Convenţia penală din 27.01.99 cu privire la corupţie

Notă: Ratificată prin Legea nr.428-XV din 30.10.03 Convenţia penală cu privire la corupţie din 27.01.1999 Buletinul Curţii Supreme de Justiţie, 2003, nr.12, pag.13 * * * Preambul Statele membre ale Consiliului Europei şi alte state semnatare ale prezentei Convenţii, Considerînd că scopul Consiliului Europei îl constituie realizarea unei unităţi mai strînse între membrii săi, Recunoscînd importanţa consolidării cooperării cu alte state semnatare ale prezentei Convenţii, Fiind convinse de necesitatea promovării, în mod prioritar, a unei politici penale comune în vederea protecţiei societăţii împotriva corupţiei, prin adoptarea unei legislaţii potrivite şi a unor măsuri preventive adecvate, Subliniind că corupţia constituie o ameninţare pentru preeminenţa dreptului, democraţie şi drepturile omului, subminează principiile bunei administrări, echităţii şi justiţiei sociale, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi periclitează stabilitatea instituţiilor democratice şi temelia morală a societăţii; Fiind convinse că eficacitatea luptei împotriva corupţiei trece printr-o cooperare internaţională penală intensivă, rapidă şi adaptată în materie penală; Apreciind dezvoltarea recentă, ce contribuie la ameliorarea conştientizării şi cooperării la nivel internaţional în lupta împotriva corupţiei prin acţiunile întreprinse de către Naţiunile Unite, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Statelor Americane, OCCE şi Uniunea Europeană; Ţinînd cont de Programul de acţiuni împotriva corupţiei, adoptat de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în noiembrie 1996, care rezultă din recomandările celei de-a XIX-a Conferinţe a Miniştrilor Europeni ai Justiţiei (La Valetta, 1994); Menţionînd în acest context importanţa participării Statelor nemembre la activităţile Consiliului Europei împotriva corupţiei şi apreciind contribuţia lor preţioasă în aplicarea Programului de acţiune împotriva corupţiei; Menţionînd de asemenea că Rezoluţia nr.1 adoptată de către Miniştrii europeni ai Justiţiei în cadrul celei de-a XXI-a Conferinţe (Praga, 1997) apelează la punerea rapidă în aplicare a Programului de acţiune împotriva corupţiei şi recomandă, în special, elaborarea unei convenţii penale cu privire la corupţie, prevăzînd incriminarea coordonată a infracţiunilor de corupţie, o cooperare intensă pentru urmărirea unor astfel de infracţiuni şi un mecanism de supraveghere eficient deschis Statelor membre şi Statelor nemembre pe picior de egalitate; Menţionînd dorinţa Şefilor de Stat şi de Guvern ai Consiliului Europei care au decis, în cadrul celui de-al Doilea Summit care s-a desfăşurat la Strasbourg la 10 şi 11 octombrie 1997, să caute răspunsuri comune contra sfidărilor puse prin extinderea corupţiei şi au adoptat un Plan de acţiune cu privire la promovarea cooperării în lupta împotriva corupţiei, incluzînd şi relaţiile sale cu crima organizată şi spălarea banilor, împuterniceşte Comitetul Miniştrilor, în special să finalizeze în timp util lucrările de elaborare a instrumentelor juridice internaţionale, conform Programului de acţiune împotriva corupţiei; Considerînd de asemenea că Rezoluţia (97)24 referitoare la 20 de principii fundamentale pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de către Comitetul Miniştrilor cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni, pune în evidenţă necesitatea de a finaliza în timp util elaborarea instrumentelor juridice internaţionale pentru executarea Programului de acţiune împotriva corupţiei; Ţinînd cont de Rezoluţia (98)7 cu privire la autorizarea creării Acordului parţial lărgit care stabileşte "Grupul de State împotriva Corupţiei - GRECO" adoptată în cadrul celei de-a 102-a sesiuni a Comitetului Miniştrilor, la 4 mai 1998, ce are drept scop ameliorarea capacităţii membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei prin supravegherea punerii în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu, Au convenit asupra celor ce urmează: CAPITOLUL I Terminologie Articolul 1. Terminologie În scopurile prezentei Convenţii: a) expresia "agent public" este interpretată cu referire la definiţia de "funcţionar", "funcţionar public", "primar", "ministru" sau "judecător" în