Convenţia Naţiunilor Unite din 17.06.94 pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare, în special în Africa

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.257-XIV din 24.12.98 Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare, în special în Africa din 17.06.1994 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2001, volumul 27, pag.7 _______________________________________ În vigoare pentru Republica Moldova din 8 iunie 1999. Adoptată la Paris, la 17 iunie 1994 Părţile la prezenta Convenţie, afirmînd că fiinţele umane din zonele afectate sau ameninţate se află în centrul preocupărilor pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, făcîndu-se ecoul preocupării stăruitoare a comunităţii internaţionale, incluzînd state şi organizaţii internaţionale, fată de efectele negative ale deşertificării şi secetei, conştiente că zonele aride, semiaride şi uscat-subumede constituie, împreună, o parte semnificativă din suprafaţa uscatului Pămîntului şi sunt locul de viaţă şi sursa mijloacelor de existenţă pentru o mare parte a populaţiei sale, recunoscînd că deşertificarea şi seceta sunt probleme de dimensiune globală, prin aceea că ele afectează toate regiunile globului, şi că este necesară acţiunea unită a comunităţii internaţionale pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei, constatînd numărul ridicat al ţărilor în curs de dezvoltare, în special al ţărilor cel mai puţin dezvoltate, printre cele care sunt grav afectate de secetă şi/sau de deşertificare şi consecinţele deosebit de tragice ale acestor fenomene în Africa, constatînd, de asemenea, că deşertificarea este cauzată de interacţiunile complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici, luînd în considerare impactul comerţului şi aspectele relevante ale relaţiilor economice internaţionale asupra capacităţii ţărilor afectate de a combate deşertificarea în mod corespunzător, conştiente că o creştere economică durabilă, dezvoltarea socială şi eradicarea sărăciei constituie priorităţi ale ţărilor în curs de dezvoltare afectate, în special în Africa, şi sunt esenţiale pentru satisfacerea obiectivelor durabilităţii, preocupate de faptul că deşertificarea şi seceta afectează dezvoltarea durabilă, prin interrelaţiile lor cu probleme sociale importante, cum sunt: sărăcia, situaţia precară a sănătăţii şi hranei, lipsa securităţii alimentare şi cele ce decurg din migrarea, strămutarea persoanelor şi dinamica demografică, apreciind importanţa eforturilor anterioare şi experienţa statelor şi a organizaţiilor internaţionale în combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, în special în realizarea Planului de acţiune pentru combaterea deşertificării, care a fost adoptat de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra deşertificării în anul 1977, conştiente că, cu toate eforturile din trecut, progresul în combaterea deşertificării şi în reducerea efectelor secetei nu a fost pe măsura aşteptărilor şi că este necesară o abordare nouă şi mai eficientă la toate nivelurile, în contextul dezvoltării durabile, recunoscînd valabilitatea şi oportunitatea deciziilor adoptate de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, în special ale prevederilor Agendei 21 şi ale cap. 12 al acesteia, care prevede o bază pentru combaterea deşertificării, reafirmînd, în această lumină, angajamentele ţărilor dezvoltate, care sunt cuprinse în paragraful 13 al cap. 33 din Agenda 21, reamintind Rezoluţia 47/188 a Adunării Generale, în special prioritatea stabilită în acest document pentru Africa, şi toate celelalte rezoluţii, decizii şi programe ale Naţiunilor Unite asupra deşertificării şi secetei, precum şi declaraţiile relevante ale ţărilor africane şi ale celor din alte regiuni, reafirmînd Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltării, care în Principiul 2, statuează că, în concordanţă cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse în conformitate cu propriile politici de mediu şi de dezvoltare, precum şi responsabilitatea de a asigura ca activităţile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor să nu prejudicieze mediul altor state sau al zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale, recunoscînd că guvernele naţionale joacă un rol decisiv în combaterea deşertificării şi în reducerea efectelor secetei şi că progresul în această privinţă depinde de aplicarea locală a programelor de acţiune în zonele afectate, recunoscînd, de asemenea, importanţa şi necesitatea cooperării internaţionale şi parteneriatului în combaterea deşertificării şi în reducerea efectelor secetei, recunoscînd, în plus, importanţa asigurării pentru ţările în curs de dezvoltare afectate, în special din Africa, a mijloacelor eficiente, inter alia a resurselor financiare substanţiale, incluzînd finanţare nouă şi suplimentară, precum şi a accesului la tehnologie, fără de care le-ar fi dificil să îşi îndeplinească angajamentele din această Convenţie, exprimînd îngrijorarea asupra impactului deşertificării şi al secetei în ţările afectate din Asia Centrală şi Transcaucazia, insistînd asupra rolului important jucat de femei în regiunile afectate de deşertificare şi/sau de secetă, în special în zonele rurale ale ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi asupra importanţei asigurării participării depline atît a bărbaţilor, cît şi a femeilor, la toate nivelurile, la programele pentru combaterea deşertificării şi pentru reducerea efectelor secetei, subliniind rolul special al organizaţiilor neguvernamentale şi al altor grupuri majore în programele pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, ţinînd seama de relaţia dintre deşertificare şi alte probleme de mediu de dimensiune globală, cu care se confruntă comunităţile internaţionale şi naţionale, ţinînd, de asemenea, seama de contribuţia pe care combaterea deşertificării o poate avea pentru realizarea obiectivelor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, ale Convenţiei asupra diversităţii biologice şi ale altor convenţii din domeniul mediului, apreciind că strategiile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei vor fi de cea mai mare eficienţă, dacă se bazează pe examinarea sistematică, profundă şi pe cunoaşterea ştiinţifică, riguroasă, şi dacă sunt reevaluate continuu, recunoscînd nevoia urgentă de îmbunătăţire a eficienţei şi a coordonării cooperării internaţionale pentru facilitarea punerii în aplicare a planurilor şi a priorităţilor naţionale, hotărîte să acţioneze corespunzător pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, spre binele generaţiilor prezente şi viitoare, au convenit după cum urmează: PARTEA I INTRODUCERE Articolul I Folosirea termenilor Pentru scopurile prezentei Convenţii: a) deşertificare înseamnă degradarea terenului în zone aride, semiaride şi uscat-subumede, cauzată de diverşi factori, incluzînd variaţiile climatice şi activităţile umane; b) combaterea deşertificării include activităţi, care sunt parte a exploatării integrate a teritoriului în zonele aride, semiaride, uscat-subumede pentru dezvoltarea durabilă şi care au ca scop: (i) prevenirea şi/sau reducerea degradării terenului; (ii) reabilitarea terenului parţial degradat; şi (iii) amenajarea terenului deşertificat; c) secetă înseamnă fenomenul natural, care apare cînd precipitaţiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzînd serioase dezechilibre hidrologice, care afectează negativ sistemele de producere a resurselor terestre; d) reducerea efectelor secetei înseamnă activităţi legate de prognoza secetei şi care au ca scop atenuarea vulnerabilităţii societăţii şi a sistemelor naturale faţă de secetă, în cadrul luptei împotriva deşertificării; e) teren înseamnă sistemul terestru bioproductiv, care cuprinde solul, vegetaţia, alte forme de viaţă şi procesele ecologice şi hidrologice, care au loc în interiorul sistemului; f) degradarea terenului înseamnă reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride şi uscat-subumede, a productivităţii biologice sau economice şi a complexităţii terenurilor de cultură neirigate, a terenurilor de cultură irigate ori a pajiştilor, păşunilor, pădurilor şi terenurilor împădurite, determinată de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinaţie de procese, incluzînd procese generate de activităţi umane şi de moduri de locuire, ca de exemplu: (i) eroziunea solului, cauzată de vînt şi/sau de apă; (ii) deteriorarea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice sau economice ale solului; şi (iii) dispariţia pe termen lung a vegetaţiei naturale; g) zone aride, semiaride şi uscat-subumede înseamnă zonele, altele decît cele din regiunile polare şi subpolare, în care raportul dintre precipitaţiile anuale şi evapotranspiraţia potenţială se situează între limitele 0,05- 0,65; h) zone afectate înseamnă zone aride, semiaride şi/sau uscat-subumede, afectate sau ameninţate de deşertificare; i) ţări afectate înseamnă ţările ale căror suprafeţe includ, în întregime sau parţial, zone afectate; j) organizaţie de integrare economică regională înseamnă o organizaţie constituită din state suverane dintr-o regiune dată, care are competenţă în problemele reglementate de prezenta Convenţie şi care a fost pe deplin autorizată, în conformitate cu prevederile sale interne să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta Convenţie; k) Părţi-ţări dezvoltate înseamnă Părti-ţări dezvoltate şi organizaţii de integrare economică regională constituite din ţări dezvoltate. Articolul 2 Obiectivul Convenţiei 1) Obiectivul prezentei Convenţii este combaterea deşertificării reducerea efectelor secetei în ţările, care se confruntă cu secetă gravă şi/sau cu deşertificare, în special în Africa, prin acţiuni eficiente la toate nivelurile, sprijinite de înţelegeri de cooperare internaţională şi parteneriat în cadrul unei abordări integrate, în acord cu prevederile Agendei 21, în scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltări durabile în zonele afectate. 2) Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen lung, care să se concentreze simultan, în zonele afectate, pe ameliorarea productivităţii terenurilor şi pe refacerea, conservarea şi managementul durabil al resurselor de pămînt şi de apă, conducînd la condiţii de viaţă ameliorate, în special la nivelul comunităţii. Articolul 3 Principii Pentru realizarea obiectivului prezentei Convenţii şi pentru aplicarea dispoziţiilor sale, Părţile se vor conduce, inter alia, după următoarele principii: a) Părţile trebuie să se asigure, că deciziile privind conceperea şi aplicarea programelor pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei sunt luate cu participarea populaţiei şi a comunităţilor locale şi că, la cele mai înalte niveluri, este creat un cadru favorabil pentru a facilita acţiunea la nivel naţional şi local; b) Părţile trebuie, într-un spirit de solidaritate internaţională şi parteneriat, să îmbunătăţească cooperarea şi coordonarea la nivel subregional, regional şi internaţional şi să concentreze mai bine resursele financiare, umane, organizatorice şi tehnice, acolo unde sunt necesare; c) Părţile trebuie să dezvolte, într-un spirit de parteneriat, cooperarea între toate nivelurile guvernamentale, comunităţile, organizaţiile neguvernamentale şi deţinătorii de terenuri, pentru a se ajunge la o mai bună înţelegere a naturii şi valorii solului şi a resurselor de apă sărace în zonele afectate şi pentru a acţiona în direcţia utilizării lor durabile; şi d) Părţile trebuie să tină pe deplin seama de nevoile speciale şi situaţiile Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor mai puţin dezvoltate dintre acestea. PARTEA II DISPOZIŢII GENERALE Articolul 4 Obligaţii generale 1) Părţile îşi vor îndeplini obligaţiile impuse de prezenta Convenţie, individual sau împreună, fie prin înţelegerile bilaterale şi multilaterale existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, după caz, subliniind necesitatea coordonării eforturilor şi a dezvoltării unei strategii coerente pe termen lung, la toate nivelurile. 2) În îndeplinirea obiectivului prezentei Convenţii, Părţile: a) vor adopta o concepţie integrată în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificării şi secetei; b) vor acorda atenţia cuvenită, în cadrul organismelor internaţionale, regionale şi globale competente, situaţiei Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în privinţa comerţului internaţional, înţelegerilor comerciale şi contractării de datorii, în scopul creării unui mediu economic internaţional favorabil, care să conducă la promovarea unei dezvoltări durabile; c) vor integra strategiile pentru eradicarea sărăciei în eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei; d) vor promova cooperarea între Părţile-ţări afectate, în domeniile protecţiei mediului şi ale conservării solului şi resurselor de apă, în măsura în care ele au legătură cu deşertificarea şi seceta; e) vor consolida cooperarea subregională, regională şi internaţională; f) vor coopera în cadrul organizaţiilor interguvernamentale competente; g) vor stabili mecanisme instituţionale, după caz, acordînd atenţie necesităţii evitării paralelismelor; şi h) vor încuraja utilizarea mecanismelor şi a înţelegerilor financiare bilaterale şi multilaterale existente, care mobilizează şi canalizează resurse financiare substanţiale spre Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. 3) Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate pot primi asistenţă, în scopul aplicării prezentei Convenţii. Articolul 5 Obligaţii ale Părţilor afectate Pe lîngă obligaţiile ce le revin potrivit art. 4, Părţile-ţări afectate se angajează: a) să acorde prioritatea cuvenită combaterii deşertificării şi reducerii efectelor secetei şi să aloce resursele adecvate potrivit situaţiilor şi posibilităţilor lor; b) să stabilească strategii şi priorităţi în cadrul planurilor şi/sau al politicilor de dezvoltare durabilă pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei; c) să abordeze cauzele profunde ale deşertificării şi să acorde atenţie specială factorilor socioeconomici, care contribuie la procesele de deşertificare; d) să stimuleze formarea conştiinţei publice şi să faciliteze participarea populaţiilor locale, mai ales a femeilor şi a tinerilor, cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale, la eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei; şi e) să creeze un cadru favorabil prin consolidarea, după caz, a legislaţiei pertinente existente şi, acolo unde această legislaţie nu există, prin adoptarea de noi legi şi stabilirea politicilor pe termen lung şi a programelor de acţiune. Articolul 6 Obligaţii ale Părţilor-ţări dezvoltate Pe lîngă obligaţiile generale ce le revin potrivit art. 4, Părţile-ţări dezvoltate se angajează: a) să sprijine activ, după cum au convenit, individual sau împreună, eforturile Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor din Africa şi ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei; b) să furnizeze resurse financiare substanţiale şi alte forme de sprijin pentru susţinerea concretă a Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, în elaborarea şi aplicarea propriilor lor planuri şi strategii pe termen lung, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei; c) să favorizeze mobilizarea de fonduri noi şi suplimentare în conformitate cu art. 20 paragraful 2) b); d) să încurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat şi alte surse neguvernamentale; şi e) să promoveze şi să faciliteze accesul Părţilor-ţări afectate, în special al Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, la tehnologiile, cunoştinţele şi know-how corespunzătoare. Articolul 7 Priorităţi pentru Africa În aplicarea prezentei Convenţii, Părţile vor acorda prioritate Părţilor-ţări africane afectate, avînd în vedere situaţia specială din această regiune, fără să neglijeze Părţile-ţări în curs de dezvoltare din alte regiuni. Articolul 8 Relaţii cu alte convenţii 1) Părţile vor încuraja coordonarea activităţilor, care se realizează în virtutea prezentei Convenţii şi a altor acorduri internaţionale relevante, în special Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice şi Convenţia asupra diversităţii biologice, dacă ele sunt părţi la acestea, pentru a obţine maximum de beneficiu din activităţile ce se desfăşoară în virtutea fiecărui acord, evitîndu-se, în acelaşi timp, dublarea eforturilor. Părţile vor încuraja realizarea de programe comune, în special în domeniile cercetare, învăţămînt, observare sistematică, strîngerea şi schimbul de informaţii, în măsura în care astfel de activităţi pot contribui la îndeplinirea obiectivelor respectivelor acorduri. 