Documente
Convenţie consulară din 07.11.92 între Republica Moldova şi Republica Populară Chineză
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.769-XIII din 12.03.96
Convenţie consulară între Republica Moldova
şi Republica Populară Chineză
din 07.11.1992
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 18, pag.294
-------------------------
* Semnată la Beijing, la 7 noiembrie 1992.
În vigoare din 18 septembrie 1996.
În interesul consolidării în continuare a relaţiilor de prietenie şi
colaborării între cele două state,
În dorinţa de a dezvolta relaţiile lor consulare, de a contribui la
apărarea drepturilor şi intereselor ambelor state, precum şi a
cetăţenilor lor,
au hotărît să încheie prezenta Convenţie consulară şi în acest scop
au convenit următoarele:
Articolul 1
Definiţii
În prezenta Convenţie, expresiile menţionate mai jos au următoarea
semnificaţie:
a) oficiu consular înseamnă orice consulat general, consulat,
viceconsulat sau agenţie consulară;
b) circumscripţie consulară înseamnă teritoriul statului de
reşedinţă, stabilit pentru exercitarea funcţiilor consulare de către
oficiul consular;
c) şeful oficiului consular înseamnă persoana însărcinată de către
statul trimiţător ca şef al oficiului consular;
d) funcţionar consular înseamnă orice persoană, inclusiv şeful
oficiului consular, însărcinat să exercite funcţii consulare;
e) angajat consular înseamnă orice persoană care îndeplineşte
funcţii administrative sau tehnice la un oficiu consular;
f) membru al personalului de serviciu înseamnă orice persoană
angajată pentru deservirea oficiului consular;
g) membru al oficiului consular înseamnă funcţionarii consulari,
angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu al oficiului
consular;
h) membru de familie înseamnă soţia (soţul), copiii minori şi
părinţii unui membru al oficiului consular care locuiesc împreună;
i) membru al personalului particular înseamnă orice persoană
angajată exclusiv în serviciul casnic al unui membru al oficiului
consular;
j) cetăţean al statului trimiţător înseamnă orice persoană fizică,
care deţine cetăţenia statului trimiţător, în cazuri aplicabile înseamnă
orice persoană juridică a statului trimiţător;
k) localuri consulare înseamnă clădirile sau părţile din clădiri,
inclusiv reşedinţa şefului oficiului consular, precum şi terenurile
aferente, oricui ar aparţine, care sunt folosite exclusiv în scopul
activităţii consulare;
l) arhive consulare cuprinde toate hîrtiile, documentele,
corespondenţa, cărţile, filmele, benzile magnetice şi registrele
oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierul şi
mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze;
m) navă a statului trimiţător înseamnă orice navă, care, în
conformitate cu legislaţia statului trimiţător, are dreptul să navigheze
sub pavilionul acestui stat, cu excepţia navelor militare;
n) aeronavă a statului trimiţător înseamnă orice navă purtînd
însemnele de înregistrare ale acestui stat, cu excepţia aeronavelor
militare.
Capitolul I
ÎNFIINŢAREA UNUI OFICIU CONSULAR
ŞI NUMIREA MEMBRILOR UNUI OFICIU CONSULAR
Articolul 2
Înfiinţarea unui oficiu consular
1) Un oficiu consular poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de
reşedinţă numai cu consimţămîntul acestui stat.
2) Stabilirea sediului oficiului consular, rangul său şi
circumscripţia sa consulară, numărul membrilor oficiului consular,
precum şi orice schimbări de acest gen se va face de comun acord între
statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
Articolul 3
Numirea şi admiterea şefului oficiului consular
1) Înainte de a numi şeful oficiului consular, statul trimiţător
trebuie să se asigure pe cale diplomatică, dacă persoana pe care
intenţionează să o numească în calitate de şef al oficiului consular va
primi acordul statului de reşedinţă.
2) După obţinerea acordului statului de reşedinţă statul trimiţător
va transmite, pe căi diplomatice, statului de reşedinţă patenta
consulară sau nota privind numirea şefului oficiului consular. Patenta
consulară sau nota trebuie să indice numele şi prenumele, funcţia şi
rangul şefului oficiului consular, sediul, clasa sa şi circumscripţia
consulară.
3) După prezentarea patentei consulare sau a notei despre numirea
şefului oficiului consular, statul de reşedinţă va elibera şefului
oficiului consular, cît mai repede posibil, exequaturul sau îi va aduce
la cunoştinţă printr-o notă despre admiterea pentru exercitarea
funcţiilor sale.
4) Şeful oficiului consular poate să-şi înceapă exercitarea
funcţiilor sale după primirea confirmării în scris a statului de
reşedinţă. Pînă la confirmare şeful oficiului consular, cu acordul
statului de reşedinţă, poate să-şi exercite cu titlu provizoriu
funcţiile sale.
5) După acordarea exequaturului şefului oficiului consular sau
autorizarea sa de a-şi exercita cu titlu provizoriu funcţiile sale,
statul de reşedinţă va notifica imediat autorităţilor din circumscripţia
consulară şi va întreprinde măsurile necesare pentru ca acesta să-şi
poate îndeplini funcţiile sale, precum şi să se folosească de
drepturile, privilegiile şi imunităţile, prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 4
Exercitarea temporară a funcţiilor şefului
oficiului consular
1) Dacă, indiferent de motiv, şeful oficiului consular nu are
posibilitatea să-şi exercite funcţiile, sau dacă acest post este vacant,
statul trimiţător poate desemna un funcţionar consular al oficiului
consular, ori al altui oficiu consular din statul de reşedinţă, ori un
funcţionar diplomatic al misiunii diplomatice în statul de reşedinţă să
exercite provizoriu funcţiile şefului de oficiu consular. Statul
trimiţător va notifica în prealabil statului de reşedinţă numele,
prenumele şi rangul gerantului interimar.
2) Gerantul interimar se va bucura de aceleaşi drepturi, facilităţi,
privilegii şi imunităţi recunoscute şefului de oficiu consular, potrivit
prevederilor prezentei Convenţii.
