Convenţia nr.87 din 09.07.48 privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la organizaţie

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.593-XIII din 26.09.95 CONVENŢIA PRIVIND LIBERTATEA ASOCIERII ŞI PROTECŢIA DREPTULUI LA ORGANIZAŢIE Nr.87 din 09.07.48 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.22 Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la San Francisco de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, care s-a întrunit aici la 17 iunie 1948, în cea de a treizeci una sesiune a sa, după ce a hotărît să adopte sub forma unei convenţii diferite propuneri privitoare la libertatea sindicală şi la apărarea dreptului sindical, problemă care constituie punctul 7 de pe ordinea de zi a sesiunii, considerînd că Preambulul Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii enunţă, printre mijloacele susceptibile de a îmbunătăţi situaţia muncitorilor şi de a asigura pacea, afirmarea principiului libertăţii sindicale, considerînd că Declaraţia de la Filadelfia a proclamat din nou că "libertatea de exprimare şi de întrunire este o condiţie indispensabilă a unui progres susţinut", considerînd că Conferinţa Internaţională a Muncii, la cea de a 30-a sesiune a sa, a adoptat în unanimitate principiile care trebuie să stea la baza reglementării internaţionale, considerînd că Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la cea de a doua sesiune a sa, şi-a însuşit aceste principii şi a invitat Organizaţia Internaţională a Muncii să-şi continue eforturile pentru a se putea adopta una sau mai multe convenţii internaţionale, adoptă astăzi, nouă iulie una mie nouă sute patruzeci şi opt, convenţia de mai jos, care va fi denumită Convenţia privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, 1948. Partea I Libertatea sindicalĂ Articolul 1 Orice Membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii pentru care prezenta convenţie este în vigoare, se angajează să aplice dispoziţiile următoare. Articolul 2 Muncitorii şi patronii, fără nici o deosebire, au dreptul, fără autorizaţie prealabilă, să constituie organizaţii la alegerea lor, precum şi să se afilieze la aceste organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă. Articolul 3 1. Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii lor, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune. 2. Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau să-i împiedice exercitarea legală. Articolul 4 Organizaţiile de muncitori şi patroni nu sunt supuse dizolvării sau suspendării pe cale administrativă. Articolul 5 Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să constituie federaţii şi confederaţii, precum şi să se afilieze acestora, şi orice organizaţie, federaţie sau confederaţie are dreptul să se afilieze la organizaţii internaţionale de muncitori şi patroni. Articolul 6 Dispoziţiile articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus se aplică federaţiilor şi confederaţiilor organizaţiilor de muncitori şi patroni. Articolul 7 Dobîndirea personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni, federaţiile şi confederaţiilor lor nu poate fi subordonată unor condiţii, care ar pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus. Articolul 8 1. În exercitarea drepturilor care le sunt recunoscute de prezenta convenţie, muncitorii, patronii şi organizaţiile lor respective sunt obligaţi ca, după exemplul celorlalte persoane sau colectivităţi organizate, să respecte legalitatea. 2. Legislaţia naţională nu va trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încît să prejudicieze garanţiile prevăzute de prezenta convenţie. Articolul 9 1. Măsura în care garanţiile prevăzute în prezenta convenţie se vor aplica forţelor armate şi poliţiei va fi determinată de legislaţia naţională. 2. Conform principiilor stabilite la paragraful 8 al articolului 19 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificarea acestei convenţii de către un membru nu va trebui considerată că afectînd orice lege, orice sentinţă, orice obicei sau orice acord deja existente care acordă membrilor forţelor armate şi poliţiei garanţii prevăzute în prezenta convenţie. Articolul 10 În prezenta convenţie, termenul organizaţie înseamnă orice organizaţie de muncitori şi patroni avînd drept scop să promoveze şi să apere interesele muncitorilor sau patronilor. Partea a II-a Apărarea dreptului sindical Articolul 11 Orice membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pentru care prezenta convenţie este în vigoare, se angajează să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a asigura muncitorilor şi patronilor libera exercitare a dreptului sindical. Partea a III-a Măsuri diverse Articolul 12 1. În ceea ce priveşte teritoriile menţionate în articolul 35 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, aşa cum aceasta a fost modificată prin instrumentul de amendament la Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, 1946, cu excepţia teritoriilor menţionate la paragrafele 4 şi 5 ale articolului amintit, astfel modificat, orice membru al Organizaţiei care ratifică prezenta convenţie trebuie să comunice Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, odată cu ratificarea, sau în cel mai scurt timp posibil după ratificarea sa, o declaraţie făcînd cunoscut: a) teritoriile pentru care se angajează să aplice dispoziţiile convenţiei fără modificări; b) teritoriile pentru care se angajează să aplice dispoziţiile convenţiei cu modificări şi în ce constau aceste modificări; c) teritoriile în care convenţia este inaplicabilă şi, în aceste cazuri, motivele pentru care nu este aplicabilă; d) teritoriile pentru care îşi rezervă hotărîrea. 