Documente
Convenţie consulară din 17.04.96 între Republica Moldova şi Republica Bulgaria
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.914-XIII din 11.07.96
Convenţie consulară între Republica Moldova şi Republica Bulgaria
din 17.04.1996
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 18, pag.226
-------------------------
* Semnată la Sofia, la 17 aprilie 1996.
În vigoare din 11 iulie 1998.
Republica Moldova şi Republica Bulgaria, denumite în continuare
"Părţi Contractante",
exprimînd voinţa lor de a contribui la consolidarea de mai departe a
relaţiilor de prietenie şi la aprofundarea colaborării reciproc
avantajoase;
conducîndu-se de dorinţa de a reglementa şi a dezvolta relaţiile lor
consulare în scopul protejării mai eficiente a drepturilor şi
intereselor cetăţenilor lor,
confirmînd că Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile
consulare din 24 aprilie 1963 şi normele dreptului internaţional
cutumiar vor continua să reglementeze acele probleme care n-au fost
prevăzute în dispoziţiile prezentei Convenţii
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Definiţii
1) În prezenta Convenţie expresiile menţionate mai jos au următoarea
semnificaţie:
a) oficiu consular înseamnă orice consulat general, consulat,
viceconsulat sau agenţie consulară;
b) circumscripţie consulară înseamnă teritoriul stabilit pentru
exercitarea funcţiilor consulare de către oficiul consular;
c) şef al oficiului consular înseamnă persoana însărcinată să
activeze în această calitate;
d) funcţionar consular înseamnă orice persoană, inclusiv şeful
oficiului consular, însărcinată în această calitate să exercite funcţii
consulare;
e) angajat consular înseamnă orice persoană care exercită funcţii
administrative sau tehnice în cadrul unui oficiu consular;
f) membru al personalului de serviciu înseamnă orice persoană, care
exercită obligaţii de deservire a oficiului consular;
g) membri ai oficiului consular înseamnă funcţionarii consulari,
angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
h) membru de familie înseamnă soţia (soţul) unui membru al oficiului
consular, copiii şi părinţii lui, cu condiţia că locuiesc împreună cu el
şi se află la întreţinerea acestuia;
i) membru al personalului particular înseamnă o persoană folosită în
mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului
consular;
j) localuri consulare înseamnă clădirile sau părţile din clădiri,
precum şi terenurile aferente care deservesc clădirile sau părţile din
clădiri, inclusiv reşedinţa şefului de oficiu consular, oricui ar
aparţine dreptul de proprietate asupra lor, care sunt folosite exclusiv
în scopul activităţii consulare;
k) arhive consulare cuprinde toate hîrtiile, documentele,
corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele
oficiului consular împreună cu materialele de cifru şi cod, fişierele şi
mobilierul, destinate să asigure protejarea şi păstrarea lor;
l) navă înseamnă orice navă civilă de navigaţie care este
înregistrată în statul trimiţător şi are dreptul să navigheze sub
pavilionul lui de stat (naţional);
m) aeronavă înseamnă orice aeronavă civilă care este înregistrată în
statul trimiţător şi are dreptul de a folosi însemnele distinctive ale
statului trimiţător.
2) Dispoziţiile prezentei Convenţii referitoare la cetăţenii
statului trimiţător, se aplică în mod corespunzător şi asupra
persoanelor sale juridice, sediul cărora se află în acest stat.
Capitolul I
ÎNFIINŢAREA UNUI OFICIU CONSULAR
ŞI NUMIREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR
Articolul 2
Înfiinţarea unui oficiu consular
1) Un oficiu consular poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de
reşedinţă numai cu consimţămîntul acestui stat.
2) Sediul oficiului consular, rangul său, circumscripţia sa
consulară, numărul membrilor oficiului consular, precum şi orice
schimbări de acest gen se stabilesc numai pe bază de înţelegere între
statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
Articolul 3
Numirea şi admiterea şefului oficiului consular
1) Înainte de a numi şeful oficiului consular, statul trimiţător
trebuie să se asigure pe cale diplomatică de faptul că statul de
reşedinţă îl va admite spre exercitarea funcţiilor sale.
Dacă statul de reşedinţă nu este de acord cu aceasta, el nu este
obligat să comunice motivele deciziei sale.
2) După obţinerea acordului statului de reşedinţă, statul trimiţător
transmite Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă
patenta consulară sau nota privind numirea şefului oficiului consular.
În patenta consulară sau în notă este necesar de indicat numele deplin
al şefului oficiului consular, clasa şi rangul său, circumscripţia
consulară, precum şi sediul oficiului consular.
3) După primirea patentei consulare sau notei privind numirea
şefului oficiului consular, statul de reşedinţă, în termen cît mai scurt
posibil, eliberează şefului oficiului consular exequaturul sau prin notă
înştiinţează statul trimiţător despre permisiunea de a-şi exercita
funcţiile sale.
4) Statul de reşedinţă, pînă la eliberarea exequaturului sau
primirea notei, poate permite şefului oficiului consular să-şi exercite
funcţiile cu titlu provizoriu.
5) După admiterea şefului oficiului consular, inclusiv de a exercita
funcţiile cu titlu provizoriu, statul de reşedinţă notifică imediat
despre aceasta autorităţile competente din circumscripţia consulară şi
întreprinde toate măsurile necesare pentru ca şeful oficiului consular
să-şi poată exercita obligaţiunile şi să se folosească de toate
înlesnirile, privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 4
Exercitarea temporară a funcţiilor şefului
oficiului consular
1) Dacă şeful oficiului consular, dintr-un oarecare motiv, nu-şi
poate exercita funcţiile şi dacă funcţia de şef al oficiului consular
este vacantă, statul trimiţător poate împuternici un funcţionar consular
al acestui ori altui oficiu consular din statul de reşedinţă sau unul
din membrii personalului diplomatic al reprezentanţei sale diplomatice
în statul de reşedinţă să exercite provizoriu funcţia şefului oficiului
consular.
2) Numele deplin, prenumele, funcţia şi rangul gerantului interimar
al şefului oficiului consular se notifică în scris Ministerului
Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau organului indicat de
acest minister de către reprezentanţa diplomatică a statului trimiţător
sau, în cazul în care acesta nu dispune de aşa reprezentanţă în statul
de reşedinţă - de către şeful oficiului consular sau, dacă el nu are
posibilitate să facă aceasta - de către orice organ competent al
statului trimiţător. De regulă, această notificare se face în prealabil.
3) Organele competente ale statului de reşedinţă acordă sprijin şi
protecţie gerantului interimar al şefului oficiului consular.