3) Funcţionarul diplomatic, desemnat în calitate de gerant interimar
al oficiului consular va continua să se bucure de privilegiile şi
imunităţile, care îi sunt acordate în virtutea statutului său diplomatic.
Articolul 5
Notificarea către statul de reşedinţă a numirilor,
sosirilor şi plecărilor
1) Statul trimiţător va notifica în scris statului de reşedinţă, în
timp util, următoarele:
a) numele, prenumele, cetăţenia, rangul şi clasa funcţionarilor
consulari, data sosirii şi plecării lor definitive sau încetării
funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbări vizînd statutul lor, care
pot să se producă în cursul serviciilor lor la oficiul consular.
b) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive
a membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, precum şi faptul
că o persoană devine sau încetează a mai fi membru al familiei.
2) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă vor elibera
gratuit, în conformitate cu reglementările acestui stat, legitimaţii
membrilor oficiului consular şi membrilor familiilor acestora, cu
excepţia celor care sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului
de reşedinţă.
Articolul 6
Cetăţenia funcţionarilor consulari
Funcţionar consular poate fi exclusiv cetăţeanul statului
trimiţător, care nu este rezident permanent al statului de reşedinţă.
Articolul 7
Persoane, declarate "non grata" sau inacceptabile
Statul de reşedinţă poate oricînd, fără să fie obligat să-şi
motiveze hotărîrea sa, să notifice pe cale diplomatică statului
trimiţător că un membru al oficiului consular este "persona non grata"
sau este înacceptabil. Într-o asemenea situaţie statul trimiţător
trebuie să recheme membrul oficiului consular sau să înceteze funcţiile
lui în oficiul consular. Dacă statul trimiţător nu va îndeplini această
obligaţiune în termeni rezonabili, corespunzător, statul de reşedinţă
poate să refuze de a recunoaşte o asemenea persoană ca membru al
oficiului consular.
Capitolul II
FUNCŢII CONSULARE
Articolul 8
Funcţii consulare
Funcţiile consulare constau în:
a) promovarea relaţiilor de prietenie între statul trimiţător şi
statul de reşedinţă;
b) favorizarea dezvoltării relaţiilor economice, comerciale,
culturale, sportive, tehnico-ştiinţifice, turistice şi în alte domenii
între statul trimiţător şi statul de reşedinţă;
c) informarea prin toate mijloacele licite despre evoluţia vieţii
politice, activităţii comerciale, economice, culturale, sportive,
tehnico-ştiinţifice şi în alte domenii a statului de reşedinţă,
prezentarea rapoartelor în această privinţă către guvernul statului
trimiţător;
d) apărarea drepturilor şi intereselor statului trimiţător, ale
cetăţenilor acestui stat, precum şi acordarea de asistenţă cetăţenilor
statului trimiţător;
e) exercitarea oricăror altor funcţii, care nu sunt interzise de
legile şi reglementările statului de reşedinţă sau cărora statul de
reşedinţă nu li se opune.
Articolul 9
Funcţiile referitoare la cetăţenie
şi la starea civilă
1) Funcţionarul consular are dreptul:
a) să înregistreze cetăţenii statului trimiţător;
b) să primească orice cerere referitoare la cetăţenie;
c) să înregistreze naşterile sau decesele cetăţenilor statului
trimiţător şi să elibereze actele corespunzătoare;
d) să încheie şi să desfacă căsătorii între cetăţenii statului
trimiţător şi să le elibereze certificate corespunzătoare.
2) Funcţionarul consular va înştiinţa autorităţile competente ale
statului de reşedinţă despre înregistrările căsătoriilor şi divorţurilor
cetăţenilor statului trimiţător, dacă aceasta este prevăzută de
legislaţia statului de reşedinţă.
3) Prevederile alineatului 1) al prezentului articol nu scutesc
persoanele în cauză de obligaţiunea de a respecta legile şi
reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 10
Funcţiile referitoare la paşapoarte şi vize
Funcţionarul consular are dreptul:
a) să elibereze, să reînnoiască sau să anuleze paşapoartele
cetăţenilor statului trimiţător, să prelungească validitatea lor şi să
facă menţiuni, precum şi să elibereze acestor cetăţeni alte documente de
călătorie;
b) să acorde, să prelungească şi să anuleze vizele de intrare şi
tranzit, alte tipuri de vize, precum şi să introducă modificările şi
adaosurile necesare.
Articolul 11
Autentificări notariale şi legalizări
1) În limitele fixate de legile şi reglementările statului
trimiţător, funcţionarul consular are dreptul:
a) la solicitarea oricărei persoane, indiferent de cetăţenia ei, să
elibereze diferite acte pentru folosirea lor în statul trimiţător;
b) la solicitarea cetăţenilor statului trimiţător, să elibereze
diferite acte pentru folosirea lor în statul de reşedinţă sau în afara
lui;
c) să traducă acte în limba oficială a statului trimiţător sau a
statului de reşedinţă şi să autentifice exactitatea traducerii;
d) să legalizeze documentele eliberate de către autorităţile
statului trimiţător sau de ale celui de reşedinţă, să autentifice
copiile, traducerile şi extrasele din aceste documente;
e) să primească, să întocmească şi să autentifice declaraţii ale
cetăţenilor statului trimiţător;
f) să autentifice semnăturile cetăţenilor statului trimiţător de pe
diverse documente;
g) să întocmească, să autentifice şi să primească spre păstrare
temporară testamentele cetăţenilor statului trimiţător;
h) să întocmească şi să autentifice actele şi tranzacţiile între
cetăţenii statului trimiţător, în măsura în care aceste acte şi
tranzacţii nu sunt interzise de legile statului de reşedinţă şi nu se
referă la stabilirea sau transmiterea de drepturi asupra averii imobile,
să întocmească şi să autentifice actele şi tranzacţiile între cetăţenii
statului trimiţător, pe de o parte, şi cetăţenii altor state, pe de altă
parte, în măsura în care aceste acte şi tranzacţii se referă în
exclusivitate la averea sau la drepturile statului trimiţător şi vizează
cazurile care vor fi supuse examinării în acest stat, cu condiţia că
aceste acte şi tranzacţii nu sunt interzise de legile statului de
reşedinţă;
i) să primească la păstrare temporară bunuri şi documente ale
cetăţenilor statului trimiţător, în măsura în care aceasta nu este
interzis de legile şi reglementările statului de reşedinţă.
