Documente
Convenţie consulară din 23.10.97 între Republica Moldova şi Republica Kazahstan
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.1449-XIII din 28.01.98
Convenţie consulară* între Republica Moldova
şi Republica Kazahstan
din 23.10.1997
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 23, pag.162
--------------------------
* Semnat la Chişinău, la 23 octombrie 1997.
În vigoare din 13 august 1998.
Republica Moldova şi Republica Kazahstan, numite în continuare
"Părţi Contractante",
în interesele consolidării în continuare a relaţiilor de prietenie
şi colaborare între cele două state,
în dorinţa de a reglementa relaţiile consulare între ele,
au hotărît să încheie prezenta Convenţie Consulară şi
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Definiţii
În prezenta Convenţie expresiile menţionate mai jos au următoarea
semnificaţie:
a) oficiu consular înseamnă orice consulat general, consulat,
viceconsulat sau agenţie consulară;
b) circumscripţie consulară înseamnă teritoriul statului de
reşedinţă atribuit unui oficiu consular pentru exercitarea funcţiilor
consulare;
c) şef de oficiu consular înseamnă persoană însărcinată de către
statul trimiţător să acţioneze în această calitate;
d) funcţionar consular înseamnă orice persoană, inclusiv şeful de
oficiu consular, însărcinată în această calitate cu exercitarea
funcţiilor consulare;
e) angajat consular înseamnă orice persoană angajată în serviciile
administrative sau tehnice ale oficiului consular;
f) membru al personalului de serviciu înseamnă orice persoană,
afectată serviciului casnic al unui oficiu consular;
g) membri ai oficiului consular înseamnă funcţionarii consulari,
angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
h) membru de familie înseamnă soţia (soţul), copiii şi părinţii
membrilor oficiului consular, care locuiesc cu ei;
i) membru al personalului particular înseamnă orice persoană
angajată exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului
consular;
j) cetăţean al statului trimiţător înseamnă orice persoană fizică,
care posedă cetăţenia statului trimiţător, şi, în cazurile aplicabile,
la fel înseamnă orice persoană juridică a statului trimiţător;
k) localuri consulare înseamnă clădirile sau părţile din clădiri şi
terenul aferent, inclusiv reşedinţa şefului de oficiu consular, care,
indiferent în a cui proprietate se află, sunt folosite exclusiv pentru
oficiul consular;
l) arhive consulare înseamnă toate hîrtiile, documentele,
corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele
oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi
mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze;
m) navă a statului trimiţător înseamnă orice navă, care, în
conformitate cu legislaţia statului trimiţător, are dreptul să navigheze
sub pavilionul acestui stat, cu excepţia navelor militare;
n) aeronavă a statului trimiţător înseamnă orice aeronavă, purtînd
însemnele distinctive ale statului trimiţător, cu excepţia aeronavelor
militare.
CAPITOLUL I
ÎNFIINŢAREA OFICIILOR CONSULARE,
NUMIREA MEMBRILOR UNUI OFICIU CONSULAR
Articolul 2
Înfiinţarea unui oficiu consular
1) Un oficiu consular poate fi infiinţat pe teritoriul statului de
reşedinţă numai cu consimţămîntul acestui stat.
2) Sediul oficiului consular, rangul şi circumscripţia sa consulară
se stabilesc pe bază de înţelegere între statul trimiţător şi statul de
reşedinţă.
În caz de apariţie a divergenţelor legate de efectivul membrilor
oficiului consular această chestiune se soluţionează prin înţelegere
între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
3) Statul trimiţător poate aduce modificări ulterioare sediului
oficiului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare numai cu
consimţămîntul statului de reşedinţă.
Articolul 3
Numirea şefului de oficiu consular
şi admiterea lui la exercitarea funcţiilor sale
1) Pînă la numirea şefului de oficiu consular statul trimiţător
trebuie să se asigure pe cale diplomatică de faptul că pentru persoana
în cauză va fi primit acordul statului de reşedinţă referitor la
recunoaşterea lui ca şef de oficiu consular.
2) După obţinerea acordului statului de reşedinţă statul trimiţător,
prin intermediul reprezentanţei sale diplomatice sau pe altă cale
potrivită, transmite Ministerului Afacerilor Externe al statului de
reşedinţă un document, întocmit pentru fiecare numire, sub formă de
patentă sau un certificat similar, prin care se atestă împuternicirile
şefului de oficiu consular, numele şi prenumele său deplin, postul pe
care îl deţine, circumscripţia consulară, în care îşi va exercita
funcţiile, şi sediul oficiului consular.
3) După primirea de către statul de reşedinţă a patentei consulare
sau a certificatului similar despre numire, şeful de oficiu consular
este admis să-şi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de
reşedinţă, numită exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizaţii.
Exequaturul este eliberat de către statul de reşedinţă în termen cît
mai scurt posibil şi gratuit.
4) Şeful de oficiu consular poate să-şi înceapă exercitarea
funcţiilor îndată după primirea confirmării, în scris, a statului de
reşedinţă. Pînă la primirea confirmării, şeful de oficiu consular, cu
acordul statului de reşedinţă, poate să-şi exercite funcţiile cu titlu
provizoriu.
5) Statul de reşedinţă, din moment ce a confirmat numirea şefului de
oficiu consular sau i-a permis să-şi exercite funcţiile cu titlu
provizoriu, trebuie să notifice imediat despre aceasta autorităţile
competente ale circumscripţiei consulare şi să întreprindă toate
măsurile necesare pentru ca şeful de oficiu consular să-şi poată
exercita funcţiile şi să beneficieze de privilegiile şi imunităţile
prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 4
Exercitarea cu titlu provizoriu a funcţiilor
şefului de oficiu consular
1) Dacă, indiferent de motiv, şeful de oficiu consular este
impiedicat să-şi exercite funcţiile sau dacă postul şefului de oficiu
consular este provizoriu vacant, statul trimiţător poate desemna un
funcţionar consular al acestui ori altui oficiu consular din statul de
reşedinţă sau unul din membrii misiunii diplomatice în statul de
reşedinţă să exercite cu titlu provizoriu funcţiile şefului de oficiu
consular. Numele, prenumele deplin, funcţia şi rangul acestei persoane
se comunică în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de
reşedinţă.
