Convenţia nr.151 din 27.06.78 privind protecţia dreptului de organizare şi procedurile de determinare a condiţiilor de ocupare în funcţia publică

Notă: Ratificată prin Legea R.Moldova nr.17-XV din 07.02.2003 Convenţia privind protecţia dreptului de organizare şi procedurile de determinare a condiţiilor de ocupare în funcţia publică Nr.151 din 27.06.1978 * * * Conferinţa generală a Organizaţiei internaţionale a Muncii, Convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului internaţional al Muncii, şi întrunită aici la 7 iunie 1978, în cea de-a şaizeci şi patra sa sesiune; Luînd notă de dispoziţiile Convenţiei privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948, ale Convenţiei privind dreptul de organizare şi de negociere colecitvă, 1949, şi ale convenţiei şi recomandării privind reprezentanţii lucrătorilor, 1971; Reamintind că Convenţia privind dreptul de organizare şi de nogociere colectivă, 1949 nu vizează anumite categorii de agenţi publici şi că Convenţia şi Recomandarea privind reprezentanţii lucrătorilor, 1971, se aplică reprezentanţilor lucrătorilor din întreprindere; Luînd notă de expansiunea considerabilă a activităţilor din funcţia publică în multe ţări şi de necesitatea unor raporturi de muncă sănătoase între autorităţile publice şi organizaţiile agenţilor publici; Constatînd marea diversitate de sisteme politice, sociale şi economice ale statelor membre precum şi aceea a practicilor acestora (de exemplu în ceea ce priveşte funcţiile respective ale autorităţilor centrale şi locale, acelea ale autorităţilor federale, ale statelor federale şi ale provinciilor, şi acelea ale întreprinderilor care sunt proprietate publică şi ale diferitelor tipuri de organisme publice autonome sau semiautonome, sau în ceea ce priveşte natura raporturilor de muncă); Ţinînd cont de problemele speciale pe care le pun delimitarea cîmpului de aplicare a unui instrument internaţional şi adoptarea definiţiilor în înţelesul acestui instrument, în virtutea diferenţelor existente în numeroase ţări între angajarea în sectorul public şi sectorul privat, precum şi de dificultăţile de interpretare care au apărut cu privire la aplicarea pentru funcţionarii publici a dispoziţiilor pertinente ale Convenţiei privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă, 1949, şi de observaţiile pe care organele de control ale OIM le-au făcut în diverse ocazii precum că anumite guverne au aplicat aceste dispoziţii de o manieră care exclude grupuri largi de agenţi publici din cîmpul de aplicare al acestei Convenţii; După ce a decis să adopte diversele propuneri relative la libertatea sindicală şi la procedurile de determinare a condiţiilor de angajare în funcţia publică, problemă care constituie al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii; După ce a decis că aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale, adoptă, în această a douăzeci şi şaptea zi de iunie 1978 convenţia ce urmează, care va fi denumită Convenţia privind raporturile de muncă în funcţia publică, 1978. Partea I. Cîmp de aplicare şi definiţii Articolul 1 1. Prezenta Convenţie se aplică tuturor persoanelor angajate de autorităţile publice, în măsura în care dispoziţii mai favorabile ale altor convenţii internaţionale ale muncii nu le sunt aplicabile. 2. Măsura în care garanţiile prevăzute de prezenta Convenţie se vor aplica agenţilor de nivel ridicat ale căror funcţii sunt în mod normal considerate ca avînd legătură cu formularea politicilor de urmărit sau cu responsabilităţi de conducere sau agenţilor ale căror responsabilităţi au un caracter foarte confidenţial este determinată de legislaţia naţională. 3. Măsura în care garanţiile prevăzute prin prezenta Convenţie se aplică forţelor armate şi poliţiei este determinată de legilaţia naţională. Articolul 2 În înţelesul prezentei Convenţii, expresia "agent public" desemnează orice persoană căreia i se aplică această Convenţie conform articolului său 1. Articolul 3 În înţelesul prezentei Convenţii, expresia "organizaţie a agenţilor publici" desemnează orice organizaţie, oricare ar fi componenţa sa, avînd drept scop promovarea şi apărarea intereselor agenţilor publici. Partea II. Protecţia dreptului de organizare Articolul 4 1. Agenţii publici trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de discriminare care tind să prejudicieze libertatea sindicală în materie de ocupare. 2. O astfel de protecţie trebuie îndeosebi să se aplice în ceea ce priveşte actele avînd drept scop: a) subordonarea angajării unui agent public condiţiei de a nu se afilia la o organizaţie a agenţilor publici sau de a înceta să facă parte dintr-o astfel de organizaţie; b) concedierea unui agent public sau prejudicierea acestuia prin orice alte mijloace, ca urmare a afilierii acestuia la o organizaţie a agenţilor publici sau a participării acestuia la activităţile normale ale unei astfel de organizaţii. Articolul 5 1. Organizaţiile agenţilor publici trebuie să se bucure de o completă independenţă faţă de autorităţile publice. 2. Organizaţiile agenţilor publcii trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă a autorităţilor publice în formarea, funcţionarea şi administrarea acestora. 