Convenţie consulară din 21.10.98 între Republica Moldova şi Republica Elenă
Notă: Ratificată prin Legea nr.128-XV din 03.05.2001
Convenţie consulară*
între Republica Moldova şi Republica Elenă
din 21.10.1998
(în vigoare 01.10.2005)
Publicat în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 2009, volumul 40, pag.156
* * *
__________________
* Întocmită la Chişinău la 21 octombrie 1998.
În vigoare din 1 octombrie 2005.
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Elene,
în dorinţa de a dezvolta relaţiile de prietenie şi cooperare existente între Republica Moldova şi Republica Elenă şi de a regla în acest spirit relaţiile lor consulare în vederea facilitării protejării şi apărării intereselor resortisanţilor lor respectivi şi în spiritul Convenţiei de la Viena din 1963 cu privire la relaţiile consulare,
au hotărât să încheie în acest scop o Convenţie consulară al cărei conţinut este cel ce urmează:
Capitolul I
DEFINIŢII
Articolul 1
În prezenta Convenţie se va subînţelege:
1) Prin “Stat trimiţător”, Înalta Parte Contractantă care numeşte funcţionarii consulari definiţi mai jos.
2) Prin “Stat de reşedinţă”, Înalta Parte Contractantă pe teritoriul căreia funcţionarii consulari îşi exercită funcţiile.
3) Prin “resortisanţi”, cetăţenii unuia dintre cele două State şi, dacă admite contextul, persoanele juridice cu sediul social pe teritoriul unuia dintre aceste State şi constituite în conformitate cu legislaţia acestui Stat.
4) Prin “oficiu consular”, orice consulat general, consulat sau viceconsulat.
5) Prin “circumscripţie consulară”, teritoriul în Statul de reşedinţă în limitele căruia un funcţionar consular îşi exercită funcţiile.
6) Prin “şef al oficiului consular”, persoana însărcinată să dirijeze un oficiu consular.
7) Prin “funcţionar consular”, orice persoană, inclusiv şeful oficiului consular, numită de Statul trimiţător pentru a exercita funcţiile consulare în Statul de reşedinţă în calitate de Consul General, Consul, Viceconsul sau Ataşat al consulatului.
Un funcţionar consular poate fi:
a) Funcţionar consular de carieră, care deţine numai cetăţenia Statului trimiţător, nu este rezident permanent în Statul de reşedinţă şi nu exercită aici nici o activitate privată cu caracter lucrativ;
b) Funcţionar consular onorific, care, indiferent de cetăţenie, este ales în Statul de reşedinţă şi poate exercita aici în afară de funcţiile sale consulare o activitate cu caracter lucrativ.
8) Prin “angajat consular”, orice persoană care exercită funcţii administrative sau tehnice la un oficiu consular.
9) Prin “membru al personalului de serviciu”, orice persoană, angajată în serviciul casnic al oficiului consular.
10) Prin “membru al oficiului consular”, funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu.
11) Prin “membru al personalului privat”, orice persoană angajată exclusiv în serviciul privat al unui membru al oficiului consular.
12) Prin “localuri consulare”, clădirile sau părţile din clădiri şi terenurile aferente care, indiferent de proprietar, sunt folosite exclusiv în scopurile oficiului consular.
13) Prin “arhive consulare”, toate hârtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile magnetice şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze.
14) Prin “navă a Statului trimiţător”, orice vas de navigaţie înmatriculat sau înregistrat conform legislaţiei Statului trimiţător, inclusiv cele din proprietatea Statului trimiţător, cu excepţia vaselor militare.
15) Prin “aeronavă a Statului trimiţător”, orice aeronavă înmatriculată sau înregistrată conform legislaţiei Statului trimiţător, inclusiv cele din proprietatea Statului trimiţător, cu excepţia aeronavelor militare.
Capitolul II
STABILIREA ŞI PROMOVAREA RELAŢIILOR CONSULARE
Articolul 2
1) Un oficiu consular nu poate fi înfiinţat pe teritoriul Statului de reşedinţă decât cu consimţământul acestui Stat.
2) Sediul oficiului consular, clasa şi circumscripţia sa, la fel ca şi efectivul oficiului consular sunt stabilite de către Statul trimiţător şi supuse aprobării Statului de reşedinţă. La fel e şi în cazul schimbării sediului, clasei, circumscripţiei consulare sau efectivului oficiului consular.
Articolul 3
1) Statul trimiţător trebuie să informeze Statul de reşedinţă pe cale diplomatică despre numirea sau desemnarea oricărei persoane în calitate de funcţionar consular şi, dacă e vorba de şeful oficiului consular, să-i transmită patenta sau un alt document similar. În patentă sau în documentul similar se indică în special sediul şi circumscripţia oficiului consular.
2) Conform regulilor şi formalităţilor în vigoare pe teritoriul său, Statul de reşedinţă eliberează, cât mai repede posibil şi fără plată, un exequatur sau o altă autorizare şefului oficiului consular. Exequaturul indică, în special, sediul şi circumscripţia oficiului consular.
3) Din momentul obţinerii exequaturului sau altei autorizări, şeful oficiului consular poate începe exercitarea funcţiilor sale şi să beneficieze de dispoziţiile prezentei Convenţii. Până la eliberarea exequaturului sau altei autorizări, Statul de reşedinţă poate sa-i permită cu titlu provizoriu această activitate şi acest beneficiu.
4) În caz de refuz sau de retragere a exequaturului sau altei autorizări, Statul de reşedinţă nu este obligat să comunice motivele acestui refuz Statului trimiţător. În asemenea situaţie, Statul trimiţător, după caz, recheamă persoana menţionată sau pune capăt funcţiilor sale la oficiul consular.
Articolul 4
Din moment ce şeful oficiului consular este admis, chiar şi cu titlu provizoriu, la exercitarea funcţiilor sale, Statul de reşedinţă este obligat să informeze despre aceasta autorităţile competente ale circumscripţiei consulare; el este de asemenea ţinut să vegheze dacă au fost întreprinse măsurile necesare pentru ca şeful oficiului consular să-şi poată exercita funcţiile în această calitate şi să beneficieze de tratamentul prevăzut de dispoziţiile prezentei Convenţii.
Articolul 5
1) Statul de reşedinţă trebuie sa fie informat, pe cale diplomatică, despre angajarea oricărui funcţionar, angajat consular sau oricărui alt membru al personalului de serviciu la un oficiu consular, precum şi să fie ţinut la curent despre adresa lor privată în Statul de reşedinţă.