2) Pe toată perioadă exercitării funcţiilor şefului de oficiu
consular de către garantul interimar acesta se bucură de aceleaşi
privilegii şi imunităţi acordate de prezenta Convenţie şefului unui
oficiu consular.
3) Numirea unui membru al misiunii diplomatice a statului trimiţător
în calitate de gerant interimar, conform paragrafului 1) al prezentului
articol, nu aduc atingere privilegiilor şi imunităţilor acordate lui
potrivit statutului său diplomatic.
Articolul 5
Notificarea către statul de reşedinţă a numirilor,
sosirilor şi plecărilor
1) Statul trimiţător, în prealabil, notifică, în scris, statului de
reşedinţă următoarele:
a) numele, prenumele, cetăţenia, rangul, funcţia membrilor oficiului
consular, data sosirii şi plecării lor definitive sau încetării
funcţiilor, precum şi orice modificare a statutului lor în cadrul
oficiului consular;
b) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive
a membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, precum şi faptul
că o persoană sau alta devine sau încetează a mai fi aşa membru de
familie;
c) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive
a membrilor personalului particular şi, în cazurile corespunzătoare,
despre încetarea serviciului lor în această calitate;
d) angajarea şi concedierea persoanelor care îşi au reşedinţa în
statul de reşedinţă ca membri ai oficiului consular sau ca membri ai
personalului particular, care au dreptul la privilegii şi imunităţi.
2) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă eliberează
gratuit, în conformitate cu reglementările acestui stat, legitimaţii
membrilor oficiului consular şi membrilor familiilor acestora, cu
excepţia celor, care sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului
de reşedinţă.
Articolul 6
Cetăţenia funcţionarilor consulari
Funcţionar consular poate fi numai cetăţeanul statului trimiţător,
care nu este rezident permanent al statului de reşedinţă.
Articolul 7
Persoanele declarate "persona non grata"
sau inacceptabile
1) Statul de reşedinţă poate oricînd, fără să fie obligat să
comunice motivele deciziei sale, să notifice statul trimiţător, pe cale
diplomatică, că un membru al oficiului consular sau altul este "persona
non grata" sau esie inacceptabil. În acest caz, statul trimiţător
trebuie să recheme membrul respectiv al oficiului consular sau să
inceteze funcţiile lui în cadrul oficiului consular.
2) Dacă statul trimiţător nu-şi va îndeplini obligaţiunile sale în
termeni rezonabili, statul de reşedinţă poate, după caz, să retragă
exequaturul persoanei în cauză sau să refuze de a recunoaşte această
persoană ca membru al oficiului consular.
CAPITOLUL II
FUNCŢII CONSULARE
Articolul 8
Dispoziţii generale
Funcţionarul consular:
a) contribuie la consolidarea în continuare a relaţiilor de
prietenie între statul trimiţător şi statul de reşedinţă;
b) favorizează dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice,
culturale, sportive, tehnico-ştiinţifice, turistice şi în alte domenii
între statul trimiţător şi statul de reşedinţă;
c) se informează prin toate mijloacele licite despre evoluţia vieţii
politice, comerciale, economice, culturale, sportive,
tehnico-ştiinţifice şi în alte domenii a statului de reşedinţă şi
prezintă rapoarte în această privinţă guvernului statului trimiţător;
d) apără drepturile şi interesele statului trimiţător şi ale
cetăţenilor lui în statul de reşedinţă, conform normelor dreptului
internaţional;
e) exercită alte funcţii, care nu sunt interzise de legile şi
reglementările statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu
se opune.
Articolul 9
Funcţiile referitoare la cetăţenie şi la starea civilă
1) Funcţionarul consular are dreptul:
a) să înregistreze cetăţenii statului trimiţător;
b) să primească orice cerere referitoare la cetăţenia statului
trimiţător;
c) să înregistreze naşterea şi decesul cetăţenilor statului
trimiţător şi să elibereze actele respective;
d) să înregistreze încheierea şi desfacerea căsătoriilor între
cetăţenii statului trimiţător şi să elibereze actele respective.
2) Funcţionarul consular informează autorităţile competente ale
statului de reşedinţă despre înregistrarea efectuată a naşterilor şi
deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor, dacă aceasta o cere legislaţia
statului de reşedinţă.
3) Prevederile paragrafului 1) din prezentul articol nu scutesc
persoanele interesate de obligaţia de a respecta legile şi
reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 10
Funcţiile referitoare la paşapoarte şi vize
Funcţionarul consular are dreptul:
a) să elibereze, să reînnoiască, să anuleze paşapoartele şi alte
documente similare ale cetăţenilor statului trimiţător, să prelungească
termenul de valabilitate a lor, să efectueze în ele menţiunile necesare:
b) să acorde, să prelungească, să anuleze vize de intrare, tranzit
şi alte tipuri de vize persoanelor, care doresc să viziteze sau să
traverseze statul trimiţător, precum şi să introducă în ele modificări
şi completări.
Articolul 11
Autentificări notariale şi legalizare
1) În conformitate cu legile şi reglementările statului trimiţător,
funcţionarul consular are dreptul:
a) la solicitarea oricărei persoane, indiferent de cetăţenia
acesteia, să-i elibereze diferite acte pentru folosirea lor în statul
trimiţător, dacă eliberarea unor astfel de acte nu contravine legilor şi
reglementărilor statului;
b) la solicitarea cetăţenilor statului trimiţător, să le elibereze
diferite acte pentru folosirea lor în statul de reşedinţă sau în afara
lui, dacă eliberarea unor astfel de acte nu contravine legilor şi
reglementărilor statului;
c) să traducă acte în limba oficială a statului trimiţător sau a
statului de reşedinţă şi să autentifice exactitatea acestei traduceri;
d) să legalizeze documentele, eliberate de autorităţile competente
ale statului trimiţător sau ale statului de reşedinţă, să autentifice
exactitatea copiilor, traducerilor şi extraselor din aceste documente;
e) să primească, să întocmească şi să autentifice declaraţii ale
cetăţenilor statului trimiţător;
f) să autentifice semnăturile cetăţenilor statului trimiţător de pe
diverse documente;
g) să întocmească, să autentifice şi să primească spre păstrare
testamente ale cetăţenilor statului trimiţător;
h) să întocmească şi să autentifice acte şi tranzacţii între
cetăţenii statului trimiţător, în măsura în care aceste acte şi
tranzacţii nu contravin legislaţiei statului de reşedinţă şi nu se
referă la stabilirea sau delegarea drepturilor asupra averii imobile; să
întocmească şi să autentifice acte şi tranzacţii între cetăţenii
statului trimiţător pe de o parte, şi cetăţenii altor state, pe de altă
parte, în măsura în care aceste acte şi tranzacţii se referă în
exclusivitate la averea sau drepturile în statul trimiţător şi vizează
cazurile care vor fi supuse examinării în acest stat, cu condiţia, că
aceste acte şi tranzacţii nu contravin legislaţiei statului de reşedinţă;
i) să primească la păstrare bunuri şi documente ale cetăţenilor
statului trimiţător, în măsura în care aceasta nu contravine legislaţiei
statului de reşedinţă.