Pentru perioada exercitării funcţiilor şefului oficiului consular de
către gerantul interimar asupra lui se răsfrîng prevederile prezentei
Convenţii în aceeaşi măsură ca şi asupra şefului oficiului consular.
4) Atunci cînd un membru al personalului diplomatic al
reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă
este numit de către statul trimiţător gerant interimar în conformitate
cu paragraful 1 al prezentului articol, el continuă să se bucure de
privilegiile şi imunităţile diplomatice acordate lui potrivit statutului
său diplomatic.
Articolul 5
Notificarea către statul de reşedinţă
a numirii, sosirii şi plecării
1) Statul trimiţător, în prealabil, notifică în scris Ministerului
Afacerilor Externe al statului de reşedinţă următoarele:
a) numele, prenumele, cetăţenia, rangul, funcţia membrilor numiţi ai
oficiului consular, data sosirii după numirea lor şi a plecării
definitive sau încetării funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbări
vizînd statutul lor, care se pot produce în perioada activităţii
acestora la oficiul consular;
b) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive
a membrilor de familie ai fiecărui membru al oficiului consular, precum
şi faptul că o persoană sau alta devine sau încetează de a mai fi un
astfel de membru al familiei;
c) despre sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului
particular şi, în cazurile corespunzătoare, despre încetarea serviciului
lor în această calitate.
2) Organele competente ale statului de reşedinţă eliberează gratuit,
în conformitate cu legile şi regulamentele acestui stat, legitimaţii
membrilor oficiului consular şi membrilor familiilor acestora, cu
excepţia celor care sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului
de reşedinţă.
Articolul 6
Cetăţenia funcţionarilor consulari
Funcţionarul consular poate fi numai cetăţean al statului
trimiţător, care nu este domiciliat permanent pe teritoriul statului de
reşedinţă.
Articolul 7
Persoanele declarate "persona non grata"
sau inacceptabile
Statul de reşedinţă poate oricînd să notifice statul trimiţător, pe
cale diplomatică, că un membru al oficiului consular sau altul este
"persona non grata" sau este inacceptabil, fără să fie obligat să-şi
motiveze decizia. În acest caz statul trimiţător trebuie să recheme
persoana corespunzătoare sau să înceteze exercitarea funcţiilor
acesteia. Dacă statul trimiţător nu va îndeplini această obligaţiune în
termeni rezonabili, statul de reşedinţă poate refuza să recunoască
persoana în cauză ca membru al oficiului consular.
Capitolul II
FUNCŢII CONSULARE
Articolul 8
Apărarea intereselor statului trimiţător
şi ale cetăţenilor săi
Funcţionarul consular apără în statul de reşedinţă interesele
statului trimiţător şi ale cetăţenilor săi, precum şi acordă ajutor
cetăţenilor statului trimiţător.
Articolul 9
Contribuirea la dezvoltarea colaborării dintre
statul trimiţător şi statul de reşedinţă
Funcţionarul consular contribuie la dezvoltarea relaţiilor
comerciale, economice, culturale, sportive, tehnico-ştiinţifice,
turistice şi altor relaţii între statul trimiţător şi statul de
reşedinţă, precum şi altui mod de dezvoltare a relaţiilor de prietenie
între ele, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii.
Articolul 10
Funcţiile referitoare la cetăţenie şi
la starea civilă
1) Funcţionarul consular, în conformitate cu legile şi regulamentele
statului trimiţător, are dreptul:
a) să ţină evidenţa cetăţenilor statului trimiţător;
b) să primească orice cereri referitoare la cetăţenia statului
trimiţător;
c) să întocmească acte de naştere şi de deces ale cetăţenilor
statului trimiţător;
d) să înregistreze actele de încheiere a căsătoriilor civile, cu
condiţia că ambele persoane ce se căsătoresc sunt cetăţeni ai statului
trimiţător;
e) să primească şi să înregistreze informaţii şi documente privind
naşterile, decesele şi căsătoriile, inclusiv documentele privind
modificarea stării familiale a cetăţenilor statului trimiţător.
2) Funcţionarul consular notifică organele competente ale statului
de reşedinţă despre activitatea sa indicată în alineatele c), d) şi e)
ale paragrafului 1 al prezentului articol, dacă aceasta o cer legile şi
regulamentele statului de reşedinţă.
3) Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu scutesc
persoanele interesate de obligaţiunea de a respecta legile şi
reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 11
Funcţiile referitoare la paşapoarte şi vize
Funcţionarul consular are dreptul:
a) să elibereze, să anuleze paşapoartele cetăţenilor statului
trimiţător, să prelungească validitatea lor şi să facă menţiunile
necesare, precum şi să elibereze cetăţenilor alte documente de călătorie;
b) să acorde, să prelungească şi să anuleze vize de intrare în
statul trimiţător şi de tranzitare a teritoriului acestuia, precum şi să
facă modificările şi completările necesare.
Articolul 12
Executarea funcţiilor notariale şi altor funcţii
1) Funcţionarul consular, în conformitate cu legile şi regulamentele
statului trimiţător, are dreptul:
a) să certifice autenticitatea semnăturilor de pe documentele
cetăţenilor statului trimiţător;
b) să întocmească, să autentifice, să înregistreze şi să primească
la păstrare testamentele cetăţenilor statului trimiţător;
c) să întocmească, să înregistreze şi să autentifice tranzacţiile
între cetăţenii statului trimiţător, dacă aceste tranzacţii nu contravin
legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă şi în măsura în care nu
se referă la stabilirea, delegarea sau încetarea drepturilor asupra
averii imobile ce se află pe teritoriul statului de reşedinţă; să
întocmească, să înregistreze şi să autentifice tranzacţiile între
cetăţenii statului trimiţător, pe de o parte, şi cetăţenii statului de
reşedinţă sau cetăţenii unui stat terţ, pe de altă parte, dacă aceste
tranzacţii se referă la interesele legate în mod exclusiv de teritoriul
statului trimiţător sau sunt supuse executării în acest stat cu
condiţia, că aceste tranzacţii nu contravin legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă;
d) să întocmească şi să certifice autenticitatea copiilor şi
extraselor din documentele eliberate de organele statului de reşedinţă;
e) să legalizeze documentele eliberate de organele competente ale
statului trimiţător sau ale statului de reşedinţă, să traducă şi să
autentifice exactitatea traducerilor;
f) să primească şi să înregistreze cererile cetăţenilor statului
trimiţător;
g) să primească la păstrare documente, bani şi alte bunuri ale
cetăţenilor statului trimiţător sau destinate acestor cetăţeni, în
măsura în care aceasta nu contravine legilor şi reglementărilor statului
de reşedinţă;
h) la solicitarea cetăţenilor statului trimiţător, să le elibereze
actele necesare pentru folosirea lor în statul de reşedinţă sau în afara
lui.
