Documente
Convenţia O.I.M. nr.138 din 26.06.73 privind vîrsta minimă de încadrare în muncă
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.519-XIV din 15.07.99
Convenţia O.I.M. privind vîrsta minimă de încadrare în muncă*
Nr.138 din 26.06.1973
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 2001, volumul 27, pag.121
--------------------
* În vigoare pentru Republica Moldova din 21 septembrie 2000.
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii, şi reunită, aici, la 6 iunie 1973, în cea
de-a cincizeci şi opta sesiune a sa,
ce a hotărît să adopte diferite propuneri relative la vîrsta
minimă de încadrare în muncă, problemă care constituie cel de-al
patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
luînd notă de termenii Convenţiei asupra vîrstei minime
(industrie), 1919; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (muncă
maritimă), 1920; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (agricultură),
1921; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti),
1921; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932;
ai Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936;
ai Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937; ai
Convenţiei revizuite asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937;
ai Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959, şi ai Convenţiei
asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965,
considerînd că a sosit momentul să se adopte un instrument general
asupra acestui subiect, care va trebui să înlocuiască treptat
instrumentele existente ce se aplică unor sectoare economice limitate,
în vederea abolirii totale a muncii copiilor,
după ce a hotărît că acest instrument va lua forma unei convenţii
internaţionale,
adoptă, la 26 iunie 1973, următoarea convenţie, care se va numi
"Convenţie asupra vîrstei minime, 1973":
Articolul 1
Orice stat membru, care aplică prezenta Convenţie, se angajează să
urmărească o politică naţională, care să asigure abolirea efectivă a
muncii copiilor şi să ridice în mod progresiv vîrsta minimă de
încadrare în funcţie sau de folosire la muncă la un nivel care să
permită adolescenţilor cea mai completă dezvoltare fizică şi mintală.
Articolul 2
1) Orice stat membru, care ratifică prezenta Convenţie, va
specifica, printr-o declaraţie anexată ratificării sale, o vîrstă
minimă de încadrare în funcţie sau folosire la muncă pe teritoriul
sau pe mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul său; cu
excepţia dispoziţiilor art.4 şi 8 ale prezentei Convenţii, nici o
persoană de vîrstă inferioară acestei limite minime nu va putea fi
încadrată într-o funcţie sau folosită la muncă în vreo profesie
oarecare.
2) Orice stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie, va
putea, în consecinţă, să informeze, prin noi declaraţii, pe Directorul
general al Biroului Internaţional al Muncii că ridică vîrsta minimă
stabilită anterior.
3) Vîrsta minimă stabilită, conform paragrafului 1) al prezentului
articol, nu va putea fi inferioară vîrstei, la care încetează
şcolarizarea obligatorie şi, în nici un caz, vîrstei de 15 ani.
4) Deosebit de dispoziţiile paragrafului 3) al prezentului articol,
orice stat membru, a cărei economie şi instituţii şcolare nu sunt
suficient de dezvoltate, va putea, după consultarea organizaţiilor
celor ce angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă
acestea există, să stabilească, într-o primă etapă, o vîrstă minimă de
14 ani.
5) Orice stat membru, care va stabili o vîrstă minimă de 14 ani,
în virtutea paragrafului precedent, trebuie să declare în rapoartele pe
care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei
Organizaţiei Internaţionale a Muncii:
a) fie că motivul hotărîrii sale persistă;
b) fie că renunţă de a se prevala de paragraful 4) de mai sus, cu
începere de la o anumită dată.
Articolul 3
1) Vîrsta minimă de încadrare în orice fel de funcţie sau de
folosire în orice fel de muncă ce, prin natura sa sau prin condiţiile
în care se exercită, este susceptibilă de a dăuna sănătăţii,
securităţii sau moralităţii adolescenţilor, nu trebuie să fie sub 18
ani.
2) Funcţiile sau muncile prevăzute la paragraful 1) de mai sus vor
fi determinate de către legislaţia naţională sau autoritatea
competentă, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a
organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii
există.
3) Fără a mai ţine seama de dispoziţiile paragrafului 1) de mai
sus, legislaţia naţională sau autoritatea competentă poate, după
consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor
lucrătorilor, interesate, dacă ele există, să permită încadrarea în
funcţie sau folosirea în muncă a adolescenţilor începînd cu vîrsta de
16 ani, cu condiţia ca sănătatea, securitatea şi moralitatea lor să
fie pe deplin garantate şi să primească, pentru ramura respectivă de
activitate, o instruire corespunzătoare sau o şcolarizare profesională.