dreptul naţional al Statului în care persoana în cauză exercită această funcţie şi acea care este folosită în dreptul său penal; b) termenul "judecător" care figurează în alineatul susmenţionat cuprinde membrii procuraturii şi persoanele care exercită funcţii judiciare; c) în cazul urmăririlor cu implicarea unui agent public al altui Stat, Statul care urmăreşte nu poate să aplice definiţia de agent public decît în măsura în care această definiţie este compatibilă cu dreptul său naţional; d) "persoană juridică" se mai zice la orice entitate care are acest statut în virtutea dreptului naţional aplicabil, excepţie făcută de statele ori de alte entităţi publice în exerciţiul prerogativelor lor de putere publică şi de organizaţii internaţionale publice. CAPITOLUL II Măsuri care pot fi luate la nivel naţional Articolul 2. Corupţia activă a agenţilor publici naţionali Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, conform dreptului său intern, în cazul cînd actul a fost comis intenţionat, faptul de a propune, oferi sau de a da, direct sau indirect, orice avantaj nedatorat unui agent public, pentru el însuşi sau pentru altcineva pentru ca el să înfăptuiască sau să se abţină să înfăptuiască un act în exerciţiul funcţiunii lor. Articolul 3. Corupţia pasivă a agenţilor publici naţionali Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală în conformitate cu dreptul său intern, actele comise intenţionat, atunci cînd unul din agenţii săi publici solicită ori primeşte, direct sau indirect, orice avantaj nedatorat pentru el însuşi sau pentru oricine altcineva sau acceptă oferirea acestuia sau promisiunea de a îndeplini sau de a se abţine de la îndeplinirea unui act în exerciţiul funcţiunilor lor. Articolul 4. Corupţia membrilor adunărilor publice naţionale Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele vizate în articolele 2 şi 3 atunci cînd ele implică orice persoană membră a unei oarecare adunări naţionale care este înzestrată cu împuterniciri legislative sau administrative. Articolul 5. Corupţia agenţilor publici străini Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele vizate în articolele 2 şi 3, atunci cînd ele implică un agent public al oricărui alt stat. Articolul 6. Corupţia membrilor adunărilor publice străine Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele vizate în articolele 2 şi 3, atunci cînd ele implică orice persoană membră a unei oarecare adunări publice care exercită puteri legislative administrative ale oricărui alt stat. Articolul 7. Corupţia activă în sectorul privat Fiecare Parte adoptă măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, în cazul cînd actul a fost comis intenţionat, în cadrul unei activităţi comerciale, faptul de a promite, de a oferi sau de a da, direct sau indirect, orice avantaj nedatorat oricărei persoane care conduce sau este angajat în cadrul unei entităţi din sectorul privat, pentru ea însăşi sau pentru altcineva pentru ca persoana să înfăptuiască sau să se abţină de la înfăptuirea unui act de violare a îndatoririlor sale. Articolul 8. Corupţia pasivă în sectorul privat Fiecare Parte adoptă măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, în cazul cînd actul a fost comis intenţionat, în cadrul unei activităţi comerciale, acţiunea de solicitare sau primire, direct sau indirect, sau prin intermediul unei terţe persoane, a unui avantaj nedatorat sau să accepte oferirea sau promisiunea, pentru ea însăşi sau pentru oricine altcineva, pentru ca ea să înfăptuiască sau să obţină de la înfăptuirea unui act de violare a îndatoririlor sale, pentru orice persoană care conduce sau lucrează pentru o entitate a sectorului privat. Articolul 9. Corupţia funcţionarilor internaţionali Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele menţionate în articolele 2 şi 3, atunci cînd ele implică orice persoană care este funcţionar sau agent contractual, în sensul statutului de agent, a oricărei organizaţii publice internaţionale sau supranaţionale la care Partea este membră, precum şi orice persoană, fie ea separată ori nu de o astfel de organizaţie, care exercită funcţii ce corespund aşa-numiţilor funcţionari sau agenţi. Articolul 10. Corupţia membrilor adunărilor parlamentelor internaţionale Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele vizate în articolul 4, atunci cînd ele implică orice persoană membră a unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale sau supranaţionale la care Partea este membră. Articolul 11. Corupţia judecătorilor şi agenţilor curţii internaţionale Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele menţionate în articolele 2 şi 3, atunci cînd ele implică orice persoană care exercită funcţii judiciare la o curte internaţională a cărei competenţă este acceptată de către Parte sau orice funcţionar la grefa unei astfel de curţi. Articolul 12. Traficul de influenţă Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri care se manifestă necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenţionat, faptul de a propune, de a oferi sau de a da, direct sau indirect, orice avantaj nedatorat ca remunerare oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influenţă asupra luării deciziei de către oricare persoană vizată în articolele 2, 4-6 şi 9-11, fie că avantajul nedatorat este pentru el însuşi sau pentru altcineva, precum şi faptul de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta sau promisiunea în calitate de remunerare pentru aşa-numita influenţă, fie că influenţa să fie sau nu exercitată, sau că influenţa presupusă a produs sau nu rezultatul scontat. Articolul 13. Spălarea veniturilor provenite din delictele de corupţie Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, actele menţionate în Convenţia Consiliului Europei cu privire la spălarea, depistarea, reţinerea şi confiscarea produselor infracţiunilor (STE nr.141), art.6, paragrafele 1 şi 2, în condiţiile prevăzute de ea, atunci cînd infracţiunea principală este constituită din una din infracţiunile stabilite în virtutea articolelor 2-12 ale prezentei Convenţii, în măsura în care Partea nu a formulat rezerve sau declaraţii cu privire la aceste infracţiuni sau nu consideră aceste infracţiuni ca infracţiuni grave în raport cu legislaţia cu privire la spălarea banilor. Articolul 14. Infracţiuni de contabilitate Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru stabilirea unei infracţiuni susceptibile de sancţiuni penale sau altor tipuri de sancţiuni, în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd ele sînt comise intenţionat, actele sau lacunele următoare, menite să comită, ascuns sau deghizat infracţiuni vizate în articolele 2-12, în măsura în care Partea nu a formulat rezerve sau declaraţii: a) de a stabili sau de a utiliza o factură sau oricare alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false sau incomplete; b) de a omite, în mod ilicit, contabilizarea unei plăţi. Articolul 15. Acte de participare Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare de a stabili drept infracţiune penală, în conformitate cu dreptul său intern, orice act de complicitate la una din infracţiunile penale stabilite în virtutea prezentei Convenţii. Articolul 16. Imunitate Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc prejudicii materiale sau morale atît dispoziţiilor oricărui tratat, protocol sau statut, cît şi textelor de aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunităţii. Articolul 17. Competenţa 1) Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru stabilirea competenţei sale faţă de o infracţiune penală stabilită în virtutea articolelor 2-14 ale prezentei Convenţii, atunci cînd: a) infracţiunea este comisă în întregime sau parţial pe teritoriul său; b) autorul infracţiunii este unul din cetăţenii săi, unul din agenţii publici sau unul din membrii adunărilor publice naţionale; c) infracţiunea implică unul din agenţii săi publici sau membrii adunărilor sale publice naţionale sau orice persoană vizată în articolele 9-11, care este în acelaşi timp unul din cetăţenii săi. 2) Fiecare Stat, la momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, poate adresa Secretarului General al Consiliului Europei o declaraţie, prin care să precizeze că el îşi asumă dreptul să nu aplice, sau să nu aplice decît în cazuri sau condiţii specifice, normele de competenţă definite în paragrafele 1 b) şi c) ale prezentului articol sau a unei oarecare părţi a acestor paragrafe. 