2) Documentele întocmite, autentificate şi traduse de funcţionarul
consular, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, au în
statul de reşedinţă aceeaşi valoare juridică ca şi documentele
întocmite, autentificate sau traduse de organele competente ale statului
de reşedinţă, cu condiţia că ele nu contravin legislaţiei statului de
reşedinţă.
Articolul 13
Transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare,
executarea însărcinărilor judiciare
Funcţionarul consular are dreptul să transmită cetăţenilor statului
trimiţător acte judiciare şi extrajudiciare, să execute însărcinări
judiciare, inclusiv de luare sau de asigurare a depoziţiilor de la
cetăţenii statului trimiţător, necesare instanţelor judecătoreşti ale
acestui stat, în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare
sau, în lipsa acordurilor de acest gen, în orice alt mod, ce nu
contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă şi statului
trimiţător.
Articolul 14
Notificarea reţinerii, arestului sau privării
de libertate în orice alt mod şi vizitei
1) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat
funcţionarul consular, dar nu mai tîrziu de patru zile, despre arestul,
reţinerea sau privarea de libertate în orice alt mod a cetăţeanului
statului trimiţător în circumscripţia consulară.
2) Funcţionarul consular are dreptul de a vizita cetăţeanul statului
trimiţător care este reţinut, arestat sau privat de libertate în orice
alt mod, precum şi să-i acorde asistenţă juridică. Organele competente
ale statului de reşedinţă trebuie să organizeze, în termen cît mai scurt
posibil, întrevederea funcţionarului consular cu cetăţeanul menţionat,
dar nu mai tîrziu de trei zile de la data prezentării cererii.
3) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat
cetăţeanul statului trimiţător care este arestat, reţinut sau privat de
liberate în orice alt mod, despre prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale
prezentului articol.
4) Drepturile, indicate în prezentul articol, sunt exercitate în
conformitate cu legile şi reglementările statului de reşedinţă, sub
rezerva, că aceste legi şi reglementări contribuie la atingerea deplină
a scopurilor realizării acestor drepturi.
Articolul 15
Acordarea de ajutor cetăţenilor statului trimiţător
Funcţionarul consular are dreptul:
a) să contacteze şi să viziteze cetăţenii statului trimiţător, să-i
consulte şi să le acorde orice sprijin, inclusiv luarea măsurilor pentru
acordarea asistenţei juridice acestora. Statul de reşedinţă nu va limita
în nici un mod comunicarea cetăţenilor statului trimiţător cu
funcţionarul consular şi nici accesul acestora la oficiul consular;
b) să solicite sprijinul autorităţilor competente ale statului de
reşedinţă în vederea căutării cetăţenilor statului trimiţător dispăruţi
fără veste;
c) să solicite organelor competente ale statului de reşedinţă, în
conformitate cu legile şi reglementările lui, informaţii despre orice
cetăţean al statului trimiţător;
d) în caz, că un cetăţean al statului trimiţător nu-şi poate apăra
drepturile şi interesele din motive întemeiate, funcţionarul consular
are dreptul, fără o procură specială, să reprezinte acest cetăţean în
instanţele judecătoreşti şi alte organe competente ale statului de
reşedinţă sau să asigure reprezentarea lui pînă cînd această persoană
îşi va desemna reprezentantul său ori îşi va asuma apărarea drepturilor
şi intereselor sale.
Articolul 16
Tutela şi curatela
1) Organele competente ale statului de reşedinţă, dispunînd de
informaţie, notifică funcţionarul consular despre necesitatea
instituirii tutelei sau curatelei pentru un cetăţean al statului
trimiţător.
2) Funcţionarul consular are dreptul să recomande organelor
competente ale statului de reşedinţă persoana pentru exercitarea
funcţiilor de tutore sau curator asupra cetăţeanului statului trimiţător.
3) Dacă instanţa de judecată sau alte organe competente ale statului
de reşedinţă vor considera că persoana recomandată este, din oarecare
motive, inacceptabilă în calitate de tutore sau curator, funcţionarului
consular i se rezervă dreptul de a recomanda o altă candidatură.
Articolul 17
Notificarea deceselor cetăţenilor statului trimiţător
1) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat
oficiul consular despre decesul unui cetăţean al statului trimiţător şi
eliberează gratuit certificatul de deces sau alte documente, care
confirmă decesul.
2) Funcţionarul consular, dacă află primul despre decesul
cetăţeanului statului trimiţător în statul de reşedinţă, informează
despre aceasta organele competente ale statului de reşedinţă.
Articolul 18
Măsurile privind protecţia bunurilor succesorale
1) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat
funcţionarul consular despre deschiderea succesiunii, dacă decedatul
este cetăţean al statului trimiţător, precum şi despre deschiderea
succesiunii, indiferent de cetăţenia decedatului, dacă cetăţeanul
statului trimiţător este succesor, testator sau înaintează reclamaţii
referitoare la averea succesorală din alte motive, precum şi în cazurile
de renunţare la averea succesorală.
2) Organele competente ale statului de reşedinţă întreprind măsurile
corespunzătoare, prevăzute de legile şi reglementările statului dat cu
scopul asigurării integrităţii averii succesorale, precum şi prezintă
funcţionarului consular copia testamentului, dacă acesta este întocmit,
şi întreaga informaţie despre bunurile succesorale, locul aflării
moştenitorilor, costul şi părţile componente ale bunurilor succesorale,
inclusiv plăţile contra poliţelor de asigurare şi pentru achitarea
compensaţiilor în legătură cu accidentele. Aceste organe, de asemenea,
notifică despre data iniţierii procedurii succesorale sau despre stadiul
la care se află ea.
3) Funcţionarul consular are dreptul, fără procură specială, să
reprezinte, personal sau prin intermediul reprezentantului său, în
instanţele judecătoreşti sau alte organe competente ale statului de
reşedinţă cetăţeanul statului trimiţător care are dreptul asupra averii
succesorale sau pretinde la dreptul asupra averii succesorale, deschise,
spre succesiune în statul de reşedinţă, dacă aşa o persoană lipseşte sau
nu şi-a desemnat reprezentantul său.
4) Funcţionarul consular are dreptul, în măsura în care aceasta nu
contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă, să insiste
asupra următoarelor:
a) păstrarea averii succesorale, aplicarea şi desfacerea sigiliilor,
întreprinderea de măsuri în scopul păstrării averii succesorale,
inclusiv desemnarea unui administrator al averii succesorale, precum şi
personal să ia parte la aceste acţiuni;
b) vînzarea averii succesorale sau a unei părţi din aceasta, precum
şi a fi informat despre data preconizată a vînzării, pentru a avea
posibilitatea de a participa la aceasta.