2) Dispoziţiile prezentei Convenţii nu vor afecta drepturile şi obligaţiile unei Părţi, care decurg dintr-un acord bilateral, regional sau internaţional, încheiat de aceasta înaintea intrării în vigoare a prezentei Convenţii. PARTEA III PROGRAME DE ACŢIUNE, COOPERAREA ŞTIINŢIFICA ŞI TEHNICĂ SI MASURI DE SUSŢINERE SECŢIUNEA 1 Programe de acţiune Articolul 9 Abordare generală 1) Întru îndeplinirea obligaţiilor lor, potrivit art. 5, Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate şi oricare altă Parte-ţară afectată, în cadrul anexei sale de implementare regională sau în alt mod care au notificat, în scris, Secretariatul permanent despre intenţia lor de a elabora un program naţional de acţiune, vor elabora, vor face publice şi vor aplica, după caz, programe naţionale de acţiune, care folosesc şi se structurează, în măsura în care este posibil, pe planurile şi pe programele relevante existente, care s-au bucurat de succes, şi pe programele de acţiune subregionale şi regionale, ca element central al strategiei pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. Astfel de programe vor fi actualizate printr-un proces participativ permanent, pe baza învăţămintelor din acţiunile de teren, precum şi pe baza rezultatelor cercetării. Elaborarea programelor naţionale de acţiune va fi strîns interconectată cu alte eforturi, în direcţia formulării politicilor naţionale pentru dezvoltare durabilă. 2) La furnizarea diferitelor forme de asistenţă de către Părţile-ţări dezvoltate, în virtutea prevederilor art. 6, se va acorda prioritate sprijinirii, după cum s-a convenit, a programelor de acţiune naţionale, subregionale şi regionale ale Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special celor din Africa, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor multilaterale competente sau în ambele moduri. 3) Părţile vor încuraja organismele, fondurile şi programele din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii interguvernamentale competente, instituţiile academice, comunitatea ştiinţifică şi organizaţiile neguvernamentale, dispuse să coopereze, conform mandatului şi capacităţilor lor, şi să sprijine elaborarea, aplicarea şi supravegherea programelor de acţiune. Articolul 10 Programe naţionale de acţiune 1) Scopul programelor naţionale de acţiune este de a identifica factorii, care contribuie la deşertificare şi măsurile practice necesare pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. 2) Programele naţionale de acţiune vor preciza atribuţiile, ce revin guvernului, comunităţilor locale şi utilizatorilor de teren, precum şi resursele disponibile şi necesare. Inter alia, programele naţionale: a) vor încorpora strategiile pe termen lung pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, vor pune accentul pe aplicarea lor şi vor fi integrate cu politicile naţionale pentru dezvoltare durabilă; b) vor permite efectuarea de modificări, ca răspuns la schimbarea situaţiilor, şi vor fi suficient de flexibile, la nivel local, pentru a se adapta la diferite condiţii socioeconomice, biologice şi geofizice; c) vor acorda atenţie specială aplicării măsurilor preventive pentru terenurile, care nu sunt încă degradate sau care sunt doar uşor degradate; d) vor consolida capacităţile naţionale climatologice, meteorologice şi hidrologice şi mijloacele pentru a asigura avertizarea, din timp, asupra secetei; e) vor promova politici şi vor consolida structurile instituţionale, care dezvoltă cooperarea şi coordonarea, într-un spirit de parteneriat, între comunitatea donorilor, guverne, la toate nivelurile, populaţii locale şi grupuri comunitare, şi vor facilita accesul populaţiilor locale la informaţiile şi tehnologia corespunzătoare; f) vor prevedea participarea efectivă, la nivel local, naţional şi regional, a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei locale, atît femei, cît şi bărbaţi, în special a utilizatorilor de resurse, incluzînd fermierii, păstorii şi organizaţiile lor reprezentative, la politica de planificare, la elaborarea deciziilor, precum şi la aplicarea şi analiza programelor naţionale de acţiune; şi g) vor cere analiza periodică şi prezentarea de rapoarte asupra progreselor realizate in aplicarea lor. 3) Pentru prevenirea şi reducerea efectelor secetei, programele naţionale de acţiune pot include, inter alia, toate sau o parte dintre următoarele măsuri: a) instituirea şi/sau consolidarea, după caz, a sistemelor de avertizare din timp, incluzînd facilităţi locale şi naţionale şi sisteme comune, la nivel subregional şi regional, precum şi mecanisme pentru sprijinirea persoanelor, care au migrat din cauza condiţiilor de mediu; b) consolidarea măsurilor de prevenire şi de gestionare a situaţiilor de secetă, incluzînd planuri de intervenţie în caz de secetă, la nivel local, naţional, subregional şi regional, care iau în considerare prognozele climatice sezoniere şi anuale; c) crearea şi/sau consolidarea, după caz, a sistemelor de securitate alimentară, incluzînd facilităţi de stocare şi comercializare, în special în zonele rurale; d) stabilirea de proiecte pentru mijloace de existenţă alternative, care ar putea asigura venituri în zonele vulnerabile la secetă; şi e) dezvoltarea de programe durabile de irigaţie atît pentru culturi, cît şi pentru zootehnie. 4) Luînd în considerare condiţiile şi cerinţele specifice pentru fiecare Parte-ţară afectată, programele naţionale de acţiune includ, după caz, inter alia, în parte sau în totalitate, măsuri din următoarele domenii prioritare, dacă au legătură cu combaterea deşertificării şi cu reducerea efectelor secetei în zonele afectate şi cu populaţiile lor: promovarea mijloacelor de existentă alternative şi ameliorarea mediilor economice naţionale, în vederea consolidării programelor, ce vizează eradicarea sărăciei şi asigurarea securităţii alimentare; dinamica demografică; managementul durabil al resurselor naturale; practicile agriculturii durabile; exploatarea şi utilizarea eficientă a diverselor surse de energie; cadrul juridic şi instituţional; consolidarea capacităţilor pentru evaluarea şi observarea sistematică, incluzînd servicii hidrologice şi meteorologice, precum şi construirea capacităţii, educarea şi sensibilizarea publicului. Articolul 11 Programe de acţiune subregionale şi regionale Părţile-ţări afectate se vor consulta şi vor coopera pentru elaborarea, după caz, în conformitate cu anexele de implementare regionale pertinente, a programelor de acţiune subregionale şi/sau regionale pentru a armoniza, a completa şi a mări eficienta programelor naţionale. Dispoziţiile art. 10 se vor aplica, mutatis mutandis, la programele subregionale şi regionale. Această cooperare poate include programe convenite de comun acord pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontaliere, pentru cooperarea ştiinţifică şi tehnică şi pentru consolidarea instituţiilor competente. Articolul 12 Cooperarea internaţională Părţile-ţări afectate, în colaborare cu alte Părţi şi cu comunitatea internaţională, vor coopera pentru asigurarea promovării urmi mediu internaţional, care să permită aplicarea Convenţiei. Această cooperare va acoperi, de asemenea, domenii ale transferului de tehnologie, precum şi cercetarea şi dezvoltarea ştiinţifică, colectarea şi diseminarea informaţiei şi resursele financiare. Articolul 13 Sprijinul pentru elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune 1) Măsurile pentru sprijinirea programelor de acţiune, potrivit art. 9, includ, inter alia: a) cooperarea financiară, pentru a asigura programelor de acţiune o previzibilitate de natură să permită planificarea necesară pe termen lung; b) elaborarea şi utilizarea mecanismelor de cooperare, care să consolideze sprijinul la nivel local, incluzînd acţiuni ale organizaţiilor neguvernamentale, pentru promovarea transpunerii, acolo unde este cazul, a activităţilor încununate de succes din programele-pilot; c) flexibilitate crescută în conceperea, finanţarea şi aplicarea proiectelor, în conformitate cu abordarea experimentală, iterativă, indicată pentru o acţiune participativă la nivelul comunităţilor locale; şi d) după caz, proceduri administrative şi financiare, care să mărească eficienţa cooperării şi a programelor de sprijin. 2) În situaţia în care se prevede un astfel de sprijin pentru Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, se va acorda prioritate Părţilor-ţări africane şi Părţilor-ţări cel mai puţin dezvoltate. Articolul 14 Coordonarea în procesul de elaborare şi de aplicare a programelor de acţiune 1) În procesul de elaborare şi de aplicare a programelor de acţiune, Părţile vor lucra strîns împreună, direct şi prin intermediul organizaţiilor interguvernamentale competente. 2) Părţile vor dezvolta mecanisme operaţionale, în mod deosebit la nivel naţional şi regional, pentru a asigura o coordonare cît mai deplin posibilă între Părţile-ţări dezvoltate, Părţile-ţări în curs de dezvoltare şi organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale competente, în scopul de a evita paralelismele, de a armoniza intervenţiile şi demersurile şi de a maximiza efectele asistentei. În cadrul Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate se va acorda prioritate coordonării activităţilor, care privesc cooperarea internaţională, în scopul utilizării eficiente, la maximum, a resurselor asigurării unei asistenţe adecvate şi al facilitării realizării programelor naţionale de acţiune şi a priorităţilor, conform prezentei Convenţii. Articolul 15 Anexe privind aplicarea regională Elementele, ce vor fi încorporate în programele de acţiune, vor fi selecţionate şi adaptate în funcţie de factorii socioeconomici, geografici şi climatici, caracteristici Părţilor-ţări sau regiunilor afectate, precum şi în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. Liniile directoare pentru pregătirea programelor de acţiune, precizînd orientarea şi conţinutul lor pentru diferite regiuni şi subregiuni, sunt formulate în anexele privind aplicarea regională. SECŢIUNEA A 2-A Cooperarea ştiinţifică şi tehnică Articolul 16 Colectarea, analiza şi schimbul de informaţii Părţile convin, potrivit capacităţilor lor proprii, să integreze şi să coordoneze colectarea, analiza şi schimbul de date şi informaţii relevante, pe termen scurt şi pe termen lung, pentru a asigura ţinerea sub observaţie sistematică a degradării terenurilor în zonele afectate şi pentru a înţelege mai bine şi a evalua procesele şi efectele secetei şi ale deşertificării. Aceasta ar putea ajuta la realizarea, inter alia, a avertizării timpurii şi planificării prealabile pentru perioadele cu variaţii climatice adverse, într-o formă corespunzătoare pentru aplicarea practică de către utilizatori, la toate nivelurile, incluzînd, în special, populaţiile locale, în acest scop, după caz, părţile: a) vor facilita şi vor consolida funcţionarea reţelei globale de instituţii şi înlesniri pentru colectarea, analiza şi schimbul de informaţii, precum şi pentru observarea sistematică, la toate nivelurile care, inter alia: (i) va urmări să utilizeze standarde şi sisteme compatibile; (ii) va include date şi locuri relevante, inclusiv din zone izolate; (iii) va utiliza şi va disemina tehnologia modernă, pentru colectarea şi transmiterea datelor, ca şi pentru evaluarea degradării terenurilor; şi (iv) va lega mai strîns centrele naţionale, subregionale şi regionale de date şi informaţii cu sursele globale de informaţii; b) vor asigura ca strîngerea, analiza şi schimbul de informaţii să se facă în interesul comunităţilor locale şi al celor care elaborează deciziile, în scopul soluţionării problemelor specifice, şi ca în aceste activităţi să fie implicate comunităţile locale; c) vor sprijini şi vor dezvolta, în continuare, programe şi proiecte bilaterale şi multilaterale, care vizează definirea, realizarea, evaluarea şi finanţarea colectării, analizei şi schimbului de date şi informaţii, incluzînd, inter alia, seturi integrate de indicatori fizici, biologici, sociali şi economici; d) vor face uz deplin de capacitatea de expertiză a organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale competente, în special pentru a disemina informaţiile şi experienţele relevante în cadrul grupurilor interesate din diferite regiuni; e) vor acorda deplină importanţă colectării, analizei şi schimbului de date socioeconomice şi integrării lor cu datele fizice şi biologice; f) vor schimba şi vor face disponibile, într-o manieră completă, deschisă şi promptă, informaţiile ce provin din toate sursele publice disponibile, care sunt relevante pentru combaterea deşertificării şi pentru reducerea efectelor secetei; şi g) vor supune legislaţiei şi/sau politicilor lor naţionale respective schimbul de informaţii cu privire la cunoştinţele locale şi tradiţionale, asigurînd protecţia lor adecvată şi prevăzînd revenirea unei părţi corespunzătoare din beneficiile rezultate din acestea populaţiilor locale interesate, pe baze echitabile şi în condiţiile convenite de comun acord. Articolul 17 Cercetare şi dezvoltare 1) Părţile se angajează, în conformitate cu capacităţile lor, să promoveze cooperarea ştiinţifică şi tehnică în domeniile combaterii deşertificării şi reducerii efectelor secetei, prin intermediul instituţiilor corespunzătoare, naţionale, subregionale, regionale şi internaţionale. În acest scop ele vor sprijini activităţile de cercetare, care: a) contribuie la cunoaşterea mai amplă a proceselor ce determină deşertificarea şi seceta, a impactului şi diferenţierii factorilor cauzali, atît naturali, cît şi umani, în scopul combaterii deşertificării, reducerii efectelor secetei şi realizării unei productivităţi ameliorate, precum şi în scopul unui management şi al unei utilizări durabile a resurselor; b) răspund unor obiective bine stabilite, abordează nevoile specifice ale populaţiilor locale şi conduc la identificarea şi aplicarea soluţiilor, care îmbunătăţesc standardele de viaţă ale oamenilor din zonele afectate; c) ocrotesc, integrează, întăresc şi validează cunoştinţele, experienţa şi practicile locale şi tradiţionale, asigurînd, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu politicile lor naţionale respective, că posesorii acestor cunoştinţe vor beneficia direct, pe o bază echitabilă şi în condiţii convenite de comun acord, ele orice utilizare comercială a acestor cunoştinţe sau de orice dezvoltare tehnologică derivată din aceste cunoştinţe; d) dezvoltă şi consolidează capacităţile de cercetare naţionale, subregionale şi regionale în cadrul Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, mai ales din Africa, incluzînd dezvoltarea competenţelor locale şi consolidarea capacităţilor corespunzătoare, în special în ţările cu o slabă bază de cercetare, acordînd o atenţie deosebită cercetării socioeconomice multidisciplinare şi participative; e) iau în considerare, acolo unde este relevant, relaţia dintre sărăcie şi migraţie, cauzate de factorii de mediu şi deşertificare; f) promovează realizarea de programe de cercetare în comun, cu participarea organizaţiilor de cercetare naţionale, subregionale, regionale şi internaţionale, atît din sectoarele publice, cît şi din cele private, pentru dezvoltarea tehnologiilor îmbunătăţite, necostisitoare şi accesibile, în vederea dezvoltării durabile, prin participarea efectivă a populaţiilor şi a comunităţilor locale; şi g) măresc disponibilitatea resurselor de apă în zonele afectate, inter alia, prin mijloace de însămînţare a norilor. 