2) Actele întocmite, eliberate, autentificate sau traduse de către
funcţionarul consular, în corespundere cu paragraful 1) al prezentului
articol, vor fi tratate în statul de reşedinţă ca acte, avînd aceeaşi
valoare juridică şi forţă probantă ca şi în cazul, în care ele ar fi
fost eliberate, autentificate sau traduse de către autorităţile
competente şi instituţiile statului de reşedinţă, cu condiţia, ca
acestea să corespundă legislaţiei statului de reşedinţă.
Articolul 12
Notificarea reţinerii, arestului şi vizitei
1) În caz, dacă un cetăţean al statului trimiţător este arestat,
reţinut sau în alt mod privat de libertate în limitele circumscripţiei
consulare, autorităţile competente ale statului de reşedinţă informează
despre aceasta oficiul consular în termen de 4 zile de la luarea acestor
măsuri.
2) Funcţionarul consular are dreptul să viziteze cetăţeanul statului
trimiţător care a fost arestat, reţinut sau în alt mod privat de
libertate, să comunice, să se întîlnească cu el şi să-i acorde asistenţă
juridică. Autorităţile competente ale statului de reşedinţă trebuie să
organizeze în termen cît mai scurt posibil întrevederea funcţionarului
consular cu cetăţeanul menţionat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data
prezentării cererii.
Vizitele ulterioare pot fi efectuate peste perioade rezonabile de
timp.
3) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă trebuie să
informeze imediat cetăţeanul statului trimiţător arestat, reţinut sau în
alt mod privat de libertate despre dispoziţiile paragrafelor 1) şi 2)
ale prezentului articol.
4) Drepturile, la care se referă prezentul articol, trebuie să fie
exercitate în conformitate cu legile şi reglementărilor statului de
reşedinţă. Totuşi, aplicarea legilor şi reglementările statului de
reşedinţă nu trebuie să afecteze realizarea drepturilor prevăzute de
prezentul articol.
Articolul 13
Acordarea de ajutor cetăţenilor statului trimiţător
Funcţionarul consular are dreptul:
a) să se întrevadă şi să comunice cu cetăţenii statului trimiţător,
să le dea sfaturi şi să le acorde orice sprijin, inclusiv luarea
măsurilor pentru acordarea asistenţei juridice acestora. Statul de
reşedinţă nu va limita în nici un mod comunicarea cetăţenilor statului
trimiţător cu oficiul consular şi nici accesul acestora la oficiul
consular;
b) să se adreseze autorităţilor competente ale statului de reşedinţă
referitor la acordarea sprijinului în căutarea cetăţenilor statului
trimiţător dispăruţi fără veste, care sunt rezidenţi permanenţi sau se
află temporar în statul de reşedinţă;
c) să se informeze asupra condiţiilor de trai şi de muncă ale
oricărui cetăţean al statului trimiţător în statul de reşedinţă şi să-i
acorde sprijinul necesar;
d) să solicite autorităţilor competente ale statului de reşedinţă
informaţia referitoare la orice cetăţean al statului trimiţător, iar
aceste organe trebuie să facă tot ce e posibil pentru a-i transmite o
aşa informaţie;
e) să primească spre păstrare temporară documentele, mijloacele
băneşti şi obiectele de preţ ale oricărui cetăţean al statului
trimiţător, dacă aceasta nu contravine legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă;
f) dacă un cetăţean al statului trimiţător nu se află în statul de
reşedinţă, ori din alte motive nu este în stare să realizeze în statul
de reşedinţă apărarea drepturilor şi intereselor sale, funcţionarul
consular poate, fără o procură specială, să reprezinte acest cetăţean în
judecătorii şi alte organe ale statului de reşedinţă sau să-i asigure o
reprezentare adecvată pînă cînd acest cetăţean îşi va desemna
reprezentantul său ori îşi va asuma apărarea drepturilor şi intereselor
sale.
Articolul 14
Tutela şi curatela
1) Organele competente ale statului de reşedinţă, dispunînd de
informaţia respectivă, notifică funcţionarul consular despre necesitatea
instituirii tutelei sau curatelei pentru un cetăţean al statului
trimiţător, rezident permanent în statul de reşedinţă.
2) Funcţionarul consular colaborează în problema abordată la
paragraful 1) al prezentului articol cu organele competente ale statului
de reşedinţă şi, în caz de necesitate, recomandă persoana pentru
exercitarea funcţiilor de tutore sau curator, în conformitate cu legile
şi reglementările statului de reşedinţă.
3) Dacă judecata sau alte organe competente ale statului de
reşedinţă vor considera că persoana recomandată este din oarecare motive
inacceptabilă în calitate de tutore sau curator, funcţionarului consular
i se rezervă dreptul de a înainta o altă candidatură.
Articolul 15
Notificarea deceselor
1) În caz de deces al unui cetăţean al statului trimiţător în statul
de reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă informează
despre aceasta oficiul consular în termen cît mai scurt posibil şi, la
cererea acestuia, îi eliberează un certificat sau alte documente, care
confirmă faptul decesului.
2) Funcţionarul consular, dacă află primul despre decesul
cetăţeanului statului trimiţător în statul de reşedinţă, informează
despre aceasta organele competente ale statului de reşedinţă.