2) Statul de reşedinţă poate, în momentul notificării sau ulterior, refuza sau înceta de a recunoaşte orice persoană în calitate de funcţionar, angajat consular sau de membru al personalului de serviciu. În asemenea caz Statul trimiţător poate rechema persoana vizată sau va pune capăt funcţiilor sale la oficiul consular.
Articolul 6
1) Şeful Misiunii Diplomatice, acreditat pe lângă Statul de reşedinţă, poate numi unul sau mai mulţi membri ai personalului său diplomatic să exercite în cadrul Misiunii funcţii consulare. O asemenea desemnare este notificată Ministerului Afacerilor Externe al Statului de reşedinţă.
2) Exercitarea funcţiilor consulare de către membrii unei misiuni diplomatice, menţionaţi în paragraful 1 al prezentului articol, nu afectează privilegiile şi imunităţile de care beneficiază în calitatea lor de membri ai personalului diplomatic al acestei misiuni.
Articolul 7
1) Dacă şeful oficiului consular este împiedicat să-şi exercite funcţiile sale sau dacă postul său e vacant, Statul trimiţător poate desemna o persoană pentru a dirija temporar oficiul consular.
O asemenea desemnare este notificată Ministerului Afacerilor Externe al Statului de reşedinţă. Această persoană beneficiază, în timpul misiunii sale, de acelaşi tratament precum cel acordat şefului oficiului consular pe care îl înlocuieşte.
2) Este stabilit totuşi că Statul de reşedinţă nu este obligat, în baza paragrafului 1 al prezentului articol, de a acorda persoanei desemnate pentru a conduce temporar oficiul consular drepturile, privilegiile sau imunităţile a căror exercitare sau utilizare sunt subordonate unor condiţii precizate în prezenta Convenţie şi pe care această persoană nu le satisface.
3) Când un membru al personalului diplomatic al Misiunii Diplomatice a Statului trimiţător în Statul de reşedinţă este desemnat pentru a dirija temporar oficiul consular, conform paragrafului 1 al prezentului articol, el continuă să beneficieze de privilegiile şi imunităţile diplomatice dacă Statul de reşedinţă nu se opune acestui fapt.
Articolul 8
Ministerul Afacerilor Externe al Statului de reşedinţă sau autoritatea desemnată de către acesta trebuie să fie avizat despre:
a) numirea membrilor unui oficiu consular, sosirea lor după numire în oficiul consular, plecarea lor definitivă sau încetarea funcţiilor lor, precum şi oricare alte modificări privind statutul lor care pot să se producă pe parcursul serviciului lor în oficiul consular;
b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al oficiului consular care locuieşte împreună cu el şi, dacă e cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei;
c) sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului privat şi, dacă e cazul, încetarea serviciului lor în această calitate;
d) angajarea şi concedierea persoanelor rezidente în Statul de reşedinţă în calitate de membri ai oficiului consular sau în calitate de membri ai personalului de serviciu având dreptul la privilegii sau imunităţi.
Capitolul III
PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI
Articolul 9
1) Statul trimiţător poate, în condiţiile şi sub toate formele prevăzute de către legislaţia Statului de reşedinţă:
a) obţine în proprietate sau în folosinţă, poseda, deţine sau ocupa terenuri, clădiri, părţi de clădiri şi alte dependinţe necesare pentru stabilirea unui oficiu consular, pentru reşedinţa şefului oficiului consular sau pentru reşedinţa unui funcţionar consular de carieră;
b) construi, în aceleaşi scopuri, clădiri, părţi de clădiri sau alte dependinţe pe terenurile pe care le-a achiziţionat, le posedă sau le ocupă;
c) înstrăina drepturile sau bunurile menţionate în punctele a) şi b) ale prezentului paragraf.
2) Statul de reşedinţă trebuie, fie sa faciliteze achiziţionarea pe teritoriul său, în cadrul legilor şi regulamentelor sale, de către Statul trimiţător a localurilor necesare pentru oficiul consular, fie să ajute Statul trimiţător de a procura localuri în alt mod; el trebuie, de asemenea, în caz de necesitate, să ajute oficiul consular în obţinerea locuinţelor convenabile pentru membrii săi.
3) Dispoziţiile prezentului articol nu scutesc Statul trimiţător de a se conforma legislaţiei în domeniul construcţiilor şi urbanisticii aplicabilă în zona unde sunt situate bunurile imobile.
Articolul 10
1) Drapelul naţional al Statului trimiţător poate fi arborat pe localul oficiului consular, reşedinţa şefului oficiului şi pe mijloacele sale de transport, dacă acestea sunt utilizate de el în scopul exercitării funcţiilor sale.
2) Un scut cu stema Statului trimiţător, cu indicarea oficiului consular în limba sau în limbile oficiale ale Statului trimiţător şi cele ale Statului de reşedinţă, poate fi amplasat pe clădirile ocupate de oficiul consular şi pe reşedinţa şefului oficiului.
3) În exercitarea drepturilor acordate de prezentul articol, se va ţine cont de legile, regulamentele şi uzanţele Statului de reşedinţă.
Articolul 11
1) Statul trimiţător beneficiază de scutirea de orice formă de rechiziţie în scopul apărării naţionale sau de utilitate publică în ceea ce priveşte:
a) localurile consulare, inclusiv bunurile mobile şi instalaţiile ce se găsesc aici;
b) mijloacele de transport ale oficiului consular.
2) Membrii oficiului consular, cu excepţia resortisanţilor Statului de reşedinţă, beneficiază de aceeaşi scutire în ceea ce priveşte:
a) reşedinţa lor privată, inclusiv bunurile mobile şi instalaţiile care se găsesc aici;
b) mijloacele de transport pe care le deţin sau le posedă.
3) Dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol se aplică funcţionarilor consulari onorifici, cu condiţia ca ei să nu fie nici resortisanţi, nici rezidenţi permanenţi ai Statului de reşedinţă.
4) Totuşi, dispoziţiile paragrafului precedent al prezentului articol nu se opun la faptul că Statul de reşedinţă va expropria sau sechestra, în scopul apărării naţionale sau utilităţii publice, conform legislaţiei sale, localurile consulare ale Statului trimiţător sau reşedinţa unui membru al oficiului consular al Statului. Dacă este necesar de a lua o asemenea măsură, în ceea ce priveşte unul din aceste bunuri, trebuie să fie luată orice măsură corespunzătoare în scopul de a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare.
În afară de aceasta, o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă trebuie sa fie plătită în caz de expropriere sau de sechestrare. O asemenea indemnizaţie trebuie să fie transferată în adresa Statului trimiţător în termen rezonabil.