2) Priorităţile de cercetare pentru regiuni şi subregiuni particulare, care reflectă condiţii locale diferite, trebuie să fie incluse în programele de acţiune. Conferinţa Părţilor va analiza, periodic, priorităţile de cercetare, pe baza avizului Comitetului pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Articolul 18 Transferul, achiziţia, adaptarea şi dezvoltarea tehnologiei 1) Părţile se angajează, în măsura în care convin de comun acord şi în conformitate cu legislaţia şi/sau cu politicile lor naţionale, să promoveze, să finanţeze şi/sau să faciliteze finanţarea transferului, achiziţiei, adaptării şi dezvoltării tehnologiilor sănătoase ecologic, viabile economic şi acceptabile social, care sunt importante pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei, în scopul de a contribui la realizarea dezvoltării durabile în zonele afectate. O astfel de cooperare se va realiza bilateral sau multilateral, după caz, făcîndu-se uz deplin de capacitatea de expertiză a organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale, în mod deosebit, Părţile: a) vor utiliza, din plin, sistemele şi centrele de schimb de informaţii competente, existente la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional, pentru diseminarea informaţiilor despre tehnologiile disponibile, sursele lor, riscurile pentru mediul înconjurător şi despre condiţiile generale, în care ele pot fi achiziţionate; b) vor facilita accesul, mai ales al Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în condiţii favorabile, incluzînd condiţii concesionale şi preferenţiale, după cum s-a convenit de comun acord, luînd în considerare nevoia de a proteja drepturile de proprietate intelectuală, la tehnologiile cele mai potrivite pentru aplicarea lor practică la cerinţele specifice ale populaţiilor locale, acordînd o atenţie specială impactului social, cultural, economic şi ecologic al unor astfel de tehnologii; c) vor facilita cooperarea tehnologică între Părţile- ţări afectate, prin asistenţă financiară şi alte mijloace corespunzătoare; d) vor extinde cooperarea tehnologică cu Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, incluzînd, acolo unde este relevant, acţiuni comune, în special în sectoarele, care oferă mijloace de asistenţă alternative; şi e) vor lua măsuri corespunzătoare pentru crearea condiţiilor pieţei interne şi a instrumentelor stimulative, fiscale şi de altă natură în măsură să favorizeze dezvoltarea, transferul, achiziţia şi adaptarea tehnologiei corespunzătoare, a cunoştinţelor, experienţei şi practicilor, incluzînd măsuri pentru asigurarea protecţiei adecvate şi efective a drepturilor de proprietate intelectuală. 2) În conformitate cu capacităţile lor proprii, cu legislaţia şi/sau cu politicile lor naţionale respective, Părţile vor proteja, vor promova şi vor utiliza, în special, tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici relevante, tradiţionale sau locale, şi, în acest scop, ele se angajează: a) să inventarieze astfel de tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici şi utilizările lor potenţiale, cu participarea populaţiilor locale, şi să disemineze astfel de informaţii, după caz, în cooperare cu organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale competente; b) să asigure că astfel de tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici sunt protejate adecvat şi că populaţiile locale beneficiază direct, pe baze echitabile şi după cum au convenit de comun acord, de orice utilizare comercială a acestora sau de orice dezvoltare tehnologică derivată din acestea; c) să încurajeze şi să sprijine activ îmbunătăţirea şi diseminarea unor asemenea tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici sau dezvoltarea de noi tehnologii bazate pe acestea; şi d) să faciliteze, după caz, adaptarea unor asemenea tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici pentru utilizare largă şi, după caz, să le integreze cu tehnologia modernă. SECŢIUNEA A 3-A Măsuri de susţinere Articolul 19 Construirea capacităţii, educaţiei şi conştientizarea publicului 1) Părţile recunosc importanţa construirii capacităţii - prin aceasta înţelegîndu-se formarea instituţiilor, pregătirea şi dezvoltarea capacităţilor competente, naţionale şi locale - în eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. Ele vor promova construirea capacităţii, după caz, prin: a) participarea largă, la toate nivelurile, a populaţiei locale, mai ales la nivel local, în special a femeilor şi a tinerilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale şi locale; b) consolidarea pregătirii şi capacităţii de cercetare, la nivel naţional, în domeniul deşertificării şi secetei; c) stabilirea şi/sau consolidarea sprijinului şi extinderea serviciilor menite să disemineze metode tehnologice relevante şi tehnici mai eficiente şi prin pregătirea agenţilor de teren şi a membrilor organizaţiilor rurale în abordările participative, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale; d) încurajarea utilizării şi diseminării cunoştinţelor, know-how şi practicilor populaţiilor locale în programele de cooperare tehnică, oriunde este posibil; e) adaptarea, acolo unde este necesar, a tehnologiei sănătoase ecologic, relevantă şi a metodelor tradiţionale de agricultură şi păstorit la condiţiile socioeconomice moderne; f) asigurarea unei pregătiri şi tehnologii corespunzătoare în utilizarea surselor de energie alternativă, mai ales a resurselor regenerabile de energie, urmărindu-se, în mod deosebit, reducerea dependenţei faţă de lemnul pentru foc; g) cooperare, după cum s-a convenit de comun acord, pentru consolidarea capacităţii Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în vederea elaborării şi aplicării programelor în domeniul colectării, analizei şi schimbului de informaţii, potrivit art. 16; h) metode inovative de promovare a mijloacelor de viaţă alternative, incluzînd pregătirea pentru noi calificări; i) pregătirea celor care iau deciziile, a managerilor şi a persoanelor care sunt responsabile cu strîngerea şi analiza datelor, diseminarea şi utilizarea informaţiilor, avertizarea din timp asupra condiţiilor de secetă şi cu producţia alimentară; j) o mai eficientă funcţionare a instituţiilor naţionale existente şi a sistemelor juridice şi, acolo unde este necesar, crearea unora noi, concomitent cu consolidarea planificării strategice şi a managementului; şi k) prin intermediul programelor de schimb de personal pentru creşterea capacităţii de educaţie în Părţile-ţări afectate, printr-un proces interactiv de lungă durată pentru învăţămînt şi studiu. 2) Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate vor realiza, în cooperare cu alte Părţi şi cu organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale competente, după caz, o analiză interdisciplinară a capacităţii disponibile şi a facilităţilor, la nivel local şi naţional, precum şi a potenţialului pentru consolidarea acestora. 3) Părţile vor coopera reciproc şi prin intermediul organizaţiilor interguvernamentale competente, precum şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, în realizarea şi sprijinirea programelor educaţionale şi de conştientizare publică, atît în Părţile-ţări afectate, cît şi, acolo unde este relevant, în Părţile-ţări neafectate, pentru facilitarea înţelegerii cauzelor şi a efectelor deşertificării şi ale secetei şi a importanţei atingerii obiectivelor prezentei Convenţii, în acest scop, Părţile: a) vor organiza campanii de conştientizare pentru publicul larg; b) vor promova, permanent, accesul publicului la informaţiile relevante şi participarea largă a acestuia la activităţile de educaţie şi conştientizare; c) vor încuraja înfiinţarea asociaţiilor, care contribuie la conştientizarea publică; d) vor elabora şi vor face schimb de materiale educaţionale şi de conştientizare publică, unde este posibil în limbile locale, vor face schimb şi vor detaşa experţi pentru instruirea personalului din Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, pentru realizarea programelor relevante de educaţie şi de conştientizare şi utilizare deplină a materialelor educaţionale relevante, puse la dispoziţie de organismele internaţionale competente; e) vor evalua nevoile educaţionale din zonele afectate, vor elabora planuri de învăţămînt corespunzătoare şi vor extinde, după necesităţi, programele educaţionale şi de instruire a adulţilor, precum şi facilităţile pentru toţi, mai ales pentru fete şi femei, cu privire la identificarea, conservarea, utilizarea durabilă şi la managementul resurselor naturale din zonele afectate; şi f) vor elabora programe interdisciplinare participative, care integrează conştientizarea asupra deşertificării şi secetei în sisteme educaţionale şi în programe neoficiale de educare practică, la distanţă, a adulţilor. 4) Conferinţa Părţilor va înfiinţa şi/sau va consolida reţelele centrelor regionale de educare şi pregătire pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. Aceste reţele vor fi coordonate de o instituţie creată sau desemnată în acest scop pentru a pregăti personalul ştiinţific, tehnic şi administrativ şi pentru a consolida instituţiile existente, responsabile de educare şi pregătire în Părţile-ţări afectate şi, după caz, în scopul armonizării programelor şi al organizării schimburilor de experienţă între acestea. Aceste reţele vor coopera strîns cu organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale competente, pentru evitarea dublării eforturilor. Articolul 20 Resurse financiare 1. Dată fiind importanţa esenţială a finanţării pentru realizarea obiectivelor Convenţiei, Părţile, luînd în considerare capacităţile lor, vor depune orice efort pentru a asigura că resursele financiare adecvate sunt disponibile pentru programele destinate combaterii deşertificării şi reducerii efectelor secetei. 2) În această privinţă, Părţile-ţări dezvoltate, acordînd prioritate Părţilor-ţări africane afectate, fără a neglija Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate din alte regiuni, în conformitate cu art.7 se angajează: a) să mobilizeze resurse financiare substanţiale, incluzînd donaţii şi împrumuturi concesionale, pentru a sprijini aplicarea programelor de combatere a deşertificării şi de reducere a efectelor secetei; b) să promoveze mobilizarea resurselor financiare adecvate, la timp şi previzibile, incluzînd finanţare nouă şi suplimentară din partea Fondului pentru Mediul Înconjurător Global, destinată cheltuielilor suplimentare convenite pentru activităţile, care privesc deşertificarea şi care se referă la cele patru domenii principale de acţiune, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale instrumentului de înfiinţare a Fondului pentru Mediul Înconjurător Global; c) să faciliteze, prin cooperare internaţională, transferul de tehnologie, de cunoştinţe şi de know-how; şi d) să exploreze, în cooperare cu Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, metode inovative şi mijloace stimulative pentru mobilizarea şi canalizarea resurselor, inclusiv pe cele ale fundaţiilor, organizaţiilor neguvernamentale şi ale altor entităţi din sectorul privat, în special conversii de datorie şi alte mijloace inovative, care să mărească capacitatea de finanţare prin reducerea poverii datoriei externe a Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa. 3) Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, luînd în considerare capacităţile lor, se angajează să mobilizeze resurse financiare adecvate aplicării programelor lor naţionale de acţiune. 4) În mobilizarea resurselor financiare, Părţile vor urmări utilizarea pe deplin şi continuarea ameliorării calitative a tuturor surselor şi mecanismelor de finanţare naţionale, bilaterale şi multilaterale, folosind consorţii, programe comune şi paralele de finanţare, şi implicarea surselor şi mecanismelor de finanţare din sectorul privat, inclusiv cele ale organizaţiilor neguvernamentale. În acest scop Părţile vor utiliza plenar mecanismele operaţionale dezvoltate, potrivit art.14. 5) Pentru mobilizarea resurselor financiare, Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate în vederea combaterii deşertificării şi reducerii efectelor secetei, Părţile: a) vor raţionaliza şi vor consolida managementul resurselor deja alocate pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, prin utilizarea lor mai eficientă şi, acolo unde este necesar, reorientarea programelor în lumina abordării integrate pe termen lung, adoptată potrivit prezentei Convenţii; b) vor acorda prioritatea şi atenţia cuvenite la nivelul organelor de administrare ale instituţiilor, dispozitivelor şi fondurilor financiare multilaterale, inclusiv ale băncilor şi fondurilor regionale de dezvoltare, pentru sprijinirea Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, mai ales a celor din Africa, în activităţile care promovează aplicarea Convenţiei, în mod special a programelor de acţiune, pe care le desfăşoară în cadrul anexelor de implementare regională; şi c) vor examina modalităţile, în care cooperarea regională şi subregională poate fi consolidată pentru susţinerea eforturilor angajate la nivel naţional. 6) Alte Părţi sunt încurajate să furnizeze, pe bază voluntară, cunoştinţe, know-how şi tehnici, care privesc deşertificarea, şi/sau resurse financiare pentru Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate. 7) Realizarea deplină de către Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special de către cele din Africa, a obligaţiilor lor conform Convenţiei va fi sprijinită, în mare măsură, prin îndeplinirea de către Părţile-ţări dezvoltate a obligaţiilor lor conform Convenţiei, incluzînd, mai ales, pe cele referitoare la resursele financiare şi la transferul de tehnologie. În îndeplinirea obligaţiilor lor, Părţile-ţări dezvoltate vor lua pe deplin în considerare, că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea sărăciei sunt primele priorităţi ale Părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, mai ales ale celor din Africa. Articolul 21 Mecanisme financiare 1) Conferinţa Părţilor va promova disponibilizarea mecanismelor financiare, încurajîndu-le disponibilitatea de a finanţa la maximum Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, mai ales cele din Africa, pentru aplicarea Convenţiei. În acest scop, Conferinţa Părţilor va acorda atenţie, în vederea adoptării, inter alia, a demersurilor şi politicilor, care: a) facilitează asigurarea finanţării necesare, la nivel naţional, subregional, regional şi global, pentru activităţi conforme dispoziţiilor pertinente ale Convenţiei; b) promovează demersurile, mecanismele şi înţelegerile de finanţare din surse multiple, precum şi evaluarea lor, potrivit art. 20; c) asigură, cu regularitate, Părţilor interesate şi organizaţiilor lor interguvernamentale şi neguvernamentale competente informaţii privind fondurile şi sursele disponibile, precum şi modalităţile de finanţare, în scopul facilitării coordonării dintre ele; d) facilitează instituirea, după caz, de mecanisme, cum ar fi fondurile naţionale pentru combaterea deşertificării, incluzînd pe cele care implică participarea organizaţiilor neguvenamentale, pentru a dirija resursele financiare, rapid şi eficient, la nivel local, în Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate; şi e) consolidează fondurile şi mecanismele financiare existente, la nivel subregional şi regional, în special în Africa, pentru susţinerea mai eficientă a aplicării Convenţiei. 