituie asigurarea orientării
profesionale şi pregătirii profesionale a persoanelor, care lucrează sau
intenţionează să lucreze în aceste ramuri ale activităţii economice sau
profesii, fapt ce le va permite să participe sau să contribuie la
procesul de modernizare a metodelor şi a producţiei, să obţină profit
din modificările aplicate.
39. Propagarea cunoştinţelor şi alte servicii de consultanţă
prestate persoanelor liber profesioniste şi altor antreprenori mici,
care activează în aceste ramuri ale activităţii economice şi profesii,
trebuie să asigure cu informaţii privind posibilităţile inovatorii în
activitatea lor, precum şi cu privire la pregătirea profesională
corespunzătoare şi la alte servicii, care le-ar putea fi de folos în
domeniul respectiv.
40. În cadrul organizării pregătirii profesionale pentru astfel de
ramuri ale activităţii economice şi profesii trebuie să se ia în
considerare:
a) necesităţile şi posibilităţile de extindere a sferei sau
specializării activităţii întreprinderii, precum şi consecinţele unei
astfel de extinderi sau specializări pentru pregătirea profesională;
b) posibilităţile de perfecţionare a metodelor practice de pregătire
profesională şi, în special, a metodelor de asigurare a pregătirii
continue;
c) posibilităţile de îmbinare a pregătirii conducătorilor de
întreprinderi cu alte măsuri de ridicare a nivelului de calificare;
d) crearea noilor posibilităţi pentru locuri de muncă remunerate.
41. Pregătirea profesională pentru astfel de ramuri ale activităţii
economice şi profesii:
a) poate fi iniţial planificată ca supliment la sistemele de
instruire, în cadrul cărora, tradiţional, se obţin deprinderi de muncă,
cunoştinţe teoretice şi practice;
b) trebuie să ia în considerare necesităţile atît ale tinerilor,
care au obţinut pregătire profesională primară, cît şi a persoanelor,
care au lucrat deja în aceste ramuri ale activităţii economice sau
profesii, inclusiv a micilor antreprenori şi a altor persoane, care
asigură pregătirea primară a tinerilor.
C. Ramuri ale industriei şi întreprinderi, care se află în
declin sau care trec la fabricarea noilor producţii
42. Dacă ramurile industriei sau întreprinderile se află în declin,
lucrătorii afectaţi de aceasta trebuie să obţină la timp orientare
profesională pentru a le facilita activitatea de obţinere a altei
calificări şi a le permite să găsească un alt loc de muncă.
43. Dacă ramurile industriei sau întreprinderile trec la noi
producţii sau la metode noi de producere, sau îşi modifică tipurile de
servicii prestate, trebuie să fie organizate la timp, în colaborare cu
alte ramuri ale industriei sau întreprinderi interesate, cursuri pentru
lucrătorii afectaţi de acest proces, cărora li se va acorda
posibilitatea să se adapteze la noile lor sarcini.
D. Întreprinderile industriale noi
44. La planificarea orientării profesionale şi pregătirii
profesionale condiţionată de crearea unor întreprinderi industriale noi
trebuie să se ia în considerare necesitatea:
a) de lucrători, specialişti, conducători şi administratori pentru
perioada de construcţie şi după darea în exploatare a unor uzine noi şi
orice necesitate de reciclare a persoanelor, care lucrează la etapa
construcţiei cu scopul de a obţine un alt loc de muncă după darea în
exploatare a obiectului;
b) de lucrători liberi profesionişti şi antreprenori, care lucrează
în antrepriză pentru noile obiecte industriale;
c) de asigurare cu informaţii în domeniul pregătirii profesionale
pentru noile genuri de activitate, posibilitatea sau necesitatea cărora
este dictată de modificarea condiţiilor economice în regiunea dată;
d) de asigurare cu orientare profesională şi pregătire profesională
a persoanelor ale căror calificare şi cunoştinţe s-au perimat drept
consecinţă a modificărilor de structură a cererii pentru locuri de muncă
în regiunea dată;
e) de acordare a noilor posibilităţi lucrătorilor liberi
profesionişti şi antreprenorilor, a căror activitate poate fi afectată
de concurenţa creată de noile obiecte industriale.
