Documente
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 20.12.88 contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope
Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.252-XIII din 02.11.94
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite contra traficului
ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope*
din 20.12.88
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 8, pag.214
-----------------------------------------------
* Adoptată la Viena la 20 decembrie 1988
* În vigoare pentru Republica Moldova din 16 mai 1995
Părţile prezentei Convenţii,
profund preocupate de amploarea şi creşterea producţiei, cererea şi
traficul ilicit de stupefiante psihotrope, care reprezintă o gravă
ameninţare pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor şi au efecte
nefaste asupra principiilor economice, culturale şi politice ale
societăţii,
profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în
creştere a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope în
diversele straturi ale societăţii şi, mai ales, de faptul că copiii sunt
exploataţi în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe
piaţa drogurilor, cît şi utilizaţi în scopul producerii, distribuirii şi
comerţului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, ceea ce
reprezintă un pericol de gravitate incomensurabilă,
recunoscînd legăturile dintre traficul ilicit şi alte activităţi
criminale organizate, conexe, care subminează bazele economiei legitime
şi ameninţă stabilitatea, securitatea şi suveranitatea statelor,
recunoscînd, de asemenea, că traficul ilicit este o activitate
criminală internaţională a cărei eliminare solicită o atenţie imediată
şi gradul de prioritate cel mai ridicat,
conştiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de cîştiguri
financiare şi averi considerabile care permit organizaţiilor criminale
transnaţionale să penetreze, să contamineze şi să corupă structurile de
stat, activităţile comerciale şi financiare legitime cît şi societatea
la toate nivelurile sale,
hotărîte să-i priveze pe cei ce se ocupă de traficul ilicit de
fructul activităţilor lor criminale şi să suprime astfel mobilul lor
principal,
dornice să elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de
stupefiante şi substanţe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste
stupefiante şi substanţe, cît şi cîştigurile enorme rezultate din
traficul ilicit,
considerînd că este necesar să se ia măsuri pentru controlul unor
anumite substanţe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice şi
solvenţilor care sunt utilizaţi în fabricarea stupefiantelor şi
substanţelor psihotrope şi a căror disponibilitate a provocat o creştere
a fabricării clandestine a acestor stupefiante şi substanţe,
hotărîte să îmbunătăţească cooperarea internaţională pentru
reprimarea traficului ilicit pe mare,
recunoscînd că eliminarea traficului ilicit depinde de
responsabilitatea colectivă a tuturor statelor şi că o acţiune
coordonată în cadrul acestei cooperări internaţionale este necesară în
acest scop,
recunoscînd competenţa Organizaţiei Naţinilor Unite cu privire la
controlul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi dorind ca
organismele internaţionale competente în materie să-şi exercite
activitatea în cadrul acestei organizaţii,
reafirmînd principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu
privire la stupefiante şi substanţele psihotrope şi sistemul de control
stabilit prin aceste tratate,
recunoscînd necesitatea întăririi şi completării măsurilor prevăzute
în Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, în această Convenţie
cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifică
Convenţia unică cu privire la stupefiante din 1961, şi în Convenţia din
1971 cu privire la substanţele psihotrope, în scopul reducerii amploarei
şi extinderii traficului ilicit şi atenuării gravelor consecinţe,
recunoscînd, de asemenea, că este important să fie întărite şi
dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internaţională în
materie penală pentru a pune capăt activităţilor criminale
internaţionale reprezentate de traficul ilicit,
dorind să încheie o Convenţie internaţională globală, eficientă şi
operaţională, care să vizeze în mod specal lupta împotriva traficului
ilicit, în care să se ţină cont de diversele aspecte ale problemei în
ansamblul ei, în special de cele care nu sunt tratate în instrumentele
internaţionale care există în domeniul stupefiantelor şi substanţelor
psihotrope,
convin în cele ce urmează:
Articolul 1
Definiţii
În afară de o indicaţie expresă în sens contrar sau în cazul în care
contextul cere să fie altfel, definiţiile de mai jos se aplică tuturor
dispoziţiilor prezentei Convenţii:
a) Termenul Organ desemnează Organul internaţional de control al
stupefiantelor stabilit prin Convenţia unică asupra stupefiantelor din
1961 şi această Convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din
1972 modificînd Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961.
b) Expresia plantă de cannabis desemnează orice plantă din familia
Cannabis.
c) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia
Erythroxylon.
d) Expresia transportator comercial desemnează orice persoană sau
entitate publică, private sau din alt sistem care asigură transportul de
persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific.
e) Termenul Comisie desemnează Comisia pentru stupefiante a
Consiliului economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite.л
f) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanentă de bunuri
prin decizia unui tribunal sau unei alte autorităţi competente.
g) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau
în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor ţări a
stupefiantelor sau substanţelor psihotrope, a substanţelor înscrise în
tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta Convenţie, sau substanţelor
care le sunt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de
aceasta, cu ştiinţa şi sub controlul autorităţilor competente din ţările
indicate, în scopul identificării persoanelor implicate în comiterea
infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din Convenţie.
h) Expresia Convenţia din 1961 desemnează Convenţia unică asupra
stupefiantelor din 1961.
i) Expresia Convenţia din 1961, cum apare ea modificată, desemnează
Convenţia unică cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea
modificată de Protocolul din 1972 care modifică Convenţia unică asupra
stupefiantelor din 1961.
j) Expresia Convenţia din 1971 desemnează Convenţia din 1971 cu
privire la substanţele psihotrope.
k) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic şi Social al
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
l) Termenii îngheţare sau confiscare desemnează interdicţia
temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării
bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin
decizia unui tribunal sau altei autorităţi competente.
m) Expresia trafic ilicit desemnează infracţiunile vizate la
paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din prezenta Convenţie.
n) Termenul stupefiant desemnează orice substanţă fie că este de
origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul
II al Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea
modificată.
o) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver
somniferum L.
p) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau
indirect în urma comiterii unei infracţiuni, stabilit în conformitate cu
paragraful 1 al art. 3 sau obţinut direct sau indirect prin comitere.
q) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau
necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît şi
actele juridice sau documentele care atestă proprietatea asupra acestor
averi sau drepturile asupra lor.
r) Expresia substanţă psihotropă desemnează orice substanţă de
origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III
sau IV ale Convenţiei din 1971 cu privire la substanţele psihotrope.
s) Termenul secretar general îl desemnează pe Secretarul General al
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
t) Expresiile tabelul I şi tabelul II desemnează listele de
substanţe anexate prezentei Convenţii, care vor putea fi modificate din
cînd în cînd în conformitate cu art. 12.
u) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia
sunt deplasate substanţele ilicite - stupefiantele, substanţele
psihotrope şi substanţele înscrise în tabelul I şi II şi care nu
reprezintă nici punctul de plecare, nici destinaţia finală a acestor
substanţe.
Articolul 2
Rolul Convenţiei
1. Obiectul prezentei Convenţii îl reprezintă promovarea cooperării
între părţi, astfel încît ele să poată combate cu mai mare eficacitate
diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe
psihotrope, care au o amploare internaţională. În executarea
obligaţiilor lor în termenii Convenţiei, părţile iau măsurile necesare,
inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu
dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne.
2. Părţile îşi execută obligaţiile care decurg din prezenta
Convenţie într-o manieră compatibilă cu principiile egalităţii suverane
şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile
interne ale altor state.
3. Părţile se abţin să-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte
părţi, competenţa sau funcţiile care sunt exclusiv rezervate
autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern.
Articolul 3
Infracţiuni şi sancţiuni
1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a stabili
caracterul de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern,
atunci cînd actul a fost comis intenţionat:
a) i) producţiei, fabricaţiei, extracţiei, preparării, ofertei,
punerii în vînzare, distribuirii, vînzării, livrării în orice condiţii,
expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau
exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope,
încălcîndu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum
apare ea modificată sau Convenţiei din 1971;
ii) culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în
scopul producerii de stupefiante, încălcîndu-se dispoziţiile Convenţiei
din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată;
iii) deţinerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanţe
psihotrope, în scopul uneia dintre activităţile enumerate la subalin.
(i) de mai sus;
iv) fabricării, transportului sau distribuirii de echipament,
materiale sau substanţe înscrise în tabelele I şi II despre care cel
care se ocupă de aceste activităţi ştie că trebuie utilizate în/sau
pentru cultură, producţia sau fabricarea ilicită de stupefiante sau
substanţe psihotrope;
v) organizării, dirijării sau finanţării uneia dintre infracţiunile
enume-rate la subalin. i, ii, iii sau iv de mai sus.
b) i) conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se
ocupă ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform
alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea
acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea licită a
bunurilor menţionate sau ajută orice persoană care este implicată în
comiterea uneia dintre aceste infracţiuni să scape de consecinţele
juridice ale actelor sale.
ii) Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii,
mişcării sau proprietăţilor reale ale bunurilor sau drepturilor aferente
despre care autorul ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile
stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la
una dintre aceste infracţiuni.
c) sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor
fundamentale ale sistemului său juridic:
i) Achiziţiei, deţinerii sau utilizării de bunuri, despre care cel
care le dobîndeşte, deţine şi utilizează ştie în momentul în care le
primeşte că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform
alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre
aceste infracţiuni.
ii) Deţinerii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în
tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deţine ştie că ele
sunt sau trebuie să fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau
fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope.
iii) Faptei de a incita sau a determina public o persoană prin orice
mijloc să comită una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului
articol sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanţe
psihotrope.
iv) Participării la una dintre infracţiunile stabilite în
conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înţelegerii, tentativei
sau complicităţii prin furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în
scopul comiterii sale.