Articolul 12
1) Statul trimiţător este scutit de impozite, drepturi şi taxe de orice natură, stabilite sau percepute de către Statul de reşedinţă în ceea ce priveşte:
a) achiziţionarea în proprietate, în posesie sau în folosinţă, proprietatea, posesia, folosinţa, deţinerea de terenuri, de clădiri sau de părţi de clădiri, construcţia de clădiri sau amenajarea terenurilor, destinate sau servind exclusiv necesităţilor oficiale ale unui oficiu consular sau reşedinţei şefului oficiului consular;
b) achiziţionarea, proprietatea, posesia sau utilizarea oricăror bunuri mobile, inclusiv mijloacele de transport destinate sau servind exclusiv necesităţilor oficiale ale unui oficiu consular, conform dispoziţiilor legislative sau reglementărilor Statului de reşedinţă, fiind convenit că scutirea de drepturi şi taxe impuse cu ocazia sau datorită unei importări sau reexportări este exclusiv obiect al dispoziţiilor Articolului 23.
2) Scutirea menţionată în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică asupra impozitelor, drepturilor şi taxelor stabilite sau percepute ca remunerare pentru servicii particulare prestate.
3) Scutirea menţionată în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică asupra impozitelor, drepturilor şi taxelor care, conform legislaţiei Statului de reşedinţă, sunt în sarcina persoanelor care au contractat cu Statul trimiţător sau cu persoanele acţionând în contul acestui Stat.
Articolul 13
Localurile consulare şi reşedinţa şefului oficiului consular de carieră sunt inviolabile. Agenţilor Statului de reşedinţă nu li se permite de a pătrunde aici, decât cu consimţământul şefului oficiului consular, persoanei desemnate de el sau şefului Misiunii Diplomatice a Statului trimiţător.
În orice caz, consimţământul poate fi considerat ca obţinut în caz de incendiu sau alte calamităţi care necesită măsuri de protecţie imediată.
Articolul 14
1) Conform principiilor recunoscute de dreptul internaţional, arhivele şi toate celelalte documente şi registre sunt, în orice timp şi în orice loc, inviolabile, iar autorităţile Statului de reşedinţă nu pot, sub nici un pretext, să le examineze sau sa le sechestreze.
2) Funcţionarii consulari onorifici trebuie să-şi ţină documentele separat de alte hârtii şi documente şi, în special, de corespondenţa lor personală şi de orice persoană care lucrează împreună cu ei, precum şi de bunuri, cărţi sau documente care se referă la profesia sau afacerile lor.
Articolul 15
1) Statul de reşedinţă acordă toate facilităţile necesare îndeplinirii funcţiilor oficiului consular şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a permite membrilor oficiului consular să-şi exercite activitatea şi să se bucure de drepturile, privilegiile şi imunităţile acordate prin prezenta Convenţie.
2) Statul de reşedinţă tratează funcţionarii consulari cu respectul care li se cuvine în conformitate cu calitatea lor şi le asigură protecţia.
3) Statul de reşedinţă trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia oficiului consular şi a reşedinţei şefului oficiului consular.
Articolul 16
1) Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sunt scutiţi de toate obligaţiile prevăzute, de legile şi regulamentele Statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a străinilor şi permise de şedere.
2) Totuşi, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică nici angajatului consular care nu este un angajat permanent al Statului de reşedinţă sau care exercită o activitate personală cu caracter lucrativ în Statul de reşedinţă, nici unui membru al familiei sale.
3) Îndeplinirea acestor formalităţi la care pot fi constrânşi funcţionarii consulari onorifici şi angajaţii consulari în virtutea calităţii lor de străini în Statul trimiţător le este facilitată.
Articolul 17
1) Membrii oficiului consular sunt scutiţi, în ce priveşte serviciile prestate Statului trimiţător, de obligaţiile pe care legile şi regulamentele Statului de reşedinţă referitoare la folosirea forţei de muncă străine, le impun în materie de permise de muncă.
2) Membrii personalului privat al funcţionarilor consulari şi angajaţii consulari sunt scutiţi de obligaţiile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, dacă ei nu exercită nici o altă ocupaţie privată cu caracter lucrativ în Statul de reşedinţă.
Articolul 18
1) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 din prezentul articol, membrii oficiului consular precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sunt scutiţi, în ceea ce priveşte serviciile prestate Statului trimiţător, de dispoziţiile de securitate socială în vigoare în Statul de reşedinţă.
2) Scutirea prevăzută în paragraful 1 al prezentului articol se aplică de asemenea membrilor personalului privat care sunt în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, cu condiţia:
a) ca ei să nu fie nici resortisanţi, nici rezidenţi permanenţi ai Statului de reşedinţă, şi
b) ca ei să fie supuşi dispoziţiilor de securitate socială în vigoare în Statul trimiţător sau într-un stat terţ.
3) Membrii oficiului consular, care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută în paragraful 2 al prezentului articol nu se aplică, trebuie să respecte obligaţiile pe care dispoziţiile de securitate socială ale Statului de reşedinţă le impun celui care angajează.
4) Scutirile prevăzute în paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclud participarea benevolă la regimul de securitate socială a Statului de reşedinţă, în măsura în care ea va fi admisă de acest Stat.
Articolul 19
Sub rezerva legilor şi regulamentelor Statului de reşedinţă referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naţională, toţi membrii oficiului consular posedă libertatea de circulaţie pe teritoriul Statului de reşedinţă.
Articolul 20
1) Statul de reşedinţă acordă şi protejează libertatea de comunicare a oficiului consular pentru toate scopurile oficiale. Comunicând cu Guvernul, cu Misiunile Diplomatice şi cu alte oficii consulare ale Statului trimiţător în Statul de reşedinţă, oficiul consular poate utiliza toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, oficiul consular nu poate instala şi utiliza un post de radioemisie decât cu acordul Statului de reşedinţă.
2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă. Expresia “corespondenţă oficială” cuprinde toată corespondenţa ce ţine de oficiul consular şi funcţiile lui.
3) Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă, nici reţinută. Totuşi, dacă autorităţile competente ale Statului de reşedinţă au motive serioase de a crede că valiza conţine alte obiecte decât corespondenţa, documentele şi obiectele vizate în paragraful 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenţa lor de către un reprezentant autorizat al Statului trimiţător. Dacă autorităţile acestui Stat refuză cererea, valiza este înapoiată la locul de origine.
4) Coletele ce constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decât corespondenţa oficială, precum şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinţă oficială.