VII. Grupe speciale ale populaţiei
45. 1) Trebuie să se ia măsuri pentru asigurarea orientării
proesionale şi pregătirii profesionale eficiente şi suficiente a
grupelor speciale de populaţie pentru ca acestea să beneficieze de
egalitate în procesul de încadrare în cîmpul muncii şi să se integreze
mai uşor în viaţa societăţii şi în viaţa economică.
2) O atenţie deosebită trebuie să se acorde unor grupe după cum
urmează:
a) persoanele, care niciodată n-au frecventat şcoala sau au
abandonat şcoala pînă la absolvire;
b) lucrătorii vîrstnici;
c) reprezentanţii minorităţilor lingvistice şi ale altor minorităţi;
d) persoanele cu handicap fizic şi mintal.
E) Persoane care niciodată n-au frecventat şcoala
sau au abandonat-o pînă la absolvire
46. Trebuie să se ia măsuri pentru asigurarea orientării
profesionale, cu studii generale şi pregătire de bază, luînd în
considerare, toate persoanele existente pe piaţa forţei de muncă, care
niciodată n-au frecventat şcoala sau au abandonat-o, neobţinînd studii
generale, suficiente pentru intergarea în societate şi în economie,
aflate pe calea modernizării.
47. Orientarea profesională a persoanelor care niciodată n-au
frecventat şcoala sau au abandonat-o, fără ştiinţă de carte, trebuie să
aibă un caracter larg, luînd în considerare mijloacele speciale de
instruire şi pregătire profesională şi alte posibilităţi de instruire,
pregătire şi plasare în cîmpul muncii, pe care ei pot conta.
48. 1) Măsurile, de formare a deprinderilor principale şi de
acordare a studiilor generale unor astel de persoane, prevăd:
a) instruirea, în cadrul unei părţi de zi, acordarea cunoştinţelor
şi formarea deprinderilor, ce vizează activitatea lor şi acordarea de
studii generale copiilor, care lucrează la întreprinderile agricole de
familie, la alte întreprinderi sau în alte ramuri ale economiei;
b) cursuri de asigurare a tinerilor, şi în caz de necesitate, a
adulţilor cu deprinderile de bază şi cu studiile generale
corespunzătoare acestora, pentru facilitarea accesului la pregătirea
profesională specială sau pentru extinderea posibilităţii lor de
încadrare în cîmpul muncii şi de promovare în serviciu;
c) măsuri de asigurare a tinerilor şomeri cu pregătire profesională
specială în concordanţă cu munca productivă, completată, în caz de
necesitate, de cursuri de studii generale, în scopul acordării de studii
calificare şi deprinderi de muncă, necesare pentru desfăşurarea unei
activităţi utile şi remunerate;
d) acordarea de cunoştinţe elementare, în special adulţilor, care
fac obiectul pregătirii profesionale, în domeniul cunoştinţelor
teoretice şi a deprinderilor, cerute de profesia respectivă sau genul de
activitate profesională şi pentru participarea activă la procesul de
dezvoltare; aceste studii trebuie să coreleze cu acţiunile generale de
lichidare a analfabetismului;
e) cursuri speciale de instruire tehnică, de perfecţionare
profesională pentru tineretul încadrat în muncă şi a adulţilor în scopul
ridicării nivelului lor de măiestrie sau îmbunătăţirii posibilităţilor
lor de avansare în serviciu;
f) cursuri speciale de obţinere a calificării, de care au nevoie
stringentă persoanele, care au studii formale insuficiente sau care, în
genere, nu le au.
2) Pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezentul paragraf, este
nesesar să se elaboreze şi să se aplice o metodică specială de pregătire
profesională.