5) După finalizarea procedurii succesorale sau a altor acţiuni
oficiale, organele competente ale statului de reşedinţă notifică imediat
despre aceasta funcţionarul consular şi, după achitarea datoriilor,
impozitelor şi încasărilor, în decurs de trei luni transmit acestuia
averea succesorală sau părţile componente ale acestei averi, destinate
pentru persoanele care sunt reprezentate de către funcţionarul consular.
6) Funcţionarul consular poate primi de la instanţa judecătorească
sau alte organe competente părţile din averea succesorală sau
testamentară în expresie bănească destinate cetăţenilor statului
trimiţător care nu domiciliază permanent în statul de reşedinţă, în
legătură cu restituiri, pensii, compensaţii şi sume neplătite la timp
care i se cuvin în baza poliţelor de asigurare, în scopul transmiterii
acestor bani persoanelor menţionate.
7) Dacă un cetăţean al statului trimiţător, care nu domiciliază
permanent în statul de reşedinţă, decedează în timpul aflării sale în
acest stat, averea lui personală, mijloacele băneşti şi documentele se
păstrează de către organele competente ale statului de reşedinţă, se
transmit ulterior fără o procedură specială funcţionarului consular, cu
condiţia că în statul de reşedinţă lipseşte persoana ce înaintează
reclamaţii referitor la documente, mijloacele băneşti şi averea
personală a decedatului. Funcţionarul consular achită datoriile
suportate de decedat în timpul aflării lui în statul de reşedinţă în
mărime de pînă la costul sumelor transmise şi averii personale.
8) Transmiterea averii şi mijloacelor băneşti în statul trimiţător
conform prevederilor paragrafelor 5), 6) şi 7) ale prezentului articol,
poate fi efectuată numai prin respectarea strictă a legilor şi
reglementărilor statului de reşedinţă.
Articolul 19
Asistenţa acordată unei nave a statului trimiţător
1) Funcţionarul consular are dreptul, în circumscripţia sa
consulară, să acorde orice ajutor navei statului trimiţător, care se
află în port sau în locul de ancorare în afara portului, în marea
teritorială sau în apele interioare ale statului de reşedinţă, precum şi
comandantului şi membrilor echipajului navei, inclusiv:
a) să facă vizite la bordul navei statului trimiţător imediat după
controlul la intrarea navei în port, să chestioneze pe comandant
referitor la încărcătură, circumstanţele navigaţiei, precum şi
comandantul şi membrii echipajului navei pot să comunice cu funcţionarul
consular din moment ce navei i se va permite să comunice liber cu
litoralul;
b) fără a leza drepturile autorităţilor competente ale statului de
reşedinţă, să cerceteze toate accidentele ce au avut loc în timpul
navigaţiei sau în timpul aflării ei în acest stat şi să verifice
documentele referitoare la navă, să interogheze comandantul, membrii
echipajului sau pasagerii, să primească informaţii referitoare la
navigaţie şi locul de destinaţie a navei, iar în caz de necesitate să
întreprindă măsuri, ce ar contribui la intrarea, ieşirea şi aflarea
navei în port;
c) fără a leza drepturile autorităţilor competente ale statului de
reşedinţă, să soluţioneze, în conformitate cu legile şi reglementările
statului trimiţător, litigiile dintre comandant şi membrii echipajului,
inclusiv litigiile vizînd salariul şi contractul de muncă;
d) în caz de necesitate, să întreprindă măsuri corespunzătoare
referitoare la asigurarea asistenţei medicale sau repatrierea
comandantului, membrilor echipajului sau pasagerilor;
e) să primească, să verifice, să elibereze, să autentifice şi să
legalizeze documente referitoare la navă şi încărcătura ei, în
conformitate cu legile şi reglementările statului trimiţător;
f) în caz de modificare a dreptului de proprietate asupra navei, să
elibereze certificat provizoriu care va permite acestei nave să
navigheze sub pavilionul statului trimiţător spre alt stat.
2) Funcţionarul consular poate solicita sprijinul autorităţilor
competente ale statului de reşedinţă în timpul exercitării funcţiilor
sale prevăzute de dispoziţiile prezentului articol, precum şi să
întreprindă orice alte acţiuni prevăzute de legile şi reglementările
statului trimiţător referitor la navigaţie, cu condiţia că aceste
acţiuni nu vor contraveni legilor şi reglementărilor statului de
reşedinţă.
Articolul 20
Protecţia în caz de măsuri coercitive împotriva
navei statului trimiţător
1) În caz, dacă instanţele judecătoreşti sau alte organe competente
ale statului de reşedinţă intenţionează să ia măsuri coercitive
împotriva navei statului trimiţător sau să efectueze anchetarea la
bordul navei, ele, în prealabil, vor înştiinţa oficiul consular, astfel
încît funcţionarul consular sau reprezentantul său să fie prezent la
îndeplinirea acestor acţiuni.
Dacă, în caz de urgenţă, din insuficienţă de timp nu este posibilă
notificarea prealabilă a oficiului consular, organele competente ale
statului de reşedinţă informează oficiul consular imediat după acţiunile
întreprinse şi, la solicitarea funcţionarului consular, în termenul cel
mai scurt îi prezintă în scris informaţia deplină referitoare la aceste
acţiuni.
2) Prevederile paragrafului 1) al prezentului articol se referă, de
asemenea, la cazurile cînd comandantul navei sau unul din membrii
echipajului trebuie să fie interogat pe litoral de către organele
competente ale statului de reşedinţă.
3) Dispoziţiile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol nu se
aplică la controlul obişnuit de frontieră, vamal şi sanitar, efectuat de
organele competente ale statului de reşedinţă, precum şi la măsurile
întreprinse de acestea în scopul asigurării securităţii navigaţiei sau
prevenirii poluării apelor.
4) Cu excepţia cazurilor cînd acestea au loc la solicitarea sau cu
consimţămîntul funcţionarului consular sau comandantului navei,
instanţele judecătoreşti şi alte organe competente ale statului de
reşedinţă nu pot interveni în afacerile interne ale navei statului
trimiţător dacă nu sunt încălcate securitatea şi ordinea publică din
statul de reşedinţă.