Articolul 16
Funcţiile privind protecţia bunurilor succesorale
1) În caz, dacă cetăţeanul decedat al statului trimiţător a lăsat o
succesiune în statul de reşedinţă, organele competente ale statului de
reşedinţă informează oficiul consular în termen cît mai scurt posibil
despre activul succesoral, moştenitorii legali, legatari, precum şi
despre existenţa unui testament.
2) Funcţionarul consular poate cere acordul organelor competente ale
statului de reşedinţă pentru a fi prezent la inventarierea şi sigilarea
activului succesoral, prevăzut la paragraful 1) al prezentului Acord.
3) În caz, dacă un cetăţean al statului trimiţător este îndreptăţit
să moştenească ori să primească bunurile decedatului în statul de
reşedinţă, indiferent de cetăţenia acestuia, chiar dacă acest cetăţean
al statului trimiţător se află dincolo de hotarele statului de
reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă, dispunînd de o
asemenea informaţie, trebuie să notifice oficiul consular.
4) Funcţionarul consular are dreptul, în numele unui cetăţean al
statului trimiţător, care nu se află în statul de reşedinţă, să
primească de la judecată, alte organe sau de la o persoană particulară
bani sau alte bunuri care se cuvin acestui cetăţean în urma decesului
oricărei persoane, inclusiv succesiunea, achitarea compensaţiilor şi
sumelor care i se cuvin în baza asigurării şi să transmită aceşti bani
şi bunuri cetăţeanului menţionat.
5) În caz de deces al unui cetăţean al statului trimiţător, aflat
temporar în statul de reşedinţă, precum şi dacă nu există rude sau
reprezentanţi ai defunctului în statul de reşedinţă şi dacă obiectele
rămase nu sunt legate de obligaţiuni, pe care şi le-a asumat decedatul
în timpul aflării sale în statul de reşedinţă, funcţionarul consular are
dreptul să primească, să păstreze şi să transmită după destinaţie
obiectele rămase.
6) În exercitarea funcţiilor menţionate la paragrafele 3), 4) şi 5)
ale prezentului articol, funcţionarul consular e obligat să respecte
legile şi reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 17
Asistenţa acordată unei nave a statului trimiţător
1) Funcţionarul consular are dreptul, în limitele circumscripţiei
sale consulare, să acorde asistenţă unei nave a statului trimiţător,
care se află în marea teritorială şi în apele interioare ale statului de
reşedinţă, inclusiv porturile şi alte locuri de staţionare, precum şi
comandantului şi membrilor echipajului şi navei, inclusiv:
a) să facă vizită la bordul navei, să chestioneze pe comandant
referitor la navă, încărcătură, circumstanţele navigaţiei, iar
comandantul şi membrii echipajului pot să comunice cu funcţionarul
consular din moment ce navei i se va permite să comunice liber cu
litoralul;
b) fără a leza prerogativele autorităţilor competente ale statului
de reşedinţă, să cerceteze accidentele ce au avut loc în timpul
navigaţiei şi să interogheze comandantul şi membrii echipajului, să
verifice documentele care privesc nava, să primească cereri referitoare
la navigaţie şî locul de destinaţie, în caz de necesitate să contribuie
la intrarea, ieşirea şi aflarea navei în port;
c) fără a leza prerogativele organelor competente ale statului de
reşedinţă, să soluţioneze, în conformitate cu legislaţia statului
trimiţător, litigiile între comandant şi membrii echipajului, inclusiv
litigiile vizînd salariul şi contractul de muncă;
d) în caz de necesitate, să contribuie la spitalizarea sau
repatrierea comandantului sau membrului echipajului navei;
e) să primească, să verifice, să elibereze, să autentifice sau să
legalizeze documentele referitoare la o navă;
f) să elibereze certificate provizorii, care îi permit navei,
achiziţionate peste hotare, să navigheze sub pavilionul statului
trimiţător;
g) din însărcinarea autorităţilor statului trimiţător, să
soluţioneze şi alte probleme care privesc o navă.
2) Funcţionarul consular poate să solicite sprijinul autorităţilor
competente ale statului de reşedinţă în timpul exercitării funcţiilor
sale prevăzute de dispoziţiile prezentului articol.
Articolul 18
Protecţia în caz de măsuri coercitive împotriva
unei nave a statului trimiţător
1) În caz, dacă judecătoriile sau alte organe competente ale
statului de reşedinţă intenţionează să ia măsuri coercitive în privinţa
unei nave a statului trimiţător sau să efectueze acte de urmărire
oficială la bordul acesteia, ele, în prealabil, notifică despre aceasta
funcţionarul consular, astfel ca funcţionarul consular sau
reprezentantul lui să poată fi prezent la realizarea acestor acţiuni.
Dacă în caz de urgenţă din insuficienţă de timp nu este posibilă
notificarea prealabilă a oficiului consular, autorităţile competente ale
statului de reşedinţă informează oficiul consular imediat după acţiunile
întreprinse şi, la solicitarea funcţionarului consular, în termenul cel
mai scurt îi prezintă informaţia deplină referitoare la acţiunile sale.
2) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol sunt
aplicabile în cazurile cînd organele competente ale statului de
reşedinţă, conform paragrafului 1), întreprind pe litoral măsuri
similare în privinţa comandantului navei ori membrilor echipajului.
3) Dispoziţiile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol nu se
aplică la controlul obişnuit de paşapoarte, vamal şi sanitar, efectuat
de autorităţile respective ale statului de reşedinţă, precum şi la
măsurile întreprinse în scopul asigurării securităţii navigaţiei pe mare
sau prevenirii poluării apelor.
4) Organele competente ale statului de reşedinţă nu pot interveni în
problemele interne ale unei nave a statului trimiţător, dacă nu se
încalcă securitatea şi ordinea publică în statul de reşeidnţă, cu
excepţia cazurilor, cînd aceasta are loc la solicitarea comandantului
navei sau a funcţionarului consular ori cu consimţămîntul acestora.
Articolul 19
Asistenţa acordată în caz de avariere
a navelor statului trimiţător
1) Dacă nava statului trimiţător a suferit naufragiu, a eşuat sau în
alt mod a fost afectată în marea teritorială şi apele interioare ale
statului de reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă
informează despre aceasta oficiul consular în termen cît mai scurt
posibil şi îi comunică despre măsurile luate pentru salvarea pasagerilor
şi membrilor echipajului, a navei, a încărcăturii şi a altor bunuri.