Articolul 4
1) În măsura în care este necesar, şi după consultarea
organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor,
interesate, dacă ele există, autoritatea competentă poate excepta de la
aplicarea prezentei Convenţii anumite categorii de funcţii sau de munci,
dacă aplicarea dispoziţiilor Convenţiei la aceste categorii ridică
dificultăţi de executare deosebite şi importante.
2) Orice stat membru, care ratifică prezenta Convenţie, trebuie ca,
în primul său raport asupra aplicării acesteia, pe care este obligat
să-l prezinte conform art.22 al Constituţiei Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, să indice motivat categoriile de funcţii sau
munci care au fost exceptate, în baza paragrafului 1) al prezentului
articol; în rapoartele ulterioare se va arăta starea legislaţiei şi
practicii proprii în ce priveşte aceste categorii, precizîndu-se în ce
măsură s-a aplicat sau s-a propus să se aplice prezenta Convenţie în ce
priveşte numitele categorii.
3) Prezentul articol nu exceptează de la aplicarea prevederilor
prezentei Convenţii funcţiile sau muncile arătate la art.3.
Articolul 5
1) Orice stat membru, a cărui economie şi servicii administrative
nu sunt suficient de dezvoltate, va putea, după consultarea
organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate,
dacă ele există, să limiteze, într-o primă etapă, cîmpul de aplicare a
prezentei Convenţii.
2) Statul membru, care se prevalează de paragraful 1) al
prezentului articol, trebuie să arate, printr-o declaraţie anexată
ratificării sale, ramurile de activitate economică sau tipurile de
întreprinderi cărora urmează a li se aplica dispoziţiile prezentei
Convenţii.
3) Cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii trebuie să cuprindă cel
puţin: industriile extractive; industriile de manufactură: de
construcţii şi lucrări publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile
sanitare; transporturile, antrepozitele şi comunicaţiile; plantaţiile
şi alte întreprinderi agricole exploatate în principal în scopuri
comerciale, cu excepţia întreprinderilor familiale sau de mici
proporţii, care produc pentru consumul local şi nu folosesc în mod
regulat lucrători salarizaţi.
4) Orice stat membru, care a limitat cîmpul de aplicare a
Convenţiei, în virtutea prezentului articol:
a) trebuie să arate, în rapoartele pe care este obligat să le
prezinte, în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a
Muncii, situaţia generală a folosirii muncii adolescenţilor şi copiilor
în ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei
Convenţii, precum şi orice progres realizat în vederea lărgirii
aplicării dispoziţiilor Convenţiei;
b) poate oricînd să extindă cîmpul de aplicare a Convenţiei
printr-o declaraţie adresată Directorului general al Biroului
Internaţional al Muncii.
Articolul 6
Prezenta Convenţie nu se aplică muncii efectuate de copii sau
adolescenţi în institutele de învăţămînt general, în şcolile
profesionale sau tehnice ori în alte institute de formare profesională
şi nici muncii efectuate de persoane sub 14 ani în întreprinderi, dacă
această muncă se îndeplineşte în conformitate cu condiţiile stabilite
de autoritatea competentă după consultarea organizaţiilor celor care
angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii
există, şi dacă face parte integrantă:
a) fie dintr-o şcoală sau dintr-un curs de formare profesională a
cărui responsabilitate revine conducătorului unei şcoli sau unei
instituţii de formare profesională;
b) fie dintr-un program de formare profesională aprobat de
autoritatea competentă şi executat în principal sau în întregime într-o
întreprindere;
c) fie dintr-un program de orientare destinat să faciliteze
alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesională.
Articolul 7
1) Legislaţia naţională poate autoriza încadrarea în munci uşoare a
persoanelor între 13 şi 15 ani sau executarea de către aceste persoane
a astfel de munci, cu condiţia ca muncile respective:
a) să nu fie susceptibile de a le prejudicia sănătatea sau
dezvoltarea;
b) să nu fie de natură a le prejudicia interesul pentru scoală,
participarea la programele de orientare sau formare profesională
aprobate de autoritatea competentă, posibilitatea de a beneficia de
instruirea primită.