Articolul 21
Asistenţa acordată în caz de avariere a navei
statului trimiţător
1) În caz dacă nava statului trimiţător a suferit un naufragiu, este
avariată sau s-a împotmolit, este aruncată pe mal sau a fost afectată în
alt mod în apele interioare sau în marea teritorială a statului de
reşedinţă, sau dacă un oarecare obiect, care se prezintă drept parte
componentă a mărfii de pe această navă, care este proprietate a
cetăţeanului statului trimiţător, a fost deteriorat în urma naufragierii
navei şi este găsit pe litoral ori în apropiere de coasta statului de
reşedinţă, sau este transmis în portul statului dat, organele competente
ale statului de reşedinţă notifică imediat oficiul consular.
2) În cazurile prevăzute în paragraful 1) al prezentului articol,
organele competente ale statului de reşedinţă întreprind toate măsurile
posibile pentru salvarea şi paza navei, pasagerilor, echipajului,
echipamentului navei, încărcăturii lui, alimentelor ei şi altor obiecte
aflate pe navă, precum şi în scopul prevenirii încălcării dreptului de
proprietate. Aceasta se referă şi la obiectele ce aparţin navei sau la o
parte componentă a mărfii de pe această navă care s-au separat de navă.
Despre măsurile întreprinse organele competente ale statului de
reşedinţă notifică imediat oficiul consular.
3) Funcţionarul consular are dreptul să acorde orice asistenţă navei
avariate, pasagerilor, comandantului şi membrilor echipajului sau să
solicite sprijinul în acest scop organelor competente ale statului de
reşedinţă.
4) Dacă o navă avariată a statului trimiţător sau o parte a
echipamentului sau încărcăturii acesteia, sau un oarecare alt obiect ce
aparţine navei date, vor fi găsite pe litoral ori în apropiere de coasta
statului de reşedinţă, ori vor fi transmise în portul acestui stat, iar
comandantul, proprietarul navei, reprezentantul companiei de navigaţie
ori agentul de asigurare nu pot lua măsuri pentru păstrarea acestor
bunuri ori să le administreze, autorităţile competente ale statului de
reşedinţă, în termen cît mai scurt posibil, informează despre aceasta
oficiul consular. În cazul dat funcţionarul consular are dreptul să
efectueze aşa acţiuni pe care le-ar întreprinde însuşi proprietarul
pentru a conserva şi a administra nava avariată şi proprietatea separată
de ea.
5) Dacă nava statului trimiţător, care a fost avariată, precum şi
încărcătura ei, utilajul şi alimentele ei n-au fost destinate vînzării
sau utilizării în statul de reşedinţă, acestea nu sunt supuse taxelor
vamale, impozitelor şi altor încasări.
Articolul 22
Funcţiile referitoare la aeronave
Prevederile articolelor 19-21 ale prezentei Convenţii se aplică
respectiv şi aeronavelor statului trimiţător, cu condiţia că aplicarea
lor nu contravine altor acorduri internaţionale în domeniul
aeronavigaţiei civile, părţi ale cărora sunt Părţile Contractante.
Articolul 23
Exercitarea funcţiilor consulare în circumscripţia
consulară şi în afara ei
Funcţionarul consular are dreptul să exercite funcţiile consulare,
prevăzute în capitolul prezent al Convenţiei, în limitele
circumscripţiei consulare. Funcţionarul consular, cu acordul statului de
reşedinţă, poate exercita şi alte funcţii oficiale, dacă acestea nu
contravin legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă. Cu acordul
statului de reşedinţă, funcţionarul consular poate exercita funcţii
consulare şi în afara limitelor circumscripţiei consulare.
Articolul 24
Comunicarea cu autorităţile statului de reşedinţă
În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul consular se poate
adresa organelor competente din circumscripţia consulară, precum şi
organelor centrale ale statului de reşedinţă, în măsura în care aceasta
se permite de legile, reglementările şi uzanţele statului de reşedinţă.
Articolul 25
Exercitarea funcţiilor consulare într-un stat terţ
Statul trimiţător poate, după notificarea statelor interesate şi în
cazul cînd nici unul din ele nu se opune în mod expres acestui lucru, să
pună în sarcina oficiului consular exercitarea funcţiilor consulare în
statul terţ.
Articolul 26
Exercitarea funcţiilor consulare în numele
unui stat terţ
După notificarea respectivă a statului de reşedinţă, oficiul
consular al statului trimiţător poate exercita funcţii consulare în
statul de reşedinţă în numele unui stat terţ, în cazul cînd statul de
reşedinţă nu se opune.
Capitolul III
FACILITĂŢI, PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI
Articolul 27
Asigurarea condiţiilor pentru exercitarea de către
oficiul consular şi de către membrii oficiului
consular a funcţiilor lor
1) Statul de reşedinţă acordă toate posibilităţile pentru
exercitarea efectivă de către oficiul consular a funcţiilor sale.
2) Statul de reşedinţă va trata membrii oficiului consular cu
respectul cuvenit şi va lua toate măsurile necesare pentru asigurarea
exercitării funcţiilor acestora şi posibilitatea de a profita de
privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 28
Localuri consulare şi locuinţe
1) Statul trimiţător sau reprezentantul său, în conformitate cu
legile şi reglementările statului de reşedinţă, au dreptul să
achiziţioneze în proprietate, să închirieze, să construiască sau să
amenajeze, să primească pentru necesităţile oficiului consular sau ca
spaţiu locativ pentru membrii oficiului consular, clădiri sau părţi din
clădiri şi terenurile ce le deservesc, exceptînd spaţiul locativ al
membrilor oficiului consular, care sunt cetăţeni ai statului de
reşedinţă sau au domiciliu permanent în acest stat.
2) Statul de reşedinţă acordă sprijin statului trimiţător pentru
obţinerea localurilor consulare, conform dispoziţiilor paragrafului 1)
al prezentului articol şi, în caz de necesitate, acordă sprijin statului
trimiţător la dobîndirea locuinţelor corespunzătoare pentru membrii
oficiului consular.
3) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol nu scutesc
statul trimiţător de obligaţiunile privind respectarea legilor şi
reglementărilor statului de reşedinţă privind construcţia, amenajarea
oraşului şi ocrotirea monumentelor de cultură, aplicate în zona unde se
află ori vor fi situate clădirile sau părţi din clădiri.
Articolul 29
Folosirea stemei şi drapelului de stat (naţional)
1) Statul trimiţător are dreptul să amplaseze pe clădirea oficiului
consular stema sa de stat şi scutul cu denumirea oficiului consular în
limba statului trimiţător şi în limba statului de reşedinţă.
2) Statul trimiţător are dreptul să arboreze drapelul său de stat
(naţional) pe clădirea oficiului consular, reşedinţa şefului oficiului
consular şi mijloacele de transport cînd ele sunt folosite de acesta în
interes de serviciu.