2. Sub rezerva principiilor sale constituţionale şi conceptelor
fundamentale din sistemul său juridic, fiecare parte adoptă măsurile
necesare pentru a-i conferi caracterul de infracţiune penală în
conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis
intenţionat, deţinerii şi cumpărării de stupefiante şi substanţe
psihotrope şi culturi de stupefiante destinate consumului personal şi
încălcării dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum
apare ea modificată sau Convenţiei din 1971.
3. Cunoaşterea, intenţia sau motivaţia necesară cunoscută ca element
al uneia dintre infracţiunile vizate la paragraful 1 al prezentului
articol poate fi dedusă din circumstanţele practice obiective.
4. a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracţiunile stabilite
conform paragrafului 1 din prezentul articol să primească sancţiuni,
ţinîndu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse
privative de libertate, amenzi şi confiscare.
b) Părţile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale
condamnării sau sancţiunii penale pronunţate pentru o infracţiune
stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul
infracţiunii să fie supus la măsuri de tratament, educaţie, postcură,
readaptare sau reintegrare socială.
c) Contrar dispoziţiilor din alineatele precedente, în cazurile de
infracţiuni cu caracter minor, părţile pot să prevadă, mai ales în locul
unei condamnări sau sancţiuni penale, măsuri de educare, de readaptare
sau de reintegrare socială cît şi, atunci cînd autorul infracţiunii este
toxicoman, măsuri de tratament şi posttratament.
d) Părţile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare,
posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului
infracţiunii fie să înlocuiască condamnarea sau sentinţa pronunţată a
făptuitorului unei infracţiuni stabilite conform dispoziţiilor
paragrafului 2 al prezentului articol, fie să le fie adăugate la acestea.
5. Părţile procedează astfel ca tribunalele lor şi alte autorităţi
competente să poată ţine cont de circumstanţele factice care conferă o
gravitate particulară infracţiunilor stabilite în conformitate cu
paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos:
a) participarea la comiterea unei infracţiuni a unei organizaţii de
răufăcători căreia îi aparţine autorul infracţiunii;
b) participarea autorului infracţiunii la alte activităţi criminale
organizate intenţionat;
c) participarea autorului infracţiunii la alte activităţi ilegale
facilitate de către comiterea infracţiunii;
d) folosirea violenţei sau a armelor de către autorul infracţiunii;
e) fapul că autorul infracţiunii deţine o funcţie publică şi că
infracţiunea este legată de această funcţie;
f) victimizarea sau folosirea minorilor;
g) faptul că infracţiunea a fost comisă într-un stabiliment
penitenciar, într-o instituţie de învăţămînt, într-un centru de
asistenţă socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în
care şcolarii şi studenţii sunt ocupaţi în cadrul unei acţiuni
educative, sportive sau sociale;
h) în măsura în care dreptul intern al unei părţi o permite,
condamnările anterioare, în special pentru infracţiuni analoage comise
în ţară sau străinătate.
6. Părţile se vor strădui să facă astfel încît orice putere
judiciară discreţionară conferită prin dreptul lor intern şi aferent
urmăririlor judiciare, angajate împotriva unor persoane pentru
infracţiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, să fie
exercitată în aşa fel încît să se optimizeze eficacitatea măsurilor de
depistare şi represiune în ceea ce priveşte infracţiunile în cauză,
ţinîndu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea
ce priveşte comiterea lor.
7. Părţile se asigură că tribunalele lor sau alte autorităţi
competente iau în consideraţie gravitatea infracţiunilor enumerate la
paragraful 1 al prezentului articol şi circumstanţele vizate la
paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere
eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiţionate a persoanelor
recunoscute vinovate de aceste infracţiuni.
8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul
dreptului său intern o perioadă de prescriere prelungită, în cursul
căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracţiunile
stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Această
perioadă va fi mai lungă atunci cînd autorul presupus al infracţiunii
s-a sustras justiţiei.
9. Fiecare parte, conform sistemului său juridic, ia măsurile pe
care le consideră necesare pentru ca orice persoană acuzată sau
recunoscută ca fiind vinovată de o infracţiune stabilită conform
paragrafului 1 al prezentului articol şi care se află pe teritoriul ei,
să asiste la desfăşurarea procedurii penale necesare.
10. În scopul cooperării dintre părţi, în virtutea prezentei
Convenţii şi în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 şi 9,
infracţiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sunt
considerate infracţiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd
motive politice, fără a prejudicia limitele constituţionale şi
legislaţia fundamentală a părţilor.
11. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu lezează
principiul conform căruia definirea infracţiunilor vizate şi mijloacelor
juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul
intern al fiecărei părţi şi conform căruia infracţiunile menţionate sunt
urmărite şi pedepsite conform acestui drept.
Articolul 4
Competenţa
Fiecare parte:
a) Adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenţei sale în
ceea ce priveşte infracţiunile şi pe care le-a stabilit conform
paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:
i) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său;
ii) infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul
acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în
momentul în care a fost comisă infracţiunea;
b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa în
ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit conform
paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:
i) infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi sau
o persoană care are reşedinţa pe teritoriul său;
ii) infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave împotriva căreia
această parte a fost autorizată să ia măsurile necesare în virtutea art.
17, sub rezerva ca această competenţă să nu fie exercitată decît pe baza
acordurilor sau angajamentelor prevăzute la paragrafele 4 şi 9 ale
articolului menţionat;
iii) infracţiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c
(iv) al paragrafului 1 al art. 3 şi a fost făptuită în afara
teritoriului său, în scopul făptuirii pe teritoriul său a uneia dintre
infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3;
2. Fiecare parte:
a) Adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili
competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care ea le-a stabilit
conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al
infracţiunii se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează pe teritoriul
unei alte părţi pe motivul:
i) că infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său, la bordul unei
nave sub pavilionul său sau al unei aeronave înmatriculate conform
legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea, sau
ii). Că infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii
săi.
b) Poate, deasemenea, adopta măsurile pentru a stabili competenţa sa
în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit, conform
paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracţiunii
se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează spre teritoriul altei
părţi.
3. Prezenta Convenţie nu exclude exercitarea vreunei competenţe în
materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul
său intern.
Articolul 5
Confiscarea
1. Fiecare parte adoptă măsurile care sunt necesare pentru a permite
confiscarea:
a) Produselor dobîndite din infracţiunile stabilite în conformitate
cu paragraful 1 al art. 3 sau bunurilor a căror valoare corespunde celei
a produselor menţionate.
b) Stupefiantelor, substanţelor psihotrope, materialelor şi
echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate să fie
utilizate în diverse modalităţi, chiar dacă este vorba de infracţiunile
stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.
2. Fiecare parte adoptă măsurile care sunt necesare pentru a permite
autorităţilor competente să identifice, să detecteze şi să îngheţe sau
să pună poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor
celorlalte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în
scopul unei eventuale confiscări.
3. Pentru a putea aplica măsurile prevăzute în prezentul articol,
fiecare parte confirmă dreptul tribunalelor sale sau altor autorităţi
competente să ordone producerea sau poprirea documentelor bancare,
financiare sau comerciale. Părţile nu pot invoca secretul bancar pentru
a refuza să aplice dispoziţiile prezentului paragraf.
4. a) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului
articol de către o altă parte care are competenţa pentru aducerea la
cunoştinţă a unei infracţiuni stabilite în conformitate cu paragraful 1
al art. 3, partea pe teritoriul căreia sunt situate produsele, bunurile,
instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al
prezentului articol:
i) transmite cererea autorităţilor competente, în scopul de a face
să se pronunţe o decizie de confiscare şi, dacă intervine această
decizie, determină executarea ei, sau
ii) transmite autorităţilor competente, pentru ca aceasta să fie
executată în limitele solicitării, decizia de confiscare luată de către
partea primitoare conform paragrafului 1 al prezentului articol, pentru
tot ce reprezintă produse, bunuri, instrumente sau orice alte lucruri
vizate la paragraful 1, situate pe teritoriul părţii solicitate.
b) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului
articol de către o altă parte care are competenţă pentru cunoaşterea
unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, partea
solicitată ia măsuri pentru a identifica, detecta şi îngheţa sau popri
produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la
paragraful 1 al prezentului articol, în scopul confiscării eventuale,
ordonate fie de către partea primitoare, fie ca urmare a unei cereri
formulate, în virtutea alin. a) al prezentului paragraf, de către partea
solicitată.
c) Deciziile sau măsurile prevăzute la alin. a) şi b) ale
prezentului paragraf sunt luate de către partea solicitată conform
dreptului său intern şi după dispoziţiile dreptului menţionat conform
regulilor de procedură sau oricărui tratat, acord sau aranjament
bilateral sau multilateral care o leagă de partea solicitantă.
d) Dispoziţiile paragrafelor 6-19 ale art. 7 se aplică mutatis
mutandis. În afară de informaţiile vizate la paragraful 10 al art. 7,
solicitările făcute conform prezentului articol conţin următoarele
informaţii:
i) atunci cînd cererea se bazează pe alin. a) i) al prezentului
paragraf, o descriere a bunurilor de confiscat şi o expunere a faptelor
pe care se bazează partea solicitantă care permite părţii solicitate să
admită pronunţarea unei decizii de confiscare în cadrul dreptului său
intern;
ii) atunci cînd solicitarea decurge din alin. a) ii), o copie legală
admisibilă a deciziei de confiscare emise de către partea solicitantă pe
care s-a fondat cererea, o expunere a faptelor şi informaţiilor care
indică în ce limite trebuie executată decizia;
iii) atunci cînd cererea decurge din alin. b), o expunere a faptelor
pe care se bazează partea solicitantă şi o descriere a măsurilor cerute.
e) Fiecare parte comunică Secretarului General textul legilor şi
reglementărilor sale care dau efect prezentului paragraf, cît şi textul
oricărei modificări ulterior aduse acestor legi şi reglementări.
f) Dacă o parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor vizate la
alin. a) şi b) ale prezentului paragraf la existenţa unui tratat în
domeniu, ea consideră prezenta Convenţie ca o bază convenţională
necesară şi suficientă.
g) Părţile depun eforturi pentru a încheia tratate, acorduri sau
angajamente bilaterale şi multilaterale în scopul de a întări
eficacitatea cooperării internaţionale.
