Convenţia O.I.M. nr.108 din 13.05.58 privind actele de identitate pentru personalul navigant

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.600-XIV din 30.09.99 Convenţia O.I.M. privind actele de identitate pentru personalul navigant Nr.108 din 13.05.1958 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.15 -------------------------- *În vigoare pentru Republica Moldova din 23 martie 2001. Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi reunindu-se, la 29 aprilie 1958, în cea de- a 41-a sesiune a sa, după ce a hotărît să adopte diferite propuneri referitoare la recunoaşterea reciprocă sau internaţională a unui act de identitate naţional pentru personalul navigant, problemă care constituie al şaptelea punct al ordinii de zi a sesiunii, după ce a hotărît ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale, a adoptat azi, treisprezece mai una mie nouă sute cincizeci şi opt, convenţia de mai jos, denumită Convenţia privind actele de identitate pentru personalul navigant, 1958. Articolul 1 1) Prezenta Convenţie se aplică fiecărui marinar, indiferent în ce calitate, la bordul oricărei nave, în afara navelor de război, care este înmatriculată pe un teritoriu pentru care această Convenţie este în vigoare şi care este în mod normal afectată navigaţiei maritime. 2) În cazul în care ar exista vreo îndoială cu privire la problema de a şti dacă anumite categorii de persoane trebuie să fie considerate personal navigant, în sensul prezentei Convenţii, această problemă va fi soluţionată, în fiecare ţară de către autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate. Articolul 2 1) Orice stat membru, pentru care prezenta Convenţie este în vigoare va elibera fiecăruia dintre cetăţenii săi, exercitînd profesia de marinar, la cererea sa, un act de identitate pentru personalul navigant, conform prevederilor art. 4 de mai jos. Cu toate acestea, în cazul cînd nu ar fi posibil să se elibereze un astfel de document anumitor categorii de personal navigant, numitul stat membru va putea elibera, în locul menţionatului document, un paşaport, specificînd că titularul este marinar şi avînd, în sensul prezentei Convenţii, aceleaşi efecte ca şi actul de identitate pentru personalul navigant. 2) Orice stat membru, pentru care prezenta Convenţie este în vigoare va putea elibera un act de identitate pentru personalul navigant oricărui marinar utilizat la bordul unei nave înmatriculate pe teritoriul său sau înscris la un birou de plasare de pe teritoriul său, dacă cel interesat cere aceasta. Articolul 3 Actul de identitate al personalului navigant va fi păstrat întotdeauna de către marinar. Articolul 4 1) Actul de identitate pentru personalul navigant va fi întocmit după un model simplu: el va fi confecţionat dintr-un material rezistent şi se va prezenta astfel încît orice modificare să poată fi cu uşurinţă observată. 2) Actul de identitate pentru personalul navigant va indica numele şi calitatea autorităţii care l-a eliberat, data şi locul eliberării şi va conţine o declaraţie stabilind că acest document este un act de identitate pentru personalul navigant, potrivit prezentei Convenţii. 3) Actul de identitate pentru personalul navigant va conţine următoarele date referitoare la titular: a) numele întreg (prenumele şi numele de familie, dacă este cazul); b) data şi locul naşterii; c) naţionalitatea; d) semnalmentele; e) fotografia; f) semnătura titularului, sau, dacă acesta este incapabil să semneze o amprentă a degetului mare. 4) Dacă un stat membru eliberează un act de identitate pentru personalul navigant unui marinar străin, el nu va fi obligat să înscrie nici o declaraţie privind naţionalitatea respectivului marinar. De altfel, o asemenea declaraţie nu va constitui o dovadă concludentă a naţionalităţii sale. 5) Orice limitare a duratei de valabilitate a unui act de identitate pentru personalul navigant va fi clar indicată în document. 6) Sub rezerva prevederilor conţinute în paragrafele precedente, forma şi cuprinsul exacte ale actului de identitate pentru personalul navigant vor fi determinate de către statul membru care îl eliberează, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate. 7) Legislaţia naţională va putea să impună înscrierea unor informaţii complementare în actul de identitate pentru personalul navigant. Articolul 5 1) Orice marinar, care este deţinătorul unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil eliberat de către autoritatea competentă a unui teritoriu pentru care prezenta Convenţie este în vigoare, va fi reprimit pe teritoriul menţionat. 