Articolul 30
Inviolabilitatea localurilor consulare şi
a locuinţelor funcţionarilor consulari
1) Localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular
sunt inviolabile. Autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în
localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular fără
consimţămîntul la aceasta al şefului oficiului consular ori al şefului
reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă
sau al persoanei, desemnate de unul dintre aceştia.
2) Statul de reşedinţă este obligat în mod special să întreprindă
toate măsurile necesare pentru protejarea localurilor consulare
împotriva oricărei imixtiuni sau pricinuiri de pagubă, precum şi pentru
prevenirea oricărei tulburări a liniştii oficiului consular sau jigniri
a demnităţii acestuia.
3) Localurile consulare, mobilierul lor, întreg patrimoniul
oficiului consular, precum şi mijloacele de transport ale acestuia se
bucură de imunitate de orice forme de rechizite în scopuri de apărare
naţională sau de utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi
necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare
pentru a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare, şi
statului trimiţător i se va vărsa o compensaţie adecvată şi efectivă.
Articolul 31
Inviolabilitatea arhivei consulare şi documentelor
Arhivele consulare şi documentele sunt inviolabile în orice moment
şi în orice loc s-ar afla.
Articolul 32
Libertatea de deplasare
Sub rezerva legilor şi reglementărilor sale referitoare la zonele în
care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate
naţională, statul de reşedinţă trebuie să asigure libertatea de
deplasare şi de circulaţie pe teritoriul său a tuturor membrilor
oficiului consular.
Articolul 33
Libertatea de comunicare
1) Statul de reşedinţă permite şi protejează libertatea de
comunicare a oficiului consular pentru toate scopurile oficiale. În
comunicările cu guvernul, cu reprezentanţele diplomatice, precum şi cu
alte oficii consulare ale statului trimiţător, oriunde s-ar afla ele,
oficiul consular poate folosi toate mijloacele de comunicare adecvate,
inclusiv mesajele în cod sau cifrate, curierii diplomatici sau
consulari, valiza diplomatică sau consulară. La folosirea mijloacelor
obişnuite de comunicare, faţă de oficiul consular se aplică aceleaşi
tarife ca şi faţă de reprezentanţa diplomatică. Oficiul consular poate
instala şi utiliza un post de radioemisie numai cu acordul statului de
reşedinţă.
2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă.
Prin expresia corespondenţa oficială se înţelege întreaga corespondenţă
referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale.
3) Valiza consulară nu poate fi deschisă sau reţinută. Coletele ce
constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile
ale caracterului ei şi pot conţine numai corespondenţă oficială, precum
şi documente sau obiecte, destinate exclusiv uzului oficial de către
oficiul consular.
4) Curier consular poate fi numai un cetăţean al statului
trimiţător, care nu domiciliază permanent în statul de reşedinţă.
Curierul consular trebuie să aibă asupra sa un document oficial în care
se indică statutul lui şi numărul de colete care constituie valiza
consulară. Curierul consular, aflîndu-se pe teritoriul statului de
reşedinţă, se bucură de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunităţi ca şi
curierul diplomatic.
5) Statul trimiţător, reprezentanţele lui diplomatice şi oficiile
lui consulare pot desemna curieri consulari "ad-hoc". În acest caz,
prevederile paragrafului 4) din prezentul articol sunt, de asemenea,
aplicabile, sub rezerva că imunităţile care sunt menţionate în el vor
înceta să se aplice din momentul în care acest curier va remite
destinatarului valiza consulară pe care o are în grijă.
6) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave
sau al unei aeronave ale statului trimiţător. Acest comandant trebuie să
dispună de un document oficial care să indice numărul de colete ce
constituie valiza consulară, dar el nu este considerat curier consular.
Printr-un aranjament cu autorităţile respective ale statului de
reşedinţă, funcţionarul consular în mod direct şi liber poate primi şi
transmite personal valiza consulară comandantului aeronavei sau navei.
Articolul 34
Taxe şi încasări consulare
1) Oficiul consular de pe teritoriul statului de reşedinţă poate
percepe, pentru prestarea serviciilor consulare, taxe şi încasări
prevăzute de legile şi reglementările statului trimiţător.
Taxele şi încasările, prevăzute în paragraful 1) al prezentului
articol, se scutesc în statul de reşedinţă de orice impozite, încasări
şi taxe.
2) Sumele percepute cu titlu de încasări, prevăzute în paragraful 1)
al prezentului articol şi chitanţele aferente lor, sunt exonerate de
orice încasări şi taxe în statul de reşedinţă.
Articolul 35
Inviolabilitatea personală a funcţionarilor consulari
Funcţionarii consulari se bucură de inviolabilitate personală. Ei nu
pot fi supuşi arestării sau reţinerii sub orice formă. Statul de
reşedinţă este obligat să întreprindă măsurile corespunzătoare pentru
prevenirea oricăror atingeri aduse personalităţii, libertăţii şi
demnităţii acestora.
Articolul 36
Imunitatea de jurisdicţie
1) Funcţionarii consulari se bucură de imunitate de jurisdicţie
penală, civilă şi administrativă a statului de reşedinţă, cu excepţia
următoarelor acţiuni civile:
a) care rezultă dintr-un contract, încheiat de funcţionarul
consular, conform căruia el nu acţionează direct sau implicit în numele
statului trimiţător;
b) intentate de un terţ pentru o pagubă, rezultînd dintr-un accident
cauzat în statul de reşedinţă de un vehicul, navă sau aeronavă;
c) referitoare la un imobil particular situat pe teritoriul statului
de reşedinţă, numai dacă ei nu-l posedă în numele statului trimiţător
pentru scopurile consulare;
d) referitoare la o succesiune, cînd aceştia acţionează în calitate
de executor al testamentului, tutore al bunurilor succesorale,
moştenitor, succesor sau legatar ca persoane particulare;
e) referitoare la orice activitate profesională sau comercială
desfăşurată în statul de reşedinţă în afara funcţiilor lor oficiale.
2) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu sunt
supuşi jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de
reşedinţă în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu, cu excepţia
acţiunilor civile, expuse în paragraful 1) al prezentului articol.
Articolul 37
Eliberarea de obligaţia de a depune ca martor
1) Funcţionarul consular nu este obligat să depună ca martor.
2) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu pot fi
chemaţi să depună ca martori în procesele judiciare sau administrative
în statul de reşedinţă. În afara cazurilor prevăzute în paragraful 3) al
prezentului articol, ei nu pot refuza să depună ca martori.
3) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu pot fi
obligaţi să depună mărturii pe problemele legate de îndeplinirea
funcţiilor lor sau să prezinte corespondenţa oficială ori documente
referitoare la această activitate. Ei au, de asemenea, dreptul să refuze
a depune mărturii în calitate de experţi asupra legislaţiei statului
trimiţător.
4) Autorităţile statului de reşedinţă, care solicită mărturia unui
angajat consular sau a unui membru al personalului de serviciu, trebuie
să evite a-l împiedica în exercitarea funcţiilor sale de serviciu.
Aceste autorităţi pot, atunci cînd este posibil, să obţină aceste
mărturii la domiciliul acestei persoane, în sediul oficiului consular
sau să accepte o declaraţie scrisă din partea lui.
Articolul 38
Scutirea de prestaţii personale
Statul de reşedinţă este obligat să scutească membrii oficiului
consular de orice fel de prestaţii personale şi publice indiferent de
caracterul lor, precum şi de obligaţiuni militare în formă de
rechiziţii, contribuţii şi încartiruiri de militari în locuinţele lor.
Ei sunt eliberaţi de orice obligaţiuni prevăzute de legile şi
reglementările statului de reşedinţă cu privire la înregistrarea
cetăţenilor străini, permisele de şedere şi de lucru pentru cetăţeni,
permisele de şedere şi lucru privind exercitarea unor lucrări în folosul
statului de reşedinţă şi de alte cerinţe similare prevăzute de legile şi
reglementările statului de reşedinţă referitor la cetăţenii străini.
Articolul 39
Scutirea oficiului consular de impozite şi taxe
1) Statul de reşedinţă scuteşte de toate impozitele şi taxele de
stat, regionale şi municipale:
a) localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular,
proprietar sau arendaş al cărora este statul trimiţător sau orice
persoană care acţionează în numele acestuia, precum şi tranzacţiile şi
alte acte referitoare la achiziţionarea proprietăţii sau închirierea
acestui patrimoniu imobiliar;
b) bunurile mobile şi mijloacele de transport, dobîndite de către
oficiul consular pentru scopuri oficiale, precum şi achiziţia, posesia
ori întreţinerea acestora.
2) Prevederile paragrafului 1) al prezentului articol nu se aplică
referitor la:
a) impozitele şi taxele, percepute ca remunerare pentru serviciile
speciale concrete;
b) impozitele şi taxele, percepute potrivit legilor şi
reglementărilor statului de reşedinţă de la o persoană, care încheie un
contract cu statul trimiţător sau reprezentantul acestuia.
Articolul 40
Scutirea funcţionarilor consulari de taxe
şi impozite
1) Membrii oficiului consular sunt scutiţi de toate impozitele şi
taxele personale, reale, de stat, regionale şi municipale, cu excepţia:
a) impozitelor indirecte, care în mod normal sunt încorporate în
preţul mărfurilor şi serviciilor;
b) impozitelor şi taxelor asupra imobilului privat aflat pe
teritoriul statului de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiei prevăzute de
articolul 39 al prezentei Convenţii;
c) impozitelor asupra averii succesorale sau impozitelor asupra
transmiterii proprietăţii percepute de către statul de reşedinţă sub
rezerva dispoziţiilor alineatului b) al articolului 44 al prezentei
Convenţii;
d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare, inclusiv
veniturilor pe capital, izvoarele cărora se află în statul de reşedinţă,
şi a impozitelor asupra investiţiilor capitale în întreprinderile
comerciale sau financiare în statul de reşedinţă;
e) impozitelor şi taxelor percepute pentru prestarea anumitor
servicii;
f) taxelor de înregistrare, judiciare, de grefă, de ipotecă şi de
timbru sub rezerva dispoziţiilor articolului 39 al prezentei Convenţii.
2) Membrii oficiului consular, care angajează persoane, salariile
cărora nu sunt scutite de impozitul pe venit în statul de reşedinţă,
respectă obligaţiile pe care legile şi reglementările acestui stat le
impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care
angajează.
Articolul 41
Scutirea de taxe vamale şi de control vamal
1) Statul de reşedinţă, în conformitate cu legile şi reglementările
sale, permite intrarea şi scuteşte de toate taxele vamale, încasări şi
alte impuneri similare, cu excepţia taxelor plătite pentru înmagazinaj,
transport şi alte servicii similare:
a) obiectele destinate folosinţei oficiale a oficiului consular,
inclusiv mijloacele lui de transport;
b) obiectele de uz personal ale funcţionarilor consulari, inclusiv
obiectele importate cu ocazia primei instalări.
Obiectele de consum nu trebuie să depăşească cantităţile necesare
pentru folosirea lor nemijlocită de către persoana respectivă;
c) obiectele de uz personal inclusiv obiectele importate cu ocazia
primei instalări a angajaţilor consulari şi membrilor personalului de
serviciu.
2) Bagajul personal al funcţionarului consular se scuteşte de
control vamal. Aceasta poate fi controlat numai dacă există motive
serioase să se creadă, că el conţine alte obiecte, decît cele menţionate
la alineatul b) al paragrafului 1) al prezentului articol, ori obiecte,
importul şi exportul cărora este interzis de legile şi reglementările
statului de reşedinţă, ori obiecte care sunt supuse legilor şi
reglementărilor privind carantina.
Controlul în acest caz se va efectua în prezenţa funcţionarului
consular în cauză ori a reprezentantului său.
Articolul 42
Privilegiile şi imunităţile membrilor de familie
ai membrilor oficiului consular
1) Membrii de familie ai funcţionarilor consulari, angajaţilor
consulari şi membrilor personalului de serviciu se bucură de aceleaşi
privilegii şi imunităţi ca şi funcţionarii consulari, angajaţii
consulari şi membrii personalului de serviciu, în conformitate cu
prevederile prezentei Convenţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de
paragraful 2) al articolului 43 al prezentei Convenţii.
Articolul 43
Persoanele care nu se bucură de privilegii
şi imunităţi
1) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu se
bucură de privilegii şi imunităţi, dacă ei sunt cetăţeni ai statului de
reşedinţă sau au domiciliul permanent în acest stat, cu excepţia
cazurilor prevăzute la paragraful 3) al articolului 37 al prezentei
Convenţii.
2) Membrii familiilor membrilor oficiului consular, care sunt
cetăţeni ai statului de reşedinţă sau îşi au domiciliul permanent în
acest stat, nu beneficiază de privilegii şi imunităţi, cu excepţia
cazurilor prevăzute la paragraful 3) al articolului 37 al prezentei
Convenţii.
3) Membrii personalului particular nu beneficiază de privilegiile şi
imunităţile, prevăzute de dispoziţiile prezentei Convenţii, cu excepţia
cazurilor prevăzute la paragraful 3) al articolului 37 al prezentei
Convenţii.
