Convenţia Europeană din 27.01.77 pentru reprimarea terorismului

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.456-XIV din 18.06.99 Convenţia Europeană pentru reprimarea terorismului din 27.01.1977 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.74 -------------------------- *În vigoare pentru Republica Moldova din 24 decembrie 1999. Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Convenţii, considerînd că scopul Consiliului Europei este să realizeze o uniune mai strînsă între membrii săi, conştiente de neliniştea crescîndă cauzată de înmulţirea actelor de terorism, dorind să se ia măsuri eficiente pentru ca autorii unor astfel de acte să nu scape de urmărire şi de pedeapsă, convinse că extrădarea este un mijloc deosebit de eficient pentru a se ajunge la acest rezultat, au convenit după cum urmează: Articolul 1 Pentru cerinţele extrădării între Statele Contractante, nici o infracţiune menţionată mai jos nu va fi considerată ca o infracţiune politică, ca o infracţiune conexă la o infracţiune politică sau ca o infracţiune inspirată de scopuri politice: a) infracţiunile cuprinse în cîmpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave, semnată la Haga, la 16 decembrie 1970; b) infracţiunile cuprinse în cîmpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranţei aviaţiei civile, semnată la Montreal, la 23 septembrie 1971; c) infracţiunile grave constînd într-un atac împotriva vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor, care se bucură de protecţie internaţională, inclusiv a agenţilor diplomatici; d) infracţiunile, care au ca obiect răpirea, luarea ca ostatici sau sechestrarea ilegală; e) infracţiunile, care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate ori scrisori sau colete-bombă, în măsura în care această folosire prezintă un pericol pentru persoane; f) tentativa la săvîrşire a infracţiunilor precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane, care săvîrşeşte ori încearcă să săvîrşească o astfel de infracţiune. Articolul 2 1) Pentru cerinţele extrădării între Statele Contractante, un Stat Contractant poate să nu considere ca infracţiune politică sau ca infracţiune conexă la o asemenea infracţiune ori ca infracţiune inspirată de mobilări politice orice act grav de violenţă, la care nu se referă art. 1 şi care este îndreptat contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor. 2) Se va proceda tot astfel în ceea ce priveşte orice act grav îndreptat contra bunurilor, altul decît cele la care se referă art. 1, dacă acesta a cauzat un pericol colectiv pentru persoane. 3) Se va proceda tot astfel în ceea ce priveşte tentativa de săvîrşire a uneia dintre infracţiunile precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care săvîrşeşte ori încearcă să săvîrşească o astfel de infracţiune. Articolul 3 Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de extrădare aplicabile între Statele Contractante, inclusiv Convenţia europeană de extrădare, se modifică, în privinţa relaţiilor dintre State Contractante în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta Convenţie. Articolul 4 Pentru cerinţele prezentei Convenţii şi în măsura în care vreuna dintre infracţiunile, la care se referă art. 1 sau 2, nu figurează pe lista cazurilor de extrădare într-un tratat sau într-o convenţie de extrădare în vigoare între Statele Contractante, aceasta se consideră ca fiind inclusă pe listă. Articolul 5 Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu trebuie să fie interpretată ca implicînd o obligaţie de extrădare, dacă statul solicitat are temeiuri serioase să creadă că cererea de extrădare, motivată printr-o infracţiune, la care se referă art. 1 sau 2, a fost făcută în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasă, religie, naţionalitate sau opinii politice ori că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată datorită uneia sau alteia dintre aceste considerente. Articolul 6 1) Orice Stat Contractant ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a urmări vreuna dintre infracţiunile, la care se referă art. 1, în cazul în care autorul bănuit de infracţiune se găseşte pe teritoriul său şi dacă statul nu îl extrădează după ce a primit o cerere de extrădare de la un Stat Contractant, a cărui competenţă de urmărire se întemeiază pe o regulă de competenţă care există deopotrivă în legislaţia statului solicitat. 2) Prezenta Convenţie nu exclude nici o competenţă exercitată în conformitate cu legile naţionale. Articolul 7 Un Stat Contractant, pe al cărui teritoriu a fost descoperit autorul bănuit de vreuna dintre infracţiunile la care se referă art. 1 şi care a primit o cerere de extrădare în condiţiile menţionate la paragraful 1) al art. 6, dacă nu îl extrădează pe autorul bănuit de infracţiune, supune cauza fără nici o excepţie şi fără întîrziere nejustificată autorităţilor sale competente să exercite acţiunea penală. Aceste autorităţi hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice infracţiune cu caracter grav potrivit legilor acestui stat. Articolul 8 1) Statele Contractante îşi acordă asistenţa judiciară cea mai largă posibil în materie penală în orice procedură referitoare la infracţiunile vizate la art. 1 sau 2. În toate cazurile, legea aplicabilă în ceea ce priveşte asistenţa mutuală în materie penală este aceea a statului solicitat. Totuşi, asistenţa judiciară nu va putea fi refuzată pentru singurul motiv că se referă la o infracţiune politică sau la o infracţiune conexă la o asemenea infracţiune ori la o infracţiune inspirată de mobiluri politice. 2) Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu trebuie să fie interpretată ca implicînd o obligaţie de acordare a asistenţei judiciare dacă statul solicitat are temeiuri serioase să creadă că cererea de asistenţă, motivată printr-o infracţiune, la care se referă art. 1 sau 2 a fost prezentată în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasă, religie, naţionalitate sau opinii politice ori că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată datorită unuia sau altuia dintre aceste considerente. 3) Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de asistenţă judiciară în materie penală, aplicabile între Statele Contractante, inclusiv Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, se modifică, în privinţa relaţiilor dintre State Contractante, în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta Convenţie. Articolul 9 1) Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei urmăreşte executarea prevederilor prezentei Convenţii. 2) El înlesneşte, dacă este necesar, reglementarea amiabilă a oricărei dificultăţi, care s-ar ivi în executarea Convenţiei. Articolul 10 1) Orice diferend între Statele Contractante, referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, care nu a fost rezolvat în cadrul paragrafului 2) al art. 9, va fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre părţile în diferend. Fiecare dintre părţi va desemna cîte un arbitru, iar cei doi arbitri vor desemna un al treilea arbitru. Dacă, în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj una dintre părţi nu a procedat la desemnarea unui arbitru, acesta va fi desemnat, la cererea celeilalte părţi, de către preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dacă preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului este resortisant al uneia dintre părţile în diferend, desemnarea arbitrului va fi de competenţa vicepreşedintelui Curţii, sau, dacă vicepreşedintele este resortisant al uneia dintre părţile în diferend, celui mai vechi dintre membrii Curţii, care nu este resortisant al uneia dintre părţile în diferend. Aceeaşi procedură se va aplica în cazul în care cei doi arbitri nu se vor putea pune de acord asupra alegerii celui de-al treilea arbitru. 2) Tribunalul arbitrai va hotărî după procedura sa. Hotărîrile sale vor fi luate cu majoritate de voturi. Sentinţa sa va fi definitivă. Articolul 11 1) Prezenta Convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei. 2) Convenţia va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 3) Convenţia va intra în vigoare, faţă de orice stat care o va ratifica, o va accepta sau o va aproba ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aprobare. Articolul 12 1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta Convenţie. 2) Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment următor să extindă aplicarea prezentei Convenţii, prin declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie şi pentru care asigură relaţiile internaţionale sau este abilitat să stipuleze. 3) Orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect imediat sau la o dată ulterioară precizată în notificare. Articolul 13 1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să declare că îşi rezervă dreptul de a refuza extrădarea în legătură cu orice infracţiune enumerată în art. 1, pe care o consideră ca o infracţiune conexă la o infracţiune politică sau ca o infracţiune inspirată de scopuri politice, cu condiţia ca el să se angajeze că va lua în considerare în mod corespunzător, în momentul calificării infracţiunii, gravitatea deosebită a acesteia, mai ales dacă: a) a creat un pericol colectiv pentru viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanelor; sau b) a adus atingere unor persoane străine de mobilurile care au determinat-o; sau c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei. 2) Orice stat poate să retragă, în total sau în parte, o rezervă, pe care a formulat-o în temeiul paragrafului precedent, prin mijlocirea unei declaraţii adresate Secretarului general al Consiliului Europei şi care va avea efect de la data primirii ei. 3) Orice stat, care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1) al acestui articol, nu poate să pretindă aplicarea art. 1 de către un alt stat; totuşi, el poate, dacă rezerva este parţială şi sub condiţie, să pretindă aplicarea acestui articol în măsura în care a acceptat-o şi el însuşi. Articolul 14 Orice Stat Contractant va putea să denunţe prezenta Convenţie, adresînd o notificare scrisă Secretarului general al Consiliului Europei. O asemenea denunţare va produce efect imediat sau la o dată ulterioară precizată în notificare. Articolul 15 Convenţia încetează să producă efecte faţă de orice Stat Contractant care se retrage din Consiliul Europei sau care încetează să- i mai aparţină. Articolul 16 Secretarul generai al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului: a) orice semnare; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare; c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii potrivit art. 11 al acesteia; d) orice declaraţie sau notificare primită întru aplicarea dispoziţiilor art. 12; e) orice rezervă formulată întru aplicarea paragrafului 1) al art. 13; f) retragerea oricărei rezerve făcute întru aplicarea paragrafului 2) al art. 13; g) orice notificare primită întru aplicarea art. 14 şi data cînd denunţarea va produce efecte; h) orice încetare a efectelor Convenţiei întru aplicarea art. 15. Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie. Făcută la Strasbourg, la 27 ianuarie 1977, în limbile franceză şi engleză, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica fiecărui stat semnatar cîte o copie certificată pentru conformitate de pe acesta.