2) Actele întocmite, eliberate, autentificate sau traduse de către
funcţionarul consular, în corespundere cu paragraful 1) al prezentului
articol, vor avea în statul de reşedinţă aceeaşi valoare juridică şi
forţă probantă ca şi actele eliberate, autentificate, sau traduse de
către autorităţile competente şi instituţiile acestui stat, cu condiţia
că acestea concordează cu legile statului de reşedinţă.
Articolul 12
Notificarea reţinerii, arestului şi
a vizitelor
1) În cazul în care un cetăţean al statului trimiţător este reţinut,
arestat sau privat de libertate în orice alt mod, în cadrul
circumscripţiei consulare, autorităţile statului de reşedinţă vor
informa oficiul consular cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 4
zile de la luarea acestor măsuri.
2) Funcţionarul consular are dreptul să viziteze cetăţeanul statului
trimiţător reţinut, arestat sau privat de libertate în orice alt mod, să
discute sau să comunice cu el şi să întreprindă măsurile necesare pentru
a-i asigura asistenţa legală. Autorităţile competente ale statului de
reşedinţă trebuie să organizeze cît mai repede posibil vizitarea
cetăţeanului respectiv de către funcţionarul consular, dar nu mai tîrziu
de 3 zile de la data prezentării cererii. Funcţionarul consular poate,
într-o perioadă de timp rezonabilă, să repete vizitarea acestuia.
3) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă vor
încunoştinţa cetăţeanul respectiv al statului trimiţător despre
prevederile paragrafelor 1) şi 2) ale acestui articol.
4) Drepturile, la care se referă prezentul articol, trebuie să fie
exercitate în conformitate cu legile şi reglementările statului de
reşedinţă, cu rezerva, totuşi, că aceste legi şi reglementări trebuie să
permită deplina realizare a scopurilor pentru care sunt destinate
drepturile acordate în baza prezentului articol.
Articolul 13
Acordarea de ajutor cetăţenilor statului trimiţător
1) Funcţionarul consular are dreptul:
a) să comunice şi să viziteze orice cetăţean al statului trimiţător,
să-i acorde sfatul şi sprijinul necesar, inclusiv asistenţa juridică,
iar statul de reşedinţă nu va împiedica comunicarea dintre cetăţenii
statului trimiţător şi oficiul consular şi nici nu va pune restricţii
acestora de a avea acces la oficiul consular;
b) să se adreseze autorităţilor competente ale statului de reşedinţă
să-i acorde sprijin în căutarea cetăţenilor statului trimiţător,
pierduţi fără veste, rezidenţi permanenţi sau temporari în statul de
reşedinţă;
c) să se informeze asupra condiţiilor de trai şi de muncă ale unui
cetăţean al statului trimiţător în statul de reşedinţă şi să-i acorde
asistenţa necesară;
d) să ceară autorităţilor competente ale statului de reşedinţă să-l
informeze asupra situaţiei unui cetăţean al statului trimiţător, iar
acesta să facă tot ce se poate pentru a-i transmite informaţiile
solicitate;
e) să primească şi să ia în păstrare temporară bani şi valori ale
unui cetăţean al statului trimiţător, în conformitate cu legile şi
reglementările statului de reşedinţă;
f) în caz că un cetăţean al statului trimiţător nu se află în
localitate, ori din alte motive nu este în măsură să-şi apere la timp
drepturile şi interesele, în conformitate cu legile şi reglementările
statului de reşedinţă, funcţionarul consular îl poate reprezenta
înaintea judecătoriilor şi altor autorităţi competente ale statului de
reşedinţă, sau să-i asigure o reprezentare adecvată pînă cînd acesta îşi
desemnează reprezentantul său ori este în măsură să-şi asume apărarea
propriilor drepturi şi interese.
Articolul 14
Tutela şi curatela
1) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă vor notifica
funcţionarului consular despre necesitatea instituirii tutelei sau
curatelei pentru un cetăţean al statului trimiţător din circumscripţia
consulară, rezident permanent în statul de reşedinţă.
2) Funcţionarul consular colaborează în problema abordată la
paragraful 1) al prezentului articol cu autorităţile competente ale
statului de reşedinţă şi, în caz de necesitate, recomandă persoana
pentru exercitarea funcţiilor de tutore ori curator, în conformitate cu
legile şi reglementările statului de reşedinţă.
3) Dacă judecata sau alte autorităţi competente ale statului de
reşedinţă vor găsi de cuviinţă, că persoana recomandată nu poate fi
acceptată, din diferite motive, în calitate de tutore sau curator, în
acest caz funcţionarului consular i se rezervă dreptul de a recomanda o
altă candidatură.
Articolul 15
Notificarea deceselor
1) În caz de deces al unui cetăţean al statului trimiţător în statul
de reşedinţă, autorităţile competente ale statului de reşedinţă vor
informa oficiul consular cît mai repede posibil, şi, la cererea
acestuia, îi vor pune la dispoziţie un certificat de deces sau alte
documente, care confirmă faptul decesului.
2) Funcţionarul consular, dacă află primul despre decesul în statul
de reşedinţă a cetăţeanului statului trimiţător, informează despre
aceasta autorităţile competente ale statului de reşedinţă.
Articolul 16
Funcţiile privind protecţia bunurilor succesorale
1) În caz de deces al unui cetăţean al statului trimiţător în statul
de reşedinţă, cînd acesta lasă o succesiune în acest stat, autorităţile
competente ale statului de reşedinţă informează cît mai repede posibil
oficiul consular despre activul succesoral, moştenitorii legali,
legatari, precum şi despre existenţa unui testament.