2) Conferinţa Părţilor va încuraja, de asemenea, furnizarea, prin intermediul diferitelor mecanisme din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al instituţiilor financiare multilaterale, a sprijinului necesar la nivel naţional, subregional şi regional pentru activităţile care consolidează capacitatea Părţilor-ţări în curs de dezvoltare de a-şi îndeplini obligaţiile conform Convenţiei. 3) Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate vor utiliza şi, acolo unde este necesar, vor stabili şi/sau vor consolida mecanismele naţionale de coordonare, integrate în programele naţionale de dezvoltare, care vor asigura utilizarea eficientă a tuturor resurselor financiare disponibile. Ele vor folosi, de asemenea, procesele participative, care implică organizaţiile neguvernamentale, grupurile locale şi sectorul privat, în creşterea fondurilor, în elaborarea şi în aplicarea programelor, precum şi în asigurarea accesului la finanţare a grupurilor de la nivel local. Aceste acţiuni pot fi consolidate printr-o coordonare îmbunătăţită şi printr-o planificare flexibilă din partea celor, care furnizează asistenta. 4) Pentru creşterea eficienţei mecanismelor financiare existente, prin prezenta Convenţie se înfiinţează un Mecanism Global, menit să promoveze acţiunile care conduc la mobilizarea şi canalizarea de resurse financiare substanţiale, inclusiv pentru transferul de tehnologie, sub formă de donaţii şi/sau în condiţii concesionale sau în alte condiţii, pentru Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate. Acest Mecanism Global va funcţiona sub autoritatea şi conducerea Conferinţei Părţilor şi va fi răspunzător în faţa acesteia. 5) Conferinţa Părţilor va identifica, la prima sa sesiune ordinară, o organizaţie pentru găzduirea Mecanismului Global. Conferinţa Părţilor şi organizaţia, pe care a identificat-o, vor conveni asupra modalităţilor prin care acest Mecanism Global să asigure, inter alia, că: a) identifică şi elaborează un inventar al programelor de cooperare bilaterale şi multilaterale relevante, care sunt disponibile pentru aplicarea Convenţiei; b) asigură Părţilor, la cerere, consultaţii cu privire la metodele inovative de finanţare şi la sursele de asistenţă financiară, precum şi cu privire la îmbunătăţirea coordonării activităţilor de cooperare la nivel naţional; c) asigură Părţilor interesate şi organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale informaţii asupra surselor şi fondurilor disponibile precum şi asupra modalităţilor de finanţare pentru a facilita coordonarea dintre ele; şi d) raportează Conferinţei Părţilor despre activităţile sale, începînd cu a doua sesiune ordinară a acesteia. 6) Conferinţa Părţilor, la prima ei sesiune, va conveni, împreună cu organizaţia pe care a identificat-o pentru găzduirea Mecanismului Global, reglementările corespunzătoare pentru operaţiunile administrative ale unui astfel de mecanism, apelîndu-se, în măsura în care este posibil, la resursele bugetare şi umane existente. 7) Conferinţa Părţilor, la cea de-a treia sa sesiune ordinară, va analiza politicile, modalităţile de funcţionare şi activităţile Mecanismului Global, care este răspunzător în faţa acesteia potrivit paragrafului 4), luînd în considerare dispoziţiile art. 7. În baza acestei analize, acesta va examina şi va întreprinde acţiunile corespunzătoare. PARTEA IV INSTITUŢII Articolul 22 Conferinţa Părţilor 1) Prin prezenta Convenţie se instituie o Conferinţă a Părţilor. 2) Conferinţa Părţilor este organul suprem al Convenţiei, în limitele mandatului ei, aceasta va adopta deciziile necesare pentru promovarea aplicării eficiente a Convenţiei. În special, Conferinţa Părţilor: a) va analiza, periodic, aplicarea Convenţiei şi funcţionarea structurilor sale instituţionale, în lumina experienţei dobîndite la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional şi pe baza evoluţiei cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice; b) va promova şi va facilita schimbul de informaţii asupra măsurilor adoptate de Părţi şi va stabili modul şi calendarul pentru transmiterea informaţiilor, ce urmează a fi comunicate potrivit art. 26; va analiza rapoartele şi va face recomandări asupra acestora; c) va stabili organele subsidiare, în măsura în care acestea sunt considerate necesare pentru aplicarea Convenţiei; d) va analiza rapoartele transmise de organele sale subsidiare şi va asigura coordonarea acestora; e) va conveni şi va adopta, prin consens, reguli de procedură şi reguli financiare pentru sine şi pentru oricare dintre organele sale subsidiare; f) va adopta amendamente la Convenţie, potrivit articolelor 30 şi 31; g) va aproba programul şi bugetul pentru activităţile sale, incluzînd pe cele ale organelor sale subsidiare, şi va întreprinde măsurile necesare pentru finanţarea lor; h) va solicita, după caz, cooperarea cu organismele şi agenţiile competente, naţionale sau internaţionale, interguvernamentale sau neguvernamentale, şi va utiliza serviciile şi informaţiile furnizate de acestea; i) va promova şi va consolida relaţiile cu alte convenţii relevante pentru evitarea dublării eforturilor; şi j) va exercita alte asemenea funcţii, după cum ar putea fi necesar, pentru atingerea obiectivului Convenţiei. 3) La prima sa sesiune, Conferinţa Părţilor va adopta, prin consens, propriile reguli de procedură, care vor include procedurile de luare a deciziilor în problemele ce nu sunt deja acoperite de procedurile de luare a deciziilor, stipulate în Convenţie. Asemenea proceduri pot include precizarea majorităţii necesare pentru adoptarea deciziilor speciale. 4) Prima sesiune a Conferinţei Părţilor va fi convocată de către secretariatul interimar, prevăzut la art. 35, şi va avea loc nu mai tîrziu de un an de la data intrării în vigoare a Convenţiei. Dacă nu se decide altfel de către Conferinţa Părţilor, a doua, a treia şi a patra sesiune ordinară vor fi ţinute anual, iar după acestea, sesiunile ordinare vor fi ţinute la fiecare 2 ani. 5) Sesiunile extraordinare ale Conferinţei Părţilor vor fi ţinute la oricare alte date, după cum ar putea să se decidă fie de Conferinţa Părţilor, în sesiune ordinară, fie la cererea scrisă a oricărei Părţi, cu condiţia ca această cerere să fie susţinută de cel puţin o treime din numărul Părţilor în intervalul a 3 luni din momentul în care cererea a fost comunicată Părţilor de către Secretariatul permanent. 6) La fiecare sesiune ordinară, Conferinţa Părţilor va alege un Birou. Structura şi funcţiile Biroului vor fi stabilite în regulile de procedură. La desemnarea Biroului se va acorda atenţia cuvenită necesităţii de a asigura distribuţia geografică echitabilă şi reprezentarea corespunzătoare a Părţilor-ţări afectate, în special a celor din Africa. 7) Naţiunile Unite, instituţiile sale specializate şi oricare stat membru al acestora sau observator la acestea, care nu sunt parte la Convenţie, pot să fie reprezentaţi, în calitate de observatori, la sesiunile Conferinţei Părţilor. Oricare organ sau agenţie, naţională sau internaţională, guvernamentală sau neguvernamentală, care este competentă în problemele vizate de Convenţie şi care a informat Secretariatul permanent despre dorinţa ei de a fi reprezentată la o sesiune a Conferinţei Părţilor, în calitate de observator, poate fi admisă în această calitate, în afară de cazul în care cel puţin o treime din numărul Părţilor prezente se opune. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedură adoptate de Conferinţa Părţilor. 8) Conferinţa Părţilor poate solicita organizaţiilor competente naţionale şi internaţionale, care au o experienţă importantă, să-i furnizeze informaţii în legătură cu art. 16 paragraful g), art. 17 paragraful 1) c) şi art. 18 paragraful 2) b). Articolul 23 Secretariatul permanent 1) Prin prezenta Convenţie este instituit un Secretariat permanent. 2) Funcţiile Secretariatului permanent vor fi următoarele: a) să pregătească sesiunile Conferinţei Părţilor şi ale organelor sale subsidiare, instituite în temeiul Convenţiei, şi să le asigure serviciile necesare; b) să facă sinteza rapoartelor ce i-au fost prezentate şi să le transmită; c) să faciliteze, la cerere, asistenţa pentru Părţile-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, prin sintetizarea şi comunicarea informaţiilor cerute în temeiul Convenţiei; d) să coordoneze activităţile sale cu cele ale secretariatelor altor organisme şi convenţii internaţionale pertinente; e) să încheie, în conformitate cu directivele Conferinţei Părţilor, înţelegeri administrative şi contractuale, care pot fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale; f) să pregătească rapoarte asupra îndeplinirii funcţiilor sale, în virtutea prezentei Convenţii, şi să le prezinte Conferinţei Părţilor; şi g) să exercite alte asemenea funcţii de secretariat, după cum va fi stabilit de Conferinţa Părţilor. 3) La prima sa sesiune, Conferinţa Părţilor va desemna un Secretariat permanent şi va reglementa funcţionarea sa. Articolul 24 Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie 1) Prin prezenta Convenţie se înfiinţează un Comitet pentru Ştiinţă şi Tehnologie, ca organ subsidiar al Conferinţei Părţilor, pentru a-i furniza informaţii şi asistenţă ştiinţifică cu privire la problemele ştiinţifice şi tehnologice, care au legătură cu combaterea deşertificării şi cu reducerea efectelor secetei. Comitetul se va întruni concomitent cu sesiunile ordinare ale Conferinţei Părţilor şi va fi multidisciplinar şi deschis participării tuturor Părţilor. Comitetul se va compune din reprezentanţi guvernamentali competenţi în domenii relevante de expertiză. Conferinţa Părţilor va decide, la prima sa sesiune, asupra mandatului Comitetului. 2) Conferinţa Părţilor va stabili şi va ţine la zi o listă de experţi independenţi, care au pregătire de specialitate şi experienţă în domenii ce prezintă interes. Lista va fi bazată pe nominalizările primite, în scris, de la Părţi, ţinîndu-se seama de necesitatea abordării multidisciplinare şi a reprezentării geografice largi. 3) Conferinţa Părţilor poate, cînd este necesar, să desemneze grupuri speciale "ad-hoc" pentru a-i furniza, prin intermediul Comitetului, informaţii şi asistenţă ştiinţifică asupra unor probleme specifice privind stadiul cunoaşterii în domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, relevante pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. Aceste grupuri de lucru vor fi compuse din experţi, ale căror nume sunt luate din listă, ţinîndu-se seama de necesitatea unei abordări multidisciplinare şi a unei largi reprezentări geografice. Aceşti experţi trebuie să aibă pregătire ştiinţifică temeinică şi experienţă practică şi vor fi numiţi de Conferinţa Părţilor, la recomandarea Comitetului. Conferinţa Părţilor va decide asupra mandatului şi modalităţilor de funcţionare a acestor grupe de lucru. Articolul 25 Constituirea unei reţele de lucru din instituţii, agenţii şi organisme existente 1) Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie, sub coordonarea Conferinţei Părţilor, va lua măsuri pentru întreprinderea unui studiu şi a unei evaluări asupra reţelelor de lucru, instituţiilor, agenţiilor şi organismelor competente existente, care vor să devină unităţi componente ale unei reţele de lucru. O astfel de reţea de lucru va sprijini aplicarea Convenţiei. 2) Pe baza rezultatelor studiului şi ale evaluării, la care se face referire în paragraful 1, Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie va face recomandări Conferinţei Părţilor cu privire la căile şi mijloacele pentru facilitarea şi consolidarea asocierii unităţilor în reţeaua de lucru la nivel local, naţional şi la alte niveluri, în scopul de a asigura, că necesităţile tematice prevăzute la art. 16-19 sunt abordate. 3) Luînd în considerare aceste recomandări, Conferinţa Părţilor: a) va identifica unităţile naţionale, subregionale, regionale şi internaţionale, care se pretează cel mai bine la o asociere într-o reţea de lucru, şi va recomanda procedurile operaţionale şi in interval de timp pentru aceasta; şi b) va identifica unităţile cele mai potrivite pentru facilitarea constituirii şi consolidarea unei astfel de reţele de lucru la toate nivelurile. PARTEA V PROCEDURI Articolul 26 Comunicarea informaţiilor 1) Fiecare Parte va comunica Conferinţei Părţilor, prin intermediul Secretariatului permanent, pentru examinare în sesiunile ordinare, rapoarte asupra măsurilor, care au fost luate pentru aplicarea Convenţiei. Conferinţa Părţilor va stabili calendarul transmiterii şi modul de prezentare a acestor rapoarte. 2) Părţile-ţări afectate vor prezenta o descriere a strategiilor stabilite potrivit art. 5 şi a oricărei informaţii relevante cu privire la aplicarea lor. 3) Părţile-ţări afectate, care aplică programe de acţiune în conformitate cu art. 9-15, vor prezenta o descriere detaliată a programelor şi a aplicării lor. 4) Orice grup de Părţi-ţări afectate poate face a comunicare comună asupra măsurilor luate la nivel subregional şi/sau regional în cadrul programelor de acţiune. 5) Părţile-ţări dezvoltate vor raporta asupra măsurilor luate pentru a sprijini pregătirea şi aplicarea programelor de acţiune, incluzînd informaţii cu privire la resursele financiare, pe care le-au furnizat sau care sunt furnizate în temeiul Convenţiei. 6) Informaţiile comunicate potrivit paragrafelor 1-4 vor fi transmise prin Secretariatul permanent, cît mai curînd posibil, Conferinţei Părţilor şi oricărui organ sibsidiar competent. 7) Conferinţa Părţilor va facilita, la cerere, furnizarea către ţările în curs de dezvoltare afectate, în special către cele din Africa, a ajutorului tehnic şi financiar pentru sintetizarea şi comunicarea informaţiilor, în conformitate cu acest articol, precum şi identificarea nevoilor tehnice şi financiare legate de programele de acţiune. Articolul 27 Măsuri pentru soluţionarea problemelor care privesc aplicarea Convenţiei Conferinţa Părţilor va examina şi va adopta procedurile şi mecanismele instituţionale pentru soluţionarea problemelor, care pot apărea în legătură cu aplicarea Convenţiei. Articolul 28 Aplanarea diferendelor 1) Părţile vor aplana orice diferend dintre ele referitor la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei, prin negociere sau prin alte mijloace paşnice, la propria lor alegere. 2) Cînd ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la Convenţie ori în orice moment după aceea, o Parte, care nu este o organizaţie de integrare economică regională, poate declara printr-un instrument scris, transmis depozitarului, că, în privinţa oricărui diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei, ea recunoaşte unul sau ambele dintre următoarele mijloace de aplanare a diferendului ca fiind obligatorii în raport cu orice Parte care acceptă aceeaşi obligaţie: a) arbitrajul, în conformitate cu procedurile adoptate, cît mai curînd posibil, printr-o anexă, de către Conferinţa Părţilor; b) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie. 3) O parte, care este o organizaţie de integrare economică regională, poate face o declaraţie analoagă referitoare la arbitraj, în conformitate cu procedura, la care se face referire în paragraful 2) a). 4) O declaraţie făcută în conformitate cu paragraful 2) va rămîne în vigoare pînă la expirare, în conformitate cu clauzele ei sau timp de cel mult 3 luni după ce notificarea scrisă a revocării ei a fost depusă la depozitar. 5) Expirarea unei declaraţii, o notificare de revocare sau o nouă declaraţie nu va afecta în nici un fel procesele aflate în curs în faţa unui tribunal de arbitraj sau a Curţii Internaţionale de Justiţie, în afară de cazul în care Părţile în diferend convin altfel. 