Convenţia nr.103 din 28.06.52 cu privire la protecţia maternităţii

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.994-XIII din 15.10.96 CONVENŢIA CU PRIVIRE LA PROTECŢIA MATERNITĂŢII Nr.103 din 28.06.52 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 11, pag.252 ---------------------------------- Revizuită la Geneva la 28 iunie 1952 Adunarea Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi întrunită la cea de-a treizeci şi cincea sesiune a sa, la 4 iunie 1952, şi Hotarînd asupra adoptării anumitor propuneri cu privire la protecţia maternităţii, acesta fiind cel de-al şaptelea punct in ordinea de zi, şi Stabilind că aceste propuneri vor lua forma unei Convenţii internaţionale, adoptă, in cea de-a douăzeci şi opta zi a lunii iunie a anului una mie nouă sute cincizeci şi doi, următoarea Convenţie care se va numi Convenţia privind protecţia maternităţii (Revizuită), 1952. Articolul 1 1. Prezenta Convenţie se aplică faţă de femeile angajate în întreprinderi industriale şi neindustriale precum şi în activităţi agricole, inclusiv femeilor salariate care lucrează la domiciliu. 2. In scopurile prezentei Convenţii, termenul întreprindere industrială cuprinde întreprinderile publice şi private din acest domeniu, şi include în special: a) mine, exploatări de zăcăminte şi alte lucrări de extragere a minereurilor din subsol; b) întreprinderi la care articole sunt fabricate, modificate, curăţate, reparate, ornamentate, finisate, adaptate pentru vînzare, stricate sau distruse, ori in care materialele sunt transformate, inclusiv întreprinderi angajate in construcţii navale ori in producerea, transformarea sau transmiterea electricităţii ori a puterii motrice de orice tip; c) întreprinderi angajate în lucrări de construcţie şi inginerie civilă, inclusiv lucrări de construcţie, reparare, păstrare, modificare si distrugere; d) întreprinderi angajate in traficul de pasageri sau bunuri pe şosea, cale ferată, mare, ape interioare sau aer, inclusiv administrarea bunurilor aflate în docuri, pe cheiuri, debarcadere, în depozite sau aeroporturi. 3. In scopurile prezentei Convenţii termenul activităţi cu caracter neindustrial include toate activităţile care au loc în sau în legătură cu următoarele întreprinderi sau servicii, indiferent dacă sunt publice sau private: a) instituţii comerciale; b) servicii poştale şi de telecomunicaţie; c) instituţii şi servicii administrative în cadrul cărora angajaţii sunt implicaţi în principal în lucrări funcţionăreşti; d) redacţii de ziare; e) hoteluri, pensiuni, restaurante, cluburi, cofetării şi alte localuri pentru recreere; f) instituţii pentru tratamentul şi îngrijirea bolnavilor, infirmilor sau săracilor şi orfanilor; g) teatre şi localuri de distracţie publică; h) lucrări cu caracter domestic contra salariu în gospodării private, precum şi orice alte activităţi cu caracter neindustrial faţă de care autoritatea competentă poate decide să aplice dispoziţiile Convenţiei. 4. In scopurile prezentei Convenţii, termenul activităţi agricole include toate activităţile care au loc in întreprinderi industriale, inclusiv plantaţii şi întreprinderi agricole industrializate de proporţii mari. 5. In caz de îndoială cu privire la aplicarea prezentei Convenţii faţă de o întreprindere, filială a unei întreprinderi sau faţă de un tip de activitate, problema va fi soluţionată de autoritatea competentă după consultarea reprezentanţilor organelor patronatului şi lucratorilor în cauză, acolo unde acestea există. 6. Legile şi reglementările naţionale pot exclude de sub incidenţa prezentei Convenţii întreprinderi în care sunt angajaţi numai membri ai familiei patronului, aşa cum aceştia sunt definiţi de reglementările respective. Articolul 2 În scopurile prezentei Convenţii, termenul femeie vizează orice persoană de sex feminin indiferent de vîrstă, naţionalitate, rasă sau religie, căsătorită sau celibatară, iar termenul copil vizează orice copil născut din căsătorie sau în afara căsătoriei. Articolul 3 1. Femeia faţă de care se aplică prezenta Convenţie va avea dreptul la un concediu de maternitate care i se va oferi în baza prezentării unui certificat medical care stabileşte data prezumtivă a naşterii. 2. Concediul de maternitate va fi de cel puţin douăsprezece săptămîni şi va include o perioadă de concediu obligatoriu postnatal. 3. Durata concediului obligatoriu postnatal va fi prevăzută de legi şi reglementări naţionale, dar în nici un caz nu va fi mai scurta decît şase luni; restul concediului de maternitate poate fi acordat anterior datei prezumtive a naşterii sau ulterior expirării perioadei de concediu obligatoriu ori parţial anterior datei prezumtive a naşterii şi restul - ulterior expirării perioadei de concediu obligatoriu, aşa cum este prevăzut de legile si reglementările naţionale. 4. Concediul prenatal va fi prelungit pentru perioada de timp dintre data prezumtivă a naşterii şi data reală a naşterii, iar durata concediului obligatoriu postnatal nu va fi redusă din acest motiv. 5. In caz de boală certificată medical cauzată de starea de graviditate, legile şi reglementările naţionale vor prevedea un concediu suplimentar prenatal, durata maximă a căruia poate fi fixată de către autoritatea competentă. 