2) Funcţionarul consular are dreptul să întreprindă măsuri pentru
acordarea de asistenţă navei avariate a statului trimiţător, membrilor
echipajului şi pasagerilor şi, în acest scop, să solicite sprijinul
autorităţilor statului de reşedinţă.
3) Dacă o navă avariată a statului trimiţător, echipamentul sau
încărcătura acesteia sunt găsite în apropiere de coasta statului de
reşedinţă ori sunt aduse în portul acestui stat, iar comandantul,
proprietarul navei, reprezentantul companiei de navigaţie ori agentul de
asigurare nu sunt prezenţi sau nu pot lua măsuri pentru păstrarea
acestor bunuri ori să dispună de acestea, autorităţile competente ale
statului de reşedinţă, în termen cît mai scurt posibil informează despre
aceasta oficiul consular.
Funcţionarul consular poate, fără o procură specială, să ia măsuri
în numele proprietarului navei statului trimiţător pentru a conserva sau
a dispune de nava avariată şi proprietatea separată de ea.
4) Dacă nava statului trimiţător, care a fost avariată, precum şi
încărcătura, echipamentul şi alimentele ei n-au fost destinate vînzării
sau utilizării în statul de reşedinţă, acestea nu sunt supuse taxelor
vamale sau altor taxe similare de către statul de reşedinţă.
Articolul 20
Aeronava statului trimiţător
Dispoziţiile prezentei Convenţii referitoare la nava statului
trimiţător se aplică, respectiv, şi aeronavelor statului trimiţător, cu
condiţia, că acestea nu contravin dispoziţiilor altor acorduri
bilaterale între statul trimiţător şi statul de reşedinţă ori
acordurilor multilaterale, la care ambele state sunt părţi.
Articolul 21
Transmiterea actelor judiciare şi executarea
însărcinărilor judiciare
Funcţionarul consular are dreptul să transmită acte judiciare şi
extrajudiciare sau să execute însărcinări judiciare ori cele de luare a
depoziţiilor pentru judecătorii şi alte organe competente ale statului
trimiţător, în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau,
în lipsa acordurilor de acest gen, în orice alt mod, ce nu contravine
legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă.
Articolul 22
Exercitarea funcţiilor consulare în circumscripţia
consulară şi în afara ei
Funcţionarul consular poate exercita funcţii consulare numai în
circumscripţia sa consulară. Cu acordul statului de reşedinţă, el, de
asemenea, poate exercita funcţii consulare în afara circumscripţiei
consulare.
Articolul 23
Comunicarea cu autorităţile statului de reşedinţă
În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul consular se poate
adresa organelor competente din circumscripţia consulară, precum şi
organelor centrale competente ale statului de reşedinţă, în măsura în
care aceasta se permite de legile, reglementările şi uzanţele acestui
stat.
Articolul 24
Exercitarea funcţiilor consulare într-un stat terţ
Statul trimiţător poate, după notificarea către statul de reşedinţă
şi statul terţ, şi afară de cazul cînd unul dintre ele se opune în mod
expres la aceasta, să însărcineze un oficiu consular acreditat în statul
de reşedinţă să-şi asume exercitarea de funcţii consulare în statul terţ.
Articolul 25
Exercitarea funcţiilor consulare în numele unui stat terţ
La solicitarea unui stat terţ după notificarea respectivă către
statul de reşedinţă, şi afară de cazul cînd acesta se opune, un oficiu
consular al statului trimiţător poate exercita funcţii consulare în
statul de reşedinţă în numele unui stat terţ.
CAPITOLUL III
PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI
Articolul 26
Facilităţi pentru oficiul consular
în exercitarea funcţiilor sale
1) Statul de reşedinţă trebuie să acorde orice înlesniri pentru
exercitarea eficientă de către oficiul consular a funcţiilor sale.
2) Statul de reşedinţă e obligat să trateze membrii oficiului
consular cu respectul cuvenit şi să întreprindă toate măsurile necesare
pentru ca membrii oficiului consular să poată exercita eficient
funcţiile lor şi să beneficieze de privilegii şi imunităţi, conform
dispoziţiilor prezentei Convenţii.
Articolul 27
Localuri consulare şi locuinţe
1) Statul trimiţător ori reprezentantul său, conform legislaţiei
statului de reşedinţă, în baza principiilor de reciprocitate, au dreptul:
a) să achiziţioneze sau să închirieze clădiri sau părţi din clădiri
pentru utilizare în calitate de localuri ale oficiului consular,
reşedinţă a şefului oficiului consular şi locuinţe ale altor membri ai
oficiului consular, care nu sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă şi nu
au domiciliu permanent în acest stat;
b) să construiască sau să adapteze în aceleaşi scopuri clădiri pe
terenuri oferite pentru folosinţă cu titlu oneros.
2) Statul de reşedinţă acordă sprijin statului trimiţător la
obţinerea localurilor consulare, conform dispoziţiilor paragrafului 1)
al prezentului articol, şi, în caz de necesitate, acordă sprijin
statului trimiţător la dobîndirea locuinţelor corespunzătoare pentru
membrii oficiului consular.
3) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol nu scutesc
statul trimiţător de obligaţiunile privind respectarea legilor şi
reglementărilor statului de reşedinţă, aplicate în zona, unde se află
aceste terenuri, clădiri sau părţi din clădiri.
Articolul 28
Folosirea drapelului şi a stemei de stat
1) Statul trimiţător are dreptul să amplaseze pe localul oficiului
consular stema de stat şi inscripţia cu denumirea oficiului consular în
limba statului trimiţător şi cea a statului de reşedinţă.
2) Statul trimiţător are dreptul să arboreze drapelul de stat pe
localul oficiului consular, reşedinţa şefului oficiului consular şi
mijloacele lui de transport folosite de acesta în interes de serviciu.
Articolul 29
Inviolabilitatea localurilor consulare
şi a locuinţelor membrilor oficiului consular
1) Localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular
sunt inviolabile. Autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în
localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular fără
consimţămîntul şefului oficiului consular ori al şefului misiunii
diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă sau a persoanei
desemnate de unul dintre aceştia.
