Documente

Convenţia europeană din 15.10.75 asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei

Tipul documentului: Documente
Data adoptării: 15.10.1975

Notă: Ratificată prin Legea R.Moldova nr.722-XV din 07.12.2001

Convenţia europeană*

asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei

din 15.10.1975

(în vigoare 15.06.2002)

Publicată în ediţia oficială

"Tratate internaţionale", 2006, volumul 35, pag.51

* * *

*Adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1975

*În vigoare pentru Republica Moldova din 15 iunie 2002.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Convenţii,

considerând că ţelul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă intre membrii săi, în special favorizând adoptarea de reguli comune în domeniul juridic,

constatând că, într-un mare număr de State membre, s-au efectuat sau sunt întreprinse eforturi pentru ameliorarea statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, reducându-se în acest scop diferenţele între statutul juridic al acestor copii şi cel al copiilor născuţi din căsătorie, aceste diferenţe defavorizând pe primii pe plan juridic şi social,

considerând că în acest domeniu există încă largi disparităţi în drepturile Statelor membre,

convinse că condiţia copiilor născuţi în afara căsătoriei trebuie să fie ameliorată şi că stabilirea de anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar favoriza realizarea acestui obiectiv şi ar contribui în acelaşi timp la o armonizare a legislaţiilor Statelor membre în acest domeniu, considerând, totuşi, că este necesară aranjarea unor etape progresive pentru acele State care estimează că nu pot fi în măsură să adopte imediat anumite reguli ale prezentei Convenţii,

au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1

Fiecare Parte Contractantă se angajează să asigure conformitatea legislaţiei sale cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi să notifice Secretarului General al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop.

Articolul 2

Filiaţia maternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei este stabilită prin simplul fapt al naşterii copilului.

Articolul 3

Filiaţia paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaşterea voluntară sau prin decizie juridică.

Articolul 4

Recunoaşterea voluntară a paternităţii nu poate face obiectul unei opoziţii sau contestaţii, când aceste proceduri sunt prevăzute de legislaţia internă, decât în cazul în care persoana care vrea să recunoască sau care a recunoscut copilul nu este din punct de vedere biologic tatăl acestuia.

Articolul 5

În acţiunile referitoare la filiaţia paternă, probele ştiinţifice susceptibile să stabilească sau să îndepărteze paternitatea trebuie să fie admise.

Articolul 6

1) Tatăl şi mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeaşi obligaţie de întreţinere faţă de acest copil ca şi cea care există faţă de copilul născut în cadrul căsătoriei.

2) Când obligaţia de întreţinere a unui copil născut din căsătorie incumbă anumitor membri ai familiei tatălui sau mamei, copilul născut în afara căsătoriei beneficiază în mod egal de această obligaţie.

Articolul 7

1) Când filiaţia unui copil născut în afara căsătoriei este stabilită faţă de doi părinţi, autoritatea părintească nu poate fi atribuită automat numai tatălui.

2) Autoritatea părintească trebuie să poată fi transferată; cazurile de transfer decurg din legislaţia internă.

Articolul 8

Când tatăl sau mama unui copil născut în afara căsătoriei nu are autoritatea părintească asupra acestui copil sau supravegherea sa, acest părinte poate obţine un drept de vizită în cazurile corespunzătoare.

Articolul 9

Drepturile copilului născut în afara căsătoriei la succesiunea tatălui şi mamei sale şi a membrilor familiilor lor sunt aceleaşi ca şi în cazul în care s-ar fi născut în timpul căsătoriei.

Articolul 10

Căsătoria între tatăl şi mama unui copil născut în afara căsătoriei conferă acestui copil statutul juridic al unui copil născut în timpul căsătoriei.

Articolul 11

1) Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

2) Convenţia va intra în vigoare la trei luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.

3) Pentru orice Stat semnatar care o va ratifica, accepta sau aproba ulterior, ea va intra în vigoare la trei luni după data depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 12

1) După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice Stat nemembru al Consiliului să adere la prezenta Convenţie.

2) Aderarea se va efectua prin depunerea, la Secretarul General al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va avea efect la trei luni după data depunerii sale.

Articolul 13

1) Orice Stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile la care se va aplica prezenta Convenţie.

2) Orice Stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentei Convenţii, prin declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie şi căruia el îi asigură relaţiile internaţionale sau pentru care este abilitat să hotărască.

3) Orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, în condiţiile prevăzute de articolul 15 al prezentei Convenţii.

Articolul 14

1) Orice Stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau când el va face o declaraţie conform paragrafului 2 al articolului 13 din prezenta Convenţie, să formuleze cel mult trei rezerve referitor la dispoziţiile articolelor 2-10 ale acesteia.

Nu sunt admise rezerve cu caracter general: fiecare rezervă nu poate avea ca obiect decât o singură dispoziţie.

2) Fiecare rezervă va avea efect timp de cinci ani începând de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru fiecare Parte implicată. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de cinci ani, printr-o declaraţie adresată înainte de expirarea fiecărei perioade Secretarului General al Consiliului Europei.

3) Orice Parte Contractantă îşi poate retrage, în totalitate sau în parte, o rezervă formulată de ea în virtutea paragrafelor precedente, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei şi care va căpăta efect de la data primirii sale.

Articolul 15

1) Orice Parte Contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, să denunţe prezenta Convenţie adresând o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.

2) Denunţarea va avea efect după şase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 16

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului şi oricărui Stat care va fi aderat la prezenta Convenţie:

a) orice semnătură;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii conform articolului 11;

d) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor articolului 1;

e) orice declaraţie primită în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 ale articolului 13;

f) orice rezervă formulată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 14;

g) reînnoirea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 2 al articolului 14;

h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 3 al articolului 14;

i) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor articolului 15 şi data la care denunţarea va căpăta efect.

Drept pentru care, subsemnaţii, corespunzător autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.

Adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în franceză şi engleză, cele două texte având aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va trimite o copie certificată conformă acesteia fiecărui Stat semnatar şi aderent.