49. Certificatele obţinute datorită aplicării acestor măsuri,
trebuie să fie coordonate cu cele eliberate în sistemul învăţămîntului
formal, sau a acelor persoane, care au obţinut pregătire prin alte
metode.
B. Lucrătorii vîrstnici
50. 1) Măsurile, aplicate pentru învingerea greutăţilor pe care le
întîlnesc în procesul muncii lucrătorii vîrstnici, pot, în unele cazuri,
să includă:
a) evidenţierea şi modificarea, după posibilităţi, a condiţiilor de
muncă, care conduc la accelerarea procesului de îmbătrînire fizică şi
intelectuală;
b) orientarea profesională şi pregătirea profesională a lucrătorilor
vîrstnici, de care au nevoie, în special, luînd în considerare:
I) reînnoirea cunoştinţelor şi deprinderilor acestora, prin punrea
la dispoziţie a informaţiilor corespunzătoare;
II) ridicarea nivelului lor de cultură generală şi calificare
profesională cu ajutorul specialiştilor din domeniul pregătirii
profesionale a adulţilor, pentru ca aceştia să corespundă nivelului
celor mai instruiţi şi pregătiţi tineri, care se încadrează în muncă sau
care activează deja în această specialitate;
III) informarea oportună cu privire la posibilităţile de pregătire
profesională continuă şi desfăşurarea la timp a acestei pregătiri, în
special, pînă la implementarea noilor tehnologii şi metode de muncă;
IV) acordarea, în caz de necesitate, lucrătorilor vîrstnici a unor
funcţii în munca pe care o prestează sau în alte genuri de activitate,
unde aceştia pot să-şi aplice capacitatea şi experienţa, după
posibilităţi, fără a pierde din retribuirea muncii;
V) asigurarea unei astfel de situaţii, în care limitele de vîrstă,
stabilite, fără a lua în considerare realitatea, să nu împiedice
pregătirii lor profesionale;
VI) elaborarea metodelor de pregătire profesională, adaptate la
necesităţile lucrătorilor vîrstnici;
VII) luarea tuturor măsurilor necesare de asigurare cu profesori
competenţi din punct de vedere pedagogic şi tehnic, bine instruiţi
pentru pregătirea pregătire profesională continuă, care să corespundă
cerinţelor specifice ale lucrătorilor vîrstnici;
c) stimularea lucrătorilor vîrstnici pentru ca aceştia să
beneficieze de posibilităţile existente privind orientarea profesională
profesionale şi pregătirea profesională sau de posibilităţile de trecere
la un alt loc de muncă la altul, care le va ajuta să înfrunte greutăţile
ce stau în faţa lor;
d) aducerea la cunoştinţa opiniei publice şi, în special, a
lucrătorilor serviciilor de orientare profesională şi de pregătire
profesională, a lucrătorilor Serviciul de stat de utilizare a forţei de
muncă şi a altor servicii sociale corespunzătoare, a antreprenorilor şi
lucrătorilor, a necesităţii adaptării lucrătorilor vîrstnici la
condiţiile locului de muncă care pot fi cerute de la ei şi a dorinţei de
a li se acorda asistenţă în această adaptare.
2) În funcţie de posibilităţi, trebuie să se ia măsuri în vederea
elaborării metodelor de muncă, a instrumentelor şi utilajului, care ar
satisface cerinţele lucrătorilor vîrstnici şi să fie instruiţi pentru a
le utiliza.
C. Minorităţile lingvistice şi alte minorităţi
51. Reprezentanţii minorităţilor lingvistice trebuie să fie
orientaţi profesional, beneficiind de informaţia în limba maternă sau
într-o altă limbă pe care aceştia o cunosc, sau, în caz de necesitate,
prin translator, privind condiţiile existente şi cerinţele în domeniul
utilizării forţei de muncă, drepturile şi obligaţiile părţilor
cointeresate, precum şi privind ajutorul acordat acestora pentru
rezolvarea unor probleme speciale.