6. In caz de boală certificată medical cauzată de naştere, femeia va avea drept la o prelungire a concediului de maternitate postnatal, durata maximă a căruia poate fi fixată de către autoritatea competentă. Articolul 4 1. În perioada lipsei de la serviciu in timpul concediului de maternitate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 3, femeia va avea drept la beneficii pecuniare si medicale. 2. Ratele beneficiilor pecuniare vor fi fixate de legile si reglementările naţionale astfel încît sa asigure beneficii suficiente pentru întreţinerea integrală şi sănătoasă a sa şi a copilului său în conformitate cu standardele decente de trai. 3. Beneficiile medicale vor include îngrijirea prenatală, din timpul naşterii şi postnatală de către moaşe calificate sau practicieni medicali, la fel ca şi internarea în caz necesar; libertatea de a alege medicul şi libertatea de a alege între un spital public şi privat vor fi respectate. 4. Beneficiile pecuniare si medicale vor fi acordate prin asigurări sociale obligatorii sau prin fonduri publice; in orice caz, acestea vor fi acordate ca drept tuturor femeilor care se conformează condiţiilor prevăzute. 5. Femeile care nu reuşesc să se califice pentru beneficiile acordate ca drept, vor avea dreptul, în temeiul dovezii pauperităţii cerute pentru ajutor social, la beneficii adecvate din fondurile de ajutor social. 6. In cazul in care beneficiile pecuniare acordate potrivit asigurării sociale obligatorii se bazează pe cîştiguri anterioare, acestea nu vor reprezenta mai puţin de două treimi din cîştigurile anterioare luate in considerare la calcul ale femeii. 7. Orice contribuţie datorată potrivit schemei asigurării sociale obligatorii care acordă beneficii de maternitate si orice taxă bazată pe statele de plata percepută în scopul acordării acestor beneficii, indiferent dacă este plătită atît de către patron cît şi de către angajaţi, sau numai de către patron, va fi plătită luîndu-se în considerare numărul total al bărbaţilor şi femeilor angajate la întreprinderea în cauză, fără deosebire de sex. 8. În nici un caz patronul nu va purta răspundere personală pentru cuantumul acestor beneficii datorate femeilor angajate de el. Articolul 5 1. În cazul în care o femeie îşi alăptează copilul, ea va avea dreptul să-şi întrerupă munca în acest scop la ora sau la perioade de timp prevăzute de legile şi reglementările naţionale. 2. Întreruperile din muncă in scopul alăptării vor fi considerate ore de lucru şi vor fi remunerate in mod corespunzător; în cazurile în care raportul de muncă este guvernat de un contract colectiv de muncă, situaţia va fi reglementată de clauzele contractului în cauză. Articolul 6 În timpul lipsei femeii de la serviciu cauzate de concediul de maternitate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 3 al prezentei Convenţii, patronul nu-i va putea da preaviz de concediere, sau să-i dea preaviz de concediere atunci cînd termenul din preaviz va expira in timpul acestei lipse. Articolul 7 1. Orice Stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care va ratifica prezenta Convenţie va putea, printr-o declaraţie care însoţeşte instrumentul său de ratificare, să formuleze rezerve faţă de aplicarea Convenţiei în următoarele privinţe: a) anumite categorii de lucrări cu caracter neindustrial; b) lucrări realizate în întreprinderi industriale, altele decît plantaţiile; c) munca domestică salarizată în gospodării private; d) femei salariate care lucrează la domiciliu; e) întreprinderi angajate în traficul pe mare de pasageri sau bunuri. 2. Categoriile de activităţi sau întreprinderi în privinţa cărora statul membru propune rezerve, apel la dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol vor fi precizate in declaraţia care însoţeşte ratificarea sa. 3. Orice stat membru care a formulat o asemenea declaraţie poate oricînd renunţa la această declaraţie, în tot sau în parte, printr-o declaraţie ulterioară. 4. Fiecare stat membru pentru care declaraţia formulată în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol este în vigoare, va arăta, în fiecare raport anual cu privire la aplicarea prezentei Convenţii, poziţia legislaţiei şi practicii sale relative la activităţile sau întreprinderile faţă de care dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică în temeiul menţionatei declaraţii, precum şi măsura în care este aplicată sau este propusă aplicarea Convenţiei în privinţa acestor activităţi sau întreprinderi. 5. La expirarea a cinci ani de la prima intrare în vigoare a prezentei Convenţii, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Adunării un raport special referitor la aplicarea acestor rezerve, conţinînd propuneri pe care le va considera potrivite pentru acţiuni ulterioare cu privire la acest subiect. Articolul 8 Ratificările oficiale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii care le va înregistra. Articolul 9 1. Prezenta Convenţie va angaja numai acele State membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii instrumentele de ratificare ale cărora au fost înregistrate de Directorul General. 2. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la douăsprezece luni de la înregistrarea de către Directorul General a primelor două instrumente de ratificare ale Statelor membre. 