3) Atunci cînd o Parte a folosit posibilitatea de rezervă revăzută în paragraful 2 al prezentului articol, ea adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenţei sale faţă de infracţiunile penale, stabilite în virtutea prezentei Convenţii, în cazul cînd autorul presupus al infracţiunii este prezent pe teritoriul său şi nu poate să fie extrădat altei Părţi doar din cauza cetăţeniei sale, după o cerere de extrădare. 4) Prezenta Convenţie nu exclude exercitarea de către o parte a oricărei competenţe penale stabilite în conformitatea cu dreptul său intern. Articolul 18. Responsabilitatea persoanelor juridice 1. Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi reţinute pentru infracţiunile de corupţie activă, de trafic de influenţă şi pentru spălarea capitalului stabilit în virtutea prezentei Convenţii, atunci cînd ele sînt comise de către orice persoană fizică, care activează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercită o funcţie de răspundere în cadrul ei, în baza: - unei puteri de reprezentare a persoanei juridice; sau - unei autorităţi pentru a lua hotărîri în numele persoanei juridice; sau - unei autorităţi pentru exercitarea unui control în cadrul persoanei juridice; precum şi participarea unei astfel de persoane în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracţiunilor menţionate mai sus. 2. Făcînd abstracţie de cazurile deja prevăzute în paragrafele 1, fiecare Parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere, atunci cînd lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice vizate în paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infracţiunilor menţionate în paragraful 1 la contul aşa-numitei persoane juridice de către o persoană fizică aflată sub autoritatea sa. 3. Responsabilitatea persoanei juridice în virtutea paragrafelor 1 şi 2 nu exclude urmărirea penală împotriva persoanelor fizice autoare, instigatoare sau complice la infracţiunile menţionate în paragraful 1. Articolul 19. Sancţiuni şi măsuri 1. Ţinînd cont de gravitatea infracţiunilor penale stabilite în virtutea prezentei Convenţii, fiecare Parte prevede, referitor la infracţiunile stabilite conform articolelor 2-14, sancţiuni şi măsuri eficiente, potrivite şi de descurajare incluzînd, atunci cînd ele sînt comise de către persoane fizice, sancţiuni privative de libertate care pot duce la extrădare. 2. Fiecare Parte se asigură că în caz de responsabilitate stabilită în virtutea articolului 18, paragrafelor 1 şi 2, persoanele juridice să fie susceptibile de sancţiuni eficiente, potrivite şi de descurajare, penale sau nepenale, inclusiv sancţiuni pecuniare. 3. Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a-i permite confiscarea sau alt mod de lipsire de instrumente şi produse ale infracţiunilor penale stabilite în virtutea prezentei Convenţii, sau de bunuri a căror valoare corespunde acestor produse. Articolul 20. Autorităţi specializate Fiecare Parte adoptă măsuri necesare pentru a abilita persoane sau entităţi să se specializeze în lupta împotriva corupţiei. Ele vor dispune de independenţă necesară, în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al Părţii, pentru a putea exercita funcţiunile lor eficient şi liber de orice presiune ilicită. Părţile supraveghează ca personalul aşa-numitelor entităţi să dispună de o instruire şi de resurse financiare adecvate funcţiilor pe care ele le exercită. Articolul 21. Cooperare între autorităţi naţionale Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că autorităţile publice, precum şi orice agent public, cooperează, în conformitate cu dreptul naţional, cu autorităţile obligate să cerceteze şi să urmărească infracţiunile penale: a) informînd autorităţile în cauză, la iniţiativa lor proprie, atunci cînd există motive rezonabile de a considera că una din infracţiunile penale stabilite în virtutea articolelor 2-14 a fost comisă; sau b) furnizînd, la cerere, autorităţilor în cauză toate informaţiile necesare. Articolul 22. Protecţia colaboratorilor de justiţie şi a martorilor Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a asigura o protecţie eficientă şi convenabilă: a) persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile penale stabilite în virtutea articolelor 2-14, care colaborează într-un alt mod cu autorităţile obligate să cerceteze sau să urmărească; b) martorilor care fac o depoziţie referitoare la astfel de infracţiuni. Articolul 23. Măsuri care vizează facilitarea colectării dovezilor şi sechestrarea produselor 1. Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicii speciale de investigare conform legislaţiei naţionale, care sînt necesare pentru a facilita colectarea dovezilor cu privire la infracţiunile penale stabilite în virtutea articolelor 2-14 şi să le permită să identifice, să cerceteze, să îngheţe şi să sechestreze instrumentele şi produsele corupţiei ori a bunurilor a căror valoare corespunde acestor produse, capabile să formeze obiectul măsurilor stipulate în paragraful 3 al articolului 19 al prezentei Convenţii. 2. Fiecare Parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a conferi tribunalelor sale sau altor autorităţi competente, dreptul de a ordona comunicarea sau sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale pentru a pune în aplicare măsurile vizate în paragraful 1 al prezentului articol. 3. Secretul bancar nu constituie un obstacol pentru măsurile definite în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol. CAPITOLUL III Supravegherea aplicării Articolul 24. Supravegherea Grupul de State împotriva Corupţiei (GRECO) asigură punerea în aplicare a prezentei Convenţii de către Părţi. CAPITOLUL IV Cooperare internaţională Articolul 25. Principii generale şi măsuri aplicabile la cooperarea internaţională 1. Părţile cooperează unele cu altele, în conformitate cu dispoziţiile instrumentelor internaţionale adecvate cooperării internaţionale în materie penală sau cu aranjamentele stabilite în baza legislaţiilor uniforme sau reciproce şi dreptului lor naţional, într-o măsura cît mai larg posibilă, în scopurile cercetărilor şi procedurilor referitoare la infracţiunile penale care se relevă din cîmpul de aplicare al prezentei Convenţii. 2. În cazul cînd nici un instrument sau un aranjament printre cele vizate în paragraful 1 de mai sus nu este în vigoare pentru Părţi, se aplică articolele 26-31 ale prezentului capitol. 3. Articolele 23-31 ale prezentului capitol se aplică de asemenea atunci cînd ele sînt mai favorabile decît dispoziţiile din instrumentele internaţionale sau aranjamentele vizate în paragraful 1 de mai sus. Articolul 26. Ajutor reciproc 1. Părţile acordă ajutor reciproc cel mai larg posibil pentru a examina fără întîrziere cererile parvenite din partea autorităţilor care au dreptul, în virtutea legilor lor naţionale, să ancheteze sau să urmărească infracţiunile penale relevate în cîmpul de aplicare al prezentei Convenţii. 2. Ajutorul reciproc menţionat în paragraful 1 al prezentului articol poate fi refuzat dacă Partea reclamată consideră că satisfacerea cererii ar fi de natură să aducă prejudicii materiale sau morale intereselor lor fundamentale, suveranităţii naţionale, securităţii naţionale sau ordinii publice. 3. Părţile nu ar putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul lor de a coopera în virtutea prezentului capitol. Atunci cînd dreptul său intern o cere, o Parte poate să pretindă că o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizată, fie de către un judecător, fie de către o altă autoritate judiciară, inclusiv procuratura, aceste autorităţi acţionînd în materie de infracţiuni penale. Articolul 27. Extrădarea 1. Infracţiunile penale din cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii sînt considerate incluse în orice tratat de extrădare în vigoare între Părţi drept infracţiuni ce permit extrădarea. Părţile se angajează să includă infracţiunile ce permit extrădarea în orice tratat de extrădare pe care ele îl vor încheia. 2. Dacă o Parte care condiţionează extrădarea cu existenţa unui tratat, primeşte o cerere de extrădare din partea unei Părţi cu care ea nu a încheiat un asemenea tratat, ea poate considera prezenta Convenţie ca bază legală de extrădare pentru toate infracţiunile stabilite conform prezentei Convenţii. 3. Părţile care nu condiţionează extrădarea la existenţa unui tratat recunosc infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta convenţie drept infracţiuni ce permit extrădarea. 4. Extrădarea este condiţionată de prevederile dreptului intern al Părţii reclamate sau prin tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv motivele pentru care Partea reclamată poate refuza extrădarea. 