52. Programele speciale de pregătire profesională, în caz de
necesitate, trebuie să fie puse la dispoziţie minorităţilor lingvistice
şi a altor minorităţi. Aceste programe trebuie puse la dispoziţia
minorităţilor lingvistice, în limba maternă, în caz de necesitate,
trebuie să includă şi învăţarea limbii.
D. Persoanele cu handicap fizic şi mintal
53. 1) Persoanele cu handicap fizic şi mintal, trebuie să aibă acces
la programele de orientare profesională şi de pregătire profesională,
puse la dispoziţie populaţiei, în măsura în care aceste programe pot fi
utile pentru ei.
2) În cazurile, în care nu este de dorit, dat fiind gravitatea sau
caracterul invalidităţii sau a cerinţelor unor grupe aparte de invalizi,
trebuie asigurate programe special adaptate.
3) Trebuie depuse toate eforturile pentru a informa opinia publică,
antreprenorii şi lucrătorii, precum şi medicii, personalul auxiliar
medical şi lucrătorii publici privind necesitatea orientării
profesionale şi pregătirii profesionale a persoanelor cu handicap fizic
şi mintal, fapt care le-ar permite acestora să-şi găsească locuri de
muncă, în limitele posibilităţilor lor, privind necesitatea adaptării la
locul de muncă, pentru unii dintre ei, şi privind dorinţa de a-i susţine
în procesul de muncă.
4) Trebuie să se ia măsuri de asigurare, pe cît aceasta este posibil
a cooptării sau reîntegrării persoanelor cu handicap fizic şi mintal în
viaţa de producţie, în mediul normal de producţie.
5) Trebuie să se ţină cont de Recomandările din anul 1955 cu privire
la recalificarea invalizilor.
VIII. Susţinerea egalităţii dintre bărbaţi şi femei
domeniul pregătirii profesionale şi utilizării forţei de muncă
54. 1) Trebuie să se ia măsuri în scopul asigurării egalităţii între
bărbaţi şi femei în domeniul pregătirii profesionale şi utilizării
forţei de muncă în societate în general.
2) Aceste măsuri trebuie să constituie parte integrantă a tuturor
acţiunilor economice, sociale şi culturale, desfăşurate de guverne în
vederea optimizării situaţiei utilizării forţei de muncă a femeilor şi
ar trebui, în măsura posibilităţilor, să includă:
a) aducerea la cunoştinţa opiniei publice şi, în special a
părinţilor, profesorilor, lucrătorilor din serviciile de orientare
profesională şi de pregătire profesională, a lucrătorilor din Serviciul
de stat de utilizare a forţei de muncă şi a altor servicii sociale,
antreprenorilor şi muncitorilor, a necesităţii susţinerii femeilor şi
bărbaţilor pentru a avea un rol egal în societate şi economie, precum şi
a necesităţii modificării atitudinii tradiţionale faţă de prestaţiile
femeilor şi bărbaţilor acasă şi în viaţa profesională;
b) asigurarea pentru adolescente şi femei a orientării profesionale,
aplicînd aceleaşi posibilităţi în domeniul instruirii, pregătirii
profesionale şi utilizării forţei de muncă, ca şi pentru adolescenţi şi
bărbaţi, încurajarea acestora în vederea exploatării integrale a acestor
posibilităţi şi creării condiţiilor necesare pentru aceasta;
c) acordarea de asistenţă, în conformitate cu stipulaţiile
convenţiilor internaţionale şi a recomandărilor privind munca,
egalitatea accesului fetelor şi femeilor la toate tipurile de instruire
şi pregătire profesională pentru toate tipurile de ocupaţii, incluzînd
şi pe acelea care, conform tradiţiei, sînt accesibile numai pentru
adolescenţi şi bărbaţi;
d) acordarea de asistenţă în pregătirea profesională a fetelor şi
femeilor în scopul asigurării dezvoltării lor individuale şi avansării
în munci calificate şi în funcţii de răspundere, adresarea către
antreprenori cu rugămintea de a le acorda aceleaşi posibilităţi, în
lărgirea experienţei de muncă, ca şi muncitorilor bărbaţi cu acelaşi
nivel de instruire şi de calificare;
e) punerea la dispoziţie, în funcţie de necesităţi, a centrelor şi a
altor servicii de îngrijire a copiilor de diverse vîrste, astfel ca
fetele şi femeile cu obligaţiuni familiale să aibă acces la pregătirea
normală profesională, precum şi luarea de măsuri speciale, de exemplu,
organizarea cursurilor pe durata unei părţi din zi sau a cursurilor fără
scoatere din producţie, desfăşurarea programelor periodice de pregătire
profesională sau a programelor care utilizează mijloace de informare în
masă;
f) asigurarea cu programe de pregătire profesională a femeilor
vîrsta cărora depăşeşte vîrsta normală de încadrare, care doresc să se
angajeze pentru prima dată sau să revină la serviciu după o întrerupere
în activitatea de muncă.