2) Funcţionarul consular poate cere acordul autorităţilor competente
ale statului de reşedinţă de a fi prezent la întocmirea şi sigilarea
activului succesoral, prevăzute la paragraful 1) al acestui articol.
3) În cazul în care un cetăţean al statului trimiţător este
îndreptăţit să moştenească ori să primească bunurile decedatului în
statul de reşedinţă, indiferent de cetăţenia acestuia, chiar dacă acest
cetăţean al statului trimiţător se află dincolo de hotarele statului de
reşedinţă, autorităţile competente ale statului de reşedinţă, dispunînd
de o asemenea informaţie, vor informa oficiul consular precum că
cetăţeanul dat al statului trimiţător este moştenitor sau legatar.
4) funcţionarul consular are dreptul, în numele unui cetăţean al
statului trimiţător care nu se află în statul de reşedinţă, să primească
de la judecată şi alte autorităţi sau de la o persoană aparte banii sau
alte bunuri care se cuvin acestui cetăţean în urma decesului altei
persoane, inclusiv succesiunea, achitarea compensaţiilor şi sumelor care
i se cuvin în baza asigurării şi să transmită aceşti bani şi bunuri
cetăţeanului în cauză.
5) Dacă un cetăţean al statului trimiţător, care nu este rezident
permanent în statul de reşedinţă, moare în timp ce se află temporar în
acest stat şi dacă nu există nici o rudă sau un reprezentant al său în
statul de reşedinţă şi dacă obiectele rămase nu sunt legate de
obligaţiuni, pe care şi le-a asumat decedatul în timpul aflării sale în
statul de reşedinţă, funcţionarul consular are dreptul să primească, să
păstreze şi să transmită la destinaţie obiectele rămase.
6) În exercitarea funcţiilor menţionate la paragrafele 3), 4) şi 5)
ale acestui articol, funcţionarul consular trebuie să respecte legile şi
reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 17
Asistenţa navelor statului trimiţător
1) Funcţionarul consular are dreptul, în circumscripţia sa
consulară, să acorde asistenţă navelor statului trimiţător, care se află
în apele interioare sau teritoriale ale statului de reşedinţă, incluzînd
porturile şi alte locuri de ancorare, comandanţilor, echipajului lor, şi
de asemenea:
a) să facă vizită la bordul navei, să chestioneze pe comandant, să
facă rapoarte asupra navei, voiajului, încărcăturii acesteia, iar
comandantul şi membrii echipajului navei pot să comunice cu funcţionarul
consular numai după autorizarea navei de a comunica liber cu litoralul;
b) fără să lezeze prerogativele organelor competente ale statului de
reşedinţă, să cerceteze orice accident care a apărut în timpul
navigării, să interogheze comandantul şi membrii echipajului, să
autentifice documente care privesc nava, să primească cereri referitor
la navigarea şi locul de destinaţie, în caz de necesitate de a contribui
la intrarea, ieşirea şi aflarea navei în port;
c) fără să lezeze prerogativele autorităţilor statului de reşedinţă,
să soluţioneze, în conformitate cu legislaţia statului trimiţător,
neînţelegerile dintre comandant şi echipaj, inclusiv disputele vizînd
salariul şi contractul de muncă;
d) în caz de necesitate, să ia măsuri pentru spitalizarea şi
repatrierea comandantului, membrilor echipajului navei;
e) să primească, să controleze, să elibereze, să autentifice sau să
legalizeze documente, care privesc o navă;
f) să elibereze certificate provizorii, care îi permit navei
achiziţionate peste hotare să navigheze sub pavilionul statului
trimiţător;
g) în baza împuternicirii date de autorităţile statului trimiţător,
să soluţioneze şi alte probleme care privesc o navă.
2) Funcţionarul consular poate să se adreseze, pentru acordarea de
ajutor, organelor competente ale statului de reşedinţă în timpul
exercitării funcţiilor sale prevăzute de prevederile acestui articol.
Articolul 18
Protecţia în caz de măsuri coercitive împotriva
unei nave a statului trimiţător
1) În cazul în care organele judecătoreşti sau alte autorităţi
competente ale statului de reşedinţă intenţionează să ia măsuri
coercitive sau să efectueze acte de urmărire oficială la bordul navei,
în prealabil ele înştiinţează funcţionarul consular, astfel încît
funcţionarul consular sau reprezentantul său să poată fi prezent atunci
cînd se îndeplinesc aceste acţiuni. Dacă, în caz de urgenţă, nu este
posibilă notificarea prealabilă a oficiului consular, autorităţile
competente ale statului de reşedinţă vor informa imediat despre luarea
măsurilor şi, la cererea funcţionarului consular, îi vor comunica
informaţia deplină referitoare la măsurile întreprinse.
2) Prevederile paragrafului 1) ale acestui articol se vor aplica în
mod corespunzător, în cazul măsurilor luate pe litoral de către
autorităţile competente ale statului de reşedinţă în corespundere cu
acest paragraf, împotriva comandantului navei ori a oricărui membru al
echipajului.
3) Prevederile paragrafelor 1) şi 2) ale acestui articol nu se
aplică în cazul inspecţiilor de rutină, efectuate de autorităţile
competente ale statului de reşedinţă referitor la vamă, controlul
sanitar, controlul de paşapoarte, precum şi în cazurile vizînd măsurile
luate de aceste autorităţi pentru asigurarea securităţii navigaţiei pe
mare ori prevenirii poluării apelor.
4) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă nu vor
interveni în problemele interne ale unei nave a statului trimiţător
atunci cînd liniştea, siguranţa şi ordinea publică din statul de
reşedinţă nu sunt încălcate, exceptînd cazurile cînd acestea au loc la
cererea expresă a comandantului navei ori a funcţionarului consular, sau
cu consimţămîntul acestora.
Articolul 19
Asistenţa acordată navelor statului trimiţător
în caz de avariere
1) În caz de avariere, eşuare sau naufragiu a unei nave a statului
trimiţător în apele interioare sau teritoriale ale statului de
reşedinţă, autorităţile competente ale acestui stat vor notifica
oficiului consular, cît mai repede posibil, despre măsurile luate pentru
salvarea pasagerilor şi a echipajului, a navei, a încărcăturii şi a
altor bunuri.