5. Dacă extrădarea cerută pe motivul unei infracţiuni stabilite conform prezentei Convenţii este refuzată numai în baza cetăţeniei persoanei care constituie obiectul cererii, sau pentru că Partea reclamată se consideră competentă în speţă, Partea reclamată prezintă procesul autorităţilor sale competente, în scopul de urmărire, cu condiţia că alte dispoziţii au fost convenite cu Partea reclamantă şi o informează în timp util de rezultatul definitiv. Articolul 28. Informaţii spontane Fără a renunţa la propriile sale investigaţii sau proceduri, o Parte poate, fără cerere prealabilă să comunice unei alte Părţi informaţii factologice atunci cînd ea consideră că divulgarea aşa-numitor informaţii ar fi în stare să ajute Părţii beneficiare să înceapă sau să efectueze investigaţii sau urmăriri referitoare la infracţiunile stabilite în virtutea prezentei Convenţii sau ar fi susceptibilă să înainteze o plîngere din partea acestui Stat în sensul prezentului capitol. Articolul 29. Autoritatea centrală 1. Părţile desemnează o autoritate centrală sau, după necesitate, mai multe autorităţi centrale, împuternicite să expedieze cererile formulate în virtutea prezentului capitol, să răspundă, să le execute sau să le transmită autorităţilor de competenţa cărora ţine executarea lor. 2. Fiecare Parte comunică Secretarului General al Consiliului Europei denumirea şi adresa autorităţilor desemnate pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. Articolul 30. Corespondenţă directă 1. Autorităţile centrale comunică direct între ele. 2. În caz de urgenţă, cererile de ajutor judiciar reciproc ori comunicaţiile cu privire la aceasta pot să fie trimise direct de către autorităţile judiciare ale Părţii reclamate, inclusiv procuratura, la autorităţile Părţii reclamante. În astfel de cazuri, o copie trebuie să fie trimisă simultan autorităţilor centrale ale Părţii reclamate prin intermediul autorităţilor centrale ale Părţii reclamante. 3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol poate fi prezentată prin intermediul Organizaţiei internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol). 4. În cazul cînd o cerere este prezentată în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol şi dacă autoritatea sesizată nu este competentă să-i dea curs, ea o transmite autorităţii competente din ţara sa şi informează direct Partea reclamantă. 5. Autoritatea competentă a Pîrtii reclamante poate transmite direct autorităţii competente a Părţii reclamate cererile sau comunicările, prezentate în virtutea paragrafului 2 al prezentului capitol, care nu implică măsuri coercitive. 6. Fiecare Stat poate, la momentul semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare să informeze Secretarul General al Consiliului Europei că în scopul eficacităţii cererile formulate în aplicarea acestui capitol trebuie să fie adresate autorităţii sale centrale. Articolul 31. Informaţii Partea reclamată informează fără întîrziere Partea reclamantă de cursul dat cererii formulate în virtutea prezentului capitol şi de rezultatul definitiv al cursului dat cererii. Partea reclamată informează de asemenea fără întîrziere Partea reclamantă de orice circumstanţe care fac imposibilă executarea măsurilor solicitate sau riscă să o întîrzie în mod considerabil. CAPITOLUL V Dispoziţii finale Articolul 32. Semnarea şi intrarea în vigoare 1. Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei şi Statelor nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste State îşi pot exprima consimţămîntul de a fi legate de ea prin: a. semnătură fără rezervă de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau b. semnătură sub rezerva de ratificare, de acceptare sau de aprobare urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare sînt depuse la Secretarul General al Consiliului Europei. 3. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare după expirarea unui termen de trei luni de la data cînd patrusprezece State îşi vor exprima consimţămîntul de a fi legate prin Convenţie, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1, un asemenea Stat, care nu este membru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) la momentul ratificării, va deveni automat membru în ziua intrării în vigoare a prezentei Convenţii. 