55. Măsurile şi programele speciale pentru pregătirea profesională,
similare cu cele de la literele e) şi f) alineatul 2 paragraful 54 ale
prezentelor Recomandări, trebuie aplicate bărbaţilor, cu probleme
similare.
56. Se va ţine cont de Convenţia şi Recomandările din 1964 cu
privire la politica utilizării forţei de muncă la realizarea acţiunilor
de susţinere a egalităţii posibilităţilor între femei şi bărbaţi în
domeniul pregătirii profesionale şi utilizării forţei de muncă.
IX. Lucrătorii-migranţi
57. Lucrătorilor-migranţi trebuie să li se asigure o orientare
profesională şi o pregătire profesională eficientă pentru ca aceştia să
poată beneficia de egalitatea posibilităţilor în domeniul utilizării
forţei de muncă.
58. Orientarea profesională şi pregătirea profesională a
lucrătorilor-migranţi trebuie să ţină cont de faptul, că aceştia pot
cunoaşte mediocru limba ţării, care acordă loc de muncă. Acestora li se
aplică paragrafele 51 şi 52 ale prezentelor Recomandări.
59. Orientarea profesională şi pregătirea profesională a
lucrătorilor-migranţi trebuie să ţină cont de:
a) necesităţile ţării care acordă locuri de muncă;
b) posibilitatea reîntoarcerii lucrătorilor-migranţi în activitatea
economică a ţării de origine.
60. În problema orientării profesionale şi a pregătirii profesionale
trebuie să se ia în considerare prevederile respective ale convenţiilor
internaţionale şi ale recomandărilor cu privire la forţa de muncă, care
vizează aceşti lucrători. Aceste probleme trebuie să facă obiectul
acordurilor dintre ţările, care acordă locuri de muncă şi dintre ţările
care furnizează forţă de muncă.
X. Pregătirea personalului pentru pregătirea profesională
şi orientarea profesională
61. Regulamentul cu privire la pregătirea profesională trebuie să
cuprindă persoanele responsabile întreg programul său de muncă sau o
parte din acesta, pentru planificarea, organizarea, administrarea,
dezvoltarea, conducerea, sau acordarea orientării profesionale ori sau
pregătirii profesionale.
62. 1) Pe lîngă pregătirea în domeniul orientării profesionale,
incluzînd consultaţiile individuale, lucrătorii, care exercită
orientarea profesională, trebuie să ia cunoştinţă de lumea muncii în
general, precum şi condiţiile de muncă şi de funcţiile persoanelor
ocupate într-un cerc larg de profesii şi la toate nivelurile de
calificare şi responsabilitate, precum şi posibilităţile de încadrare
muncă şi de avansare în aceste profesii, de cursurile şi mijloacele de
pregătire existente pentru el: aceştia trebuie să ia cunoştinţă de
aspectele generale ale acordurilor colective, de drepturile şi
obligaţiile ce decurg din legislaţia muncii.