3. Drept urmare, prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Stat membru după expirarea a douăsprezece luni de la data înregistrării instrumentului său de ratificare. Articolul 10 1. Declaraţiile comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii, în conformitate cu paragraful 2 al articolului 35 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, vor indica: a) teritoriul pentru care Statul membru în cauză afirmă că dispoziţiile prezentei Convenţii vor fi aplicate fără modificări; b) teritoriul pentru care acesta afirmă că dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate cu modificări, aducînd detalii cu privire la modificările menţionate; c) teritoriul pentru care Convenţia este calificată drept inaplicabilă şi temeiurile neaplicării; d) teritoriul pentru care îşi rezerva dreptul de decizie pînă la o analiză ulterioară a situaţiei. 2. Întreprinderile vizate in subparagrafele a) si b) ale paragrafului 1 al prezentului articol vor fi considerate parte integrantă a ratificării şi vor avea forţa ratificării. 3. Orice stat membru poate oricînd, printr-o notificare ulterioară, anula, în tot sau în parte, orice rezerve formulate în declaraţia originară în temeiul subparagrafelor b), c) şi d) ale paragrafului 1 al prezentului articol. 4. Orice stat membru poate, oricînd Convenţia face obiectul denunţării în conformitate cu dispoziţiile articolului 12, comunica Directorului General o declaraţie care modifică în orice altă privinţă clauzele unei alte declaraţii oficiale şi care explică situaţia prezentă faţă de teritoriul menţionat. Articolul 11 1. Declaraţiile comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii, în conformitate cu paragrafele 4 si 5 ale articolului 35 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, vor indica dacă dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate în cadrul teritoriului în cauza fără nici o modificare sau cu modificări; în cazul în care declaraţia va arăta că dispoziţiile Convenţiei se vor aplica cu modificări, acesta va furniza detalii cu privire la modificările menţionate. 2. Statul membru, statele membre sau autoritatea internaţională în cauză pot oricînd renunţa, în tot sau în parte, printr-o declaraţie ulterioară în recursul oricăror modificări indicate în orice declaraţie oficială. 3. Statul membru, statele membre sau autoritatea internaţională în cauză pot, oricînd Convenţia face obiectul unei denunţări în conformitate cu dispoziţiile articolului 12, comunica Directorului General o declaraţie prin care să modifice în orice altă privinţă clauzele oricărei declaraţii oficiale care explică situaţia prezentă cu privire la aplicarea Convenţiei. Articolul 12 1. Statul membru care a ratificat prezenta Convenţie o va putea denunţa după expirarea a zece ani, de la data la care Convenţia a intrat în vigoare iniţial printr-un act comunicat pentru înregistrare Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii. Această denunţare nu va intra în vigoare decît după un an de la data înregistrării sale. 2. Fiecare stat membru care a ratificat prezenta Convenţie şi care, în termen de un an de la data expirării termenului de zece ani menţionat în paragraful precedent, nu-şi va exercita dreptul de denunţare stipulat în prezentul articol, va fi obligat pentru o nouă perioadă de zece ani şi după aceea va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărui termen de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul articol. Articolul 13 1. Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor comunicate acestuia de către statele membre ale Organizaţiei. 2. Notificînd statelor membre ale Organizaţiei înregistrările celei de-a doua ratificări comunicate acestuia, Directorul General va atrage atenţia statelor membre ale Organizaţiei asupra datei la care Convenţia va intra în vigoare. Articolul 14 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretariatului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare în conformitate cu art. 102 al Statutului Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite informaţii detaliate cu privire la toate ratificările şi actele de denunţare înregistrate de către acesta în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente. Articolul 15 La momentul considerat necesar Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va înainta Adunării Generale un raport vizînd funcţionarea, aplicarea Convenţiei şi va examina oportunitatea includerii pe în ordinea de zi a Consiliului a problemei revizuirii acesteia în tot sau în parte. Articolul 16 1. În cazul în care Conferinţa va adopta o noua Convenţie de revizuire a prezentei Convenţii în tot sau în parte, atunci, cu excepţia cazului cînd Convenţia dispune altfel: a) ratificarea de către un Stat membru a noii Convenţii de revizuire va implica ipso jure denunţarea imediată a prezentei Convenţii, fără a se ţine seama de dispoziţiile art. 12 de mai sus, în cazul în care şi atunci cînd noua Convenţie de revizuire va intra în vigoare; b) de la data cînd intră în vigoare noua Convenţie de revizuire, prezenta Convenţie va înceta să fie deschisă spre ratificare de către statele membre. 2. Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare în orice caz în forma şi conţinutul actual pentru acele state membre care au ratificat Convenţia de revizuire. Articolul 17 Versiunile textului în limbile franceză si engleză au valoare egală.