Articolul 44
Succesiunea membrilor oficiului consular
sau a membrilor familiilor lor
În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui
membru al familiei acestuia, statul de reşedinţă:
a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia
averii care a fost dobîndită în statul de reşedinţă şi care face
obiectul unei prohibiţii la export la momentul decesului persoanei
menţionate;
b) nu percepe nici un fel de impozite şi taxe de stat, regionale sau
municipale asupra averii succesorale sau asupra succesiunii bunurilor
mobile, care se află în statul de reşedinţă datorită exclusiv prezenţei
în acest stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular
sau de membru al familiei acestuia.
Articolul 45
Începutul şi încetarea privilegiilor şi
imunităţilor consulare
1) Orice membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi
imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie, din momentul intrării lui
pe teritoriul statului de reşedinţă pentru a ajunge la locul de
destinaţie, sau, dacă el se află deja pe acest teritoriu, din momentul
intrării sale în funcţie la oficiul consular.
2) Membrii de familie ai membrilor oficiului consular, precum şi
membrii personalului lui particular beneficiază de privilegiile şi
imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie, din momentul cînd membrului
oficiului consular îi sunt acordate privilegiile şi imunităţile
prevăzute de paragraful 1) al prezentului articol sau din momentul cînd
acesta a intrat pe teritoriul statului de reşedinţă, ori din momentul,
cînd ei au devenit membri ai familiei lui sau membri ai personalului lui
particular în dependenţă de aceea ce a avut loc mai tîrziu.
3) Cînd funcţiile unui membri al oficiului consular încetează,
privilegiile şi imunităţile sale şi cele ale membrilor săi de familie
sau membrilor personalului său particular încetează de obicei din
momentul cînd persoana în cauză părăseşte statul de reşedinţă ori în
momentul expirării unui termen rezonabil acordat ca să poată părăsi
acest stat, în dependenţă de faptul care dintre aceste momente va
surveni mai devreme, însă pînă în acest moment ele continuă să
acţioneze. În ceea ce priveşte persoanele indicate la paragraful 2) al
prezentului articol, privilegiile şi imunităţile iau sfîrşit în momentul
în care încetează a mai fi membri ai familiei membrului oficiului
consular sau încetează a mai fi membri ai personalului lui particular,
totuşi, cu rezerva că, dacă aceste persoane intenţionează să părăsească
teritoriul statului de reşedinţă într-o perioadă rezonabilă de timp,
privilegiile şi imunităţile lor subsistă pînă în momentul plecării lor.
4) În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii
familiei acestuia vor continua să beneficieze de privilegiile şi
imunităţile acordate lor, pînă în momentul părăsirii statului de
reşedinţă ori pînă la expirarea unei perioade rezonabile de timp
acordată pentru părăsirea statului de reşedinţă, în dependenţă de faptul
care dintre aceste momente va surveni mai devreme.
Articolul 46
Renunţarea la privilegii şi imunităţii
1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile
indicate la articolele 35, 36 şi 37 ale prezentei Convenţii de care
beneficiază membrul oficiului consular.
2) Cu excepţia cazului prevăzut de paragraful 3) al prezentului
articol, renunţarea, în toate cazurile, trebuie să fie expresă şi
comunicată în scris statului de reşedinţă.
3) Iniţierea unei proceduri judiciare de către un membru al
oficiului consular, într-o problemă în care s-ar putea bucura de
imunitatea de jurisdicţie, potrivit articolului 36 al prezentei
Convenţii, face imposibilă invocarea de către acesta a imunităţii de
jurisdicţie în cazul unei acţiuni recovenţionale faţă de acţiunea
principală.
4) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă
sau administrativă nu implică renunţarea la imunitate privind executarea
hotărîrii judiciare pentru care este necesară o notificare în scris
distinctă.
Capitolul IV
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 47
Respectarea legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă
1) Toate persoanele care beneficiază, conform prevederilor prezentei
Convenţii, de privilegii şi imunităţi, au obligaţia, fără a aduce
atingere privilegiilor şi imunităţilor lor, să respecte legile şi
reglementările statului de reşedinţă, inclusiv legile şi reglementările
referitoare la circulaţia rutieră. Ele au, de asemenea, obligaţia să nu
se amestece în afacerile interne ale statului de reşedinţă.
2) Localurile consulare nu pot fi folosite în scopuri incompatibile
cu îndeplinirea funcţiilor consulare.
3) Oficiul consular, membrii oficiului consular şi membrii lor de
familie au obligaţia să respecte legile şi reglementările statului de
reşedinţă privind asigurarea mijloacelor de transport.
Articolul 48
Exercitarea funcţiilor consulare de către
reprezentanţa diplomatică
1) Reglementările prezentei Convenţii se extind, de asemenea, în
aceeaşi măsură în care reiese din context, în cazul exercitării
funcţiilor consulare de către reprezentanţa diplomatică.
2) Numele şi prenumele membrilor reprezentanţei diplomatice,
însărcinaţi cu funcţii consulare, se notifică Ministerului Afacerilor
Externe al statului de reşedinţă sau organului indicat de acest minister.
3) În timpul exercitării funcţiilor consulare reprezentanţa
diplomatică este în drept să se adreseze:
a) autorităţilor locale din circumscripţia consulară;
b) autorităţilor centrale ale statului de reşedinţă, dacă aceasta nu
contravine legilor, reglementărilor şi uzanţelor statului de reşedinţă
sau acordurilor internaţionale corespunzătoare.
4) Privilegiile şi imunităţile membrilor reprezentanţei diplomatice,
indicate la paragraful 2) al prezentului articol, vor continua să fie
reglementate de normele de drept internaţional privind relaţiile
diplomatice.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 49
Ratificarea, intrarea în vigoare şi denunţarea
1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în
vigoare în a 30-a zi de la efectuarea schimbului instrumentelor de
ratificare.
2) Prezenta Convenţie se încheie pe un termen nedeterminat.
Oricare dintre Părţile Contractante poate să o denunţe, notificînd
în scris despre aceasta pe cale diplomatică cealaltă Parte Contractantă.
În acest caz acţiunea prezentei Convenţii încetează după expirarea a
şase luni de la data notificării intenţiei de denunţare.
3) De la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii în relaţiile
dintre Republica Moldova şi Republica Bulgaria îşi încetează acţiunea
Convenţia Consulară dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi
Republica Populară Bulgaria, semnată la Moscova la 6 mai 1971.
Întocmită la Sofia, la 17 aprilie 1996, în două exemplare, fiecare
în limbile moldovenească şi bulgară, ambele texte fiind egal autentice.