În caz de incendiu în localurile consulare sau al altei calamităţi
care pune în pericol cetăţenii şi integritatea bunurilor statului de
reşedinţă ce se află în nemijlocită apropiere de localurile consulare,
acest consimţămînt va fi dat în termenul cel mai scurt posibil.
2) Statul de reşedinţă are obligaţia specială de a lua orice măsuri
necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor
consulare şi a locuinţelor membrilor oficiului consular şi pentru a
împiedica tulburarea liniştii oficiului consular sau atingerea
demnităţii sale.
3) Localurile consulare, mobilierul lor şi bunurile oficiului
consular, ca şi mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul
vreunei forme de rechiziţie în scopuri de apărare naţională şi de
utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară în aceste
scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita
împiedicarea exercitării funcţiilor consulare, şi statului trimiţător îi
va fi vărsată o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă.
Articolul 30
Inviolabilitatea arhivei consulare şi a documentelor
Arhivele şi documentele consulare sunt inviolabile în orice moment
şi în orice loc s-ar afla.
Articolul 31
Libertatea de deplasare
Sub rezerva legilor şi reglementărilor referitoare la zonele în care
accesul este interzis sau limitat din motive de securitate naţională,
statul de reşedinţă asigură tuturor membrilor oficiului consular
libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriu său.
Articolul 32
Libertatea de comunicare
1) Statul de reşedinţă trebuie să permită şi să protejeze libera
comunicare a oficiului consular pentru orice scop oficial. Comunicînd cu
guvernul, cu misiunile diplomatice, precum şi cu alte oficii consulare
ale statului trimiţător, oficiul consular poate folosi mijloacele de
comunicare adecvate, inclusiv mesajele în cod şi cifrate, curierii
diplomatici sau consulari, valizele diplomatice sau consulare. La
folosiea mijloacelor obişnuite de comunicare, oficiului consular i se
aplică aceleaşi tarife ca şi misiunii diplomatice. Oficiul consular
poate instala şi utiliza un post de radioemisie numai cu acordul
statului de reşedinţă.
2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă.
Prin expresia corespondenţă oficială se înţelege întreaga corespondenţă
referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. Valiza consulară
nu trebuie să fie deschisă sau reţinută. Valiza consulară trebuie să fie
sigilată şi să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului său şi
poate conţine numai corespondenţă oficială, documente şi obiecte
destinate exclusiv pentru folosinţa oficială a oficiului consular.
3) Curier consular poate fi numai cetăţeanul statului trimiţător,
care nu locuieşte permanent în statul de reşedinţă. Curierul consular
trebuie să poarte un document oficial în care se indică statutul lui şi
numărul de colete care constituie valiza consulară. Curierul consular,
aflîndu-se pe teritoriul statului de reşedinţă se bucură de aceleaşi
drepturi, privilegii şi imunităţi ca şi curierii diplomatici.
4) Statul trimiţător, misiunile sale diplomatice şi oficiile sale
consulare pot desemna curieri consulari ad-hoc. În aşa cazuri,
dispoziţiile paragrafului 3) al prezentului articol sunt aplicabile, sub
rezerva că imunităţile, care sunt menţionate în el, încetează din
momentul în care curierul va remite destinatarului valiza consulară, pe
care o are în grijă.
5) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei
aeronave sau nave a statului trimiţător. Acest comandant trebuie să
poarte un document indicînd numărul de colete care constituie valiza
consulară, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un
aranjament cu autorităţile respective ale statului de reşedinţă,
funcţionarul consular în mod direct şi liber poate primi şi transmite
valiza consulară comandantului aeronavei sau navei.
6) În cazurile cînd autorităţile competente ale statului de
reşedinţă au motive serioase să creadă că valiza conţine alte obiecte
decît corespondenţa vizată la paragraful 2) al prezentului articol, ele
pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenţa lor de către un
reprezentant autorizat al statului trimiţător. Dacă autorităţile
statului trimiţător refuză să satisfacă această cerere, valiza este
înapoiată la locul de origine.
Articolul 33
Drepturi şi taxe consulare
1) Oficiul consular poate percepe pe teritoriul statului de
reşedinţă drepturile şi taxele pe care legile şi reglementările statului
trimiţător le prevăd pentru actele consulare.
2) Sumele percepute cu titlu de drepturi şi taxe prevăzute la
paragraful 1) al prezentului articol şi chitanţele aferente lor sunt
exonerate de orice taxe în statul de reşedinţă.
Articolul 34
Inviolabilitatea persoanei funcţionarilor consulari
1) Funcţionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau
detenţiune preventivă, decît în baza unei decizii a autorităţilor
judiciare competente în caz de săvîrşire a crimelor grave.
2) Cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 1) al prezentului
articol, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi sau supuşi vreunei
alte forme de limitare a libertăţii lor personale, decît întru
executarea deciziilor judecătoreşti definitive.
3) Dacă procedura penală este intentată împotriva unui funcţionar
consular, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor
competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu respectul care
se cuvine acestuia în virtutea poziţiei sale oficiale şi, cu excepţia
cazurilor prevăzute la paragraful 1) al prezentului articol, în asemenea
mod încît ea să împiedice cît mai puţin exercitarea de către el a
funcţiilor consulare. Atunci cînd, în circumstanţele menţionate la
paragraful 1) al prezentului articol, a devenit necesar ca funcţionarul
consular să fie pus în stare de detenţiune, procedura îndreptată
împotriva lui trebuie să fie deschisă în termen cît mai scurt posibil.
Articolul 35
Imunitatea de jurisdicţie
1) Funcţionarii consulari se bucură de imunitate de jurisdicţie
penală, civilă şi administrativă în statul de reşedinţă, cu excepţia
următoarelor acţiuni civile:
a) care rezultă dintr-un contract, încheiat de către funcţionarul
consular, conform căruia el nu acţionează direct sau implicit în numele
statului trimiţător;
b) intentate de un terţ pentru o pagubă, rezultînd dintr-un accident
cauzat în statul de reşedinţă de un vehicul, navă sau aeronavă;
c) referitoare la un imobil particular situat în statul de
reşedinţă, numai dacă ei nu-l posedă în numele statului trimiţător
pentru scopurile consulare;
d) referitoare la o succesiune, cînd aceştia acţionează în calitate
de executor al testamentului, curator al bunurilor succesoriale,
moştenitor sau legatar ca persoane particulare şi nu în numele statului
trimiţător;
e) referitoare la orice activitate profesională sau comercială
desfăşurată în statul de reşedinţă în afara funcţiilor sale oficiale.