6. Dacă Părţile în diferend nu au acceptat aceeaşi procedură sau nici o procedură în conformitate cu paragraful 2) şi dacă ele nu au putut să aplaneze diferendul într-un interval de 12 luni de la notificarea de către o Parte celeilalte a faptului că între ele există un diferend, diferendul va fi supus concilierii, la cererea oricărei Părţi aflate în diferend, în conformitate cu procedurile adoptate cît mai curînd posibil, printr-o anexă, de către Conferinţa Părţilor. Articolul 29 Statutul anexelor 1) Anexele sunt parte integrantă a Convenţiei şi, în afară de cazul în care este prevăzut expres altfel, o referire la Convenţie constituie, în egală măsură, o referire la anexele sale. 2) Părţile vor interpreta dispoziţiile anexelor într-o manieră, care este în conformitate cu drepturile şi obligaţiile lor, în virtutea articolelor din această Convenţie. Articolul 30 Amendamente la Convenţie 1) Orice Parte poate propune amendamente la Convenţie. 2) Amendamentele la Convenţie vor fi adoptate la o sesiune ordinară a Conferinţei Părţilor. Textul oricărui amendament propus va fi comunicat Părţilor de către Secretariatul permanent, cu cel puţin 6 luni înaintea reuniunii, la care acest amendament este propus pentru adoptare. De asemenea, Secretariatul permanent va comunica amendamentele propuse şi semnatarilor Convenţiei. 3) Părţile vor depune toate eforturile pentru a realiza, prin consens, acordul asupra oricărui amendament propus la Convenţie. Dacă toate eforturile pentru consens au fost epuizate şi nu s-a realizat acordul, amendamentul va fi adoptat, ca un ultim recurs, printr-un vot majoritar de două treimi din numărul Părţilor prezente la reuniune şi care votează. Amendamentul adoptat va fi comunicat de Secretariatul permanent depozitarului, care il va transmite tuturor Părţilor pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 4) Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în privinţa unui amendament, vor fi depuse la depozitar. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3) va intra în vigoare pentru acele Părţi care l-au acceptat, în a 90-a zi de la data primirii de către depozitar a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de la cel puţin două treimi din numărul Părţilor la Convenţie, care erau Părţi la data adoptării amendamentului. 5) Pentru orice altă Parte amendamentul va intra în vigoare în a 90-a zi de la data, la care acea Parte depune la depozitar instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la respectivul amendament. 6) Pentru scopurile acestui articol şi ale art. 31, Părţi prezente şi care votează, înseamnă Părţile prezente şi care dau un vot afirmativ sau negativ. Articolul 31 Adoptarea şi amendarea anexelor 1) Orice anexă adiţională la Convenţie şi orice amendament la o anexă vor fi propuse şi adoptate în conformitate cu procedura de amendare a Convenţiei, prezentată la art. 30, cu condiţia ca, la adoptarea unei anexe adiţionale de aplicare regională sau a unui amendament la orice anexă de aplicare regională, majoritatea stipulată în acel articol va include o majoritate de două treimi din voturile Părţilor prezente şi care votează din regiunea respectivă. 2) O anexă, alta decît o anexă adiţională de aplicare regională, sau un amendament la o anexă, altul decît un amendament la orice anexă de aplicare regională, care au fost adoptate în conformitate cu paragraful 1), va intra în vigoare, pentru toate Părţile la Convenţie, la 6 luni de la data înştiinţării acestor Părţi, de către depozitar, asupra adoptării unei asemenea anexe sau a unui asemenea amendament, cu excepţia acelor Părţi care au notificat, în scris, depozitarului, în limitele acestei perioade, asupra neacceptării de către ele a unei astfel de anexe sau amendament. Pentru Părţile care îşi retrag notificarea de neacceptare, o astfel de anexă sau amendament va intra în vigoare în a 90-a zi de la data la care retragerea unei asemenea notificări a fost primită de către depozitar. 3) O anexă adiţională de aplicare regională sau un amendament la orice anexă de aplicare regională, care au fost adoptate în conformitate cu paragraful 1), va intra în vigoare, pentru toate Părţile la Convenţie la 6 luni de la data înştiinţării acestor Părţi, de către depozitar, asupra adoptării unei astfel de anexe sau amendament, cu excepţia: a) oricărei Părţi care a notificat în scris depozitarului, în limitele acestei perioade de 6 luni, despre neacceptarea de către ea a acelei anexe adiţionale de aplicare regională sau a amendamentului la anexa de aplicare regională, în care caz o astfel de anexă sau un astfel de amendament va intra în vigoare, pentru Părţile care îşi retrag notificarea de neacceptate, în a 90-a zi de la data la care depozitarul a primit o astfel de notificare; şi b) oricărei Părţi care a făcut o declaraţie cu privire la anexele adiţionale de aplicare regională sau la amendamentele la anexele de aplicare regională, în conformitate cu art. 34 paragraful 4), în care caz oricare asemenea anexă sau amendament va intra în vigoare, pentru o astfel de parte, în a 90-a zi de la data depunerii la depozitar a instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la o astfel de anexă sau la un astfel de amendament. 4) Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexă implică un amendament la Convenţie, acea anexă sau acel amendament la o anexă nu va intra în vigoare pînă la data, la care amendamentul la Convenţie intră în vigoare. Articolul 32 Dreptul la vot 1) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2), fiecare Parte la Convenţie va avea un vot. 2) în problemele care sunt de competenţa lor, organizaţiile de integrare economică regională îşi vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre, care sunt Părţi la Convenţie. O asemenea organizaţie nu îşi va exercita dreptul la vot, dacă oricare dintre statele ei membre îşi exercită dreptul şi viceversa. PARTEA VI DISPOZIŢII FINALE Articolul 33 Semnare Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnare la Paris, la 14-15 octombrie 1994, de către statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale oricărei instituţii specializate a Naţiunilor Unite ori de cele care sunt Părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi la organizaţii de integrare economică regională. După această dată, Convenţia va rămîne deschisă pentru semnare, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, pînă la data de 13 octombrie 1995. Articolul 34 Ratificare, acceptare, aprobare şi aderare 1) Convenţia va fi supusă procedurilor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de către state sau de către organizaţii de integrare economică regională. Ea va fi deschisă pentru aderare începînd cu ziua următoare datei la care Convenţia este închisă pentru semnare. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la depozitar. 2) Orice organizaţie de integrare economică regională, care devine Parte la Convenţie, fără ca vreunul dintre statele ei membre să fie Parte la Convenţie, va fi legată prin toate obligaţiile care decurg din Convenţie. Dacă unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt şi Parte la Convenţie, organizaţia şi statele ei membre vor decide asupra responsabilităţilor, ce le revin pentru îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele ei membre nu voi avea dreptul să-şi exercite concomitent drepturile care decurg din Convenţie. 3) În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economică regională îşi vor declara gradul de competenţă în privinţa problemelor reglementate de Convenţie. De asemenea, ele vor informa cu promptitudine depozitarul, care, la rîndul său, va informa Părţile asupra oricărei modificări importante a gradului lor de competenţa. 4) În instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice Parte poate declara că, în ceea ce o priveşte, orice anexă adiţională de aplicare regională sau orice amendament la orice anexă de aplicare regională va intra în vigoare numai la depunerea instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare cu privire la acestea. Articolul 35 Dispoziţii provizorii Funcţiile Secretariatului permanent, la care se face referire la art. 23, vor fi îndeplinite, cu titlu provizoriu, de către secretariatul stabilit de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr. 47/188 din 22 decembrie 1992, pînă la încheierea primei sesiuni a Conferinţei Părţilor. Articolul 36 Intrarea in vigoare 1) Convenţia va intra în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2) Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională, care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la Convenţie după depunerea celui de-al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către un astfel de stat sau organizaţie de integrare economică regională a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 3) Pentru scopurile paragrafelor 1) şi 2), orice instrument depus de către o organizaţie de integrare economică regională nu va fi considerat adiţional la cele depuse de către statele membre ale organizaţiei. Articolul 31 Rezerve Nici o rezervă nu poate fi făcută la prezenta Convenţie. Articolul 38 Denunţare 1) În orice moment după expirarea a 3 ani de la data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru o Parte, acea Parte poate denunţa Convenţia printr-o notificare scrisă, adresată depozitarului. 2) Orice asemenea denunţare va avea efect la expirarea unui an de la data primirii de către depozitar a notificării de denunţare sau la o altă dată ulterioară, după cum se poate preciza în notificarea de denunţare. Articolul 39 Depozitarul Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul Convenţiei. Articolul 40 Texte autentice Originalul prezentei Convenţii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Pentru conformitate, subsemnatul, fiind pe deplin împuternicit în acest scop, a semnat prezenta Convenţie. Anexa 1 ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU AFRICA Articolul 1 Aria de aplicare Prezenta Anexă se aplică pentru Africa, în raport cu fiecare Parte şi în conformitate cu Convenţia, în special cu art. 7 al acesteia, în scopul combaterii deşertificării şi/sau al reducerii efectelor secetei în zonele sale aride, semiaride şi uscat-subumede. Articolul 2 Scopul Scopul prezentei Anexe, aplicabilă la nivel naţional, subregional şi regional în Africa, şi ţinînd seama de condiţiile specifice acestei regiuni, este: a) de a stabili măsurile şi procedurile, incluzînd natura şi modalităţile de asigurare a sprijinului furnizat de Părţile-ţări dezvoltate, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale Convenţiei; b) de a lua măsuri pentru aplicarea eficientă şi practică a Convenţiei, ţinîndu-se seama de condiţiile specifice Africii; şi c) de a promova procedeele şi activităţile, care privesc combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei în zonele aride, semiaride şi uscat-subumede din Africa. Articolul 3 Condiţii specifice regiunii africane În îndeplinirea obligaţiilor lor, în virtutea Convenţiei, pentru aplicarea prezentei anexe Părţile vor adopta o abordare de principiu, care să ia în considerare următoarele condiţii particulare din Africa: a) proporţia ridicată a zonelor aride, semiaride şi uscat-subumede; b) numărul mare de ţări şi de populaţii, afectate negativ de deşertificare şi de revenirea frecventă a secetei grave; c) numărul mare de ţări afectate, care sunt fără litoral; d) sărăcia larg răspîndită, predominantă în cele mai afectate ţări, între acestea aflîndu-se un număr mare de ţări dintre cele mai puţin dezvoltate, şi nevoia lor pentru sume importante de ajutor extern, sub formă de donaţii şi împrumuturi, în condiţii avantajoase, în scopul continuării obiectivelor lor de dezvoltare; e) condiţiile socioeconomice dificile, agravate de deteriorarea şi de fluctuaţia condiţiilor comerciale, îndatorarea externă şi instabilitatea politică, care determină migraţii interne, regionale şi internaţionale; f) puternica dependenţă a populaţiilor fată de resursele naturale pentru a-si asigura subzistenţa, care, combinată cu influenţele tendinţelor şi ale factorilor demografici, cu o slabă bază tehnologică şi cu practici de producţie nedurabile, contribuie la degradarea serioasă a resurselor; g) sisteme juridice şi instituţionale insuficiente, o slabă bază infrastructurală şi o capacitate ştiinţifică, tehnică şi educaţională insuficientă, care conduc la cerinţe substanţiale pentru construirea capacităţii; şi h) rolul central al acţiunilor pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei printre priorităţile de dezvoltare naţională a ţărilor africane afectate. Articolul 4 Angajamente şi obligaţii ale Părţilor-ţări africane 1) În acord cu capacităţile lor proprii, Părţile-ţări africane se angajează: a) să facă din lupta pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei o strategie esenţială în eforturile lor pentru eradicarea sărăciei; b) să promoveze cooperarea şi integrarea regională în programele şi activităţile pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei, într-un spirit de solidaritate şi parterieriat, bazat pe interesul reciproc; c) să raţionalizeze şi să consolideze instituţiile existente interesate de deşertificare şi de secetă şi să implice alte instituţii existente, după caz, pentru a le face mai eficace şi pentru a asigura utilizarea mai eficientă a resurselor; d) să promoveze schimbul de informaţii între şi printre ele cu privire la tehnologiile, cunoştinţele, know-how şi la practicile corespunzătoare; şi e) să pună în aplicare planuri de urgentă pentru reducerea efectelor secetei în zonele degradate prin deşertificare şi/sau secetă. 2) În conformitate cu obligaţiile generale şi specifice, stabilite la art. 4 şi 5 din Convenţie, Părţile-ţări africane afectate se vor strădui: a) să asigure alocaţii financiare corespunzătoare din bugetele lor naţionale, potrivit condiţiilor şi capacităţilor naţionale, şi care să reflecte noua prioritate, pe care Africa o acordă fenomenului deşertificării şi/sau al secetei; b) să susţină şi să consolideze reformele în curs de desfăşurare în direcţia unei mai mari descentralizări şi a ameliorării regimului de exploatate a resurselor, să consolideze participarea populaţiilor şi a comunităţilor locale; şi c) să identifice şi să mobilizeze resurse financiare naţionale, noi şi suplimentare, şi să dezvolte, ca o problemă prioritară, capacităţile şi facilităţile naţionale existente pentru mobilizarea resurselor financiare interne. Articolul 5 Angajamente şi obligaţii ale Părţilor-ţări dezvoltate 1) În îndeplinirea obligaţiilor lor, în virtutea art. 4, 6 şi 7 din Convenţie, Părţile-ţări dezvoltate vor acorda prioritate Părţilor-tări africane afectate şi, în acest context: a) le vor ajuta în lupta pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei, inter alia, prin furnizarea şi/sau facilitarea accesului la resurse financiare şi/sau la alte resurse, precum şi prin promovarea, finanţarea, şi/sau facilitarea finanţării transferului, adaptării şi accesului la tehnologii corespunzătoare din punct de vedere ecologic şi la know-how, după cum s-a convenit de comun acord şi în conformitate cu politicile naţionale, luînd în considerare asumarea de către ele a eradicării sărăciei ca o strategie esenţială; b) vor continua să aloce resurse importante şi/sau resurse sporite pentru combaterea şi/sau reducerea efectelor secetei; şi c) le vor ajuta în consolidarea competenţelor pentru a le face apte să îşi îmbunătăţească structurile instituţionale, precum şi capacităţile lor ştiinţifice şi tehnice, de colectare şi analiză a informaţiilor, de cercetare şi dezvoltare, în scopul combaterii deşertificării şi/sau al reducerii efectelor secetei. 2) Alte Părţi-ţări pot furniza Părţilor-tări africane afectate, cu titlu voluntar, tehnologie, cunoştinţe şi know- how, în legătură cu deşertificarea, şi/sau resurse financiare. Transferul unor astfel de cunoştinţe, know-how şi tehnici este facilitat de cooperarea internaţională. Articolul 6 Cadrul de planificare strategică pentru o dezvoltare durabilă 1) Programele naţionale de acţiune vor constitui o parte integrantă şi esenţială a unui proces mai larg de elaborare a politicilor naţionale pentru dezvoltarea durabilă a Părţilor-ţări africane afectate. 