4. Pentru fiecare stat semnatar care-şi va exprima ulterior consimţămîntul de a fi legat prin Convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare după expirarea unei perioade de trei luni după data expirării consimţămîntului sau de a fi legat prin Convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un Stat semnatar nemembru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) la momentul ratificării va deveni automat membru în ziua intrării în vigoare a prezentei Convenţii la discreţia sa. Articolul 33. Aderarea la Convenţie 1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după o consultare a Statelor contractante ale Convenţiei, să invite Comunitatea europeană, precum şi orice Stat nemembru al Consiliului Europei care n-a participat la elaborarea ei, să adere la prezenta Convenţie printr-o decizie adoptată, cu majoritatea prevăzută în articolul 20.d al Statutului Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor Statelor contractante ce au dreptul să facă parte din Comitetul Miniştrilor. 2. Pentru Comunitatea europeană şi pentru orice Stat aderat, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare după expirarea unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei. Comunitatea Europeană şi orice Stat aderat vor deveni automat membri ai grupului GRECO, în cazul cînd nu sînt la momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei Convenţii la discreţia sa. Articolul 34. Aplicarea teritorială 1. Orice Stat va putea specifica, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul sau teritoriile asupra cărora se vor aplica dispoziţiile prezentei Convenţii. 2. Orice Parte va putea extinde aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie, la orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Convenţia va intra în vigoare pe acest teritoriu în prima zi a lunii următoare după expirarea unei perioade de trei luni după data primirii aşa-numitei declaraţii de către secretarul General. 3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu specificat în această declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va fi valabilă din prima zi a lunii următoare după expirarea unei perioade de trei luni de la data depunerii aşa-numitei notificări la Secretarul General. Articolul 35. Relaţii pe alte convenţii şi acorduri 1. Prezenta Convenţie nu aduce prejudicii drepturilor şi obligaţiilor care decurg din convenţiile internaţionale multilaterale referitoare la probleme speciale. 2. Părţile la Convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale relative la problemele reglementate prin prezenta Convenţie, în scopurile completării sau consolidării dispoziţiilor acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor consfinţite în ea. 3. Atunci cînd două sau mai multe Părţi au încheiat deja un acord sau un tratat asupra unui subiect acoperit de prezenta Convenţie, sau dacă ele au stabilit alte relaţii la acest subiect, ele vor avea facultatea de a aplica acel acord sau tratat în locul prezentei Convenţii, fapt care ar facilita cooperarea internaţională. Articolul 36. Declaraţii Orice Stat poate, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că el va stabili în cadrul infracţiunilor penale corupţia activă şi pasivă a agenţilor publici străini în sensul articolului 5, a funcţionarilor internaţionali în sensul articolului 9 sau a judecătorilor şi agenţilor curţilor internaţionale în sensul articolului 11, numai în cazul cînd agentul public sau judecătorul va înfăptui sau se va abţine de la înfăptuirea unui act de violare a obligaţiunilor sale oficiale. Articolul 37. Rezerve 1. Orice Stat poate, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că el nu va stabili drept infracţiuni penale în conformitate cu dreptul său intern, în întregime sau parţial, actele vizate în articolele 4, 6-8,10 şi 12 sau infracţiunile de corupţie pasivă vizate în articolul 5. 2. Orice Stat poate, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că poate aplica rezervele menţionate în articolul 17 paragraful 2. 3. Orice Stat poate, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că poate refuza cererea de ajutor judiciar în virtutea articolului 26, paragraful 1, dacă această cerere se referă la o infracţiune, pe care Partea reclamată o consideră drept infracţiune politică. 