2) În caz, dacă statul de reşedinţă ia măsuri de executare în
legtură cu dispoziţiile expuse la paragraful 1) al prezentului articol,
inviolabilitatea personală a funcţionarilor consulari şi
inviolabilitatea locuinţelor lor nu trebuie să fie afectată.
3) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu sunt
supuşi jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de
reşedinţă în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu, cu excepţia
acţiunilor civile, expuse în alineatele a) şi b) ale paragrafului 1) al
prezentului articol.
Articolul 36
Obligaţia de a depune ca martor
1) Membrii oficiului consular pot fi chemaţi să depună ca martori în
procedurile judiciare sau administrative în statul de reşedinţă.
a) Angajaţii consulari sau membrii personalului de serviciu nu pot
să refuze să depună ca martori, cu excepţia cazurilor menţionate la
paragraful 2) al prezentului articol.
b) Dacă un funcţionar consular refuză să depună ca martor, nici o
măsură corecitivă sau altă sancţiune nu i se poate aplica.
2) Membrii oficiului consular nu sunt obligaţi să depună mărturie
asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor sau să
prezinte corespondenţa şi documentele oficiale referitoare la acestea.
Ei au dreptul să refuze să depună mărturie în calitate de experţi asupra
legislaţiei statului trimiţător.
3) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă, care solicită
mărturiile unui angajat consular sau membru al personalului de serviciu,
trebuie să evite a-l împiedica în exercitarea de către acesta a
funcţiilor sale. Aceste autorităţi pot să obţină asemenea mărturii la
reşedinţa acestei persoane sau în localul oficiului consular, sau să
accepte o declaraţie scrisă din partea sa ori de cîte ori acest lucru
este posibil.
Articolul 37
Scutirea de prestaţii de muncă şi obligaţiuni militare
Membrii oficiului consular se eliberează în statul de reşedinţă de
orice fel de prestaţii de muncă şi publice şi obligaţiuni militare. Ei,
de asemenea, se eliberează de toate obligaţiunile, prevăzute de legile
şi reglementările statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a
străinilor, obţinerea permiselor de şedere, la activitatea cu caracter
lucrativ în ceea ce se referă la îndeplinirea lucrărilor pentru statul
trimiţător şi alte cerinţe similare, dacă acestea sunt prevăzute de
legile şi reglementările statului de reşedinţă referitor la cetăţenii
străini.
Articolul 38
Scutirea oficiului consular de impozite şi taxe
1) Statul de reşedinţă scuteşte de impozite şi taxe:
a) localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular,
dobîndite în numele statului trimiţător ori reprezentantului acestuia,
precum şi tranzacţiile şi actele referitoare la dobîndirea acestor
bunuri;
b) bunurile mobile şi mijloacele de transport, dobîndite legitim de
către oficiul consular pentru scopurile oficiale, precum şi
achiziţionarea, posesia ori întreţinerea acestora.
2) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol nu se aplică:
a) impozitelor şi taxelor, percepute ca remunerare pentru serviciile
speciale prestate;
b) impozitelor şi taxelor, percepute potrivit legilor şi
reglementărilor statului de reşedinţă de la o persoană, care încheie un
contract cu statul trimiţător sau reprezentantul acestuia.
Articolul 39
Scutirea de impozite a membrilor oficiului consular
1) Membrii oficiului consular sunt scutiţi de impozitele şi taxele
personale, reale, naţionale, regionale şi comunale ale statului de
reşedinţă, cu excepţia:
a) impozitelor indirecte, încorporate în mod normal în preţul
mărfurilor şi serviciilor;
b) impozitelor şi taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe
teritoriul statului de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului
1) din articolul 38 al prezentei Convenţii;
c) drepturilor de succesiune şi de mutare, sub rezerva dispoziţiilor
paragrafului 2) din articolul 43 al prezentei Convenţii;
d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare, inclusiv
cîştigurile din capital, care-şi au sursa în statul de reşedinţă, şi
impozitelor pe capital prelevate asupra investiţiilor efectuate în
întreprinderi comerciale şi/sau financiare situate în statul de
reşedinţă;
e) taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare
prestate;
f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru sub
rezerva dispoziţiilor articolului 38 al prezentei Convenţii.
2) Salariul, pe care îl primesc membrii oficiului consular de la
statul trimiţător, este scutit de impozite şi alte taxe, reţinute din
salariu în conformitate cu legile şi reglementările statului de
reşedinţă.
3) Membrii oficiului consular, care angajează persoane, ale căror
retribuiţii sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în statul
de reşedinţă, respectă obligaţiile pe care legile şi reglementările
acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit
celor care angajează.
Articolul 40
Scutirea de taxe vamale şi de control vamal
1) În conformitate cu legile şi reglementările adoptate de el,
statul de reşedinţă permite importul şi exportul, precum şi acordă
scutirea de orice taxe vamale, cu excepţia cheltuielilor de depozitare,
de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru:
a) obiectele destinate folosirii de serviciu a oficiului consular,
inclusiv mijloacele sale de transport;
b) obiectele de uz personal ale funcţionarilor consulari;
c) obiectele de uz personal, inclusiv articolele de uz casnic cu
ocazia primei instalări la post a angajaţilor consulari şi a membrilor
personalului de serviciu.
2) Obiectele menţionate la alineatele b) şi c) din paragraful 1) al
prezentului articol nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru
folosirea lor directă de către cei interesaţi.