5) Curierul consular trebuie să poarte un document oficial atestându-i calitatea, precizând numărul de colete ce constituie valiza consulară. Afară de cazul când Statul de reşedinţă consimte, curierul nu trebuie să fie nici resortisant al Statului de reşedinţă, nici rezident permanent al Statului de reşedinţă, în afară de cazul când este resortisant al Statului trimiţător. În exercitarea funcţiilor sale, acest curier este protejat de Statul de reşedinţă. El se bucură de inviolabilitatea personală şi nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detenţie.
6) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave sau aeronave comerciale care trebuie să sosească la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să poarte un document oficial indicând numărul de colete care constituie valiza, dar el nu este considerat curier consular. În urma unei înţelegeri cu autorităţile locale competente, oficiul consular poate trimite pe unul din membrii săi să ia valiza, în mod direct şi liber, din mâinile comandantului navei sau aeronavei.
Articolul 21
1) În cadrul exercitării funcţiilor lor, funcţionării consulari pot percepe drepturile şi taxele prevăzute de legislaţia Statului trimiţător. Astfel de drepturi şi taxe percepute sunt convertibile şi pot fi transferate Statului trimiţător. Aceste transferuri se efectuează într-un termen rezonabil.
2) Statul trimiţător este scutit de impozitele, drepturile şi taxele de orice natură stabilite sau percepute de către Statul de reşedinţă în ce priveşte încasările menţionate în paragraful 1 al prezentului articol şi chitanţele care confirmă perceperea acestora.
Articolul 22
1) Funcţionării consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sunt scutiţi de orice impozite, drepturi şi taxe, personale sau reale, naţionale, regionale sau municipale, cu excepţia:
a) impozitelor indirecte care în mod normal sunt încorporate în preţul mărfurilor sau al serviciilor;
b) impozitelor, drepturilor şi taxelor asupra bunurilor imobile private situate pe teritoriul Statului de reşedinţă;
c) drepturilor succesorale şi de mutaţie percepute de către Statul de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al Articolului 24;
d) impozitelor, drepturilor şi taxelor asupra veniturilor private, inclusiv veniturile pe capital obţinute în Statul de reşedinţă şi impozitele asupra investiţiilor capitale în întreprinderile comerciale sau financiare situate în Statul de reşedinţă;
e) impozitelor, drepturilor şi taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor particulare prestate;
f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru.
2) Membrii personalului de serviciu sunt scutiţi de impozite şi taxe asupra salariilor pe care le primesc de la Statul trimiţător pentru serviciile lor.
3) Membrii oficiului consular care angajează persoane ale căror retribuţii sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în Statul de reşedinţă trebuie să respecte obligaţiunile pe care legile şi regulamentele acestui Stat le impun celor care angajează în materie de percepere a impozitului pe venit.
Articolul 23
1) Conform dispoziţiilor legislative şi regulamentare, care ar putea fi adoptate, Statul de reşedinţă permite intrarea şi acordă scutirea de toate taxele vamale, impozitele şi alte redevenţe conexe, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru:
a) obiectele destinate folosirii oficiale a oficiului consular;
b) obiectele de uz personal al funcţionarului consular şi al membrilor familiei sale, care locuiesc împreună cu el, inclusiv bunurile destinate instalării lor. Articolele de consum nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru utilizarea lor directă de către cei interesaţi.
2) Angajaţii consulari beneficiază de privilegiile şi scutirile prevăzute în punctul b al paragrafului 1 al prezentului articol în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.
3) Bagajele personale însoţite ale funcţionarilor consulari şi ale membrilor familiei lor care locuiesc împreună cu ei sunt scutite de controlul vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decât dacă există motive serioase să se creadă că ele conţin alte obiecte decât cele menţionate în punctul b al paragrafului 1 al prezentului articol, ori obiecte importul şi exportul cărora este interzis de legile şi regulamentele Statului de reşedinţă ori sunt supuse legilor şi regulamentelor sale de carantină. Acest control nu va putea fi efectuat decât în prezenţa funcţionarului consular sau a membrului interesat al familiei sale.
Articolul 24
În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei acestuia care locuieşte împreună cu el, Statul de reşedinţă este obligat:
1) sa permită exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor, care au fost dobândite în Statul de reşedinţă şi care fac obiectul unei prohibiţii la export la momentul decesului;
2) să nu perceapă taxe naţionale, regionale sau municipale de succesiune sau mutaţie asupra bunurilor mobile a căror prezenţă în Statul de reşedinţă este datorată exclusiv prezenţei defunctului în acest Stat, dată în calitate de membru al oficiului consular sau membru al familiei acestuia.
Articolul 25
1) Funcţionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau detenţie preventivă decât în cazul unei infracţiuni comise în afara exercitării funcţiilor lor şi pasibile unei pedepse privative de libertate de cel puţin cinci ani conform legislaţiei Statului de reşedinţă şi ca urmare a unei decizii a autorităţii judiciare competente.
2) Cu excepţia cazului prevăzut în paragraful 1 al prezentului articol, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi, nici supuşi oricărei alte forme de limitare a libertăţii lor personale, în afară de cazul executării unei decizii judiciare definitive.
3) Dacă o procedură penală este intentată împotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu menajamentele care se cuvin funcţionarului consular în virtutea poziţiei sale oficiale şi, cu excepţia cazului prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, astfel încât să împiedice cât mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Dacă, în circumstanţele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol, a devenit necesar de a pune un funcţionar consular în stare de detenţiune preventivă, procedura angajată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.
4) În caz de arestare sau detenţie preventivă a unui funcţionar consular sau de urmărire angajată împotriva lui, Statul de reşedinţă informează imediat Misiunea diplomatică sau oficiul consular cărui aparţine.
Articolul 26
1) Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari nu sunt supuşi jurisdicţiei autorităţilor judiciare şi administrative ale Statului de reşedinţă pentru actele săvârşite în exercitarea funcţiilor consulare.
2) Totuşi, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică în caz de acţiune civilă:
a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcţionar consular sau un angajat consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitate de mandatar al Statului trimiţător; sau
b) intentată de un terţ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în Statul de reşedinţă de un vehicul, navă sau aeronavă.
Articolul 27
1) Membrii unui oficiu consular pot fi chemaţi să depună mărturii în cursul procedurilor judiciare şi administrative. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, în afară de cazurile menţionate în paragraful 3 al prezentului articol, nu trebuie să refuze să depună mărturii. Dacă un funcţionar consular refuză să depună mărturii, nici o măsură coercitivă sau altă sancţiune nu poate fi aplicată.