4. Un Stat nu poate, în aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, să facă mai mult de cinci rezerve la dispoziţiile menţionate în aşa-numitele paragrafe. Nu se admite nici o altă rezervă. Aceleaşi rezerve relative la articolele 4, 6 şi 10 vor fi considerate ca o singură rezervă. Articolul 38. Validarea şi examinarea declaraţiilor şi rezervelor 1. Declaraţiile prevăzute în articolul 36 şi rezervele prevăzute în articolul 37 sînt valabile trei ani începînd cu prima zi din momentul intrării în vigoare a Convenţiei pentru Statul interesat. Totodată, aceste rezerve pot fi reînnoite pentru perioade cu aceeaşi durată. 2. Cu douăsprezece luni înaintea expirării declaraţiei sau rezervei, Secretarul General al Consiliului Europei informează Statul interesat de această expirare. Cu trei luni înainte de data expirării, Statul notifică Secretarului General intenţia sa de a menţine, de a modifica sau de a retrage declaraţia sau rezerva. În caz contrar, Secretarul General informează acest Stat că declaraţia sa sau rezerva este prelungită în mod automat pentru o perioadă de şase luni. Dacă Statul interesat nu notifică decizia sa de a menţine sau modifica aceste rezerve înainte de expirarea acestei perioade, aceste rezerve încetează. 3. Atunci cînd Partea formulează o declaraţie sau o rezervă în conformitate cu articolele 36 şi 37, ea furnizează, înaintea reînnoirii sau la cerere, explicaţii GRECO în ceea ce priveşte motivele justificării atitudinii sale. Articolul 39. Amendamente 1. Fiecare Parte poate face amendamente la prezenta Convenţie şi toate propunerile vor fi comunicate prin intermediul Secretarului General al Consiliului Europei Statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecărui Stat nemembru care a aderat sau este invitat să adere la prezenta Convenţie în conformitate cu dispoziţiile articolului 33. 2. Orice amendament propus de către o Parte este comunicat Comitetului European pentru Problemele privind criminalitatea (CDPC) care depune Comitetului Miniştrilor avizul său asupra amendamentelor propuse. 3. Comitetul Miniştrilor examinează amendamentele propuse şi avizul depus de către CDPC şi, după consultarea Statelor nemembre Părţi la prezenta Convenţie, poate adopta amendamentul. 4. Textul oricărui amendament adoptat de către Comitetul de Miniştri în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol este transmis Părţilor pentru acceptare. 5. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol va intra în vigoare începînd cu a treizecea zi după ce toate Părţile vor informa Secretarul General despre acceptarea lor. Articolul 40. Reglementarea diferendelor 1. Comitetul European pentru problemele privind criminalitatea Consiliului Europei va ţine să informeze despre interpretarea şi despre aplicarea prezentei Convenţii. 2. În caz de diferend între Părţi asupra interpretării sau aplicării prezentei Convenţii, Părţile vor depune eforturi de reglementare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc pe cale paşnică la discreţia lor, inclusiv remiterea diferendului la Comitetul european pentru problemele privind criminalitatea, la un tribunal arbitral care va lua decizii de conciliere a Părţilor în diferend, sau la Curtea internaţională de justiţie, conform unui acord comun între Părţile interesate. Articolul 41. Denunţarea 1. Orice Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei. 2. Denunţarea va avea efect din prima zi a lunii următoare după expirarea unei perioade de trei luni după data depunerii notificării la Secretarul General. Articolul 42. Notificări Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui Stat care a aderat la prezenta Convenţie: a) orice semnătură; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii în conformitate cu articolele 32 şi 33; d) orice declaraţie sau rezervă în virtutea articolului 36 sau a articolului 37; e) orice alt act, notificare sau comunicare care se referă la prezenta Convenţie. Fapt pentru care, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie. Încheiată la Starsbourg, la 27 ianuarie 1999, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei, Statelor nemembre care au participat la elaborarea Convenţiei şi oricărui Stat invitat să adere.