3. Sunt asimilate îndeosebi actelor de ingerinţă, în sensul prezentului articol, măsuri care tind să promoveze crearea de organizaţii ale agenţilor publici dominate de o autoritate publică, sau să susţină organizaţii ale agenţilor publici prin mijloace financiare sau altfel, cu intenţia de a plasa aceste organizaţii sub controlul unei autorităţi publice. Partea III. Facilităţi care trebuie acordate organizaţiilor agenţilor publici Articolul 6 1. Trebuie acordate facilităţi reprezentanţilor organizaţiilor agenţilor publici recunoscuţi, de manieră a le permite îndeplinirea rapidă şi eficientă a funcţiilor acestora atît în timpul orelor de lucru cît şi în afara acestra. 2. Acordarea unor astfel de facilităţi nu trebuie să împiedice funcţionarea eficientă a administraţiei sau a serviciului interesat. 3. Natura şi întinderea acesor facilităţi trebuie determinate conform metodelor menţionate în articolul 7 al prezentei Convenţii sau prin orice alte mijloace adecvate. Partea IV. Proceduri de determinare a condiţiilor de angajare Articolul 7 Trebuie luate, dacă este necesar, măsuri adecvate condiţiilor naţionale pentru încurajarea şi promovarea dezvoltării şi utilizării pe cît de larg posibil a procedurilor care permit negocierea condiţiilor de ocupare între autorităţile publice interesate şi organizaţiile agenţilor publici, sau a oricărei alte metode care permite reprezentanţilor agenţilor publici să participe la determinarea condiţiilor respective. Partea V. Reglementarea diferendelor Articolul 8 Reglementarea diferendelor care apar cu privire la determinarea condiţiilor de ocupare va fi căutată, de o manieră adecvată condiţiilor naţionale, pe care de negociere între părţi sua printr-o procedură care dă garanţii de independenţă şi imparţialitate, aşa cum este medierea, concilierea sau arbitrajul, instituită astfel încît să inspire încredere părţilor interesate. Partea VI. Drepturile civile şi politice Articolul 9 Agenţii publici trebuie să beneficieze, ca şi ceilalţi lucrători, de drepturile civile şi politice care sunt esenţiale exercitării normale a libertăţii sindicale, sub singura rezervă a obligaţiilor care ţin de statutul acestora şi de natura funcţiilor pe care le exercită. Articolul 10 Instrumentele de ratificare a prezentei Convenţii se vor expedia Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. Articolul 11 1. Prezenta Convenţie va întruni numai acei Membri ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror instrumente de ratificare au fost înregistrate de Directorul General. 2. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data înregistrării de către Directorul General a instrumentelor de ratificare a doi Membri ai Organizaţiei. 3. Ulterior, prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru al Organizaţiei după 12 luni de la data înregistrării instrumentelor sale de ratificare. Articolul 12 1. Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, poate, după expirarea termenului de 10 ani din momentul iniţial al intrării acesteia în vigoare, să o denunţe printr-o declaraţie expediată pentru înregistrare Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii. Denunţarea va intra în vigoare peste un an după înregistrare. 2. Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, care timp de un an după expirarea termenului de 10 ani menţionat în alineatul precedent, nu şi-a exercitat dreptul la denunţare prevăzut de prezentul articol va fi obligat pentru următoarea perioadă de 10 ani, ulterior avînd posibilitatea de a denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în modul prevăzut de prezentul articol. Articolul 13 1. Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre înregistrarea tuturor instrumentelor de ratificare şi declaraţiilor de denunţare primite de la Membrii Organizaţiei. 2. Notificînd Membrii Organizaţiei despre înregistrarea celui de-al doilea instrument de ratificare primit, Directorul General va atenţiona Membrii Organizaţiei asupra datei intrării în vigoare a Convenţiei. Articolul 14 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va expedia pentru înregistrare Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu art.102 al Statului Organizaţiei Naţiunilor Unite, date complete privind toate instrumentele de ratificare şi declaraţiile de denunţare înregistrate de el în conformitate cu prevederile articolelor precedente. Articolul 15 În cazul în care va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport privind aplicarea prezentei Convenţii şi va examina oportunitatea includerii în agenda Conferinţei a problemei privind revizuirea totală sau parţială a acesteia. Articolul 16 1. În cazul în care Conferinţa va adopta o altă Convenţie care va revizui integral sau în parţial prezenta Convenţie şi dacă noua Convenţie nu va prevedea altfel, atunci: a) ratificarea de către un Membru al Organizaţiei a noii Convenţii de revizuire va atrage implicit, indiferent de prevederile articolului 11, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, cu condiţia că noua Convenţie a intra în vigoare; b) începănd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii de revizuire, prezenta Convenţie va fi închisă pentru ratificare de către Membri. 2. Prezenta Convenţie în orice eventualitate va rămîne în vigoare în varianta actuală pentru acei Membri ai Organizaţiei care au ratificat-o, dar n-au ratificat noua Convenţie de revizuire. Articolul 17 Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei Convenţii sunt egal autentice.