2) Autoritatea care solicită mărturia, trebuie să evite împiedicarea unui funcţionar consular în exercitarea funcţiilor sale. Ea poate sa obţină aceste mărturii la domiciliul acestei persoane sau în sediul oficiului consular, sau să accepte o declaraţie scrisă din partea sa ori de câte ori acest lucru este posibil.
3) Membrii unui oficiu consular nu sunt obligaţi să depună mărturii pe problemele legate de îndeplinirea funcţiilor lor sau să prezinte corespondenţă oficială ori documente referitoare la această activitate. Ei au la fel dreptul de a refuza să depună mărturii în calitate de experţi ai dreptului naţional al Statului trimiţător.
Articolul 28
1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile unui membru al oficiului consular prevăzute în prezenta Convenţie.
2) Renunţarea întotdeauna trebuie să fie expresă şi comunicată în scris Statului de reşedinţă.
3) Dacă un funcţionar consular sau un angajat consular, în situaţia în care el ar beneficia de imunitatea de jurisdicţie în virtutea Articolului 25, angajează o procedură, nu este acceptabil de a invoca imunitatea de jurisdicţie faţă de orice cerere reconvenţională direct legată cu cererea principală.
4) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă sau administrativă nu este considerată că implică renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte măsurile de executare a hotărîrii pentru care este necesară o renunţare distinctă.
Articolul 29
1) Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi sunt obligate să respecte legile şi regulamentele Statului de reşedinţă, în special în materie de angajare contractuală şi regulamente privind circulaţia.
2) Membrii oficiului consular trebuie de asemenea să se supună tuturor obligaţiilor impuse de legile şi regulamentele Statului de reşedinţă în materie de asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea tuturor vehiculelor, navelor sau aeronavelor.
Articolul 30
1) Localurile consulare şi reşedinţa şefului oficiului consular nu vor fi utilizate în maniera incompatibilă cu exercitarea funcţiilor consulare.
2) Persoanele care beneficiază de privilegii şi imunităţi sunt obligate de a nu se implica în afacerile interne ale Statului de reşedinţă.
Articolul 31
1) Funcţionarul consular onorific nu beneficiază decât de imunitatea de jurisdicţie şi de inviolabilitatea personală pentru acţiunile oficiale îndeplinite în exercitarea funcţiilor sale, precum şi de privilegiul prevăzut în paragraful 3 al Articolului 27. Statul de reşedinţă este de asemenea supus obligaţiei prevăzute în Articolul 25, paragraful 4, în ceea ce priveşte funcţionarul consular onorific. Când o acţiune penală este angajată contra unui asemenea funcţionar, procedura trebuie să fie condusă în modul care împiedică cel mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare, în afară de cazul când interesatul este în stare de arest sau detenţie.
2) Membrii oficiului consular care sunt resortisanţi ai Statului de reşedinţă sau ai unui stat terţ, sau rezidenţi permanenţi ai Statului de reşedinţă, sau exercită aici o activitate privată cu caracter lucrativ şi membrii familiei lor, precum şi membrii familiei funcţionarului menţionat în paragraful 1 al prezentului articol, nu beneficiază de facilităţile, privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezentul capitol.
3) Membrii familiei unui membru al oficiului consular care sunt ei înşişi resortisanţi ai Statului de reşedinţă, nu beneficiază cu atât mai mult de facilităţile, privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezentul capitol.
4) Statul de reşedinţă trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate în paragrafele 1 - 3 ale prezentului articol în modul în care nu va împiedica excesiv exercitarea funcţiilor oficiului consular.
Articolul 32
În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale, care au locuit împreună cu el, continuă să beneficieze de privilegii şi imunităţi până la prima din datele următoare: cea când ei părăsesc Statul de reşedinţă sau la expirarea unui termen rezonabil care le va fi acordat în acest scop.
Capitolul IV
FUNCŢIILE CONSULARE
Articolul 33
Funcţionarii consulari au dreptul de a:
a) proteja în Statul de reşedinţă drepturile şi interesele Statului trimiţător şi ale resortisanţilor lui şi de a favoriza dezvoltarea relaţiilor în domeniile comercial, economic, maritim, turistic, social, ştiinţific, cultural şi tehnic între Părţile Contractante;
b) acorda asistenţă resortisanţilor Statului trimiţător în demersurile lor în faţa autorităţilor Statului de reşedinţă;
c) lua, sub rezerva practicilor şi procedurilor în vigoare în Statul de reşedinţă, dispoziţii în scopul de a asigura reprezentarea potrivită a resortisanţilor Statului trimiţător în faţa tribunalelor sau altor autorităţi ale Statului de reşedinţă şi întreprinderea măsurilor provizorii pentru apărarea drepturilor şi intereselor acestor resortisanţi, pe motivul absenţei lor sau în orice alt caz când ei nu-şi pot apăra, în timp util, drepturile şi interesele sale;
d) se informa prin toate mijloacele licite asupra condiţiilor şi evoluţiei vieţii comerciale, economice, turistice, sociale, ştiinţifice, culturale şi tehnice a Statului de reşedinţă, prezenta rapoarte la acest subiect Guvernului Statului trimiţător şi de a oferi informaţii persoanelor interesate.
Articolul 34
Funcţionarii consulari au dreptul în circumscripţia lor consulară:
a) de a proceda la înregistrarea şi, în măsura compatibilă cu legislaţia Statului de reşedinţă, la recensământul resortisanţilor săi. Ei pot solicita în acest scop concursul autorităţilor competente ale acestui Stat;
b) de a publica prin intermediul presei avize în atenţia resortisanţilor lor sau de a le transmite diverse dispoziţii şi documente emanând de la autorităţile Statului trimiţător, atunci când aceste avize, dispoziţii sau documente se referă la un serviciu naţional;
c) de a trimite notificări individuale resortisanţilor Statului trimiţător cu ocazia referendumurilor şi alegerilor naţionale şi de a primi buletinele resortisanţilor lor care au dreptul de a participa la referendumurile şi alegerile menţionate;
d) de a elibera, reînnoi sau modifica:
i) paşapoarte sau alte titluri de călătorie resortisanţilor Statului trimiţător;
ii) vize şi documente corespunzătoare persoanelor care doresc să plece în Statul trimiţător;
e) de a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau de a executa comisii rogatorii în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau în lipsa unor asemenea acorduri, prin toate mijloacele compatibile cu legile şi regulamentele Statului de reşedinţă;
f) i) de a traduce sau de a certifica traducerile conform legislaţiilor şi de a legaliza orice document emanând de la autorităţile sau funcţionarii Statului trimiţător sau ai Statului de reşedinţă, în măsura în care legile şi regulamentele acestuia nu i se opun. Aceste traduceri au aceeaşi forţă şi valoare ca şi cum ar fi fost făcute de traducători juraţi ai unuia dintre aceste două State;
ii) de a primi orice declaraţie, de a întocmi orice act, de a legaliza şi de a certifica semnături, de a viza, de a certifica sau de a traduce documente atunci când aceste acte sau formalităţi sunt cerute de legile sau regulamentele Statului trimiţător;
g) de a primi în formă notarială:
i) actele şi contractele pe care resortisanţii lor vor decide să le perfecteze şi să le încheie în această formă cu excepţia contractelor sau instrumentelor privind stabilirea sau cedarea drepturilor reale asupra bunurilor imobile aflate în Statul de reşedinţă;
ii) actele şi contractele, care n-ar fi cetăţenia părţilor, când se referă la bunurile situate sau afacerile exercitate pe teritoriul Statului trimiţător sau atunci când sunt destinate a produce efecte juridice pe acest teritoriu.