5. a) Orice parte care confiscă produse sau bunuri, în aplicarea
paragrafului 1 sau paragrafului 4 ale prezentului articol, dispune de
ele conform dreptului său intern şi procedurilor sale administrative.
b) Atunci cînd o parte acţionează la cererea unei alte părţi în
aplicarea prezentului articol, ea poate avea în vedere, în mod special,
încheierea unor acorduri care prevăd:
i) vărsarea valorii acestor produse şi bunuri sau fondurilor care
provin din vînzarea lor sau unei părţi substanţiale din valoarea
produselor şi bunurilor menţionate, unor organisme interguvernamentale
specializate în lupta împotriva traficului ilicit şi abuzului de
stupefiante şi substanţe psihotrope;
ii) să împartă cu alte părţi, în mod sistematic sau de la caz la
caz, aceste produse sau aceste bunuri sau fondurile care provin din
vînzarea lor, în conformitate cu dreptul său intern, procedurile sale
administrative sau acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în
acest sens.
6. a) Dacă aceste produse au fost transformate sau convertite în
alte bunuri, aceste bunuri pot face obiectul măsurilor vizate de către
prezentul articol, în locul acestor produse.
b) Dacă pe lîngă bunurile dobîndite în mod legal au fost amestecate
şi unele produse, aceste bunuri, sub rezerva dreptului de poprire şi
îngheţare, pot fi confiscate la concurenţă cu valoarea estimativă a
produselor care au fost amestecate.
c) Veniturile şi alte avantaje obţnute:
i) din produse;
ii) din bunuri în care aceste produse au fost transformate sau
convertite, sau
iii) din bunuri cu care au fost amestecate produsele ce pot,
deasemenea, face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol în
acest mod şi în aceeaşi măsură ca şi produsele.
7. Fiecare parte poate avea în vedere răsturnarea dovezii de probă
în ceea ce priveşte originea ilicită a produselor presupuse sau a altor
bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care aceasta
are loc conform principiilor dreptului său intern şi naturii procedurii
juridice şi altor proceduri.
8. Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu poate, în nici
un caz, să prejudicieze drepturile unor terţe persoane de bună-credinţă.
9. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu prejudiciază
principiul conform căruia măsurile vizate sunt definite şi executate
conform dreptului intern al fiecărei părţi şi conform dispoziţiilor
dreptului menţionat.
Articolul 6
Extrădarea
1. Prezentul articol se aplică infracţiunilor stabilite de către
părţi conform paragrafului 1 al art. 3.
2. Fiecare dintre infracţiunile la care se aplică prezentul articol
este de drept inclus în orice tratat de extrădare în vigoare, încheiat
între părţi, ca infracţiune a cărui autor poate fi extrădat. Părţile se
angajează să includă aceste infracţiuni ca infracţiuni al căror autor
poate fi extrădat, în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia.
3. Dacă o parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat
primeşte o cerere de extrădare a unei părţi cu care ea nu a încheiat un
astfel de tratat, ea poate considera prezenta Convenţie ca bază legală
de extrădare pentru infracţiunile la care se aplică prezentul articol.
Părţile care au nevoie de măsuri legislative amănunţite pentru a putea
utiliza prezenta Convenţie ca bază legală de extrădare vor avea în
vedere adoptarea unor astfel de măsuri.
4. Părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat
recunosc între ele, pentru infracţiunile cărora li se aplică prezentul
articol, caracterul de infracţiuni al căror autor poate fi extrădat.
5. Extrădarea este subordonată condiţiilor prevăzute de dreptul
părţii solicitate sau de către tratatele de extrădare aplicabile,
inclusiv motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.
6. Atunci cînd examinează solicitările primite în aplicarea
prezentului articol, partea solicitată poate refuza să facă dreptate
dacă autorităţile sale judiciare sau alte autorităţi competente au
motive serioase să creadă că extrădarea ar uşura exercitarea urmărilor
sau impunerii unei sancţiuni penale împotriva unei persoane din cauza
rasei, religiei, naţionalităţii sau opiniilor politice sau ar cauza un
prejudiciu pentru un motiv oarecare unei persoane aflate în cauză în
urma solicitării.
7. Părţile depun eforturi pentru a accelera procedurile de extrădare
şi pentru a simplifica exigenţele în materie de dovezi, în ceea ce
priveşte infracţiunile la care se aplică prezentul articol.
8. Sub rezerva dispoziţiilor dreptului său intern şi tratatelor de
extrădare pe care le-a încheiat, partea solicitată poate, la cererea
părţii solicitante şi dacă ea consideră că circumstanţele o justifică şi
că este urgent, să pună sub stare de detenţie o persoană prezentă pe
teritoriul său şi a cărei extrădare este solicitată sau să ia alte
măsuri cu privire la asigurarea prezenţei sale pe timpul procedurii de
extrădare.
9. Fără a renunţa la exercitarea competenţei penale, stabilite
conform dreptului său intern, o parte pe teritoriul căreia se află
autorul presupus al infracţiunii trebuie:
a) Dacă pentru motivele enunţate la alin. a) al paragrafului 2 al
art. 4 aceasta nu extrădează pentru o infracţiune stabilită conform
paragrafului 1 al alin. 3, cazul va fi supus autorităţilor competente
pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacă nu s-a convenit altfel cu
partea solicitantă.
b) Dacă aceasta nu extrădează pentru o asemenea infracţiune şi dacă
ea şi-a stabilit competenţa în ceea ce priveşte această infracţiune
conform alin. b) al paragrafului 2 al art. 4, cazul va fi înaintat
autorităţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacă
partea solicitantă nu cere altceva în scopul păstrării competenţei sale
legitime.
10. Dacă extrădarea solicitată în scopul exercitării unei pedepse
este refuzată, pentru că persoana care reprezintă obiectul acestei
cereri este cetăţean al părţii solicitate, aceasta, dacă legislaţia i-o
permite în conformitate cu prescripţiile acestei legislaţii şi la
cererea părţii solicitante, va avea în vedere să execute ea însăşi
pedeapsa care a fost pronunţată conform legislaţiei părţii solicitante
sau restului din această pedeapsă.
11. Părţile se străduiesc să încheie acorduri bilaterale şi
multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i creşte
eficacitatea.
12. Părţile pot avea în vedere încheierea unor acorduri bilaterale
sau multilaterale referitoare la unele puncte speciale sau cu caracter
general, cu privire la transferul în ţara lor a unor persoane condamnate
la pedepse cu închisoarea sau alte pedepse cu privaţiune de libertate,
datorită infracţiunilor la care se aplică prezentul articol, pentru ca
acestea să-şi poată executa restul de pedeapsă.
Articolul 7
Asistenţa judiciară
1. Părţile îşi acordă mutual, conform prezentului articol, asistenţă
judiciară pe scară largă pentru toate anchetele, urmăririle penale şi
procedurile juridice cu privire la infracţiunile stabilite în
conformitate cu paragraful 1 al art. 3.
2. Asistenţa judiciară care se acordă în aplicarea prezentului
articol poate fi solicitată în următoarele scopuri:
a) strîngerea mărturiilor şi depoziţiilor;
b) notificarea actelor judiciare;
c) efectuarea de percheziţii şi popriri;
d) examinarea obiectelor şi vizitarea locurilor;
e) furnizarea de informaţii şi de probe de culpabilitate;
f) furnizarea de originale sau copii certificate conforme de
documente şi dosare pertinente, inclusiv extrase bancare, documente
contabile, dosare de societăţi şi documente comerciale;
g) identificarea sau detectarea produselor, bunurilor,
instrumentelor sau altor lucruri în scopul strîngerii probelor.
3. Părţile pot să-şi acorde una alteia orice altă formă de asistenţă
judiciară autorizată de către dreptul intern al părţii solicitate.
4. La cerere, părţile facilitează sau încurajează, într-o măsură
compatibilă cu legislaţia lor şi practica lor internă, prezentarea sau
punerea la dispoziţie a unor persoane, inclusiv deţinuţi care acceptă
să-şi aducă concursul la anchetă sau să participe la procedură.
5. Părţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenţa
judiciară prevăzută în prezentul articol.
6. Dispoziţiile prezentului articol nu afectează, în nici un fel,
obligaţiile care decurg din orice alt tratat bilateral sau multilateral
care determină sau trebuie să determine, în totalitate sau parţial,
asistenţa judiciară în materie penală.
7. Paragrafele 8-19 ale prezentului articol sunt aplicabile
solicitărilor făcute conform prezentului articol dacă părţile în
chestiune nu sunt legate printr-un tratat de asistenţă judiciară. Dacă
aceste părţi sunt legate printr-un asemenea tratat, dispoziţiile
corespunzătoare ale acestui tratat sunt aplicabile numai dacă părţile nu
convin să aplice în locul lor dispoziţiile paragrafelor 8-19 ale
prezentului articol.
8. Părţile desemnează o autoritate sau, dacă este nevoie,
autorităţile care au responsabilitatea şi dreptul de a răspunde la
solicitările de asistenţă judiciară sau de a le transmite autorităţilor
competente pentru executare. Autoritatea sau autorităţile desemnate în
acest scop vor fi notificate Secretarului General. Transmiterea
solicitărilor de asistenţă judiciară şi a oricăror comunicări cu privire
la aceasta se face între autorităţile desemnate de către părţi; prezenta
dispoziţie se înţelege sub rezerva dreptului fiecărei părţi de a cere ca
aceste solicitări şi comunicări să-i fie adresate pe cale diplomatică,
iar cazurile urgente, dacă părţile cad de acord, prin intermediul OIPC
(Interpol), dacă acest lucru este posibil.
9. Cererile sunt adresate, în scris, într-o limbă acceptabilă pentru
partea solicitată. În cazul în care limbile sunt acceptate de fiecare
parte, ele sunt notificate Secretarului General. În caz de urgenţă şi
dacă părţile cad de acord, cererile pot fi făcute pe cale orală, dar
trebuie confirmate imediat prin scris.
10. Cererile pentru asistenţă judiciară trebuie să conţină
informaţiile următoare:
a) desemnarea autorităţilor de unde provine cererea;
b) obiectul şi natura anchetelor, urmăririlor penale sau procedurii
judiciare la care se referă cererea şi numele şi funcţiile autorităţilor
care se ocupă de aceasta;
c) un rezumat al faptelor pertinente, cu excepţia cererilor adresate
în scopul notificării actelor judiciare;
d) o descriere a asistenţei solicitate şi descrierea amănunţită a
oricărei proceduri specifice pe care partea solicitantă ar dori să o
vadă aplicată;
e) Dacă este posibil, identitatea, adresa şi naţionalitatea oricărei
persoane vizate;
f) scopul în care mărturia, informaţiile şi măsurile sunt solicitate.
11. Partea solicitată poate cere o completare de informaţii atunci
cînd acest lucru i se pare necesar pentru a executa cererea conform
legislaţiei sale sau cînd acest lucru poate uşura executarea cererii.
12. Orice cerere este executată conform legislaţiei părţii
solicitate şi, în măsura în care acest lucru nu contravine legislaţiei
menţionate şi, cînd este posibil, în conformitate cu procedurile
specificate în cerere.
13. Partea solicitantă nu comunică şi nici nu utilizează
informaţiile sau mărturiile furnizate de către partea solicitată pentru
anchete, urmăriri penale sau proceduri judiciare, altele decît cele
vizate în cerere, fără consimţămîntul prealabil al părţii solicitate.
14. Partea solicitantă poate să ceară ca partea solicitată să
păstreze secretul asupra cererii şi conţinutului său numai în măsura
necesară pentru a-i da urmare. Dacă partea solicitată nu poate satisface
această exigenţă, ea va informa imediat partea solicitantă.
15. Asistenţa judiciară poate fi refuzată:
a) Dacă cererea nu a fost făcută conform dispoziţiilor prezentului
articol;
b) dacă partea solicitată consideră că executarea cererii poate leza
suveranitatea, securitatea, ordinea publică sau alte interese esenţiale
ale sale;
c) în cazul în care legislaţia părţii solicitate ar interzice
autorităţilor sale să ia măsurile necesare, dacă a fost vorba de o
infracţiune similară care a reprezentat obiectul unei anchete, urmăririi
penale sau unei proceduri judiciare în cadrul propriei sale competenţe;
d) în cazul în care acceptarea cererii este contrară sistemului
juridic al părţii solicitate, cu privire la asistenţa judiciară.
16. Orice refuz de acordare a asistenţei judiciare trebuie motivat.
17. Asistenţa judiciară poate fi amînată de către partea solicitată
pe motiv că ar împiedica o anchetă, urmăririle penale sau o procedură
judiciară în curs. În astfel de cazuri, partea solicitată consultă
partea solicitantă în scopul de a determina dacă acest ajutor mai poate
fi furnizat în condiţiile considerate necesare de către partea
solicitată.
18. Un martor, un expert sau orice altă persoană care consimte să
depună mărturie în cursul unei proceduri sau să colaboreze la o anchetă,
la urmăriri penale sau proceduri judiciare pe teritoriul părţii
solicitante nu va fi nici urmărit, nici deţinut, nici pedepsit, nici
supus vreunei restricţii a libertăţii personale pe acest teritoriu
pentru alte omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe
teritoriul părţii solicitate. Această imunitate va înceta atunci cînd
martorul, expertul sau persoana menţionată, care a avut posibilitatea de
a părăsi teritoriul pentru o perioadă de 15 zile consecutiv sau pentru
orice altă perioadă convenită de către părţi, socotind de la data la
care ei au fost oficial informaţi că prezenţa lor nu mai era necesară
pentru autorităţile judiciare, au rămas, cu toate acestea, din proprie
voinţă sau după ce l-au părăsit, au revenit din proprie dorinţă.
19. Cheltuielile obişnuite făcute pentru executarea unei cereri sunt
suportate de partea solicitată, numai dacă nu s-a convenit altfel între
părţile implicate. Atunci cînd se fac cheltuieli importante sau
extraordinare sau cînd se relevă a fi necesare ulterior pentru a executa
cererea, părţile se vor consulta pentru a fixa condiţiile conform cărora
cererea va fi executată, cît şi modul în care vor fi asumate
cheltuielile.
20. Părţile iau în consideraţie, în unele cazuri, posibilitatea de a
încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care
servesc obiectivelor dispoziţiilor prezentului articol, le conferă un
efect practic sau le întăresc.
Articolul 8
Transferul procedurilor represive
Părţile vor lua în considerare posibilitatea de a-şi transfera
procedurile represive relativ la infracţiunile stabilite în conformitate
cu paragraful 1 al art. 3, în cazurile în care acest transfer este
necesar în interesul unei bune administrări a justiţiei.
Articolul 9
Alte forme de cooperare şi formare
1. Părţile vor coopera strîns, conform sistemelor juridice şi
administrative respective, cu scopul de a întări eficacitatea acţiunii
de detectare şi represie vizînd să pună capăt comiterii de infracţiuni
stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. În special, pe baza
acordurilor sau aranjamentelor bilaterale sau multilaterale:
a) Ele stabilesc şi menţin canale de comunicare între organismele şi
serviciile naţionale competente, în scopul de a facilita schimbul sigur
şi rapid de informaţii cu privire la toate aspectele infracţionale
stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, inclusiv, dacă părţile
interesate consideră necesar, legăturile acestui trafic cu alte
activităţi delictuale.
b) Părţile cooperează între ele, atunci cînd este vorba de
infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, şi avînd un
caracter internaţional, conducînd anchetele care se referă la:
i) identitatea, locul în care se găsesc şi activităţile pe care le
exercită persoanele suspectate pentru infracţiuni stabilite conform
paragrafului 1 al art. 3;
ii) mişcarea produselor şi bunurilor provenite din comiterea
infracţiunilor menţionate;
iii) mişcarea stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor
înscrise în tabelele I şi II ale prezentei Convenţii şi instrumentele
utilizate sau destinate să fie utilizate în comiterea acestor
infracţiuni.
c) Atunci cînd este cazul, şi dacă acest lucru nu contravine
dreptului intern, ele creează, ţinîndu-se cont de necesitatea protejării
securităţii persoanelor şi operaţiunilor, echipe mixte însărcinate să
pună în practică dispoziţiile prezentului paragraf. Agenţii oricărei
părţi, membrii unor anumite echipe se conformează indicaţiilor
autorităţilor competente ale părţii pe teritoriul căreia se derulează
operaţia. În toate aceste cazuri, părţile interesate veghează ca să fie
respectată pe deplin suveranitatea părţii pe teritoriul căreia se
desfăşoară operaţia.
d) Ele furnizează, atunci cînd este cazul, cantităţile necesare de
substanţe în scopul efectuării analizei sau anchetei.
e) Ele facilitează o coordonare eficientă între organismele lor şi
serviciile competente şi favorizează schimbul de personal şi de experţi,
inclusiv detaşarea agenţilor de legătură.