2) Pregătirea lucrătorilor, care efectuează orientarea profesională,
trebuie, în funcţie de necesităţi, să includă studierea
caracteristicilor fiziologice, psihologice şi sociologice ale diverselor
grupe de persoane, precum şi a metodelor speciale de orientare
profesională.
63. 1) Lucrătorii, care efectuează pregătirea profesională, trebuie
să dispună de cunoştinţe largi teoretice şi practice în domeniul
tehnicii sau pe funcţii respective, precum şi să dispună de o pregătire
pedagogică şi tehnică, obţinută în instituţiile sistemului de învăţămînt
şi de pregătire profesională.
2) Pregătirea acestor persoane în cazuri aparte trebuie să includă
diverse caracteristici şi relaţii a diferitelor grupe de elevi şi
studenţi, precum şi metodele speciale de pregătire.
64. 1) Lucrătorii, care efectuează pregătirea profesională pentru
diverse ramuri ale activităţii economice, trebuie să fie familiarizaţi
cu aspectele şi condiţiile sociale, economice şi tehnice, existente în
această ramură de activitate economică.
2) De exemplu, persoanele, care activează în domeniul dezvoltării
rurale, trebuie să obţină suplimentar la studiile tehnice şi pregătirea
profesională în specialitatea lor, şi pregătire în următoarele domenii:
a) economia gospodăriei agricole, silviculturii şi a altor domenii
de activitate rurală;
b) metodele şi tehnica de conducere a întreprinderilor agricole şi
silvice;
c) sociologia rurală şi întreprinderile rurale;
d) tehnica informării în masă şi metodele de popularizare a
pregătirii;
e) activitatea cooperativelor, unde acestea există.
65. Persoanele, care efectuează orientarea profesională şi
pregătirea profesională pentru anumite grupe de populaţie, trebuie să
cunoască problemele sociale şi economice specifice acestor grupe de
populaţie.
66. 1) Persoanele responsabile pentru planificarea, organizarea,
administrarea şi conducerea programelor de orientare profesională sau
pregătire profesională, inclusiv directorii şi conducătorii
instituţiilor şi serviciilor de orientare profesională sau de pregătire
profesională, conducătorii şi lucrătorii pentru pregătirea profesională
la întreprinderi, precum şi consultanţii în probleme de orientare
profesională şi de pregătire profesională, trebuie să deţină o
experienţă de muncă în domeniul orientării profesionale sau pregătirii
profesionale.
2) Persoanele care poartă răspundere pentru programele de pregătire
profesională, trebuie să deţină, în măsura posibilităţilor, pe lîngă
experienţa în muncă în domeniul pregătirii profesionale şi experienţă în
alte ocupaţii la întreprinderi.
67. Toţi lucrătorii care efectuează orientarea profesională şi
pregătirea profesională trebuie să beneficieze de posibilitatea de a-şi
ridica şi completa nivelul cunoştinţelor în domeniile social, economic
şi tehnic, precum şi în domeniul psihologiei care fac obiectul
specialităţii lor, să însuşească noile metode şi tehnici aplicate în
activitatea lor.
XI. Activitatea de cercetare
68. Ţările-membre trebuie să pregătească efectuarea programelor
experimentale de cercetare, destinate pentru:
a) determinarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi a
sarcinilor şi pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a orientării
profesionale şi a pregătirii profesionale pe anumite ramuri ale
activităţii economice şi grupe de populaţie;
b) stabilirea şi prognozarea posibilităţilor apariţiei locurilor de
muncă pe diverse ramuri ale activităţii economice şi pe profesii;
c) optimizarea cunoştinţelor privind aspectele psihologic,
sociologic şi pedagogic ale orientării profesionale şi pregătirii
profesionale;
d) evaluarea eficienţei tuturor componentelor sistemului de
orientare profesională şi pregătire profesională, atît din punct de
vedere al eficienţei interne, cît şi din punct de vedere al rezultatelor
obţinute;
e) determinarea cheltuielilor directe şi indirecte şi a avantajelor
diferitor sisteme şi metode de realizare a orientării profesionale şi a
pregătirii profesionale;
f) ameliorarea, pentru grupele de populaţie interesate, a testelor
psihologice şi a altor metode, ce permit determinarea capacităţilor
individuale, evaluarea înclinaţiilor şi intereselor profesionale, a
nivelului de cunoştinţe şi a calificării profesionale, dobîndite în
rezultatul pregătirii profesionale;
g) sporirea volumului de informaţie referitoare la genul de
activitate şi cerinţele în acest domeniu.