2) Cel interesat va trebui, de asemenea, să fie reprimit pe teritoriul avut în vedere în paragraful precedent în timpul unei perioade de cel puţin un an după data eventualei expirări a valabilităţii actului de identitate pentru personalul navigant, al cărui titular este. Articolul 6 1) Orice stat membru va autoriza intrarea dintr-un teritoriu, pentru care prezenta Convenţie este în vigoare, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, în cazul cînd această intrare este solicitată pentru o permisie la uscat, cu durata temporară în timpul escalei navei. 2) Dacă actul de identitate pentru personalul navigant conţine spaţii libere pentru înscrierile corespunzătoare, orice stat membru va trebui, de asemenea, să permită intrarea dintr-un teritoriu, pentru care prezenta Convenţie este în vigoare, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, atunci, cînd intrarea este solicitată de către cel interesat: a) pentru a fi îmbarcat la bordul navei sale sau pentru a fi transferat pe o altă navă; b) pentru a trece în tranzit în scopul de a-şi ajunge nava într- altă ţară sau în scopul de a fi repatriat; c) în orice alt scop aprobat de către autorităţile statului interesat. 3) Înainte de a autoriza intrarea pe teritoriul său pentru unul dintre motivele enumerate în paragraful precedent, orice stat membru va putea pretinde o dovadă satisfăcătoare, inclusiv un act scris, din partea marinarului, armatorului sau agentului interesat, sau a consulului interesat, asupra intenţiei marinarului şi a faptului că el este în măsură să-si pună în aplicare proiectul. Statul membru va putea, de asemenea, să limiteze durata şederii marinarului la o perioadă considerată rezonabilă în raport cu scopul şederii. 4) Prezentul articol nu trebuie să fie interpretat în sensul unei restrîngeri a dreptului oricărui stat membru de a împiedica intrarea sau şederea pe teritoriul său a unei persoane oarecare. Articolul 7 Ratificarea oficială a prezentei Convenţii se va notifica Directorului general ai Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. Articolul 8 1) Prezenta Convenţie va lega doar statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a căror ratificări au fost înregistrate de Directorul general. 2) Ea va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a doi membri vor fi înregistrate de către Directorul general. 3) În continuare prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru flecare stat membru după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificării. Articolul 9 1) Oricare stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie, poate să o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani după data intrării în vigoare iniţiale a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît la un an după ce a fost înregistrată. 2) Orice stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie şi care în termen de un an, după expirarea perioadei de zece ani, menţionată în paragraful precedent, nu şi-a exercitat dreptul de a o denunţa prevăzut în prezentul articol, va fi legat de dispoziţiile acesteia pentru o nouă perioadă de zece ani şi, în continuare o va putea denunţa la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile stabilite de prezentul articol. Articolul 10 1) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări şi denunţări comunicate lui de către membrii Organizaţiei. 2) Notificînd membrilor organizaţiei despre înregistrarea celei de- a doua ratificări care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei asupra datei, la care prezenta Convenţie va intra în vigoare. Articolul 11 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare, în conformitate cu prevederile articolului 102 al Cartei ONU, informaţii complementare în legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare înregistrate în conformitate cu prevederile articolelor precedente. Articolul 12 De fiecare dată cînd va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării Convenţiei şi va examina dacă este cazul, de a înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii sale, totale sau parţiale. Articolul 13 1) În cazul în care Conferinţa adoptă o nouă Convenţie ce revizuieşte Convenţia în întregime sau în parte, şi cel puţin dacă noua Convenţie nu dispune altfel: a) ratificarea de către un stat membru a noii Convenţii revizuite, va implica ipso jure denunţarea imediată a prezentei Convenţii, indiferent de prevederile articolului 9 de mai sus, sub rezerva că noua Convenţie revizuită să fi intrat în vigoare; b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii revizuite, prezenta Convenţie va înceta de a mai fi deschisă ratificării de către statele membre. 2) Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare în forma şi conţinutul actual pentru acele state membre, care au ratificat-o şi care nu vor ratifica Convenţia revizuită. Articolul 14 Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului prezentei Convenţii sunt egal autentice.