2. În măsura în care acest lucru este necesar, fiecare parte
instituie, dezvoltă sau ameliorează programele de formare specifice în
folosul membrilor şi serviciilor sale de detectare şi reprimare şi altui
personal, inclusiv agenţilor de vamă, însărcinaţi cu reprimarea
infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste
programe vor trebui să se refere, mai ales, la următoarele puncte:
a) metodele folosite pentru detectarea şi reprimarea infracţiunilor
stabilite conform paragrafului 1 al art. 3;
b) itinerariile adoptate şi tehnicile folosite de către persoanele
suspectate de infracţiuni, stabilite conform paragrafului 1 al art. 3,
în special în statele de tranzit şi măsurile de luptă potrivite;
c) controlul importului şi exportului de stupefiante, substanţe
psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi II;
d) detectarea şi controlul mişcării produselor şi bunurilor care
provin din comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al
art. 3 şi a stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor
înscrise în tabelele I şi II şi instrumentelor utilizate sau destinate a
fi folosite pentru a comite infracţiunile menţionate;
e) metodele folosite pentru transferarea, disimularea sau deghizarea
acestor produse, bunuri şi instrumente;
f) strîngerea probelor;
g) tehnicile de control în zonele libere şi porturile libere;
h) tehnicile moderne de detectare şi reprimare.
3. Părţile îşi acordă sprijin pentru a planifica şi executa programe
de formare şi cercetare care le permit să facă schimb de cunoştinţe
specializate în domeniile vizate la paragraful 2 al prezentului articol
şi în acest scop organizează, deasemenea, atunci cînd este cazul,
conferinţe şi seminare regionale şi internaţionale pentru a stimula
cooperarea şi a permite examinarea problemelor de interes comun,
inclusiv problemele şi nevoile specifice ale statelor de tranzit.
Articolul 10
Cooperarea internaţională şi asistenţa acordată
statelor de tranzit
1. Părţile cooperează, direct sau prin intermediul organizaţiilor
internaţionale sau regionale competente, în scopul de a ajuta şi de a
sprijini în măsura posibilă statele de tranzit şi în special ţările în
curs de dezvoltare, care au nevoie de o astfel de asistenţă şi un astfel
de sprijin, prin intermediul programelor de cooperare tehnică, care
vizează să împiedice schimbul şi tranzitul ilicit şi care se referă la
activităţile conexe.
2. Părţile pot întreprinde, direct sau prin intermediul
organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, să furnizeze un
ajutor financiar acestor state de tranzit pentru a dezvolta şi întări
infrastructura necesară eficacităţii luptei contra traficului ilicit şi
prevenirii acestui trafic.
3. Părţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau
multilaterale pentru a spori eficacitatea cooperării internaţionale
prevăzute în prezentul articol şi pot avea în vedere încheierea unor
aranjamente financiare în această privinţă.
Articolul 11
Livrări supravegheate
1. Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne
o permit, părţile iau măsurile necesare, ţinînd cont de posibilităţile
lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe
scară internaţională, pe bază de acorduri sau angajamente pe care ele
le-au încheiat, în scopul identificării indivizilor implicaţi în
infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi de a începe
urmăririle împotriva lor.
2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în
fiecare caz în speţă şi poate, dacă este cazul, să ţină cont de
aranjamente şi înţelegeri financiare în ceea ce priveşte exercitarea
competenţei lor de către părţile interesate.
3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie
supravegheată pot, cu consimţămîntul părţilor interesate, să fie
interceptate şi autorizate în continuare în trimiterea lor, fie aşa cum
sunt, fie după ce stupefiantele sau substanţele psihotrope au fost
sustrase sau au fost înlocuite total sau parţial cu alte produse.
Articolul 12
Substanţe care sunt folosite în mod frecvent
în procesul fabricării ilicite de stupefiante
sau substanţe psihotrope
1. Părţile adoptă măsurile pe care le consideră adecvate pentru a
împiedica deturnarea substanţelor înscrise în tabelele I şi II, în
scopul fabricării ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope şi
cooperează între ele în acest scop.
2. Dacă o parte sau Organul sunt în posesia unor informaţii care
după părerea lor fac necesară înscrierea unei substanţe în tabelul I sau
tabelul II, ele adresează Secretarului General o notificare însoţită de
toate informaţiile pertinente pentru sprijinirea acestora. Procedura
expusă la paragrafele 2-7 ale prezentului articol se aplică, de
asemenea, atunci cînd o parte sau Organul sunt în posesia unor
informaţii care justifică radierea unei substanţe din tabelul I sau
tabelul II sau trecerea unei substanţe dintr-un tabel în altul.
3. Secretarul General comunică această notificare şi toate
informaţiile pe care le consideră adecvate părţilor, Comisiei, iar dacă
această notificare provine de la o parte, şi Organului. Părţile Comunică
Secretarului General observaţiile lor cu privire la notificare cît şi
toate informaţiile complementare de natură să ajute Organul să procedeze
la o evaluare, iar Comisia să se pronunţe.
4. Dacă Organul, ţinînd cont de amploarea, importanţa şi
diversitatea utilizărilor ilicite ale substanţei şi după ce a examinat
dacă ar fi posibil şi uşor de utilizat substanţele înlocuitoare, atît în
scopuri ilicite cît şi pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau
substanţe psihotrope, constată:
a) că substanţa este frecvent utilizată în fabricarea ilicită a unui
stupefiant sau a unei substanţe psihotrope; şi
b) că fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanţe
psihotrope, prin volumul şi prin amploarea lor creează probleme grave de
sănătate publică sau sociale justificînd astfel o acţiune pe plan
internaţional.
El comunică Comisiei o evaluare a substanţei, indicînd, mai ales,
efectele probabile ale includerii sale în tabelul I sau tabelul II, atît
asupra utilizărilor ilicite cît şi asupra fabricării ilicite, şi dacă
este cazul face recomandări cu privire la măsurile de control care ar fi
adecvate pentru evaluarea menţionată.
5. Comisia, ţinînd cont de observaţiile prezentate de către părţi şi
de observaţiile şi recomandările Organului a căror evaluare va fi
determinată pe plan ştiinţific şi luînd în mod cuvenit în considerare
toţi ceilalţi factori pertinenţi, poate decide, cu o majoritate de 2/3
dintre membrii săi, să înscrie o substanţă în tabelul I şi tabelul II.
6. Orice decizie luată de către Comisie în virtutea prezentului
articol este comunicată de către Secretarul General tuturor statelor şi
altor untăţi care sunt părţi la prezenta Convenţie sau li se conferă
dreptul să devină, cît şi Organului. Ea intră în vigoare definitiv
pentru fiecare parte la 180 de zile după data comunicării sale.
7. a) Deciziile luate de Comisie, în virtutea prezentului articol,
sunt supuse consiliului pentru revizuire, dacă una dintre părţi prezintă
o solicitare în cele 180 de zile ce urmează după data notificării lor.
Cererea trebuie să fie adresată Secretarului General şi însoţită de
toate informaţiile adecvate care o motivează.
b) Secretarul General comunică copia cererii şi informaţiilor
adecvate Comisiei, Organului şi tuturor părţilor, invitîndu-le să-şi
prezinte observaţiile în termen de 90 de zile. Toate observaţiile
primite sunt comunicate Consiliului.
c) Consiliul poate confirma sau anula decizia Comisiei. Decizia sa
este comunicată tuturor statelor şi altor entităţi, care sunt părţi la
prezenta Convenţie sau sunt pe cale să devină, Comisiei şi Organului.
8. a) Sub rezerva caracterului general al dispoziţiilor paragrafului
1 al prezentului articol şi dispoziţiilor Convenţiei din 1961,
Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971,
părţile iau măsurile pe care le cred de cuviinţă pentru a controla pe
teritoriul lor fabricarea şi distribuirea substanţelor înscrise în
tabelele I şi II;
b) În acest scop, părţile pot:
i) să exercite supravegherea tuturor persoanelor şi întreprinderilor
care se ocupă cu fabricarea şi distribuirea substanţelor menţionate;
ii) să supună unui regim de licenţă localurile şi stabilimentele în
care poate avea loc fabricarea sau distribuirea;
iii) să solicite ca titularii unei licenţe să obţină autorizaţii
pentru a se ocupa de operaţiile sus-menţionate;
iv) să împiedice acumularea de către fabricanţi şi distribuitori a
unor cantităţi din substanţele menţionate care să le depăşească pe cele
care solicită o funcţionare normală a întreprinderilor şi situaţiei
pieţei.
9. În ceea ce priveşte substanţele înscrise în tabelele I şi II,
fiecare parte ia măsrile următoare:
a) Ea stabileşte şi menţine un sistem de supraveghere a comerţului
internaţional cu substanţe incluse în tabelele I şi II în scopul de a
uşura detectarea operaţiunilor suspecte. Aceste sisteme de supraveghere
trebuie să fie puse în funcţiune în strînsă cooperare cu fabricanţii,
importatorii, vînzătorii en gros şi în detaliu care semnalează
autorităţilor competente comenzile şi operaţiile suspecte.
b) Ea prevede confiscarea oricărei substanţe înscrise în tabelele I
şi II dacă există suficiente dovezi că aceasta este destinată să
servească la fabricarea ilicită a unui stupefiant sau substanţe
psihotrope.
c) Ea informează, cît mai rapid posibil, autorităţile şi serviciile
competente ale părţilor interesate dacă există motive pentru a crede că
o substanţă înscrisă în tabelele I şi II este importată, exportată sau
în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanţe
psihotrope, mai ales furnizîndu-le informaţii asupra modalităţilor de
plată utilizate şi toate celelalte elemente esenţiale pe care se bazează
convingerea sa.
d) Ea solicită ca trimiterile care fac obiectul importurilor şi
exporturilor să fie corect marcate şi însoţite de documentele necesare.