XII. Aspectele administrative şi organele reprezentative
69. 1) Autorităţile de stat şi organele abilitate cu problemele
învăţămîntului general, orientării profesionale, învăţămîntului tehnic
şi profesional şi pregătirii profesionale, pregătirii personalului,
responsabil de utilizarea resurselor umane şi pregătirea cadrelor de
conducere, autorităţile de stat şi organele, antrenate în planificarea
şi aplicarea politicii în domeniul utilizării forţei de muncă şi în
domeniul dezvoltării sociale şi economice, precum şi organele care
reprezintă atît diferite ramuri ale activităţii economice şi profesii,
cît şi grupelor populaţiei interesate trebuie să colaboreze la
elaborarea politicii, planificării şi aplicării programelor de orientare
profesională şi pregătire profesională.
2) Reprezentanţii organizaţiilor de antreprenori şi lucrători
trebuie să se încadreze în activitatea organelor, care desfăşoară
activitatea de conducere a întreprinderilor de stat din sistemul
pregătirii, profesionale şi de control a activităţii acestora; acolo,
unde atare organe nu există, reprezentanţii organizaţiilor de
antreprenori şi lucrători trebuie să participe în alt mod la crearea,
conducerea şi controlul activităţii acestor instituţii.
70. Pe lîngă participarea la elaborarea politicii, planificării şi
aplicării programelor, organele reprezentative trebuie, în conformitate
cu legislaţia şi normele naţionale şi în limitele planificării
naţionale:
a) să stimuleze activitatea membrilor lor şi să le acorde susţinere:
I) în asigurarea posibilităţilor şi condiţiilor pentru orientarea
profesională şi pregătirea profesională;
II) în susţinerea oferirii unor asemenea posibilităţi şi cerinţe;
III) în utilizarea completă a acestora;
b) să asigure, în funcţie de necesităţi, orientarea profesională şi
pregătirea profesională, suplimentar la măsurile aplicate de alte organe
servicii sau persoane, precum şi să acorde informaţii, care ar facilita
adoptarea unor asemenea măsuri.
71. Urmează să stabilim, cert, rolul şi obligaţiile tuturor
factorilor, care sînt implicaţi în procesul de orientare profesională,
pregătire profesională şi utilizare a forţei de muncă.
72. La aplicarea programelor de orientare profesională şi de
pregătire profesională se va asigura:
a) acordarea de consultaţii otganelor corespunzătoare, serviciilor
instituţiilor şi întreprinderilor cu privire la aspectele sociale,
tehnice şi metodologice, legate direct de aplicarea acestor programe;
b) asigurarea cu servicii şi mijloace suplimentare cum ar fi:
cercetările în domeniu, elaborarea normelor şi principiilor de bază în
scopul organizării orientării profesionale şi pregătirii profesionale,
precum şi materialele didactice, audiovizuale şi informaţii referitoare
la metodele şi tehnica corespunzătoare;
c) organizarea examenelor sub controlul de stat sau a altor metode
de evaluare a rezultatelor pregătirii profesionale, respectînd normele
de pregătire profesională;
d) pregătirea personalului;
e) prezentarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi a altor
experienţe persoanelor sau organelor, responsabile de planificarea şi
realizarea programelor;
f) acordarea susţinerii financiare respective pentru aplicarea
programelor.