Actele şi contractele menţionate în alineatele precedente nu vor putea produce efecte juridice în Statul de reşedinţă decât în măsura în care legile şi regulamentele acestuia nu i se opun;
h) de a primi pentru depozitare sume de bani, documente şi obiecte de orice natură care le sunt remise de resortisanţii Statului trimiţător sau în beneficiul lor. Aceste depuneri nu beneficiază de imunitatea prevăzuta în Articolul 14 al prezentei Convenţii şi trebuie să fie păstrate separat de arhivele, documentele şi registrele la care dispoziţiile articolului sus-numit se aplică. Aceste depuneri nu pot fi exportate din Statul de reşedinţă decât în conformitate cu legile şi regulamentele acestui Stat;
i) de a perfecta, de a transcrie şi de a transmite actele de stare civilă ale resortisanţilor Statului trimiţător;
ii) de a oficia căsătoriile atunci cînd ambii viitori soţi sunt resortisanţi ai Statului trimiţător, informând despre aceasta autorităţile competente ale Statului de reşedinţă, daca legislaţia acestuia o cere;
iii) de a transcrie sau de a înregistra pe baza unei decizii judiciare având putere executorie conform legislaţiei Statului trimiţător orice act de desfacere a unei căsătorii încheiate între ei;
j) de a primi orice declaraţie de emancipaţie sau privind înfierea şi, în măsura compatibilă cu legislaţia respectivă a fiecăruia dintre cele două State, de a stabili tutela sau curatela resortisanţilor lor incapabili.
Articolul 35
1) Oficiul consular al Statului trimiţător e informat de către autorităţile Statului de reşedinţă despre orice măsură privativă de libertate aplicată împotriva unuia din resortisanţii săi, precum şi despre calificarea faptelor care au motivat-o într-un termen de şase zile, începând cu ziua, când resortisantul dat este arestat, deţinut sau privat de libertate sub orice altă formă.
Orice comunicare adresată oficiului consular de către persoana arestată, deţinută sau privată de libertate sub orice altă formă, trebuie să fie transmisă fără întârziere de către autorităţile Statului de reşedinţă. Acestea trebuie să-i comunice celui interesat drepturile în termenii indicaţi de prezentul paragraf.
2) Funcţionarii consulari pot să viziteze, în afară de cazul când există un refuz expres, un resortisant al Statului trimiţător care este încarcerat, pus în stare de detenţie preventivă sau supus oricărei alte forme de detenţie, de a avea întrevederi şi de a coresponda cu el. Drepturile de a vizita acest resortisant şi de a comunica cu el sunt acordate funcţionarilor consulari fără întârziere.
3) Drepturile vizate în paragraful 1 al prezentului articol trebuie să fie exercitate în cadrul legilor şi regulamentelor Statului de reşedinţă, fiind înţeles, totuşi, că aceste legi şi regulamente trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care drepturile sunt acordate în virtutea prezentului articol.
Articolul 36
1) În cazul în care un resortisant al Statului trimiţător a decedat pe teritoriul Statului de reşedinţă, autoritatea competentă a acestui Stat anunţă fără întârziere oficiul consular.
2) a) atunci când oficiul consular, informat de decesul unuia din resortisanţii săi, face o cerere, autorităţile competente ale Statului de reşedinţă, în măsura în care legile acestui Stat permit, îi furnizează informaţiile pe care le pot obţine în vederea perfectării inventarului bunurilor succesorale şi listei eventualilor succesori;
b) oficiul consular al Statului trimiţător poate cere autorităţii competente a Statului de reşedinţă de a lua fără întârziere măsurile necesare pentru protejarea şi administrarea bunurilor succesorale lăsate pe teritoriul Statului de reşedinţă;
c) funcţionarul consular poate să-şi ofere concursul, direct sau prin intermediul unui reprezentant, la executarea măsurilor vizate în punctul b.
3) Dacă măsurile de conservare se cer a fi luate şi dacă nici unul dintre moştenitori nu este prezent sau reprezentat, un funcţionar consular al Statului trimiţător este invitat de autorităţile Statului de reşedinţă să asiste la operaţiunile de aplicare şi scoatere a sigiliilor, precum şi la efectuarea inventarului.
4) a) Dacă după îndeplinirea formalităţilor referitoare la succesiune pe teritoriul Statului de reşedinţă, bunurile succesorale mobile sau venitul obţinut în urma vinderii bunurilor mobile sau imobile revin unui moştenitor, având-cauză sau legatar resortisant al Statului trimiţător care nu-şi are reşedinţa pe teritoriul Statului de reşedinţă şi n-a fost desemnat un mandatar, bunurile menţionate sau venitul obţinut în urma vinderii lor sunt remise oficiului consular al Statului trimiţător, cu condiţia:
i) ca să fie justificată calitatea de moştenitor, având cauză sau legatar;
ii) ca organele competente să aibă autorizarea remiterii bunurilor succesorale sau venitului obţinut în urma vinderii lor, dacă aceasta are loc;
iii) ca toate datoriile ereditare declarate în termenul prescris de legislaţia Statului de reşedinţă să fi fost plătite sau garantate;
iv) ca drepturile de succesiune să fi fost plătite sau garantate;
b) Exportul bunurilor sau transferul sumelor de bani se efectuează conform legislaţiei Statului de reşedinţă.