Documente comerciale ca facturi, listă de marfă, documente de vamă, de
transport şi alte documente de expediţie trebuie să indice numele
substanţelor care fac obiectul importului sau exportului, aşa cum
figurează în tabelul I şi II, cantitatea importată sau exportată, cît şi
numele, adresa exportatorului, importatorului şi, atunci cînd este
cunoscută, cea a destinatarului.
e) Ea procedează astfel ca documentele vizate la alin. d) al
prezentului paragraf să fie păstrate cel puţin 2 ani şi ţinute la
dispoziţia autorităţilor competente pentru examinare.
10. a) În afara dispoziţiilor paragrafului 9 şi la cererea adresată
Secretarului General de partea interesată, fiecare parte de pe
teritoriul căreia o substanţă înscrisă în tabelul I trebuie exportată,
supraveghează ca, înaintea exportării, informaţiile de mai jos să fie
furnizate de către autorităţile competente, autorităţilor competente din
ţara importatoare:
i) numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi, atunci cînd
este cunoscut, cel al destinatarului;
ii) desemnarea substanţei aşa cum figurează în tabelul I;
iii) cantitatea de substanţă exportată;
iv) punctul de intrare şi data expedierii prevăzute;
v) toate celelalte informaţii reciproc convenite între părţi. ddas
l"la l LD .
b) Orice parte poate să adopte măsuri de control mai stricte sau mai
severe decît cele prevăzute în paragraful prezent, dacă ea consideră că
acest lucru este necesar sau de dorit.
11. Atunci cînd una dintre părţi furnizează informaţii celeilalte,
conform paragrafelor 9 şi 10 ale prezentului articol, ea poate solicita
părţii care le primeşte să păstreze caracterul confidenţial al oricărui
secret economic, industrial, comercial sau profesional sau procedeu
comercial pe care pot să-l conţină.
12. Fiecare parte furnizează anual Organului, în forma şi
modalitatea definite de aceasta şi utilizînd formulele care îi vor fi
furnizate, informaţii cu privire la:
a) cantităţile de substanţe înscrise la tabelele I şi II care au
fost confiscate şi dacă este cunoscută şi originea lor;
b) orice altă substanţă care nu este înscrisă în tabelele I şi II
dar care a fost identificată ca servind la fabricarea ilicită de
stupefiante sau substanţe psihotrope şi pe care partea o consideră ca
suficient de importantă pentru a fi propusă în atenţia Organului;
c) metodele de determinare şi fabricare ilicită.
13. Organul întocmeşte un raport anual către Comisie cu privire la
aplicarea prezentului articol, iar Comisia examinează periodic dacă
tabelele I şi II sunt adecvate şi competente.
14. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică nici la
preparatele farmaceutice, nici la alte preparate care conţin substanţele
înscrise în tabelul I sau tabelul II şi compuse astfel încît substanţele
menţionate să nu poată fi utilizate cu uşurinţă, nici extrase prin
mijloace uşor de aplicat.
Articolul 13
Materiale şi echipamente
Părţile iau măsurile pe care le consideră potrivite pentru a preveni
comerţul şi deturnarea de materiale şi echipamente în scopul producerii
sau fabricării de stupefiante şi substanţe psihotrope şi vor coopera în
acest scop.
Articolul 14
Măsuri care vizează eliminarea culturii ilicite de plante
din care se extrag stupefiante şi suprimarea cererii
ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope
1. Măsurile luate de către părţi, în virtutea prezentei Convenţii,
nu vor fi mai puţin stricte decît dispoziţiile aplicabile eliminării
culturii ilicite de plante care conţin stupefiante şi substanţe
psihotrope şi eliminării cererii ilicite de stupefiante şi substanţe
psihotrope în termenii dispoziţiei Convenţiei din 1961, a Convenţiei din
1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971. ak adk; ;kl; a;lkkl;
2. Fiecare parte ia măsurile adecvate pentru a împiedica pe
teritoriul său cultura ilicită de plante care conţin stupefiante sau
substanţe psihotrope ca macul opiaceu, arborele de coca şi planta de
cannabis şi pentru ale distruge pe cele care ar fi cultivate în mod
ilicit. Măsurile adoptate trebuie să respecte drepturile fundamentale
ale omului şi să ţină cont de utilizările ilicite tradiţionale - atunci
cînd asemenea utilizări sunt atestate de istorie - cît şi de protecţia
mediului.
3. a) Părţile pot coopera pentru a creşte eficienţa eforturilor care
vizează să elimine cultura ilicită. Această cooperare poate să comporte
mai ales, dacă este cazul, sprijinirea unei dezvoltări rurale integrate,
care să ducă la culturi de înlocuire viabile din punct de vedere
economic. Înainte de a aplica asemenea programe de dezvoltare rurală va
trebui să se ţină cont de factori ca: accesul pe piaţă, resursele
disponibile şi situaţia socio-economică. Părţile pot să cadă de acord cu
privire la alte măsuri adecvate de cooperare.
b) Părţile facilitează, de asemenea, schimbul de informaţii cu
caracter ştiinţific şi tehnic cît şi executarea lucrărilor de cercetare
cu privire la eliminarea culturii ilicite.
c) În situaţia cînd au frontiere comune, părţile vor depune eforturi
să coopereze cu programe de eliminare a culturii ilicite în zonele de
frontieră respective.
4. Părţile adoptă măsurile adecvate pentru suprimarea sau reducerea
cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, în scopul
reducerii suferinţelor omeneşti şi pentru a face să dispară incitaţiile
de ordin financiar la traficul ilicit. Aceste măsuri pot fi, mai ales,
fondate pe recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite, instituţiilor
specializate ale Naţiunilor Unite, ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii
şi alte organizaţii internaţionale competente şi pe schema
multidisciplinară completă adoptată de către Conferinţa internaţională
cu privire la abuzul şi traficul ilicit de droguri ţinută în 1987, în
măsura în care aceasta se referă la eforturile organismelor
guvernamentale şi neguvernamentale, cît şi la iniţiativa privată în
domeniul prevenirii, tratamentului şi readaptării. Părţile pot încheia
acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care vizează să
suprime sau să reducă cererea ilicită de stupefiante şi substanţe
psihotrope.
5. Părţile pot lua, de asemenea, măsurile necesare pentru
distrugerea rapidă sau utilizarea legală de stupefiante, substanţe
psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi II care au fost
îngheţate sau confiscate şi pentru care cantitatea din aceste substanţe,
certificate cu forme în regulă, să fie admisibile ca probă.
Articolul 15
Transportatori comerciali
1. Părţile iau măsurile adecvate pentru a se asigura că mijloacele
de transport exploatate de către transportorii comerciali nu servesc la
comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3;
aceste măsuri pot cuprinde încheierea unor aranjamente speciale cu
transportatorii comerciali.
2. Fiecare parte solicită transportatorilor comerciali să ia
precauţii rezonabile pentru a împiedica ca mijloacele lor de transport
să servească la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului
1 al art. 3. Aceste precauţii pot să se bazeze, mai ales, pe:
a) Dacă transportorul comercial îşi are stabilimentul său principal
pe teritoriul acestei părţi:
i) formarea de personal care să fie capabil să identifice
trimiterile sau persoanele suspecte;
ii) stimularea integrităţii personalului.
b) Dacă transportatorul comercial operează pe teritoriul acestei
părţi:
i) depunerea listelor de mărfuri înainte, de fiecare dată cînd acest
lucru este posibil;
ii) folosirea unor sigilii infalsificabile şi posibile de controlat
distinct.
iii) Informarea autorităţilor competente, în cel mai scurt timp
posibil, cu privire la orice circumstanţă suspectă care poate să fie
legată de comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu
paragraful 1 al art. 3.
3. Fiecare parte veghează ca, la punctele de intrare şi ieşire şi în
alte zone de control vamal, transportatorii comerciali şi autorităţile
competente să coopereze, în scopul împiedicării accesului neautorizat la
mijloacele de transport şi la încărcătură, să aplice măsurile de
securitate adecvate.
Articolul 16
Documentele comerciale şi marcajul exporturilor
1. Fiecare parte solicită ca expedierile licite de stupefiante şi
substanţe psihotrope destinate exportului să fie însoţite de documentele
necesare. În afară de faptul că expedierile trebuie să satisfacă
prescripţiile în materie de documentaţie, enunţate în art. 31 al
Convenţiei din 1961, în art. 31 al Convenţiei din 1961 cum apare ea
modificată şi în art. 12 al Convenţiei din 1971, documentele comerciale,
ca: facturile, listele de mărfuri, documentele vamale, de transport şi
alte documente de expediere, trebuie să indice denumirea stupefiantelor
şi substanţelor psihotrope care fac obiectul exporturilor şi aşa cum
figurează în tabelele pertinente al Convenţiei din 1961, Convenţiei din
1961 cum apare modificată şi Convenţiei din 1971, cantitatea exportată,
cît şi numele şi adresa exportatorului, importatorului şi, atunci cînd
este cunoscut, cel al destinatarului.