XIII. Revizuirii periodice
73. Statele-Membre vor revizui periodic programele elaborate privind
orientarea profesională şi pregătirea profesională în scopul:
a) atingerii unei utilizări eficiente a personalului,
posibilităţilor şi mijloacelor;
b) adaptării organizaţiilor, conţinutului şi a metodelor de
orientare profesională şi de pregătire profesională la condiţiile şi
cerinţele schimbătoare în diferite ramuri ale activităţii economice şi
la necesităţile unor anumite grupe ale populaţiei, precum şi la
succesele obţinute în domeniul respectiv al cunoştinţelor;
c) determinării altor măsuri, care se cer în scopul asigurării
eficienţei politicii naţionale în cazul atingerii obiectelor, prevăzute
de paragrafele 4-6 ale prezentelor Recomandări.
XIV. Colaborare internaţională
74. Ţările, în cea mai mare parte, trebuie să colaboreze între ele,
cu participarea, în caz de necesitate, a organizaţiilor guvernamentale
neguvernamentale, regionale şi internaţionale, precum şi a celor
neguvernamentale naţionale la procesul planificării, elaborării şi
aplicării programelor de orientare profesională şi pregătire
profesională.
75. O atare colaborare poate include:
a) acordarea de ajutor bilateral sau multilateral altor ţări, în
procesul de planificare, elaborare şi aplicare a acestor programe;
b) organizarea activităţii, comune de cercetare şi experimentale cu
scopul de a ameliora organizării şi ridicării eficienţei planificării şi
aplicării programelor;
c) acordarea posibilităţile disponibile sau crearea unor
posibilităţi comune pentru ca persoanele antrenate în orientarea
profesională şi pregătirea profesională, să poată acumula cunoştinţele,
calificarea şi experienţa, pe care nu le-ar fi putut obţine în ţara lor;
d) schimbul sistematic de informaţii privind orientarea profesională
şi pregătirea profesională, inclusiv rezultatele programelor de
cercetare şi experimentele prin convocarea unor şedinţe ale experţilor,
a seminarelor, grupurilor de examinatori sau prin schimb de publicaţii;
e) unificarea consecutivă a normelor de pregătire profesională
pentru una şi aceiaşi profesie într-un anumit grup de ţări în scopul
facilităţii mobilităţii profesionale şi obţinerii pregătirii în
străinatate;
f) elaborarea şi difuzarea materialelor de bază şi a materialelor
didactice pentru orientarea profesională şi pregătirea profesională,
inclusiv programele de instruire şi de descriere a unor anumite profesii
cu scopul utilizării acestora în grupul de ţări sau în regiunile, cu
necesităţi similare sau care tind spre asigurarea corespunderii dintre
nivelul de pregătire profesională şi practica orientării profesionale.
76. Ţările trebuie să examineze posibilităţile de creare, de
contribuire la crearea în comun sau la activitatea centrelor pentru
anumite regiuni sau grupuri de ţări, în scopul facilitării schimbului de
experienţă, susţinerii colaborării în realizarea programelor şi
efectuării cercetărilor metodologice.
XV. Influenţa prezentelor recomandări
asupra recomandărilor anterioare
77. 1) Prezentele recomandări înlocuiesc Recomandările din 1949 cu
privire la orientarea profesională, Recomandările din 1956 cu privire la
pregătirea profesională în agricultură şi Recomandările din 1962 cu
privire la instruirea profesională.
2) Recomandările din 1955 cu privire la recalificarea invalizilor,
Recomandările din 1966 cu privire la instruirea profesională a
pescarilor, Recomandările din 1970 cu privire la programele speciale
pentru tineret şi Recomandările din 1970 cu privire la instruirea
profesională a marinarilor sînt aplicabile, în continuare, la
categoriile de persoane, asupra cărora se aplică prevederile acestor
Recomandări.