Convenţia O.I.M. nr.131 din 22.06.70 privind fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.610-XIV din 01.10.99 Convenţia O.I.M privind fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare Nr.131 din 22.06.1970 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.8 -------------------------- *În vigoare pentru Republica Moldova din 23 martie 2001. Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita aici, la 3 iunie 1970, în cea de-a cincizeci şi patra sesiune a sa, luînd notă de termenii Convenţiei asupra metodelor de fixare a salariilor minime, 1928, şi ai Convenţiei asupra egalităţii de remunerare, 1951, care au fost ratificate pe scară largă, precum şi de Convenţia asupra metodelor de fixare a salariilor minime (agricultură), 1951, considerînd că aceste convenţii au adus o preţioasă contribuţie la protejarea grupurilor de salariaţi defavorizaţi, considerînd că, în prezent, este de dorit să se adopte un nou instrument, care să completeze aceste convenţii şi să asigure salariaţilor o protecţie împotriva salariilor excesiv de scăzute, şi care, deşi este de aplicare generală, ţine seama în special de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare, după ce a hotărît să adopte diferite propuneri relative la mecanismele de fixare a salariului minim şi problemelor conexe, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, problemă care constituie cel de-al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii, după ce a hotărît ca aceste propuneri să capete forma unei convenţii internaţionale, adoptă, la 24 iunie 1970, următoarea convenţie care se va numi Convenţia, asupra fixării salariilor minime, 1970: Articolul 1 1) Orice stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care ratifică prezenta Convenţie, se angajează să stabilească un sistem de salarii minime, care să protejeze toate grupurile de salariaţi ale căror condiţii de muncă sunt de asemenea natură, încît acestor salariaţi trebuie să li se asigure o protecţie corespunzătoare. 2) Autoritatea competentă din fiecare ţară, de acord cu organizaţiile reprezentative ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă acestea există, sau după deplina consultare a acestora, va stabili grupurile de salariaţi, care trebuie protejaţi. 3) Orice stat membru care ratifică prezenta Convenţie este obligat ca, în primul său raport asupra aplicării Convenţiei pe care urmează a-l prezenta în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, să facă cunoscute grupurile de salariaţi care nu vor fi protejaţi în virtutea prezentului articol, indicînd motivele. În rapoartele ulterioare se va arăta situaţia legislaţiei şi practicii proprii privitoare la grupurile neprotejate, precizîndu-se în ce măsură s-a dat urmare sau ce urmare se propune a se da Convenţiei privitoare la aceste grupuri. Articolul 2 1) Salariile minime vor avea putere de lege şi nu vor putea fi scăzute, neaplicarea lor va conduce la aplicarea de sancţiuni corespunzătoare, penale sau de altă natură, persoanei sau persoanelor responsabile. 2) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1) de mai sus, libertatea de negociere colectivă va trebui să fie pe deplin respectată. Articolul 3 Elementele, care se iau în considerare pentru a determina nivelul salariilor minime, vor cuprinde, pe măsura posibilităţilor şi ţinîndu-se seama de practica şi condiţiile naţionale, următoarele: a) nevoile lucrătorilor şi ale familiilor lor faţă de nivelul general al salariilor în ţară, costul vieţii, prestaţiile de securitate socială şi nivelurile de trai ale altor grupuri sociale; b) factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi interesul, care există pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de muncă. Articolul 4 1) Orice stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie, trebuie să instituie şi să menţină metode adaptate condiţiilor şi nevoilor ţării permiţînd fixarea şi corectarea din timp în timp a salariilor minime, care se plătesc grupurilor de salariaţi protejaţi, în virtutea articolului 1 de mai sus. 2) Se vor lua măsuri pentru consultarea deplină a organizaţiilor reprezentative ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, sau, în absenţa unor astfel de organizaţii, a reprezentanţilor celor care angajează şi a lucrătorilor interesaţi, asupra stabilirii şi aplicării metodelor arătate mai sus sau asupra modificărilor, ce ar urma să fie aduse acestora. 3) În anumite cazuri, ţinîndu-se seama de natura metodelor existente de fixare a salariilor minime, se vor lua, totodată, măsuri care să permită ca, la aplicarea directă a respectivelor metode, să participe: a) reprezentanţii organizaţiilor interesate ale celor care angajează şi ale lucrătorilor sau, în absenţa unor astfel de organizaţii, reprezentanţii interesaţi ai celor care angajează şi ai lucrătorilor, această participare trebuind să se efectueze pe bază de egalitate; b) persoane cărora le este recunoscută competenţa de a reprezenta interesele generale ale ţării şi care vor fi numite după consultarea deplină a organizaţiilor reprezentative interesate ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, acolo unde aceste organizaţii există, şi unde o astfel de consultare este conformă cu legislaţia sau practica naţională. Articolul 5 Pentru a asigura aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor relative la salariile minime, se vor lua măsuri corespunzătoare, cum ar fi un sistem adecvat de inspecţie completat prin orice alte măsuri necesare. Articolul 6 Prezenta Convenţie nu trebuie considerată ca fiind o convenţie de revizuire a vreuneia dintre convenţiile existente. Articolul 7 Ratificarea oficială a prezentei Convenţii se va notifica Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. Articolul 8 1) Prezenta Convenţie va lega doar statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a căror ratificări au fost înregistrate de Directorul general. 2) Ea va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a doi membri vor fi înregistrate de către Directorul general. 3) În continuare prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat membru după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificării. Articolul 9 1) Oricare stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie, poate să o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani după data intrării în vigoare iniţiale a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît la un an după ce a fost înregistrată. 2) Orice stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie şi care în termen de un an, după expirarea perioadei de zece ani, menţionată în paragraful precedent, nu şi-a exercitat dreptul de a o denunţa prevăzut în prezentul articol, va fi legat de dispoziţiile acesteia pentru o nouă perioadă de zece ani şi, în continuare o va putea denunţa la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile stabilite de prezentul articol. Articolul 10 1) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări şi denunţări comunicate lui de către membrii Organizaţiei. 2) Notificînd membrilor organizaţiei despre înregistrarea celei de- a doua ratificări care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei asupra datei, la care prezenta Convenţie va intra în vigoare. Articolul 11 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare, în conformitate cu prevederile articolului 102 al Cartei ONU, informaţii complementare în legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare înregistrate în conformitate cu prevederile articolelor precedente. Articolul 12 De fiecare dată cînd va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării Convenţiei şi va examina dacă este cazul, de a înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii sale, totale sau parţiale. Articolul 13 1) În cazul în care Conferinţa adoptă o nouă Convenţie ce revizuieşte Convenţia în întregime sau în parte, şi cel puţin dacă noua Convenţie nu dispune altfel: a) ratificarea de către un stat membru a noii Convenţii revizuite, va implica ipso jure denunţarea imediată a prezentei Convenţii, indiferent de prevederile articolului 9 de mai sus, sub rezerva că noua Convenţie revizuită să fi intrat în vigoare; b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii revizuite, prezenta Convenţie va înceta de a mai fi deschisă ratificării de către statele membre. 2) Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare în forma şi conţinutul actual pentru acele state membre, care au ratificat-o şi care nu vor ratifica Convenţia revizuită. Articolul 14 Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului prezentei Convenţii sunt egal autentice.