2. Fiecare parte va impune ca expedierile de stupefiante şi
substanţe psihotrope destinate exportului să nu fie marcate incorect.
Articolul 17
Traficul ilicit pe mare
1. Părţile cooperează, în măsura posibilă, pentru a pune capăt
traficului ilicit pe mare, în conformitate cu dreptul internaţional
maritim.
2. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă sub
pavilion sau care nu abordează nici un pavilion sau nu poartă nici o
înmatriculare se ocupă cu traficul ilicit poate solicita altor părţi să
o ajute pentru a pune capăt acestei utilizări. Părţile astfel solicitate
furnizează această asistenţă în limita mijloacelor de care ele dispun.
3. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă care
exercită libertatea de navigaţie, conform dreptului internaţional, şi
navigînd sub pavilion sau fiind înmatriculată la o altă parte se ocupă
cu traficul ilicit, poate să anunţe statul sub pavilionul căruia
navighează nava, să solicite confirmarea înmatriculării şi, dacă acest
lucru se confirmă, să ceară autorizaţia acestui stat pentru a lua
măsurile adecvate cu privire la această navă.
4. În conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3 sau tratatele în
vigoare dintre ele sau orice alte acorduri sau aranjamente încheiate
între aceste părţi, statul sub pavilionul căruia navighează nava poate
să autorizeze mai ales statul solicitat:
a) să inspecteze nava;
b) să viziteze nava;
c) dacă sunt descoperite probe ale participării la un trafic ilicit,
trebuie luate măsurile adecvate cu privire la navă, persoanele care se
găsesc la bord şi la încărcătură.
5. Atunci cînd iau o măsură în urma aplicării prezentului articol,
părţile interesate ţin cont de necesitatea de a nu leza securitatea
vieţii pe mare şi cea a navei şi încărcăturii sale şi să nu prejudicieze
interesele comerciale şi juridice ale statului de care depinde
pavilionul sau orice alt stat interesat.
6. Statul sub pavilionul căruia navighează nava poate, în măsura în
care este compatibil cu obligaţiile sale conform paragrafului 1 al
prezentului articol, să subordoneze autorizaţia sa condiţiilor fixate de
comun acord între ele şi statul solicitant, mai ales în ceea ce priveşte
responsabilitatea.
7. Fiecare parte va răspunde, fără întîrziere, oricărei solicitări
care îi este adresată de către o altă parte în scopul de a determina
dacă o navă sub pavilionul său este autorizată să navigheze şi la
cererile de autorizare prezentate în aplicarea paragrafului 3. În
momentul în care devine parte la prezenta Convenţie, fiecare stat
desemnează autoritatea sau, dacă este cazul, autorităţile care au
calitatea de a primi aceste cereri şi să răspundă la ele. În luna care
urmează acestei desemnări, Secretarul General notifică tuturor părţilor
autoritatea desemnată de fiecare dintre ele.
8. Partea care a luat una din măsurile prevăzute în prezentul
articol informează, fără întîrziere statul sub pavilionul căruia
navighează nava cu privire la rezultatele acestei măsuri.
9. Părţile vor avea în vedere încheierea de acorduri sau angajamente
bilaterale sau regionale, în scopul de a da curs dispoziţiilor
prezentului articol sau pentru a-i spori eficienţa.
10. Măsurile luate în aplicarea paragrafului 4 nu sunt executate
decît de navele de război sau aeronavele militare sau alte nave ori
aeronave care poartă vizibil o marcă exterioară şi sunt identificabile
ca fiind în serviciul statului.
11. Orice măsură luată pe baza prezentului articol va ţine cont,
conform dreptului internaţional maritim, de necesitatea de a nu impieta
asupra drepturilor şi obligaţiilor şi exercitării competenţei statelor
riverane, nici de a leza aceste drepturi, obligaţii sau competenţe.
Articolul 18
Zone libere şi porturi libere
1. Părţile vor aplica, pentru a pune capăt traficului ilicit de
stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi
II în zonele libere şi porturile libere, măsuri care nu sunt mai puţin
stricte decît cele pe care le aplică în alte părţi ale teritoriului lor.
2. Părţile vor depune eforturi pentru:
a) a supraveghea mişcarea mărfurilor şi persoanelor în porturile
libere şi zonele libere şi, în acest scop, vor da permisiunea
autorităţilor competente să procedeze la vizitarea încărcăturii şi
navelor care intră şi ies, inclusiv navelor de croazieră şi pescuit, cît
şi aeronavelor şi vehiculelor şi, atunci cînd este cazul, să
percheziţioneze membrii echipajului şi pasagerii, cît şi bagajul
acestora;
b) a stabili şi a menţine un sistem care permite decelarea
expedierilor suspectate de a conţine stupefiante, substanţe psihotrope
sau substanţe înscrise în tabelul I şi II, care intră sau ies din zonele
şi porturile libere;
c) a stabili şi a menţine sisteme de supraveghere în bazinele şi
depozitele portuare, cît şi în aeroporturi şi posturile de frontieră, în
zonele libere şi porturile libere.
Articolul 19
Utilizarea serviciilor poştale
1. În executarea obligaţiilor care decurg din Convenţiile Uniunii
Poştale Universale şi conform cu principiile fundamentale ale sistemelor
lor juridice interne, părţile iau măsuri pentru a pune capăt utilizării
serviciilor poştale în scopul traficului ilicit şi cooperează între ele
în acest scop.
2. Măsurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol cuprind
mai ales:
a) acţiunea coordonată pentru prevenirea şi reprimarea utilizării
serviciilor poştale în scopul traficului ilicit;
b) adoptarea şi elaborarea de către serviciile de detectare şi
reprimare însărcinate cu aceasta a unor tehnici de investigare şi
control, care trebuie să permită decelarea în trimiterile poştale a
expedierilor ilicite de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe
înscrise în tabelele I şi II;
c) măsurile legislative care permit recurgerea la mijloacele
adecvate pentru a strînge probele necesare pentru urmăririle judiciare.
Articolul 20
Informaţii care trebuie furnizate de către părţi
1. Părţile furnizează Comisiei, prin intermediul Secretarului
General, informaţii cu privire la aplicarea prezentei Convenţii pe
teritoriul lor, şi în special:
a) textul legilor şi reglementărilor promulgate pentru aplicarea
prezentei Convenţii;
b) detalii cu privire la traficul ilicit, care decurg din competenţa
lor şi pe care ele le consideră importante deoarece aceste cazuri relevă
tendinţe noi, indicînd cantităţile despre care este vorba, sursele din
care provin substanţele sau metodele utilizate de către persoanele care
se ocupă cu traficul ilicit.
2. Părţile furnizează aceste informaţii în modul fixat de Comisie şi
la datele precizate de aceasta.
Articolul 21
Funcţiile Comisiei
Comisia este însărcinată să examineze toate problemele care se
referă la scopurile prezentei Convenţii, şi în special:
a) pe baza informaţiilor prezentate de către părţi în conformitate
cu art. 20, Comisia urmăreşte punerea în aplicare a prezentei Convenţii;
b) Comisia poate face sugestii şi recomandări generale, fondate pe
examinarea informaţiilor obţinute de către părţi;
c) Comisia poate supune în atenţia Organului toate problemele care
pot să se refere la funcţiile acesteia;
d) Comisia ia măsurile pe care le crede de cuviinţă în ceea ce
priveşte orice problemă care-i este prezentată de către Organ în
aplicarea paragrafului 1 b) al art. 22;
e) Comisia poate, conform procedurilor enunţate în art. 12, să
modifice tabelele I şi II;
f) Comisia poate supune în atenţia statelor nepărţi deciziile şi
recomandările pe care ea le adoptă în virtutea prezentei Convenţii,
pentru ca acestea să ia măsurile în consecinţă.
Articolul 22
Funcţiile Organului
1. Fără a prejudicia funcţiile ce-i revin Comisiei în baza art. 21
şi sub rezerva funcţiilor care-i revin Organului şi Comisiei, în temeiul
Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi
Convenţiei din 1971:
a) Dacă după examinarea informaţiilor de care dispune Organul,
Secretarul General sau Comisia sau a informaţiilor comunicate de către
organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organul are motive să
creadă că nu corespunde scopurilor prezentei Convenţii în domeniile care
ţin de competenţa sa, el poate invita partea sau părţile să furnizeze
toate informaţiile pertinente.
b) În ceea ce priveşte art. 12, 13 şi 16:
i) după ce a acţionat conform alin. a) al prezentului paragraf,
Organul poate, dacă consideră necesar, să solicite părţii interesate să
ia măsurile corectoare care, datorită circumstanţelor, par a fi necesare
pentru a asigura executarea dispoziţiilor art. 12, 13 şi 16;
ii) înainte de a acţiona conform cu alin. iii) de mai jos, Organul
va considera ca fiind confidenţiale comunicările pe care le va schimba
cu partea interesată în virtutea alineatelor precedente;
iii) dacă el constată că partea interesată nu a luat măsurile
corectoare pe care ea a fost invitată să le ia conform alineatului
prezent, Organul poate supune în atenţia părţilor, consiliului şi
Comisiei această problemă. Orice raport publicat în virtutea prezentului
alineat va conţine, deasemenea, avizul părţii interesate dacă aceasta o
solicită.