2) Funcţionarul consular va fi autorizat să ia măsuri de acordare a
asistenţei oricărei nave avariate a statului trimiţător, echipajului şi
pasagerilor şi să ceară în acest scop sprijinul autorităţilor statului
de reşedinţă.
3) Autorităţile statului de reşedinţă vor informa oficiul consular,
cît mai curînd posibil, în cazul în care o navă avariată a statului
trimiţător, echipamentul sau încărcătura acesteia sunt găsite în
apropiere de coasta statului de reşedinţă ori sunt aduse într-un port al
acestui stat, iar comandantul, proprietarul navei, reprezentantul
companiei de navigaţie ori agentul de asigurare nu sunt prezenţi sau nu
pot lua măsuri pentru a le conserva ori a dispune de acestea.
Funcţionarul consular poate, fără o procură specială, să ia măsuri,
în numele proprietarului navei statului trimiţător, pentru a conserva
sau a dispune de nava avariată şi proprietatea separată de ea.
4) Dacă nava statului trimiţător, care a fost avariată, încărcătura,
echipamentul şi alimentele ei n-au fost destinate vînzării sau folosirii
în statul de reşedinţă, acestea nu sunt supuse taxelor vamale şi altor
impozite analogice în statul de reşedinţă.
Articolul 20
Aeronavă a statului trimiţător
Prevederile prezentei Convenţii referitoare la nava statului
trimiţător se aplică şi la aeronavele statului trimiţător, cu condiţia
ca acestea să nu contravină acordurilor bilaterale între statul
trimiţător şi statul de reşedinţă ori acordurilor bilaterale între
statul trimiţător şi statul de reşedinţă ori acordurilor multilaterale,
la care ambele state sunt părţi.
Articolul 21
Transmiterea actelor judiciare şi executarea
însărcinărilor judiciare
Funcţionarul consular are dreptul să transmită acte judiciare şi
extrajudiciare ori să execute însărcinări judiciare sau cele de luare a
depoziţiilor pentru judecătoriile statului trimiţător, în conformitate
cu acordurile internaţionale în vigoare, iar în lipsa acordurilor de
acest gen, în orice alt mod, ce nu contravine legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă.
Articolul 22
Exercitarea funcţiilor consulare în circumscripţia
consulară şi în afara ei
Funcţionarul consular poate îndeplini funcţiile consulare numai în
circumscripţia sa consulară. Cu acordul statului de reşedinţă, acesta,
de asemenea, poate îndeplini funcţii consulare în afara circumscripţiei
sale consulare.
Articolul 23
Comunicarea cu autorităţile statului de reşedinţă
Întru exercitarea funcţiilor consulare, funcţionarul consular se
poate adresa autorităţilor din circumscripţia sa consulară şi
autorităţilor centrale competente ale statului de reşedinţă, în măsura
în care îi este permis de legile, reglementările şi uzanţele statului de
reşedinţă.
Articolul 24
Exercitarea funcţiilor consulare într-un stat terţ
După înştiinţarea statului de reşedinţă sau a statului terţ, statul
trimiţător poate însărcina oficiul consular înfiinţat în statul de
reşedinţă să exercite funcţiile consulare într-un stat terţ, dacă nu
există obiecţii concrete din partea oricăruia din aceste state.
Articolul 25
Exercitarea funcţiilor consulare în numele
statului terţ
După înştiinţarea respectivă a statului de reşedinţă, oficiul
consular al statului trimiţător poate exercita funcţiile consulare în
statul de reşedinţă în numele unui stat terţ, dacă statul de reşedinţă
nu are obiecţii.
Capitolul III
PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI
Articolul 26
Facilităţi pentru oficiul consular
în exercitarea funcţiilor sale
1) Statul de reşedinţă va acorda facilităţi depline pentru
îndeplinirea funcţiilor oficiului consular.
2) Statul de reşedinţă va trata membrii oficiului consular cu
respectul cuvenit şi va lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura
îndeplinirea funcţiilor acestora şi a beneficia de privilegiile şi
imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 27
Dobîndirea de localuri consulare şi locuinţe
1) În măsura în care legislaţia statului de reşedinţă permite,
statul trimiţător ori reprezentantul său au dreptul să cumpere, să
închirieze, să construiască, să primească în folosinţă ori să
dobîndească în orice alt mod clădiri sau părţi din acestea, inclusiv
terenul aferent al acestora, destinate necesităţilor oficiului consular,
sau ca locuinţe ale membrilor oficiului consular, cu excepţia
locuinţelor acelor membri, care sunt cetăţeni ori rezidenţi permanenţi
ai statului de reşedinţă.
2) Statul de reşedinţă va sprijini statul trimiţător să obţină
localuri consulare conform prevederilor paragrafului 1) al prezentului
articol şi, atunci, cînd este necesar, va sprijini statul trimiţător să
dobîndească locuinţele corespunzătoare pentru membrii oficiului consular.
3) Prevederile paragrafului 1) al prezentului articol nu scutesc
statul trimiţător de obligaţiile respectării legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă, aplicate în zona unde se află aceste terenuri,
clădiri sau părţi din acestea.
Articolul 28
Folosirea drapelului şi stemei naţionale
1) Statul trimiţător are dreptul să amplaseze pe localurile
consulare stema naţională şi inscripţia cu denumirea oficiului consular
în limba statului trimiţător şi cea a statului de reşedinţă.
2) Statul trimiţător are dreptul să arboreze drapelul naţional pe
localurile consulare, reşedinţa şefului oficiului consular şi pe
mijloacele de transport folosite de acesta la îndeplinirea funcţiilor
sale de serviciu.
Articolul 29
Inviolabilitatea localurilor consulare
şi a locuinţelor membrilor oficiului consular
1) Localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular
sunt inviolabile. Autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în
localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular fără
consimţămîntul şefului oficiului consular ori al şefului misiunii
diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă sau a persoanei
desemnate de unul dintre aceştea.