2) Un proces consultativ şi participativ, implicînd autoritatea guvernamentală la eşaloane corespunzătoare, populaţiile locale, comunităţile şi organizaţiile neguvernamentale, va fi întreprins pentru a asigura orientarea spre o strategie cu planificare flexibilă, pentru a permite maximum de participare din partea populaţiilor şi a comunităţilor locale. După caz, agenţiile de asistenţă, bilaterale sau multilaterale, se pot implica în acest proces, la solicitarea unei Părţi-ţări africane afectate. Articolul 7 Calendarul pentru elaborarea programelor de acţiune Pînă la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Părţile-ţări africane, în cooperare cu alţi membri ai comunităţii internaţionale, după caz, vor aplica, cu titlu provizoriu, în măsura în care este posibil, acele dispoziţii ale Convenţiei, care se referă la elaborarea programelor de acţiune naţionale, subregionale şi regionale. Articolul 8 Conţinutul programelor de acţiune naţionale 1) Potrivit art. 10 din Convenţie, strategia generală a programelor naţionale de acţiune pentru zonele afectate va pune accentul pe programele integrate de dezvoltare locală, bazate pe mecanisme participative şi pe integrarea strategiilor pentru eradicarea sărăciei în eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. Programele vor urmări consolidarea capacităţii autorităţilor locale şi asigurarea implicării active a populaţiilor comunităţilor şi a grupurilor locale, cu accent pe educaţie şi instruire, mobilizarea organizaţiilor neguvernamentale cu expertiză atestată şi consolidarea structurilor guvernamentale descentralizate. 2) Programele naţionale de acţiune vor include, după caz, următoarele aspecte generale: a) valorificarea, în elaborarea şi aplicarea programelor naţionale de acţiune, a experienţei anterioare în combaterea deşertificării şi/sau în reducerea efectelor secetei, luînd în considerare condiţiile sociale, economice şi ecologice; b) identificarea factorilor care contribuie la deşertificarea şi/sau la secetă, a resurselor şi capacităţilor disponibile şi necesare, precum şi stabilirea de politici corespunzătoare, de măsuri şi de alte soluţii instituţionale necesare pentru combaterea acelor fenomene şi/sau reducerea efectelor lor; şi c) creşterea participării populaţiilor şi a comunităţilor locale, incluzînd femei, fermieri şi păstori, şi delegarea unei mai mari responsabilităţi de management acestora. 3) Programele ele acţiune naţionale vor include, de asemenea, după caz, următoarele: a) măsuri pentru ameliorarea mediului economic, în scopul eradicării sărăciei; (i) creşterea veniturilor şi a posibilităţilor de angajare, în special pentru cei mai săraci membri ai comunităţii, prin: - dezvoltarea pieţelor pentru produsele agricole şi animaliere; - crearea instrumentelor financiare adaptate nevoilor locale; - încurajarea diversificării în agricultură şi înfiinţarea de întreprinderi agricole; şi - dezvoltarea activităţilor economice de tipul celor paraagricole sau nonagricole; (ii) îmbunătăţirea pe termen lung a perspectivelor economiilor rurale, prin crearea de: - stimulente pentru investiţii productive şi acces la mijloacele de producţie; şi - politici de preţuri şi taxe, precum şi practici comerciale, care încurajează dezvoltarea; (iii) stabilirea şi aplicarea unor politici în materie de populaţie şi migrări, pentru reducerea presiunii populaţiei asupra terenurilor; şi (iv) încurajarea cultivării plantelor rezistente la secetă şi aplicarea, sistemelor integrate de agricultură, specifice terenurilor uscate, pentru asigurarea securităţii alimentare; b) măsuri pentru conservarea resurselor naturale: (i) asigurarea unui management integrat şi durabil al resurselor naturale, incluzînd: - terenurile pentru culturi agricole şi pentru păşuni; - covorul vegetal şi fauna sălbatică; - pădurile; - resursele de apă; şi - diversitatea biologică; (ii) instruirea şi intensificarea campaniilor pentru conştientizarea publicului şi educaţie ecologică, precum şi diseminarea cunoştinţelor şi a tehnicilor ce privesc managementul resurselor naturale; şi (iii) asigurarea dezvoltării şi folosirii eficiente a diverselor surse de energie, promovarea surselor alternative de energie, în special de energie solară, energie eoliană şi biogaz, precum şi înţelegeri specifice pentru transferul, achiziţia şi adaptarea de tehnologii relevante pentru atenuarea presiunii asupra resurselor naturale fragile; c) măsuri pentru îmbunătăţirea organizării instituţionale: (i) stabilirea atribuţiilor şi a responsabilităţilor autorităţilor guvernamentale centrale şi ale autorităţilor locale în cadrul politicii de planificare şi de utilizare a teritoriului; (ii) încurajarea unei politici de descentralizare activă, transferarea responsabilităţii pentru management şi pentru luarea deciziilor către autorităţile locale, încurajarea iniţiativelor şi a asumării responsabilităţii de către comunităţile locale şi constituirea de structuri locale; şi (iii) ajustarea, după caz, a cadrului instituţional şi legislativ pentru managementul resurselor naturale, pentru a garanta dreptul de proprietate al populaţiilor locale asupra terenurilor; d) măsuri pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor despre deşertificare: (i) promovarea cercetării şi colectarea, prelucrarea şi schimbul de informaţii cu privire la aspectele ştiinţifice, tehnice şi socioeconomice ale deşertificării; (ii) ameliorarea capacităţilor naţionale în cercetare şi în colectarea, prelucrarea, schimbul şi analiza de informaţii, astfel încît să crească gradul de înţelegere, iar rezultatele să fie transferate din domeniul analizei în condiţii operaţionale; şi (iii) încurajarea studiilor pe termen mediu şi lung, privind: - tendinţele socialeconomice şi culturale în zonele afectate; - tendinţele calitative şi cantitative în starea resurselor naturale; şi - interacţiunea dintre climă şi deşertificare; e) măsuri pentru monitorizarea şi evaluarea efectelor secetei: (i) elaborarea strategiilor pentru evaluarea influenţelor variaţiilor naturale ale climei asupra secetei şi deşertificării regionale şi/sau pentru utilizarea prognozelor privind variaţiile climatice de la scări de timp sezoniere la cele interanuale, în eforturile de reducere a efectelor secetei; (ii) perfecţionarea capacităţii de alertă timpurie şi de intervenţie, administrarea eficientă a asistenţei de urgenţă şi a ajutorului alimentar, ameliorarea sistemelor de stocare şi de distribuire a alimentelor, a sistemelor de protecţie a vitelor şi a infrastructurilor publice, precum şi a mijloacelor de existenţă alternative în zonele predispuse la secetă; şi (iii) monitorizarea şi evaluarea degradării ecologice, pentru a furniza, la timp, informaţii exacte asupra procesului şi dinamicii degradării resurselor, în scopul facilitării unor politici şi măsuri de intervenţie îmbunătăţite. Articolul 9 Elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale şi indicatori de evaluare Fiecare Parte-ţară africană afectată va desemna un organ naţional de coordonare corespunzător, care să acţioneze ca un catalizator în elaborarea, punerea în aplicare şi evaluarea programului său naţional de acţiune. În baza art. 3 şi, după caz, acest organ de coordonare: a) va întreprinde o identificare şi o analiză a acţiunilor, începînd cu un proces de consultare angajat la nivel local, implicînd populaţii şi comunităţi locale, în cooperare cu autorităţile administrative locale, Părţi-ţări dezvoltate şi organizaţii interguvernamentale şi neguvenamentale, pe baza unor consultări iniţiale, cu cei interesaţi la nivel naţional; b) va identifica şi va analiza constrîngerile, nevoile şi lipsurile care afectează dezvoltarea şi utilizarea durabilă a terenurilor, va recomanda măsuri practice pentru evitarea paralelismului şi valorificarea deplină a eforturilor relevante în curs de desfăşurare, şi va promova punerea în aplicare a rezultatelor; c) va facilita, va proiecta şi va concepe proiecte de activităţi, bazate pe abordări flexibile şi interactive, pentru a asigura participarea activă a populaţiei din zonele afectate, pentru a minimiza impactul negativ al unor activităţi şi pentru a identifica şi a acorda prioritate cerinţelor de asistenţă financiară şi de cooperare tehnică; d) va stabili indicatori potriviţi, măsurabili şi uşor verificabili, pentru a asigura evaluarea şi aprecierea programelor de acţiune naţionale, care cuprind acţiuni pe termene scurte, medii şi lungi, precum şi punerea în aplicare a unor astfel de programe; şi e) va elabora rapoarte periodice cu privire la punerea în aplicare a programelor de acţiune naţionale. Articolul 10 Cadrul organizatoric al programelor de acţiune subregionale 1) În conformitate cu art. 4 din Convenţie, Părţile- ţări africane vor coopera la elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe de acţiune subregionale pentru Africa Centrală, Africa de Est, Africa de Nord, Africa de Sud şi Africa de Vest şi, în această privinţă, pot transfera următoarele responsabilităţi organizaţiilor interguvernamentale subregionale competente: a) să acţioneze ca puncte focale pentru activităţi pregătitoare şi să coordoneze punerea în aplicare a programelor de acţiune subregionale; b) să sprijine elaborarea şi punerea în aplicare a programelor de acţiune naţionale; c) să faciliteze schimbul de informaţii, experienţă şi know-how şi să asigure consultanţă în analiza legislaţiei naţionale; şi d) orice alte responsabilităţi în legătură cu punerea în aplicare a programelor de acţiune subregionale. 2) Instituţiile subregionale specializate pot furniza sprijin, la cerere, şi/sau pot primi responsabilităţi de coordonare a activităţilor din domeniile lor de competenţă. Articolul 11 Conţinutul şi elaborarea programelor de acţiune subregionale Programele de acţiune subregionale se vor concentra asupra problemelor, care sunt mai bine abordate la nivel subregional. Ele vor stabili, acolo unde este necesar, mecanisme pentru managementul resurselor naturale în comun. Astfel de mecanisme vor trata efectiv problemele transfrontaliere, asociate cu deşertificarea şi/sau seceta, şi vor asigura sprijin pentru aplicarea armonioasă a programelor de acţiune naţionale. Domeniile prioritare ale programelor de acţiune subregionale se vor concentra, după caz, pe: a) programe comune pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontaliere, prin mecanisme bilaterale şi multilaterale, după caz; b) coordonarea programelor pentru dezvoltarea surselor alternative de energie; c) cooperarea în managementul şi controlul dăunătorilor, precum şi al bolilor la plante şi animale; d) activităţi de construire a capacităţii, de educaţie şi conştientizare a publicului, care sunt mai bine realizate sau sprijinite la nivel subregional; e) cooperarea ştiinţifică şi tehnică, în special în domeniile climatologiei, meteorologiei şi hidrologiei, incluzînd reţeaua pentru colectarea şi evaluarea datelor, diseminarea informaţiilor şi monitorizarea proiectelor, coordonarea şi acordarea priorităţii activităţilor de cercetare şi dezvoltare; f) sisteme de alertare timpurie şi planificare comună pentru reducerea efectelor secetei, incluzînd măsuri pentru abordarea problemelor care rezultă din migrările determinate de starea mediului; g) explorarea modalităţilor de împărtăşire a experienţei, în special cu privire la participarea populaţiilor şi a comunităţilor locale, şi crearea mediului favorabil unui management îmbunătăţit de utilizare a teritoriului şi utilizării tehnologiilor corespunzătoare; h) consolidarea capacităţii organizaţiilor subregionale pentru coordonarea şi furnizarea de servicii tehnice, precum şi înfiinţarea, neorientarea şi întărirea centrelor şi instituţiilor subregionale; şi i) dezvoltarea de politici in domenii, ca de exemplu comerţul, care au impact asupra zonelor şi populaţiilor afectate, incluzînd măsuri pentru coordonarea regimurilor de piaţă regionale şi pentru infrastructură comună. Articolul 12 Cadrul organizatoric al programului de acţiune regional 1) În conformitate cu art. 11 din Convenţie, Părţile- ţări africane vor stabili împreună procedurile pentru elaborarea şi punerea în aplicare a programului de acţiune regional. 2) Părţile pot furniza sprijin corespunzător instituţiilor şi organizaţiilor regionale africane competente să ajute Părţile-ţări africane în îndeplinirea responsabilităţilor ce le revin în virtutea Convenţiei. Articolul 13 Conţinutul programului de acţiune regional Programul de acţiune regional include măsuri care privesc combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei din următoarele domenii prioritare, după caz: a) dezvoltarea cooperării regionale şi coordonarea programelor de acţiune subregionale pentru realizarea consensului regional asupra principalelor domenii de acţiune, inclusiv prin consultări periodice cu organizaţiile subregionale; b) promovarea construirii capacităţii pentru activităţi, care sunt mai bine puse în aplicare la nivel regional; c) căutarea de soluţii, împreună cu comunitatea internaţională, pentru probleme economice şi sociale globale, care au impact asupra zonelor afectate, luînd în considerare art. 4 paragraful 2) b) din Convenţie; d) promovarea între Părţile-ţări afectate din Africa şi subregiunile sale, precum şi cu alte regiuni afectate, a schimbului de informaţii şi tehnici corespunzătoare, de know- how tehnic şi experienţă relevantă; promovarea cooperării ştiinţifice şi tehnologice, în special în domeniile climatologiei, meteorologiei, hidrologiei, dezvoltării resurselor de apă şi a surselor alternative de energie; coordonarea activităţilor de cercetare subregionale şi regionale şi identificarea priorităţilor regionale pentru cercetare şi dezvoltare; e) coordonarea reţelei de supraveghere, evaluare sistematică şi schimb de informaţii, precum şi integrarea acesteia în reţeaua mondială; şi f) coordonarea şi consolidarea sistemelor regionale şi subregionale de alertă timpurie şi a planurilor de urgenţă în caz de secetă. Articolul 14 Resurse financiare 1) În conformitate cu art. 4 paragraful 2) şi cu art. 20 din Convenţie, Părţile-ţări africane afectate se vor strădui să asigure un cadru macroeconomic, care să contribuie la mobilizarea de resurse financiare, vor elabora politici şi vor stabili proceduri pentru canalizarea mai eficientă a resurselor spre programe locale de dezvoltare, inclusiv prin organizaţii neguvernamentale, după caz. 2) În conformitate cu art. 21 paragrafele 4) şi 5) din Convenţie, Părţile convin să stabilească un inventar al surselor de finanţare la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional, pentru a asigura folosirea raţională a resurselor existente şi pentru a identifica lipsurile în alocarea resurselor, în scopul facilitării punerii în aplicare a programelor de acţiune. Acest inventar va fi revăzut şi actualizat periodic. 3) Potrivit art. 7 din Convenţie, Părţile-ţări dezvoltate vor continua să aloce resurse importante şi/sau resurse sporite, precum şi alte forme de asistenţă pentru Părţile-ţări africane afectate, pe bază de acorduri şi înţelegeri de parteneriat, prevăzute la art.18, acordînd atenţia cuvenită, inter alia, problemelor referitoare la credite, comerţ internaţional şi la înţelegerile comerciale, în conformitate cu art. 4 paragraful 2) b) din Convenţie. Articolul 15 Mecanisme financiare 1) Potrivit art. 7 din Convenţie, care subliniază prioritatea pentru Părţile-ţări africane afectate şi ia în considerare situaţia deosebită, care domină în această regiune, Părţile vor acorda atenţie specială punerii în aplicare, în Africa, a dispoziţiilor art. 21 paragraful 1) d) şi e) din Convenţie, mai ales prin: a) facilitarea stabilirii de mecanisme, ca, de exemplu, fonduri naţionale pentru combaterea deşertificării, în scopul canalizării resurselor financiare la nivel local, şi b) consolidarea fondurilor şi a mecanismelor financiare existente la niveluri subregionale şi regionale. 