2) Legislaţia naţională poate, de asemenea, cu excepţia condiţiilor
prevăzute de alin. a) şi b) ale paragrafului 1) de mai sus, să permită
încadrarea în funcţie sau folosirea la muncă a persoanelor în vîrstă de
cel puţin 15 ani care nu şi-au terminat încă şcolarizarea obligatorie.
3) Autoritatea competentă va determina activităţile în care
încadrarea în funcţie sau folosirea la muncă poate fi permisă în
conformitate cu paragrafele 1) şi 2) ale prezentului articol şi va fixa
durata în ore şi condiţiile funcţiei sau muncii respective.
4) Fără a mai ţine seama de prevederile paragrafelor 1) şi 2) ale
prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispoziţiile
paragrafului 4) al art. 2 poate, atît timp cît înţelege să se prevaleze
de aceste dispoziţii, să înlocuiască vîrstele de 12 şi 14 ani cu
vîrstele de 13 şi 15 ani indicate la paragraful 1) şi vîrsta de 14
ani cu vîrsta de 15 ani indicată la paragraful 2) al prezentului
articol.
Articolul 8
1) După consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale
lucrătorilor, dacă acestea există, autoritatea competentă poate
autoriza, de la caz la caz, prin derogare de la interdicţia de
încadrare în funcţie sau folosire la muncă prevăzută de art. 2 al
prezentei Convenţii, participarea la activităţi de genul spectacolelor
artistice.
2) Autorizările astfel acordate trebuie să limiteze durata în ore a
serviciului sau muncii autorizate şi să-i fixeze condiţiile.
Articolul 9
1) Autoritatea competentă va lua toate măsurile necesare, inclusiv
prevederea de sancţiuni corespunzătoare, în vederea asigurării
aplicării efective a prezentei Convenţii.
2) Legislaţia naţională, sau autoritatea competentă, va stabili
persoanele cărora le revine sarcina respectării dispoziţiilor de
aplicare ale prezentei Convenţii.
3) Legislaţia naţională, sau autoritatea competentă, va stabili
registrele sau alte documente, pe care cel care angajează este obligat
să le ţină şi să le păstreze la dispoziţia sa; aceste registre sau
documente vor indica numele şi vîrsta sau data naşterii, certificate,
pe cît posibil, în modul cuvenit, a persoanelor încadrate în muncă de
el sau care muncesc pentru el, şi a căror vîrstă este sub 18 ani.
Articolul 10
1) Prezenta Convenţie revizuieşte Convenţia asupra vîrstei minime
(industrie), 1919; Convenţia asupra vîrstei minime (muncă maritimă),
1920; Convenţia asupra vîrstei minime (agricultură), 1921; Convenţia
asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921; Convenţia asupra
vîrstei minime (munci neindustriale), 1932; Convenţia (revizuită)
asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936; Convenţia (revizuită)
asupra vîrstei minime (industrie), 1937; Convenţia asupra vîrstei
minime (munci neindustriale), 1937; Convenţia asupra vîrstei minime
(pescari), 1959, şi Convenţia asupra vîrstei minime (munci subterane),
1965, în condiţiile fixate mai jos.
2) Intrarea în vigoare a prezentei Convenţii nu închide calea
ratificării ulterioare a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime
(muncă maritimă), 1936; Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime
(industrie), 1937; Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (munci
neindustriale), 1937; Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959,
şi Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965.
3) Convenţia asupra vîrstei minime (industrie), 1919; Convenţia
asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920; Convenţia asupra vîrstei
minime (agricultură), 1921, şi Convenţia asupra vîrstei minime
(cărbunari şi fochişti), 1921, vor înceta să mai fie deschise
ratificării ulterioare din momentul în care toate statele membre, părţi
la aceste convenţii, vor consimţi la această închidere, fie ratificînd
prezenta Convenţie, fie printr-o declaraţie comunicată Directorului
general al Biroului Internaţional al Muncii.
4) Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii:
a) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra
vîrstei minime (industrie), 1937, acceptă obligaţiile prezentei
Convenţii şi fixează, conform art. 2 al acesteia, o vîrstă minimă de
cel puţin 15 ani, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei
(revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937;
b) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei
minime (munci neindustriale), 1932, acceptă obligaţiile prezentei
Convenţii pentru muncile neindustriale, în sensul numitei convenţii,
atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei
minime (munci neindustriale), 1932;
c) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra
vîrstei minime (munci neindustriale), 1937, acceptă obligaţiile
prezentei Convenţii pentru muncile neindustriale, în sensul numitei
convenţii şi fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă
minimă de cel puţin 15 ani, antrenează de plin drept denunţarea
imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (munci
neindustriale), 1937;
d) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra
vîrstei minime (muncă maritimă), 1936, acceptă obligaţiile prezentei
Convenţii pentru munca maritimă şi, fie că fixează, conform art. 2 al
prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, fie că
precizează că art. 3 al prezentei Convenţii se aplică muncii maritime,
atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite)
asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936;
e) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei
minime (pescari), 1959, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru
pescuitul maritim şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei
Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, fie că precizează că
art. 3 al prezentei Convenţii se aplică la pescuitul maritim, atrage de
plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime
(pescari), 1959;
f) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei
minime (munci subterane), 1965, acceptă obligaţiile prezentei convenţii
si, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă
minimă cel puţin egală cu cea pe care a indicat-o în executarea
Convenţiei din 1965, fie că precizează că o astfel de vîrstă se aplică
conform art. 3 al prezentei Convenţii la muncile subterane, atrage de
plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime
(munci subterane), 1965.
5) Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii:
a) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii atrage denunţarea
Convenţiei asupra vîrstei minime (industrie) 1919, în ce priveşte
aplicarea art. 12 al acesteia;
b) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii pentru agricultură
atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (agricultură), 1921,
în ce priveşte aplicarea art. 9 al acesteia;
c) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii pentru munca
maritimă atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (muncă
maritimă), 1920, în ce priveşte aplicarea art. 10 al acesteia şi a
Convenţiei asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921, cu
privire la aplicarea art. 12 al acesteia.
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate
Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi
înregistrate de acesta.
Articolul 12
1) Prezenta Convenţie nu va lega decît Membrii Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, a cărei ratificare va fi fost înregistrată de
către Directorul general.
2) Ea va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a doi
Membri vor fi fost înregistrate de către Directorul general.
3) În continuare această Convenţie va intra în vigoare pentru
fiecare Membrii la 12 luni după data cînd ratificarea va fi fost
înregistrată.
Articolul 13
1) Oricare Membru care a ratificat prezenta Convenţie poate să o
denunţe la expirarea unei perioade de zece ani după data intrării în
vigoare iniţiale a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului
general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta.
Denunţarea nu va avea efect decît la un an după ce a fost
înregistrată.
2) Oricare Membru care a ratificat prezenta Convenţie, care într-o
perioadă de un an după expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent, nu va folosi facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de zece ani şi,
în continuare, va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea
fiecărei perioade de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul
articol.
Articolul 14
1) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va
notifica tuturor Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii
înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care îi vor fi
comunicate de către Membrii Organizaţiei.
2) Notificînd Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii
înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată,
Directorul general va atrage atenţia Membrilor Organizaţiei asupra
datei la care prezenta Convenţie va intra în vigoare.
Articolul 15
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării,
conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete în
legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare pe care el
le va fi înregistrat conform articolelor precedente.
Articolul 16
De fiecare dată cînd el va considera necesar, Consiliul de
Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta
Conferinţei generale un raport asupra aplicării prezentei Convenţii şi
va examina dacă este cazul de a înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei
problema revizuirii sale, totale sau parţiale.
Articolul 17
1) În cazul în care Conferinţa va adopta o nouă Convenţie care
revizuieşte, total sau parţial, prezenta Convenţie, şi cel puţin dacă
noua Convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de către un membru al noii Convenţii care
revizuieşte, va antrena de plin drept, în ciuda articolului 3 de mai
sus, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, sub rezerva ca noua
Convenţie care revizuieşte să fi intrat în vigoare;
b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii care
revizuieşte, prezenta Convenţie va înceta de a mai fi deschisă
ratificării de către Membri.
2) Prezenta Convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi
în litera sa pentru Membrii care au ratificat-o şi care nu vor ratifica
Convenţia care revizuieşte.
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei Convenţii
sunt egal valabile.
Adoptată la Geneva, la 26 iunie 1973