2) Statul de reşedinţă îşi ia obligaţia specială de a lua toate
măsurile necesare pentru protejarea localurilor consulare şi a
locuinţelor membrilor oficiului consular împotriva oricăror imixtiuni
sau pagube, precum şi pentru a împiedica orice tulburare a liniştii
oficiului consular sau ştirbirea demnităţii sale.
3) Localurile consulare, mobilierul lor şi bunurile oficiului
consular, ca şi mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul
vreunei forme de rechiziţie în scopuri de apărare naţională sau de
utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară, în aceste
scopuri vor fi luate toate măsurile posibile pentru a evita împiedicarea
exercitării funcţiilor consulare, şi statului trimiţător îi va fi
vărsată o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă.
Articolul 30
Inviolabilitatea arhivei consulare
şi a documentelor
Arhiva consulară şi documentele sunt inviolabile în orice moment şi
în orice loc s-ar afla ele.
Articolul 31
Libertatea de deplasare
Sub rezerva legilor şi reglementărilor sale referitoare la zonele în
care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate
naţională, statul de reşedinţă asigură libertatea de deplasare şi de
circulaţie pe teritoriul său tuturor membrilor oficiului consular.
Articolul 32
Libertatea de comunicare
1) Statul de reşedinţă va permite şi va proteja libertatea de
comunicare a oficiului consular pentru toate scopurile oficiale. În
comunicările cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu alte oficii
consulare ale statului trimiţător oficiul consular poate folosi toate
mijloacele de comunicare adecvate, inclusiv mesajele în cod sau cifrate,
curierul diplomatic sau consular şi valiza diplomatică sau consulară.
La folosirea mijloacelor obişnuite de legătură oficiului consular i
se aplică aceleaşi tarife ca şi misiunii diplomatice. Oficiul consular
poate instala şi utiliza un post de radioemisie numai cu acordul
statului de reşedinţă.
2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă.
Prin expresia corespondenţa oficială se înţelege întreaga corespondenţă
referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. Valiza consulară
nu poate fi nici deschisă şi nici reţinută. Valiza consulară trebuie să
fie ştampilată şi să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului
ei şi poate conţine numai corespondenţa oficială, documente şi obiecte
destinate în exclusivitate pentru folosinţa oficială a oficiului
consular.
3) Curierul consular poate fi numai cetăţean al statului trimiţător,
care nu locuieşte permanent în statul de reşedinţă. Curierul consular
trebuie să poarte asupra sa un document oficial în care să se ateste
calitatea sa şi să se precizeze numărul de colete care constituie valiza
consulară. Curierul consular în statul de reşedinţă se bucură de
aceleaşi drepturi, privilegii şi imunităţi ca şi curierii diplomatici.
4) Statul trimiţător, misiunile sale diplomatice şi oficiile sale
consulare pot desemna curieri consulari "ad-hoc". În acest caz,
prevederile paragrafului 3) din prezentul articol sunt de asemenea
aplicabile, sub rezerva că imunităţile care sunt menţionate în el vor
înceta să se aplice din momentul în care curierul va remite
destinatarului valiza consulară pe care o are în grija sa.
5) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave
sau a unei aeronave a statului trimiţător. Acest comandant trebuie să
poarte asupra sa un document oficial indicînd numărul de colete care
constituie valiza, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un
angajament cu autorităţile corespunzătoare ale statului de reşedinţă,
funcţionarul consular, în mod direct şi liber, poate primi şi transmite
valiza consulară comandantului navei şi aeronavei.
Articolul 33
Taxe şi impozite consulare
1) Oficiul consular poate percepe, pentru efectuarea acţiunilor
consulare în statul de reşedinţă, taxele şi impozitele prevăzute de
legile şi reglementările statului trimiţător.
2) Sumele percepute cu titlu de taxe şi impozite, prevăzute la
paragraful 1) al prezentului articol şi chitanţa despre încasarea
acestor taxe şi impozite, se scutesc în statul de reşedinţă de taxe şi
impozite.
Articolul 34
Inviolabilitatea funcţionarilor consulari
Funcţionarii consulari se bucură de inviolabilitate personală. Ei nu
pot fi supuşi arestării sau reţinerii, sub orice formă. Statul de
reşedinţă e obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice
atingere adusă persoanei, libertăţii sau demnităţii acestora.
Articolul 35
Imunitatea de jurisdicţie
1) Funcţionarii consulari se bucură de imunitatea de jurisdicţie
penală, civilă şi administrativă în statul de reşedinţă, cu excepţia
următoarelor acţiuni civile:
a) care rezultă din încheierea unui contract de către funcţionarul
consular pe care nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitate
de mandatar al statului trimiţător;
b) intentate de un terţ pentru o pagubă rezultînd dintr-un accident
cauzat în statul de reşedinţă de un autovehicul, navă sau aeronavă;
c) în legătură cu un imobil particular situat în statul de
reşedinţă, numai dacă funcţionarul consular nu îl deţine în calitate de
reprezentant al statului trimiţător pentru realizarea scopurilor
oficiului consular;
d) referitor la o succesiune cînd aceştia acţionează nu în numele
statului trimiţător, ci în calitate de executor al testamentului,
curator al bunurilor succesorale, moştenitor sau legatar în calitate de
persoane particulare;
e) referitor la o activitate profesională sau comercială desfăşurată
în statul de reşedinţă în afara funcţiilor sale oficiale.
2) În cazul în care statul de reşedinţă va lua măsuri de executare
în legătură cu prevederile paragrafului 1) al prezentului articol, nu se
va aduce atingere inviolabilităţii personale sau locuinţei
funcţionarilor consulari.
3) Membrii personalului administrativ, tehnic şi de serviciu ai
oficiului consular nu sunt supuşi jurisdicţiei penale, civile şi
administrative a statului de reşedinţă în ceea ce priveşte activitatea
lor de serviciu, cu excepţia acţiunilor civile, expuse la alineatele a)
şi b) ale paragrafului 1) al acestui articol.
Articolul 36
Scutirea de obligaţia de a depune ca martor
1) Funcţionarul consular nu este obligat să depună ca martor.
2) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu pot fi
chemaţi să depună ca martori în procedurile judiciare sau administrative
în statul de reşedinţă. În afara cazurilor prevăzute la paragraful 3) al
acestui articol, ei nu pot refuza să depună ca martori.
3) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu pot fi
obligaţi să depună mărturie în legătură cu îndeplinirea funcţiilor lor
sau să prezinte corespondenţa oficială ori documente referitoare la
această activitate. Ei au dreptul să refuze să depună mărturie ca
experţi, conform legislaţiei statului trimiţător.
4) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă solicitînd
mărturia unui angajat consular sau membru al personalului de serviciu,
trebuie să evite a-i împiedica în îndeplinirea atribuţiilor lor de
serviciu. Aceştia pot, atunci, cînd este posibil, să obţină mărturia la
reşedinţa acestuia, la sediul oficiului consular sau să accepte o
declaraţie scrisă din partea sa.
Articolul 37
Scutirea de prestaţii de muncă şi militare
Membrii oficiului consular se eliberează în statul de reşedinţă de
orice fel de prestaţii de muncă, publice şi obligaţii militare. Ei se
eliberează, de asemenea, de orice obligaţiuni prevăzute de legile şi
reglementările statului de reşedinţă cu privire la înregistrarea
străinilor, eliberarea permiselor de şedere, la activitatea prin muncă,
în ceea ce se referă la îndeplinirea lucrărilor pentru statul trimiţător
şi altor cerinţe similare, dacă acestea sunt prevăzute de legile şi
reglementările statului de reşedinţă referitor la cetăţenii străini.
Articolul 38
Scutirea oficiului consular de impozite şi taxe
1) Statul de reşedinţă va scuti de impozite şi taxe:
a) localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular,
dobîndite în numele statului trimiţător ori reprezentantului acestuia,
precum şi tranzacţiile sau actele referitoare la acestea;
b) bunurile mobile şi mijloacele de transport dobîndite pentru
folosinţa exclusiv oficială a oficiului consular, precum şi achiziţia,
posesia ori întreţinerea acestora.
2) Prevederile paragrafului 1) al acestui articol nu se aplică:
a) impozitelor şi taxelor percepute ca remunerare a serviciilor
concrete prestate;
b) impozitelor şi taxelor percepute potrivit legilor şi
reglementărilor statului de reşedinţă de la o persoană care încheie un
contract cu statul trimiţător sau reprezentantul acestuia.
Articolul 39
Scutirea de taxe a membrilor oficiului consular
1) Membrii oficiului consular vor fi scutiţi de toate impozitele şi
taxele de stat, de sector şi municipale în statul de reşedinţă, asupra
persoanelor şi bunurilor, cu excepţia:
a) taxelor indirecte de orice fel care, în mod normal, sunt
încorporate în preţul mărfurilor şi serviciilor;
b) impozitelor şi taxelor asupra imobilelor deţinute în proprietate
pe teritoriul statului de reşedinţă, sub rezerva prevederilor
paragrafului 1) al articolului 38 al prezentei Convenţii;
c) taxelor asupra bunurilor succesorale sau taxelor la moştenire ori
impozitelor la trecerea bunurilor sub rezervele prevăzute de prevederile
paragrafului 2) al articolului 43 al prezentei Convenţii;
d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare, inclusiv
veniturilor pe capital, izvorul căruia se află în statul de reşedinţă,
taxelor la investiţiile de capital în întreprinderile comerciale ori
financiare ale statului de reşedinţă;
e) taxelor percepute pentru anumite feluri de servicii concrete;
f) taxelor de înregistrare, judiciare, de grefă, de ipotecă şi de
timbru, sub rezerva prevederilor articolului 38 al acestei Convenţii.
2) Salariul care îl primesc membrii oficiului consular de la statul
trimiţător este scutit de impozite şi alte taxe, reţinute din salariu în
corespundere cu legile şi reglementările statului de reşedinţă.
3) Membrii oficiului consular, care angajează persoane ale căror
salariu nu este scutit de impozitul pe venit în statul de reşedinţă,
trebuie să respecte obligaţiile pe care legile şi reglementările acestui
stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care
angajează.
Articolul 40
Scutirea de control vamal şi taxe vamale
1) În conformitate cu legile şi reglementările sale, statul de
reşedinţă va permite intrarea şi ieşirea cu scutire de taxe vamale,
altele decît cele plătite pentru înmagazinaj, manipulare şi alte
servicii similare, pentru:
a) obiectele destinate folosinţei oficiale a oficiului consular,
inclusiv mijloacele sale de transport;
b) obiectele de uz personal pentru funcţionarii consulari;
c) obiectele de uz personal, inclusiv instalaţiile familiale, cu
ocazia primei instalări în post a angajaţilor consulari şi membrilor
personalului de serviciu.
2) Obiectele menţionate la alineatele b) şi c) ale prezentului
articol nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru folosinţa
personală a persoanei în cauză.
3) Bagajul personal al funcţionarului consular va fi scutit de
control vamal. Acesta poate fi controlat de autorităţile competente ale
statului de reşedinţă numai dacă există motive serioase să se creadă, că
el conţine şi alte obiecte, decît cele menţionate la alineatul b) al
paragrafului 1) al acestui articol, ori articole de import sau export
interzise de către legile şi reglementările statului de reşedinţă ori
care sunt supuse carantinei. Controlul în acest caz se va efectua în
prezenţa funcţionarului consular în cauză ori a reprezentantului său.
Articolul 41
Privilegiile şi imunităţile membrilor de familie
ai membrilor oficiului consular
Membrii de familie ai funcţionarilor consulari, angajaţilor
consulari şi ai membrilor personalului de serviciu se bucură de
privilegiile şi imunităţile, la care sunt îndreptăţiţi în baza
prevederilor prezentei Convenţii funcţionarii consulari, angajaţii
consulari şi membrii personalului de serviciu, cu excepţia cazurilor
prevăzute la paragraful 2) al articolului 42 din prezenta Convenţie.