2) Potrivit art. 20 şi 21 din Convenţie, Părţile, care sunt şi membre ale organelor de administrare ale instituţiilor financiare regionale şi subregionale relevante, inclusiv ale Băncii Africane pentru Dezvoltare şi ale Fondului African pentru Dezvoltare, vor încuraja eforturile pentru a acorda prioritatea şi atenţia cuvenite activităţilor acelor instituţii, care fac progrese, în aplicarea prevederilor prezentei Anexe. 3) Părţile vor raţionaliza, în măsura în care este posibil, procedurile pentru canalizarea fondurilor spre Părţile-ţări africane afectate. Articolul 16 Asistenţă tehnică şi cooperare Părţile se angajează, potrivit capacităţilor lor, să raţionalizeze asistenţa tehnică pentru şi în cooperare cu Părţile-ţări africane, în scopul creşterii eficienţei proiectelor şi programelor, inter alia, prin: a) limitarea costurilor măsurilor de sprijin şi a celor generale, mai ales a cheltuielilor de întreţinere; în orice caz, asemenea cheltuieli vor reprezenta doar un procentaj corespunzător redus din costul total al proiectului, astfel încît eficienţa proiectului să crească la maximum; b) folosirea, de preferinţă, a experţilor naţionali competenţi sau, acolo unde este necesar, a experţilor competenţi din subregiune şi/sau regiune, pentru conceperea, elaborarea şi aplicarea proiectelor şi crearea expertizei locale, acolo unde nu există; şi c) administrarea şi coordonarea eficiente, precum şi utilizarea eficientă a asistenţei tehnice, ce urmează a fi furnizată. Articolul 17 Transferul, achiziţia, adaptarea şi accesul la tehnologii sănătoase din punct de vedere ecologic Întru aplicarea prevederilor art. 18 din Convenţie, referitoare la transferul, achiziţia, adaptarea şi dezvoltarea tehnologiei, Părţile se angajează să acorde prioritate Părţilor-ţări africane şi, după cum este necesar, să elaboreze cu acestea noi modele de parteneriat şi cooperare pentru întărirea formării capacităţii în domeniile cercetării ştiinţifice şi dezvoltării, colectării şi diseminării informaţiilor, pentru a le face capabile să aplice strategiile lor de combatere a deşertificării şi de reducere a efectelor secetei. Articolul 18 Acorduri de coordonare şi parteneriat 1) Părţile-ţări africane vor coordona elaborarea, negocierea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale, subregionale şi regionale. În acest proces, ele pot implica, după caz, alte părţi şi organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale competente. 2) Obiectivele unei asemenea coordonări sunt garantarea cooperării financiare şi tehnice, în conformitate cu prevederile Convenţiei, şi asigurarea continuităţii necesare în folosirea şi administrarea resurselor. 3) Părţile-ţări africane vor organiza procese consultative la nivel naţional, subregional şi regional. Aceste procese consultative: a) pot servi ca un forum pentru negocierea şi încheierea acordurilor de parteneriat, bazate pe programele de acţiune naţionale, subregionale şi regionale; şi b) pot preciza contribuţia Părţilor-ţări africane şi a altor membri ai grupurilor consultative la programe şi pot identifica priorităţi şi acorduri asupra indicatorilor de aplicare şi evaluare, precum şi aranjamente de finanţare pentru aplicare. 4) Secretariatul permanent, la cererea Părţilor-ţări africane, potrivit art. 23 din Convenţie, poate facilita concovarea unor asemenea procese consultative, prin: a) oferirea de sugestii pentru organizarea de aranjamente consultative eficace, rezultate din experienţa organizării altor asemenea aranjamente; b) furnizarea de informaţii agenţiilor bilaterale şi multilaterale competente, referitoare la procesele şi reuniunile consultative şi încurajarea implicării lor active; şi c) furnizarea altor informaţii, care pot fi relevante pentru stabilirea sau îmbunătăţirea aranjamentelor consultative. 5) Organele de coordonare subregională şi regională, inter alia: a) vor recomanda ajustările corespunzătoare pentru acordurile de parteneriat; b) vor monitoriza, vor evalua şi vor raporta asupra aplicării programelor subregionale şi regionale convenite; şi c) vor urmări asigurarea comunicării şi cooperării eficiente între Părţile-ţări africane. 6) Participarea la grupurile consultative va fi deschisă, după caz, guvernelor, grupurilor şi donatorilor interesaţi, organelor, fondurilor şi programelor relevante din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizaţiilor subregionale şi regionale competente, reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale relevante. Participanţii la fiecare grup consultativ vor stabili modalităţile de organizare şi de funcţionare a acestuia. 7) În conformitate cu art. 14 din Convenţie, Părţile-ţări dezvoltate sunt încurajate să dezvolte, din proprie iniţiativă, un proces informal de consultare şi coordonare între ele, la nivel naţional, subregional şi regional şi, la solicitarea unei Părţi-ţări africane afectate sau a unei organizaţii subregionale ori regionale competente, să participe la un proces consultativ la nivel naţional, subregional sau regional, care ar putea evalua şi răspunde nevoilor de asistenţă pentru facilitarea aplicării. Articolul 19 Măsuri de supraveghere Supravegherea aplicării prezentei Anexe va fi realizată de Părţile-ţări africane, în acord cu Convenţia, după cum urmează: a) la nivel naţional, printr-uri mecanism, a cărui structură va fi stabilită de fiecare Parte-ţară africană afectată şi care va include reprezentanţi ai comunităţilor locale şi va funcţiona sub supravegherea organului naţional coordonator prevăzut la art. 9; b) la nivel subregional, printr-un comitet consultativ multidisciplinar, ştiinţific şi tehnic, ale cărui componenţă şi modalităţi de funcţionare vor fi stabilite de Părţile- ţări africane ale respectivei subregiuni; şi c) la nivel regional, printr-un mecanism stabilit în acord cu dispoziţiile pertinente ale Tratatului de Instituire a Comunităţii Economice Africane şi prin Comitetul Consultativ African Ştiinţific şi Tehnic. Anexa II ANEXĂ DE APLICARE REGIONALĂ PENTRU ASIA Articolul 1 Scopul Scopul prezentei Anexe este de a stabili liniile directoare şi măsurile pentru aplicarea efectivă a Convenţiei în Părţile-ţări afectate din Asia, luînd-se în considerare condiţiile sale specifice. Articolul 2 Condiţii specifice regiunii Asia În realizarea obligaţiilor lor, în virtutea Convenţiei, Părţile vor lua în considerare, după caz, următoarele condiţii specifice, care se aplică în diverse grade Părţilor- ţări afectate din această regiune: a) proporţia ridicată a zonelor afectate de sau vulnerabile la deşertificare şi secetă, în teritoriile lor, precum şi marea diversitate a acestor zone în privinţa climei, topografiei, utilizării terenurilor şi a sistemelor socioeconomice; b) presiunea puternică asupra resurselor naturale pentru asigurarea mijloacelor de existenţă; c) existenţa de sisteme de producţie legate direct de sărăcia larg răspîndită, care determină degradarea terenurilor şi o presiune asupra resurselor sărace de apă; d) consecinţele importante ale condiţiilor din economia mondială şi problemele sociale, cum sunt: sărăcia, situaţia precară a sănătăţii şi hranei, lipsa securităţii alimentare şi cele ce decurg din migrarea, strămutarea persoanelor şi dinamica demografică; e) capacitate şi structuri instituţionale în extindere, dar încă insuficiente pentru a face faţă problemelor naţionale de deşertificare şi de secetă; şi f) nevoia lor de cooperare internaţională, pentru a se ocupa de obiectivele dezvoltării durabile, referitoare la combaterea deşertificării şi la reducerea efectelor secetei. Articolul 3 Cadrul pentru programe de acţiune naţionale 1) Programele de acţiune naţionale vor constitui parte integrantă a politicilor naţionale mai largi, pentru dezvoltarea durabilă a Părţilor-ţări afectate din această regiune. 2) Părţile-ţări afectate vor elabora, după caz, programe de acţiune naţionale, în conformitate cu art. 9 şi 10 din Convenţie, acordînd atenţie specială prevederilor art. 10 paragraful 2) f). După caz, agenţiile de cooperare bilaterală şi multilaterală pot fi implicate în acest proces, la cererea Părţilor-ţări afectate interesate. Articolul 4 Programe de acţiune naţionale 1) În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale, Părţile-ţări afectate din această regiune pot, inter alia, potrivit situaţiilor şi politicilor proprii, după caz: a) să desemneze organe corespunzătoare, responsabile cu elaborarea, coordonarea şi aplicarea programelor lor de acţiune; b) să implice populaţiile afectate, inclusiv comunităţile locale, în elaborarea, coordonarea şi aplicarea programelor lor de acţiune, printr-un proces consultativ organizat local, cu cooperarea autorităţilor locale şi a organizaţiilor naţionale relevante şi a celor neguvernamentale; c) să supravegheze starea mediului în zonele afectate, pentru evaluarea cauzelor şi a consecinţelor deşertificării şi pentru a stabili domeniile prioritare pentru acţiune; d) să evalueze, cu participarea populaţiilor afectate, programele anterioare şi în curs pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, în scopul conceperii unei strategii şi precizării activităţilor din programele lor de acţiune; e) să elaboreze programe tehnice şi financiare, fundamentate pe informaţii rezultate din activităţile prevăzute în subparagrafele a)-d); f) să elaboreze şi să utilizeze proceduri şi criterii pentru evaluarea aplicării programelor lor de acţiune; g) să promoveze managementul integrat al bazinelor hidrografice, conservarea resurselor solului, precum şi intensificarea utilizării eficiente a resurselor de apă; h) să consolideze şi/sau să stabilească sisteme de informare, evaluare, de supraveghere şi de alertare timpurie în regiuni predispuse la deşertificare şi la secetă, ţinînd seama de factorii climatici, meteorologici, hidrologici, biologici şi de alţi factori relevanţi; şi i) acolo unde este angajată cooperarea internaţională, incluzînd resurse financiare şi tehnice, să conceapă, într- un spirit de parteneriat, acorduri corespunzătoare care să sprijine programele lor de acţiune. 2) Potrivit art. 10 din Convenţie, strategia generală a programelor de acţiune naţionale va acorda importanţă programelor integrate de dezvoltare locală pentru zonele afectate, bazate pe mecanisme participative şi pe integrarea strategiilor pentru eradicarea sărăciei, în eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei. În programele de acţiune, măsurile sectoriale vor fi grupate pe domenii prioritare, care vor ţine seama de marea diversitate a zonelor afectate din regiune, la care s-a referit art. 2 a). Articolul 5 Programe de acţiune subregionale şi comune 1) În conformitate cu art. 11 din Convenţie, Părţile- ţări afectate din Asia pot conveni, mutual, să se consulte şi să coopereze cu alte Părţi, după caz, pentru a elabora şi a aplica programe de acţiune subregionale sau comune, după caz, în scopul de a completa programele de acţiune naţionale şi de a le mări eficacitatea în aplicarea lor. În fiecare caz, Părţile interesate pot conveni, de comun acord, să încredinţeze organizaţiilor subregionale, incluzînd pe cele bilaterale sau naţionale, ori instituţiilor specializate responsabilităţile referitoare la elaborarea, coordonarea şi la aplicarea programelor. Asemenea organizaţii ori instituţii pot acţiona, de asemenea, ca puncte focale pentru promovarea şi coordonarea acţiunilor, în conformitate cu art. 16 şi 18 din Convenţie. 2) În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune subregionale sau comune, Părţile-ţări afectate din regiune, inter alia,, după caz: a) vor identifica, în cooperare cu instituţiile naţionale, priorităţile în materie de combatere a deşertificării şi de reducere a efectelor secetei, care pot fi mai bine abordate prin astfel de programe precum şi activităţile, care ar putea fi realizate efectiv prin acestea; b) vor evalua capacităţile operaţionale şi activităţile instituţiilor naţionale, subregionale şi regionale competente; c) vor analiza programele existente, referitoare la deşertificare şi secetă, la care participă toate sau cîteva Părţi din regiune sau subregiune, şi raporturile lor cu programele de acţiune naţionale; şi d) acolo unde este angajată cooperarea internaţională, incluzînd resurse financiare şi tehnice, vor concepe, într- un spirit de parterieriat, acorduri bilaterale şi/sau multilaterale corespunzătoare, care să sprijine programele. 3) Programele de acţiune subregionale sau comune pot include programe convenite în comun pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontaliere, care sunt în legătură cu deşertificarea, priorităţi pentru coordonare şi alte activităţi din domeniile construirii capacităţii, cooperării ştiinţifice şi tehnice, sistemelor speciale de alertare din timp la secetă şi distribuirii informaţiilor, precum şi mijloace de consolidare a organizaţiilor subregionale competente şi a altor organizaţii şi instituţii. Articolul 6 Activităţi regionale Activităţile regionale vizînd consolidarea programelor de acţiune subregionale sau comune pot include, inter alia, măsuri pentru consolidarea instituţiilor şi a mecanismelor de coordonare şi cooperare la nivel naţional, subregional şi regional şi pentru promovarea aplicării dispoziţiilor art. 16-19 din Convenţie. Aceste activităţi pot include, de asemenea: a) promovarea şi consolidarea reţelelor de cooperare tehnică; b) elaborarea inventarelor de tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici, precum şi de tehnologii şi know-how tradiţionale şi locale şi încurajarea diseminării şi utilizării lor; c) evaluarea necesităţilor de transfer de tehnologie şi încurajarea adaptării şi utilizării unor astfel de tehnologii; şi d) încurajarea programelor de conştientizare a publicului şi promovarea construirii capacităţii, la toate nivelurile, consolidarea instruirii, a cercetării şi dezvoltării şi edificarea sistemelor pentru punerea în valoare a resurselor umane. Articolul 7 Resurse şi mecanisme financiare 1) Părţile, avînd în vedere importanţa combaterii deşertificării şi a reducerii efectelor secetei în regiunea Asia, vor încuraja mobilizarea de resurse financiare substanţiale şi disponibilitatea mecanismelor financiare, în conformitate cu art. 20 şi 21 din Convenţie. 2) În conformitate cu prevederile Convenţiei şi pe baza mecanismului de coordonare prevăzut la art. 8 şi în acord cu politicile lor naţionale de dezvoltare, Părţile-ţări afectate din regiune, individual sau în comun: a) vor adopta măsuri pentru raţionalizarea şi consolidarea mecanismelor de alocare a fondurilor prin investiţii publice şi private, în scopul obţinerii rezultatelor concrete în acţiunea de combatere a deşertificării şi de reducere a efectelor secetei; b) vor identifica necesităţile de cooperare internaţională pentru sprijinirea eforturilor naţionale, în special financiare, tehnice şi tehnologice; şi c) vor incuraja participarea la instituţiile de cooperare financiară bilaterală şi/sau multilaterală, în scopul de a asigura aplicarea Convenţiei. 3) Părţile vor raţionaliza, în măsura în care este posibil, procedurile pentru canalizarea fondurilor spre Părţile-ţări afectate din această regiune. Articolul 8 Mecanisme de cooperare şi coordonare 1) Părţile-ţări afectate, prin organele corespunzătoare desemnate în conformitate cu art. 4 paragraful 1) a), precum şi alte Părţi din regiune pot, după caz, institui un mecanism pentru, inter alia, următoarele scopuri: a) schimb de informaţii, experienţă, cunoştinţe şi know-how; b) cooperare şi coordonarea acţiunilor, incluzînd acorduri bilaterale şi multilaterale, la nivel subregional şi regional; c) încurajarea cooperării ştiinţifice, tehnice, tehnologice şi financiare, in conformitate cu art. 5-7; d) identificarea necesităţilor de cooperare externă; şi e) supravegherea şi evaluarea aplicării programelor de acţiune. 