2. Părţile vor fi invitate să se facă reprezentate la şedinţele
Organului în cursul cărora va trebui examinată chestiunea în care este
direct interesat în aplicarea prezentului articol.
3. În cazurile în care o decizie a Organului adoptată în virtutea
prezentului articol nu este unanimă, trebuie expusă şi opinia
minorităţii.
4. Deciziile Organului în baza prezentului articol trebuie să fie
luate cu o majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor Organului.
5. În exercitarea funcţiilor care îi revin în virtutea alin. a) al
paragrafului 1 al prezentului articol, Organul va prezenta caracterul
confidenţial al tuturor informaţiilor pe care le va putea avea.
6. Îndeplinirea tratatelor sau acordurilor încheiate între părţi
conform dispoziţiilor prezentei Convenţii nu decurge din
responsabilitatea care-i revine Organului în virtutea prezentului
articol.
7. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică diferendelor dintre
părţi, depinzînd de dispoziţiile art. 32.
Articolul 23
Rapoartele Organului
1. Organul stabileşte un raport anual cu privire la activităţile
sale, în care el analizează informaţiile de care dispune, raportînd în
cazurile în care este necesar explicaţiile eventuale care sunt date de
către părţi sau care le sunt solicitate şi formulînd toate observaţiile
şi recomandările pe care doreşte să le facă. Organul poate stabili
rapoarte suplimentare, dacă consideră necesar. Rapoartele sunt
prezentate Consiliului prin intermediul Comisiei, care poate formula
toate observaţiile pe care le consideră oportune.
2. Rapoartele Organului sunt comunicate părţilor şi publicate
ulterior de către Secretarul General. Părţile trebuie să permită
distribuirea lor fără restricţii. e;wqi epiweoewi l;kkl;
Articolul 24
Aplicarea unor măsuri mai severe
decît cele cerute de către prezenta Convenţie
Părţile pot adopta măsuri mai stricte sau mai severe decît cele
prevăzute de către prezenta Convenţie, dacă ele consideră necesar
aceasta, pentru a preveni sau elimina traficul ilicit.
Articolul 25
Nederogarea de la drepturile şi obligaţiile
care decurg din tratatele anterioare
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu derogă nici un drept sau
obligaţie pe care Convenţia din 1961, Convenţia din 1961 cum apare ea
modificată sau Convenţia din 1971 le recunosc sau impun părţilor la
prezenta Convenţie.
Articolul 26
Semnarea
Prezenta Convenţie va fi deschisă, între 20 decembrie 1988 şi 20
februarie 1989 la Oficiul Naţiunilor Unite de la Viena şi apoi, pînă la
20 decembrie 1989, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New
York, spre semnare:
a) de către toate statele;
b) de Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru
Namibia;
c) de organizaţiile regionale pentru integrarea economică, care sunt
competente în materie de negociere, încheiere şi aplicare a acordurilor
internaţionale relative la problemele care fac obiectul prezentei
Convenţii; referirile din Convenţia cu privire la părţi, state sau
servicii naţionale sunt aplicabile acestor organizaţii în limita
competenţei lor.
Articolul 27
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau actul
de confirmare oficială
1. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării sau
aprobării Statelor şi Namibiei, reprezentată de către Consiliul
Naţiunilor Unite pentru Namibia şi unui act de confirmare oficială a
organizaţiilor regionale de integrare economică, vizate la alin. c) al
art. 26. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare şi
instrumentele relative la actele de confirmare oficială vor fi depuse pe
lîngă Secretarul General.
2. În instrumentele lor de confirmare oficială, organizaţiile
regionale de integrare economică vor preciza sfera competenţei lor
asupra domeniilor care decurg din prezenta Convenţie. Pe de altă parte,
aceste organizaţii îl vor informa pe Secretarul General cu privire la
orice modificare adusă sferei competenţei lor în domeniile care decurg
din Convenţie.
Articolul 28
Aderarea
1. Prezenta Convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat,
Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru
Namibia şi organizaţiilor regionale de integrare economică vizate la
alin. c) al art. 26. Aderarea se va efectua prin depunerea unui
instrument de aderare pe lîngă Secretarul General.
2. În instrumentele lor de aderare organizaţiile regionale de
integrare economică vor preciza sfera competenţei lor asupra domeniilor
care decurg din prezenta Convenţie. Pe de altă parte, aceste organizaţii
vor informa pe Secretarul General de orice modificare adusă sferei
competenţei lor asupra domeniilor care decurg din Convenţie.
Articolul 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi care va urma
datei de depunere pe lîngă Secretarul General a celui de-al douăzecilea
instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către state
sau Namibia, reprezentată de Consiliul pentru Namibia.
2. Pentru fiecare dintre state şi pentru Namibia, reprezentată de
către Consiliul pentru Namibia, care vor ratifica, accepta sau aproba
prezenta Convenţie sau vor adera după depunerea celui de-al douăzecilea
instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Convenţia va
intra în vigoare în a 90-a zi după depunerea instrumentului său de
ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
3. Pentru fiecare organizaţie regională de integrare economică
vizată la alin. c) al art. 26 care va depune un instrument relativ la un
act de confirmare oficială sau un instrument de aderare, Convenţia va
intra în vigoare la ultima dată din cele două date următoare: a 90-a zi
după depunerea menţionată sau data la care Convenţia va intra în vigoare
în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.
Articolul 30
Denunţarea
1. Orice parte va putea denunţa prezenta Convenţie, în orice moment,
printr-o notificare scrisă adresată Secretarului General.
2. Denunţarea se va aplica pentru partea interesată la un an după
data la care va fi primită notificarea de către Secretarul General.
Articolul 31
Amendamente
1. Orice parte poate propune un amendament la prezenta Convenţie.
Textul amendamentului menţionat şi raţiunile care îl motivează sunt
comunicate de către această parte Secretarului General, care le
transmite altor părţi şi se interesează dacă acceptă amendamentul
propus. Dacă textul unui amendament astfel distribuit nu a fost respins
de către nici o parte, în cele 24 de luni care urmează după comunicarea
sa, amendamentul menţionat este considerat ca fiind acceptat şi intră în
vigoare pentru fiecare parte la 90 de zile după ce această parte a depus
pe lîngă Secretarul General un document care exprimă consimţămîntul său
de a fi obligată de către acest amendament.
2. Dacă un amendament a fost respins de către una dintre părţi,
Secretarul General începe consultările cu părţile şi, la cererea
majorităţii, aduce această problemă, cît şi orice observaţie prezentată
de către părţi, la cunoştinţa Consiliului care poate decide reunirea
unei conferinţe, conform paragrafului 4 al art. 62 al Cartei Naţiunilor
Unite. Orice amendament care rezultă în urma unei asemenea conferinţe
este consemnat într-un protocol. Părţile care consimt să fie obligate de
către acest protocol trebuie să-l informeze de urgenţă pe Secretarul
General.
Articolul 32
Reglementarea deferendelor
1. Dacă între două sau mai multe părţi apare un diferend cu privire
la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, părţile se consultă
în scopul reglării acestui diferend pe calea negocierii, anchetei,
medierii, concilierii, arbitrajului sau recurgerii la organismele
regionale, pe cale judecătorească sau prin alte mijloace paşnice alese
de către acestea.
2. Orice diferend de această natură care nu poate fi reglementat
prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol este
supus, pentru luarea unei decizii, Curţii Internaţionale de Justiţie la
cererea oricăruia dintre statele părţi la diferend.
3. Dacă o organizaţie regională de integrare economică, vizată la
alin. c) al art. 26 este parte la un diferend care nu poate fi
reglementat în modul prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, ea
poate, prin intermediul unui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor
Unite, să solicite consiliul să ceară un aviz consultativ Curţii
Internaţionale de Justiţie în virtutea art. 65 al Statutului Curţii,
aviz care va fi considerat ca decisiv.
4. Fiecare stat, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau
aprobării prezentei Convenţii ori aderării, sau fiecare organizaţie
regională de integrare economică, în momentul semnării, depunerii unui
act de confirmare formală sau adeziunii poate declara că nu se consideră
obligată prin dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol.
Celelalte părţi nu sunt obligate, conform dispoziţiilor paragrafelor 2
şi 3, faţă de partea care a făcut o asemenea declaraţie.
5. Orice parte care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 4
al prezentului articol poate, în orice moment, să retragă această
declaraţie printr-o notificare adresată Secretarului General.
Articolul 33
Texte autentice
Textele în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi
rusă ale prezentei Convenţii au aceeaşi valoare.
Articolul 34
Depozitarul
Secretarul General este depozitarul prezentei Convenţii.
Pe baza celor de mai sus, subsemnaţii împuterniciţi în cuvenită
formă au semnat prezenta Convenţie.
Întocmită la Viena, într-un exemplar original, la 20 decembrie 1988.
AnexĂ
Tabelul I Tabelul II
----------------------------------------------------------------------
Acid lisergic Acetonă
Efedrină Acid antranilic
Ergometrină Acid fenilacetic
Ergotamină Anhidridă acetică
1-Fenil-propan-2-onă Eter etilic
Pseudoefedrină Piperidină
----------------------------------------------------------------------
Sărurile substanţelor înscrise Sărurile substanţelor înscrise
în prezentul tabel - în toate în prezentul tabel - în toate
cazurile în care existenţa cazurile în care existenţa
acestor săruri este posibilă. acestor săruri este posibilă.