Articolul 42
Persoanele care nu se bucură de privilegii şi imunităţi
1) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, care
sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau au domiciliu în acest stat,
nu se bucură de privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta
Convenţie, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 3) al
articolului 36.
2) Membrii de familie ai membrilor oficiului consular nu beneficiază
de imunităţi şi privilegii în cazul, cînd aceste persoane sunt cetăţeni
ai statului de reşedinţă sau sunt rezidenţi permanenţi în acest stat.
3) Membrul personalului particular nu beneficiază de privilegiile şi
imunităţile, prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 43
Bunurile succesorale ale membrului
oficiului consular
În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui
membru de familie al acestuia, statul de reşedinţă:
a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia
celor care au fost dobîndite în statul de reşedinţă şi care fac obiectul
unei prohibiţii la export în momentul decesului persoanei menţionate;
b) scuteşte bunurile mobile succesorale de orice impozite şi taxe de
stat, raionale sau municipale, cu condiţia că aceste bunuri au fost
importate sau dobîndite în statul de reşedinţă numai datorită prezenţei
defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de membru al
familiei acestuia.
Articolul 44
Începutul şi încetarea privilegiilor
şi imunităţilor
1) Orice membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi
imunităţile prevăzute în această Convenţie din momentul intrării pe
teritoriul statului de reşedinţă pentru a-şi lua în primire postul sau
dacă se află deja pe teritoriul acestuia, din momentul intrării sale în
funcţie la oficiul consular.
2) Membrii de familie ai unui membru al oficiului consular
beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta
Convenţie din momentul cînd acest funcţionar beneficia de privilegii şi
imunităţi, se afla deja pe teritoriul statului de reşedinţă ori din
momentul cînd au devenit membrii unei astfel de familii.
3) Cînd funcţiile unui membru al oficiului consular încetează,
privilegiile şi imunităţile sale şi cele ale membrilor săi de familie
încetează în momentul cînd persoana în cauză părăseşte statul de
reşedinţă ori în momentul expirării unui termen rezonabil acordat ca să
poată părăsi acest stat. Privilegiile şi imunităţile membrilor de
familie ai unui membru al oficiului consular iau sfîrşit în momentul în
care încetează a mai fi membri ai acestei familii. Totuşi, dacă aceste
persoane intenţionează să părăsească teritoriul statului de reşedinţă,
după aceea, într-o perioadă rezonabilă de timp, privilegiile şi
imunităţile lor subzistă pînă în momentul plecării.
4) În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii săi
de familie vor continua să beneficieze de privilegiile şi imunităţile
acordate pînă în momentul părăsirii statului de reşedinţă ori pînă la
expirarea unei perioade rezonabile de timp acordată în acest scop.
Articolul 45
Renunţarea la privilegii şi imunităţi
1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile
prevăzute în articolele 35 şi 36 ale prezentei Convenţii de care
beneficiază membrii corespunzători ai oficiului consular. Renunţarea, în
toate cazurile, trebuie să fie exprimată în scris statului de reşedinţă.
2) Iniţierea unei proceduri judiciare de către un membru al
oficiului consular într-o problemă în care s-ar putea bucura de
imunitatea de jurisdicţie, potrivit acestei Convenţii, face imposibilă
invocarea de către acesta a imunităţii de jurisdicţie în cazul unei
acţiuni reconvenţionale faţă de acţiunea principală.
3) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă
sau administrativă nu implică renunţarea la imunitatea privind
executarea hotărîrii judiciare pentru care este necesară o renunţare în
scris, distinctă, la imunitate.
Capitolul IV
PREVEDERI GENERALE
Articolul 46
Respectarea legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă
1) Fără a aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor prevăzute în
prezenţa Convenţie, persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi
imunităţii au obligaţia să respecte legile şi reglementările statului de
reşedinţă, inclusiv cele privind controlul circulaţiei rutiere. De
asemenea, acestea au obligaţia să nu se amestece în treburile interne
ale statului de reşedinţă.
2) Localurile consulare nu pot fi folosite în scopuri incompatibile
cu îndeplinirea funcţiilor consulare.
3) Oficiul consular, membrii oficiului consular şi membrii lor de
familie au obligaţia să respecte legile şi reglementările statului de
reşedinţă privind asigurarea mijloacelor de transport.
Articolul 47
Exercitarea funcţiilor consulare de către
misiunea diplomatică
1) În cazul exercitării funcţiilor consulare de către misiunea
diplomatică, prevederile prezentei Convenţii se aplică în aceeaşi măsură
în care reiese din context.
2) Misiunea diplomatică a statului trimiţător va notifica
Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau organului
indicat de acest minister, numele şi prenumele membrilor misiunii
diplomatice, care sunt numiţi în secţia consulară sau însărcinaţi cu
îndeplinirea funcţiilor consulare.
3) La îndeplinirea funcţiilor consulare, misiunea diplomatică poate
să se adreseze:
a) autorităţilor locale din circumscripţia consulară;
b) autorităţilor centrale ale statului de reşedinţă, dacă aceasta nu
contravine legilor, reglementărilor şi uzanţelor statului de reşedinţă
sau acordurilor internaţionale corespunzătoare.
4) Privilegiile şi imunităţile membrilor misiunii diplomatice,
indicate la paragraful 2) al prezentului articol, vor continua să se
reglementeze de normele de drept internaţional, privind relaţiile
diplomatice.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 48
Ratificarea, intrarea în vigoare şi denunţarea
1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în
vigoare în a 30-a zi de la efectuarea schimbului instrumentelor de
ratificare. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la
Chişinău.
2) Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare pînă la expirarea a 6
luni de la data la care una din Părţile Contractante va notifica
celeilalte Părţi Contractante, în scris, intenţia de a denunţa prezenta
Convenţie.
Drept confirmare împuterniciţii Părţilor Contractante au semnat
prezenta Convenţie.
Făcută la Beijing, la 7 noiembrie 1992, în două exemplare, fiecare
în limbile română şi chineză, ambele texte avînd aceeaşi valoare.