2. Angajamentele menţionate la alineatele a) şi b) ale paragrafului 1 din prezentul articol vor fi considerate ca parte integrantă a ratificării şi vor avea aceleaşi efecte. 3. Orice membru va putea, printr-o nouă declaraţie, să renunţe la toate sau la o parte din rezervele cuprinse în declaraţia sa anterioară în virtutea alineatelor b), c) şi d) ale paragrafului 1 ale prezentului articol. 4. Orice membru va putea, în cursul perioadelor cînd prezenta convenţie poate fi denunţată conform dispoziţiilor art. 16, să comunice Directorului general o nouă declaraţie care modifică în orice altă privinţă termenii oricărei declaraţii anterioare şi face cunoscută situaţia în anumite teritorii. Articolul 13 1. Atunci cînd problemele tratate de prezenta convenţie intră în sfera competinţei proprii a autorităţilor unui teritoriu nemetropolitan, membrul care răspunde de relaţiile internaţionale ale acestui teritoriu, de comun acord cu guvernul teritoriului respectiv, va putea să comunice Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii o declaraţie de acceptare, în numele acestui teritoriu, a obligaţiilor prezentei convenţii. 2. O declaraţie de acceptare a obligaţiilor prezentei convenţii poate fi comunicată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii. a) de către doi sau mai mulţi membri ai Organizaţiei pentru un teritoriu situat sub autoritatea lor comună; b) de către orice autoritate internaţională răspunzătoare de administrarea unui teritoriu, în virtutea dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite sau a oricărei alte dispoziţii în vigoare referitoare la acest teritoriu. 3. Declaraţiile comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii conform dispoziţiilor paragrafelor precedente ale prezentului articol trebuie să indice dacă dispoziţiile convenţiei vor fi aplicate pe teritoriu, cu sau fără modificare; cînd declaraţia arată că dispoziţiile convenţiei se aplică sub rezerva unor modificări, ea trebuie să specifice în ce constau modificările amintite. 4. Membrul sau membrii interesaţi ori autoritatea internaţională interesată vor putea să renunţe în întregime sau parţial, printr-o declaraţie ulterioară, la dreptul de a invoca o modificare indicată într-o declaraţie anterioară. 5. Membrul sau membrii interesaţi ori autoritatea internaţională interesată vor putea, în perioadele în cursul cărora convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor articolului 16, să comunice Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii o nouă declaraţie care modifică, în orice altă privinţă, termenii oricărei declaraţii anterioare şi face cunoscută situaţia în ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii. Partea a IV-a Dispoziţii finale Articolul 14 Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta. Articolul 15 1. Prezenta convenţie nu va obliga decît pe acei membri ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de Directorul general. 2. Ea va intra în vigoare după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificărilor a doi membri de către Directorul general. 3. După aceea, această convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru după 12 luni de la data înregistrării actului ratificării ei. Articolul 16 1. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea ei. 2. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care în termen de un an de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de zece ani, şi după aceea, va putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul articol. Articolul 17 1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, înregistrarea tuturor ratificărilor, declaraţiilor şi denunţărilor care-i vor fi comunicate de către membrii organizaţiei. 2. Notificînd membrilor organizaţiei înregistrarea celei de a doua ratificări care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei asupra datei la care va intra în vigoare prezenta convenţie. Articolul 18 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului General al Naţiunilor Unite, pentru a fi înregistrate conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, date complete în legătură cu toate ratificările, declaraţiile şi actele de denunţare pe care le-a înregistrat conform articolelor precedente. Articolul 19 La expirarea fiecărei perioade de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va trebui să prezinte Conferinţei Generale un raport privind aplicarea prezentei convenţii şi va hotărî dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii ei totale sau parţiale. Articolul 20 1. În cazul în care Conferinţa ar adopta o nouă convenţie privind revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi în afară de cazul cînd noua convenţie nu prevede altfel: a) ratificarea de către un membru a noii convenţii revizuite va atrage de plin drept, neţinîndu-se seama de dispoziţiile art. 16 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie revizuită să fi intrat în vigoare; b) începînd de la data intrării în vigoare a noii convenţii revizuite, prezenta convenţie va înceta de a mai fi deschisă ratificării membrilor. 2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi conţinutul său pentru acei membri care au ratificat-o şi care nu au ratificat convenţia revizuită. Articolul 21 Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii sunt deopotrivă valabile. Adoptatăla San Francisco la 9 iulie 1948