5) În cazul în care un resortisant al Statului trimiţător se găseşte provizoriu pe teritoriul Statului de reşedinţa şi va deceda pe acest teritoriu, obiectele personale şi sumele băneşti pe care le-a lăsat defunctul şi care n-au fost reclamate de vreun moştenitor prezent, sunt remise fără alte formalităţi oficiului consular al Statului trimiţător cu titlu provizoriu şi pentru a le asigura protecţia, sub rezerva dreptului autorităţilor administrative sau judiciare ale Statului de reşedinţă de a le sechestra în interesul justiţiei.
6) Oficiul consular trebuie să remită aceste obiecte personale şi sume de bani oricărei autorităţi a Statului de reşedinţă care va fi desemnată pentru a le asigura administrarea şi lichidarea. El va trebui să respecte legislaţia Statului de reşedinţă în ceea ce priveşte exportul de bunuri şi de sume băneşti.
Articolul 37
În cazul când o navă a Statului trimiţător se găseşte într-un port al Statului de reşedinţă, căpitanul şi membrii echipajului navei sunt autorizaţi să comunice cu şeful oficiului consular în circumscripţia în care e situat portul şi acesta este abilitat să exercite în deplină libertate funcţiile menţionate în Articolul 38 fără intervenţia autorităţilor Statului de reşedinţă. Pentru exercitarea acestor funcţii, şeful oficiului consular, urmat, dacă doreşte, de unul sau de mai mulţi membri ai personalului consular, poate să se ridice la bordul navei după ce acesteia i s-a acordat permis de liberă practică.
Căpitanul şi orice membru al echipajului poate de asemenea, cu aceleaşi scopuri, să viziteze oficiul consular din circumscripţia în care se găseşte nava, şi sunt, dacă este cazul, înzestraţi în acest scop de către autorităţile Statului de reşedinţă cu un permis de liberă trecere. Dacă aceste autorităţi se opun acestui fapt, din motivul că interesaţii nu au posibilitatea materială de a reveni pe navă înainte de plecarea acestuia, ele informează imediat despre aceasta oficiul consular competent.
Şeful oficiului consular poate să ceară asistenţa autorităţilor Statului de reşedinţă în orice acţiuni legate de exercitarea funcţiilor prevăzute în prezentul articol. Aceste autorităţi prestează această asistenţă numai dacă nu are motive serioase de a o refuza într-un caz particular.
Articolul 38
Funcţionarii consulari pot:
1) să primească orice declaraţie şi să perfecteze orice document prevăzut de legislaţia Statului trimiţător şi care priveşte:
a) înmatricularea unei nave în Statul trimiţător în cazul în care nava menţionată n-a fost nici construită, nici înmatriculată în Statul de reşedinţă şi, în caz contrar, după autorizarea eliberată de acest Stat;
b) radierea de înmatriculare a unei nave a Statului trimiţător;
c) eliberarea titlurilor de navigaţie a navelor de călători ale Statului trimiţător;
d) orice modificare în proprietatea unei nave a acestui Stat;
e) orice inscripţie ipotecară sau altă obligaţie pusă în sarcina unei nave a acestui Stat;
2) să interogheze căpitanul şi membrii echipajului, să examineze documentele navei, să primească declaraţii privind itinerarul şi destinaţia ei şi, în mod general, să faciliteze sosirea şi plecarea ei;
3) să însoţească căpitanul sau membrii echipajului în faţa autorităţilor Statului de reşedinţă să le acorde asistenţă inclusiv, dacă e cazul, să-i asigure asistenţă în justiţie;
4) sub rezerva că autorităţile judiciare ale Statului de reşedinţă nu se declară competente prin aplicarea dispoziţiilor Articolului 39 al prezentei Convenţii, să regleze contestările de orice natură între căpitan, ofiţerii şi membrii echipajului, inclusiv cele ce se referă la salarii şi la contractul de angajare. Sub aceeaşi rezervă, ei pot exercita drepturile ce le sunt atribuite de către Statul trimiţător în ceea ce priveşte angajarea, îmbarcarea, concedierea şi debarcarea marinarilor şi să ia măsuri pentru menţinerea bunei ordine şi disciplinei la bord;
5) să ia măsuri în vederea respectării legislaţiei Statului trimiţător în materie de navigaţie;
6) să procedeze, dacă e nevoie, la repatrierea sau la spitalizarea căpitanului sau membrilor echipajului navei;
7) să efectueze acţiuni de inventariere sau orice alte operaţii necesare pentru conservarea bunurilor şi obiectelor de orice natură, lăsate de către resortisanţi, marinari şi pasageri, care au decedat la bordul unei nave a Statului trimiţător înainte de sosirea ei în port.
Articolul 39
1) Autorităţile Statului de reşedinţă nu intervin nici într-o afacere care priveşte organizarea internă a navei dacă aceasta nu este efectuată la cererea sau cu consimţământul şefului oficiului consular sau, în caz de impediment al acestuia, la cererea sau cu consimţământul căpitanului.
2) În afară de cererea sau consimţământul căpitanului sau şefului oficiului consular, autorităţile Statului de reşedinţă nu se amestecă în nici o afacere survenită la bord, dacă acesta nu este efectuat pentru menţinerea liniştii şi ordinii publice, sau în interesul sănătăţii ori securităţii publice la sol sau în port, sau pentru a reprima dezordinile la care ar fi implicate persoanele străine din echipaj.
3) Autorităţile Statului de reşedinţă nu purced la nici o urmărire privind infracţiunile comise la bord, cel puţin dacă aceste infracţiuni nu corespund uneia din condiţiile următoare:
a) au atins liniştea sau securitatea portului sau legilor locale privind sănătatea publică, traficul ilicit de stupefiante, securitatea vieţii umane pe mare, vama şi alte măsuri de control, inclusiv poluarea cu hidrocarburi;
b) au fost comise de către sau împotriva persoanelor străine echipajului sau resortisanţilor Statului de reşedinţă;
c) sunt pasibile de o privaţiune de libertate de cel puţin cinci ani conform legislaţiei unei şi altei Părţi Contractante.
4) Dacă, în scopul exercitării drepturilor menţionate în paragraful 3 al prezentului articol, este în intenţia autorităţilor Statului de reşedinţă de a opri sau de a interoga o persoană care se găseşte la bord sau de a sechestra bunuri sau de a proceda la o anchetă oficială la bord, aceste autorităţi notifică în timp oportun şi în scris funcţionarul consular competent pentru ca acesta să poată asista la aceste vizite, investigaţii sau arestări. Notificarea dată cu acest scop indică o oră precisă şi, dacă funcţionarul consular nu vine sau nu este reprezentat, se continue în absenţa sa. O procedură similară este urmată şi în cazul când căpitanul sau membrii echipajului sunt nevoiţi să facă declaraţii înaintea instanţelor judiciare sau administraţiilor locale.
5) Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile investigaţiilor ordinare în ceea ce priveşte vama, sănătatea, admiterea străinilor şi controlul certificatelor internaţionale de securitate, precum şi nici sechestrărilor navei sau unei părţi a încărcăturii în virtutea procedurilor civile sau comerciale în faţa jurisdicţiei Statului de reşedinţă.
Articolul 40
1) În cazul când o navă a Statului trimiţător naufragiază sau eşuează pe litoralul Statului de reşedinţă, oficiul consular în circumscripţia căruia a avut loc naufragiul sau eşuarea, va fi informat despre aceasta cât mai repede posibil de către autorităţile competente ale Statului de reşedinţă.
Acestea iau toate măsurile necesare pentru salvarea navei, persoanelor, încărcăturii şi altor bunuri aflate la bord, precum pentru prevenirea sau reprimarea oricărui jaf sau dezordini la bordul navei.
Dacă nava naufragiază sau eşuează într-un port sau constituie un pericol pentru navigare în apele teritoriale ale Statului de reşedinţă, autorităţile competente pot de asemenea să ia toate măsurile necesare pentru a evita daunele care pot fi cauzate de către navă instalaţiilor din port, altor nave sau mediului ambiant.
Şeful oficiului consular este autorizat în ceea ce priveşte soarta navei, conform dispoziţiilor legislaţiei locale, să ia în calitate de reprezentant al armatorului măsurile pe care ultimul le-ar fi luat dacă ar fi fost prezent. El nu va fi autorizat, dacă căpitanul fiind abilitat în acest scop este înzestrat cu împuterniciri speciale de către armator sau dacă persoanele interesate, proprietarii navei şi încărcăturii, armatorii, asigurătorii sau curierii îşi ocupă postul împuterniciţi de a reprezenta toate interesele fără excepţie, de a achită cheltuielile survenite anterior şi de a da garanţii pentru cele care rămân a fi efectuate.
Nici o taxă sau impozit privind importul sau exportul de mărfuri în teritoriu nu sunt percepute de către autorităţile Statului de reşedinţă asupra obiectelor transportate de nava naufragiată sau eşuată sau făcând parte din aceasta, cel puţin daca aceste obiecte nu sunt debarcate pentru folosire sau consum în teritoriu.
Nici o taxă sau impozit, altele decât acele vizate la alineatul precedent, nu sunt percepute de către Statul de reşedinţă în ceea ce priveşte nava naufragiată sau eşuată, sau încărcătura ei în afară de taxele sau impozitele de natură şi în mărime similară care ar fi percepute în circumstanţe similare asupra navelor Statului de reşedinţă.
2) În cazul când o navă, navigând sub orice alt pavilion decât cel al Statului de reşedinţă, naufragiază şi obiectele făcând parte din această navă sau din încărcătura ei sunt găsite pe litoralul Statului de reşedinţă sau în apropierea lui, sau sunt mânate într-un port al acestui Stat, şeful oficiului consular din circumscripţia în care sunt găsite sau mânate aceste obiecte este autorizat să ia în calitate de reprezentant al proprietarului acestor obiecte şi, sub rezerva că condiţiile de mai jos să fie respectate, măsurile privitoare la păstrarea şi transportarea acestor obiecte, pe care însuşi proprietarul le-ar fi putut lua în conformitate cu legislaţia în materie în vigoare în Statul de reşedinţă:
a) obiectele fac parte dintr-o navă a Statului trimiţător sau aparţin resortisanţilor acestui stat;
b) proprietarul acestor obiecte, reprezentantul său, asigurătorul sau căpitanul nu este în stare să ia aceste măsuri, daca legea pavilionului îl autorizează la aceasta.
Articolul 41
Dispoziţiile articolelor 37, 38, 39 şi 40 nu se aplică navelor de război.
Articolul 42
1) Funcţionarii consulari pot exercita drepturile de control şi de inspecţii prevăzute de legile şi regulamentele Statului trimiţător privind aeronavele înmatriculate în acest Stat, precum şi echipajele lor. Ei pot de asemenea să le acorde asistenţă.
2) În cazul când o aeronavă înmatriculată în Statul trimiţător suferă un accident pe teritoriul Statului de reşedinţă, autorităţile competente ale acestui Stat vor informa despre aceasta fără întârziere oficiul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul.
Capitolul V
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 43
Funcţionarii consulari nu au dreptul să exercite atribuţiile lor decât în circumscripţia lor consulară. Totuşi, cu consimţământul autorităţilor Statului de reşedinţă, ei pot să exercite aceste atribuţii în afara circumscripţiei lor.
Articolul 44
În afară de funcţiile enumerate în prezenta Convenţie, funcţionarii consulari sunt autorizaţi să exercite orice altă funcţie consulară recunoscută de Statul de reşedinţă ca fiind compatibilă cu calitatea lor.
Articolul 45
După notificarea corespunzătoare a Statului de reşedinţă şi dacă cel puţin acesta nu se opune acestui fapt, un oficiu consular al Statului trimiţător poate să exercite funcţii consulare în Statul de reşedinţă în contul unui Stat terţ.
Articolul 46
În exerciţiul funcţiilor lor oficiale, funcţionarii consulari au dreptul de a se adresa către orice autoritate competentă din circumscripţia lor, inclusiv reprezentanţii autorităţilor centrale. Ei nu pot avea acces direct la Ministerul Afacerilor Externe decât în absenţa oricărui agent diplomatic al Statului trimiţător.
Articolul 47
Statul trimiţător poate, după notificarea Statului de reşedinţă şi dacă cel puţin ultimul nu se opune acestui lucru, să însărcineze un oficiu consular stabilit în acest Stat să asigure exercitarea funcţiilor consulare într-un alt Stat.
Articolul 48
Divergenţele între cele două State referitor la aplicarea sau la interpretarea prezentei Convenţii vor fi reglate pe cale diplomatică.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 49
Prezenta Convenţie va intra în vigoare la prima zi a celei de-a doua luni după schimbul instrumentelor de ratificare. Ea va rămâne în vigoare pentru o perioadă nelimitată.
Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante va putea în orice moment sa o denunţe şi această denunţare va fi valabilă după şase luni de la data recepţionării notificării ei de către celălalt Stat.
Despre care fapt, Plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta Convenţie şi i-au aplicat sigiliul lor.
Întocmită la Chişinău, la 21 octombrie 1998, în doua exemplare, în limbile moldovenească, greacă şi franceză. În caz de divergenţă, textul în limba franceză va prevala.