2) Părţile-ţări afectate, prin organele corespunzătoare desemnate în conformitate cu art. 4 paragraful 1) a), precum şi alte Părţi din regiune se pot, de asemenea, consulta şi îşi pot coordona programele de acţiune naţionale, subregionale şi comune, după caz. Ele pot antrena în acest proces, după caz, alte Părţi şi organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale competente. O astfel de coordonare va urmări să asigure inter alia, acordul asupra oportunităţilor pentru cooperare internaţională, în conformitate cu art. 20 şi 21 din Convenţie, consolidarea cooperării tehnice şi canalizarea resurselor, astfel încît să fie utilizate în mod eficient. 3) Părţile-ţări afectate din regiune vor organiza, periodic, reuniuni de coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, în conformitate cu art. 23 din Convenţie, să faciliteze convocarea unor astfel de reuniuni de coordonare, prin: a) oferirea de sugestii asupra organizării aranjamentelor eficiente de coordonare, rezultate din experienţa organizării altor asemenea aranjamente; b) furnizarea de informaţii agenţiilor bilaterale şi multilaterale competente cu privire la reuniunile de coordonare şi încurajarea implicării lor active; şi c) furnizarea altor informaţii, care pot fi relevante pentru stabilirea sau îmbunătăţirea proceselor de coordonare. Anexa III ANEXĂ DE APLICARE REGIONALĂ PENTRU AMERICA LATINĂ ŞI CARAIBE Articolul 1 Scopul Scopul prezentei Anexe este de a stabili liniile generale directoare pentru aplicarea Convenţiei în regiunea Americii Latine şi Caraibelor, luînd în considerare condiţiile sale specifice. Articolul 2 Condiţii specifice regiunii America Latină şi Caraibelor În acord cu dispoziţiile Convenţiei, Părţile vor lua în considerare următoarele condiţii specifice regiunii: a) existenţa de mari întinderi de pămînt, care sunt vulnerabile şi care au fost grav afectate de deşertificare şi/sau de secetă şi în care pot fi observate diverse caracteristici, în funcţie de zona în care apar; acest proces cumulativ şi în curs de intensificare are efecte sociale, culturale, economice şi ecologice negative, care sunt cu atît mai grave prin aceea, că regiunea include una dintre cele mai mari resurse de diversitate biologică din lume; b) utilizarea frecventă de practici de dezvoltare nedurabilă în zonele afectate, ca rezultat al interacţiunilor complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici, incluzînd factori economici internaţionali, de exemplu, datoria externă, deteriorarea condiţiilor pieţei şi practici comerciale, care afectează pieţele pentru produsele agricole, piscicole şi forestiere; şi c) scăderea bruscă a productivităţii ecosistemelor, care este principala consecinţă a deşertificării şi secetei, constînd într-un declin al producţiilor agricole, animaliere şi forestiere şi într-o pierdere de diversitate biologică; din punct de vedere social, rezultatele sunt sărăcirea, migrarea, deplasări interne ale populaţiei şi deteriorarea calităţii vieţii; în consecinţă, regiunea va trebui să adopte o abordare integrată a problemelor deşertificării şi secetei, prin promovarea modelelor de dezvoltare durabilă, care sunt în concordanţă cu situaţia mediului, cu situaţia economică şi socială din fiecare ţară. Articolul 3 Programe de acţiune 1) În conformitate cu Convenţia, în special cu art. 9- 11, şi în acord cu politicile lor de dezvoltare naţionala, Părţile-ţări afectate din regiune vor elabora şi vor aplica, după caz, programe de acţiune naţionale pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei, ca parte integrantă a politicilor lor naţionale pentru dezvoltare durabilă. Programe subregionale şi regionale pot fi elaborate şi aplicate în acord cu necesităţile regiunii. 2) În elaborarea programelor lor de acţiune naţionale, Părţile-ţări afectate din regiune vor acorda atenţie specială prevederilor art. 10 paragraful 2) f) din Convenţie. Articolul 4 Conţinutul programelor de acţiune naţionale La elaborarea strategiilor lor naţionale de acţiune pentru combaterea deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei, în conformitate cu art. 5 din Convenţie, Părţile-ţări afectate din regiune, corespunzător situaţiilor lor proprii, pot lua în considerare, inter alia, următoarele probleme tematice: a) creşterea capacităţilor, educaţia şi conştientizarea publicului, cooperarea tehnică, ştiinţifică şi tehnologică, resursele şi mecanismele financiare; b) eradicarea sărăciei şi ameliorarea calităţii vieţii umane; c) realizarea securităţii alimentare, dezvoltarea durabilă şi managementul activităţilor agricole, de creştere a animalelor, forestiere şi intersectoriale; d) managementul durabil al resurselor naturale, în special managementul raţional al bazinelor hidrografice; e) managementul durabil al resurselor naturale din zone de înaltă altitudine; f) managementul raţional şi conservarea resurselor solului, exploatarea şi utilizarea eficientă a resurselor de apă; g) conceperea şi aplicarea de planuri de urgenţă pentru reducerea efectelor secetei; h) consolidarea şi/sau instituirea sistemelor de informare, evaluare supraveghere şi alertare timpurie in zonele predispuse la deşertificare şi la secetă, luînd în considerare factorii climatici, meteorologici, hidrologici, biologici, de sol, economici şi sociali; i) dezvoltarea, administrarea şi utilizarea eficientă a diverselor surse de energie, incluzînd promovarea surselor alternative; j) conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, în acord cu dispoziţiile Convenţiei asupra diversităţii biologice; k) luarea în considerare a aspectelor demografice, care au legătură cu deşertificarea şi cu seceta; şi l) stabilirea sau consolidarea cadrului legislativ şi instituţional, care să permită aplicarea Convenţiei şi să vizeze, inter alia, descentralizarea structurilor şi funcţiilor administrative, care au legătură cu combaterea deşertificării şi a secetei, cu participarea comunităţilor afectate şi a societăţii, în general. Articolul 5 Cooperarea tehnică, ştiinţifică şi tehnologică În conformitate cu prevederile Convenţiei, în special cu art.16-18, şi pe baza mecanismului de coordonare prevăzut la art.7, Părţile-ţări afectate din regiune pot, individual sau in comun: a) să promoveze consolidarea reţelelor de cooperare tehnică şi a sistemelor de informare naţionale, subregionale şi regionale, precum şi, după caz, integrarea lor, în sursele internaţionale de informaţii; b) să elaboreze un inventar de tehnologii disponibile şi know-how şi să promoveze diseminarea şi utilizarea lor; c) să încurajeze utilizarea tehnologiei, cunoştinţelor, know-how şi practicilor tradiţionale, în conformitate cu art. 18 paragraful 2) b) din Convenţie; d) să identifice necesităţile de transfer de tehnologie; şi e) să promoveze dezvoltarea, adaptarea, adoptarea şi transferul de tehnologii relevante, existente şi noi, sănătoase din punct de vedere ecologic. Articolul 6 Resurse şi mecanisme financiare În conformitate cu prevederile Convenţiei, în special cu art. 20 şi 21, pe baza mecanismului de coordonare prevăzut la art. 7 şi în acord cu politicile lor naţionale de dezvoltare, Părţile-ţări afectate din regiune, individual sau în comun: a) vor adopta măsuri pentru raţionalizarea şi consolidarea mecanismelor de asigurare a fondurilor, prin investiţii publice şi private, în scopul obţinerii de rezultate concrete în acţiunea de combatere a deşertificării şi de reducere a efectelor secetei; b) vor identifica necesităţile de cooperare internaţională pentru sprijinirea eforturilor naţionale; şi c) vor încuraja participarea la instituţii de cooperare financiară bilaterală şi/sau multilaterală, în scopul asigurării aplicării Convenţiei. Articolul 7 Cadrul instituţional 1) Pentru a aduce la îndeplinire prevederile prezentei Anexe, Părţile-ţări afectate din regiune: a) vor stabili şi/sau vor consolida punctele focale naţionale pentru a coordona acţiunile de combatere a deşertificării şi/sau de reducere a efectelor secetei; şi b) vor institui un mecanism pentru coordonarea punctelor focale naţionale, în următoarele scopuri: (i) schimburi de informaţii şi de experienţă; (ii) coordonarea activităţilor la nivel subregional şi regional; (iii) incurajarea cooperării tehnice, ştiinţifice, tehnologice şi financiare; (iv) identificarea necesităţilor de cooperare externă; şi (v) supravegherea şi evaluarea aplicării programelor de acţiune. 2) Părţile-ţări afectate din regiune vor organiza reuniuni periodice de coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, în conformitate cu art. 23 din Convenţie, să faciliteze convocarea unor astfel de reuniuni de coordonare, prin: a) oferirea de sugestii privind organizarea aranjamentelor eficiente de coordonare, rezultate din experienţa organizării altor asemenea aranjamente; b) furnizarea de informaţii agenţiilor bilaterale sau multilaterale competente, cu privire la reuniunile de coordonare, şi încurajarea implicării lor active; şi c) furnizarea altor informaţii, care pot fi relevante pentru instituirea sau îmbunătăţirea proceselor de coordonare. Anexa IV ANEXA DE APLICARE PENTRU REGIUNEA NORD-MEDITERANEANĂ Articolul 1 Scopul Scopul prezentei Anexe este de a stabili liniile directoare şi măsurile necesare pentru aplicarea eficace a Convenţiei în cadrul Părţilor-ţări afectate din regiunea nord-mediteraneană, ţinînd seama de particularităţile sale. Articolul 2 Particularităţile regiunii nord-mediteraneene Particularităţile regiunii nord-mediteraneene, la care se referă art.1, sunt, în principal, următoarele: a) condiţii climatice semiaride, care afectează zone largi; secete sezoniere; variaţia foarte mare a regimului pluviometric; averse de mare intensitate; b) soluri sărace şi foarte vulnerabile la eroziune, predispuse la formarea crustei de suprafaţă; c) relief accidentat, cu pante abrupte şi peisaje foarte diversificate; d) pierderi importante de vegetaţie forestieră, datorate incendiilor violente frecvente; e) criza agriculturii tradiţionale, asociată cu abandonarea terenurilor şi deteriorarea structurilor de conservare a solului şi a apei; f) exploatarea nedurabilă a resurselor de apă, cauzînd grave prejudicii ecologice, inclusiv poluarea chimică, salinizarea şi epuizarea apelor subterane; şi g) concentrarea activităţii economice în zone de ţărm, ca rezultat al dezvoltării urbane, activităţilor industriale, turismului şi agriculturii în condiţii de irigaţie. Articolul 3 Cadrul de planificare strategică pentru dezvoltarea durabilă 1) Programele de acţiune naţionale vor constitui o componentă integrantă şi centrală a cadrului de planificare strategică pentru dezvoltarea durabilă a Părţilor-ţări afectate din regiunea nord-mediteraneană. 2) Un proces consultativ şi participativ, antrenînd autoritatea guvernamentală la niveluri corespunzătoare, comunităţi locale şi organizaţii neguvernamentale, va fi întreprins pentru a asigura îndrumarea în conceperea unei strategii cu planificare flexibilă, care să permită o participare locală maximă, în conformitate cu art. 10 paragraful 2) f) din Convenţie. Articolul 4 Obligaţia elaborării programelor de acţiune naţionale şi calendarul Părţile-ţări afectate din regiunea nord-mediteraneană vor elabora programe de acţiune naţionale şi, după caz, programe de acţiune subregionale, regionale sau comune. Elaborarea unor astfel de programe va fi finalizată cît mai curînd posibil. Articolul 5 Elaborarea şi aplicarea programelor naţionale de acţiune În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale, în conformitate cu art. 9 şi 10 din Convenţie, fiecare Parte-ţară afectată din regiune, după caz: a) va desemna organele competente responsabile de elaborarea, coordonarea şi aplicarea programului său; b) va antrena populaţiile afectate, incluzînd comunităţile locale, la elaborarea, coordonarea şi aplicarea programului, printr-un proces consultativ organizat local, cu cooperarea autorităţilor locale şi a organizaţiilor neguvernamentale relevante; c) va supraveghea starea mediului din zonele afectate, în scopul analizării cauzelor şi a consecinţelor deşertificării şi pentru a stabili domeniile prioritare de acţiune; d) va evalua, cu participarea populaţiilor afectate, programele anterioare şi pe cele în curs de desfăşurare, în scopul de a concepe o strategie şi de a pregăti activităţile pentru programul de acţiune; e) va pregăti programe tehnice şi financiare, bazate pe informaţiile obţinute din activităţile prevăzute în subparagrafele a)-d); şi f) va elabora şi va utiliza proceduri şi indicatori pentru monitorizarea şi evaluarea aplicării programului. Articolul 6 Conţinutul programelor de acţiune naţionale Părţile-ţări afectate din regiune pot include în programele lor naţionale de acţiune măsuri privind: a) domeniile legislative, instituţionale şi administrative; b) modurile de utilizare a terenurilor, managementul resurselor de apă, conservarea solurilor, silvicultura, activităţile agricole, păstoritul şi amenajarea teritoriului; c) managementul şi conservarea vieţii sălbatice şi a altor forme de diversitate biologică; d) protecţia pădurilor împotriva incendiilor; e) promovarea mijloacelor de existenţă alternative; f) cercetarea, instruirea şi conştientizarea publicului. Articolul 7 Programe subregionale, regionale şi comune de acţiune 1) Părţile-ţări afectate din regiune pot elabora şi pot aplica programe de acţiune subregionale şi/sau regionale, în acord cu art. 11 din Convenţie, pentru a completa şi a creşte eficienţa programelor de acţiune naţionale. Două sau mai multe Părţi-ţări afectate din regiune pot conveni, într- un mod similar, elaborarea programelor de acţiune comune. 2) Dispoziţiile art. 5 şi 6 se vor aplica mutatis mutandis şi la elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune subregionale, regionale şi comune. În plus, astfel de programe pot include realizarea de activităţi de cercetare şi dezvoltare, care privesc anumite ecosisteme din zonele afectate. 3) În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune subregionale, regionale sau comune, Părţile-ţări afectate din regiune, după caz: a) vor identifica, în cooperare cu instituţiile naţionale, obiectivele naţionale în materie de combatere a deşertificării, care pot fi mai bine abordate prin astfel de programe, precum şi activităţile relevante, care ar putea fi realizate eficient prin aceste programe; b) vor evalua capacităţile operaţionale şi activităţile instituţiilor regionale, subregionale şi naţionale competente; şi c) vor analiza programele existente între Părţile din regiune, în materie de combatere a deşertificării, şi raporturile dintre acestea şi programele de acţiune naţionale. Articolul 8 Coordonarea programelor de acţiune subregionale, regionale şi comune Părţile-ţări afectate, care elaborează un program de acţiune subregional, regional sau comun, pot înfiinţa un comitet de coordonare, compus din reprezentanţi din fiecare Parte-ţară afectată, însărcinat să analizeze progresele în combaterea deşertificării, să armonizeze programele de acţiune naţionale, să facă recomandări în diverse etape de elaborare şi de aplicare a programelor de acţiune subregionale, regionale sau comune şi să acţioneze ca un punct focal pentru promovarea şi coordonarea cooperării tehnice, în conformitate cu art. 16-19 din Convenţie. Articolul 9 Noneligibilitate pentru asistenţă financiară În aplicarea programelor de acţiune naţionale, subregionale, regionale şi comune, Părţile-ţări dezvoltate afectate din regiune nu pot primi asistenţă financiară în virtutea prezentei Convenţii. Articolul 10 Coordonarea cu alte subregiuni şi regiuni Programele de acţiune subregionale, regionale şi comune din nord-mediteraneană pot fi elaborate şi aplicate în corelare cu cele ale subregiuni şi regiuni, în special cu cele din subregiunea nord-africană.