3) Bagajele personale ale funcţionarului consular sunt scutite de
control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacă organele
competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să presupună, că
ele conţin alte obiecte decît cele menţionate la alineatele b) şi c) din
paragraful 1) al prezentului articol sau obiecte, al căror import şi
export este interzis de legile şi reglementările statului de reşedinţă
sau supus reglementărilor sale de caractină. Acest control trebuie să
fie efectuat pe loc, în prezenţa funcţionarului consular respectiv ori a
reprezentantului său. În caz, dacă autorităţile statului trimiţător vor
refuza să îndeplinească aceste cerinţe, bagajul menţionat va fi înapoiat
la locul de origine.
Articolul 41
Privilegiile şi imunităţile membrilor de familie
ai membrilor oficiului consular
Membrii de familie ai funcţionarilor consulari, ai angajaţilor
consulari şi ai membrilor personalului de serviciu beneficiază,
respectiv, de privilegiile şi imunităţile, de care se bucură, conform
dispoziţiilor prezentei Convenţii, funcţionarii consulari, angajaţii
consulari şi membrii personalului de serviciu, cu excepţia cazurilor
prevăzute la paragraful 2) al articolului 42 din prezenta Convenţie.
Articolul 42
Persoanele care nu beneficiază de privilegii şi imunităţi
1) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, care
sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă si au domiciliul permanent în
acest stat, nu beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de
dispoziţiile prezentei Convenţii, cu excepţia cazurilor menţionate la
paragraful 3) al articolului 36.
2) Membrii de familie ai membrilor oficiului consular nu beneficiază
de imunităţi şi privilegii în caz, dacă aceştia sunt cetăţeni ai
statului de reşedinţă sau domiciliază permanent în acest stat.
3) Membrul personalului particular nu beneficiază de privilegiile şi
imunităţile, prevăzute de dispoziţiile prezentei Convenţii.
Articolul 43
Succesiunea unui membru al oficiului consular
În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui
membru al familiei sale statul de reşedinţă:
a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia
celor care au fost dobîndite în statul de reşedinţă şi care fac obiectul
unei prohibiţii de export în momentul decesului persoanei menţionate;
b) nu percepe taxe naţionale, regionale sau comunale de succesiune
sau de mutaţie asupra bunurilor mobile care au fost importate sau
dobîndite în statul de reşedinţă datorită exclusiv prezenţei în acest
stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de
membru al familiei acestuia.
Articolul 44
Începutul şi încetarea privilegiilor şi
imunităţilor consulare
1) Orice membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi
imunităţile prevăzute în prezenta Convenţie de la intrarea sa pe
teritoriul statului de reşedinţă pentru a ajunge la oficiul sau, dacă se
găseşte deja pe teritoriul acestui stat, din momentul intrării sale în
funcţie la oficiul consular.
2) Membrii familiei unui membru al oficiului consular beneficiază de
privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta Convenţie din momentl,
cînd acest funcţionar beneficia de privilegii şi imunităţi, sau din
momentul intrării lor pe teritoriul statului de reşedinţă ori din
momentul, cînd au devenit membri ai familiei lui.
3) Cînd funcţiile unui membru al oficiului consular încetează
privilegiile şi imunităţile sale, precum şi acelea ale membrilor
familiei sale, încetează în momentul în care persoana în cauză părăseşte
teritoriul statului de reşedinţă sau la expirarea unui termen rezonabil
care îi va fi fost acordat în acest scop.
4) În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii
familiei sale continuă să se bucure de privilegiile şi imunităţile de
care beneficiază pînă în momentul părăsirii teritoriului statului de
reşedinţă sau pînă la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost
acordat în acest scop.
Articolul 45
Renunţarea la privilegii şi imunităţi
1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile
prevăzute în articolele 35 şi 36 ale prezentei Convenţii de care
beneficiază membrii respectivi ai oficiului consular. Renunţarea, în
toate cazurile, trebuie să fie expresă şi comunicată, în scris, statului
de reşedinţă.
2) Dacă un membru al oficiului consular angajează o procedură
judiciară într-o materie în care ar beneficia de imunitatea de
jurisdicţie potrivit dispoziţiilor prezentei Convenţii, el nu poate
invoca imunitatea faţă de nici o acţiune reconvenţională legată direct
de cererea principală.
3) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru acţiuni civile sau
administrative nu poate fi socotită că implică renunţarea la imunitate
în ceea ce priveşte executarea hotărîrii judiciare. Pentru astfel de
renunţare este necesară o notificare în scris distinctă.
CAPITOLUL IV
PREVEDERI GENERALE
Articolul 46
Respectarea legilor şi reglementărilor
statului de reşedinţă
1) Fără a se aduce prejudicii privilegilor şi imunităţilor lor,
toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi
potrivit prezentei Convenţii sunt obligate să respecte legile şi
reglementările statului de reşedinţă, inclusiv legile şi reglementările
ce vizează circulaţia rutieră. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se
amesteca în treburile interne ale acestui stat.
2) Localurile consulare nu vor fi folosite în scopuri incompatibile
cu exercitarea funcţiilor consulare.
3) Oficiul consular, membrii oficiului consular şi membrii
familiilor lor sunt obligaţi să respecte legile şi reglementările
statului de reşedinţă cu privire la asigurarea mijloacelor de transport.
Articolul 47
Exercitarea funcţiilor consulare de către
misiunea diplomatică
1) Dispoziţiile prezentei Convenţii se aplică, de asemenea, în
măsura în care contextul o permite, şi exercitării funcţiilor consulare
de către o misiune diplomatică.
2) Numele şi prenumele membrilor misiunii diplomatice, care sunt
numiţi în secţia consulară sau însărcinaţi cu exercitarea funcţiilor
consulare ale misiuni, sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe
al statului de reşedinţă sau organului desemnat de acest minister.
3) În exercitarea funcţiilor consulare, misiunea diplomatică poate
să se adreseze:
a) autorităţilor locale din circumscripţia consulară;
b) autorităţilor centrale ale statului de reşedinţă, dacă aceasta nu
contravine legilor, reglementărilor şi uzanţelor statului de reşedinţă
sau acordurilor internaţionale respective.
4) Privilegiile şi imunităţile membrilor misiunii diplomatice,
menţionaţi la paragraful 2) din prezentul articol, continuă să fie
determinate de regulile dreptului internaţional privind relaţiile
diplomatice.
CAPITOLUL V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 48
Ratificarea, intrarea în vigoare, denunţarea
1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratiicării şi va intra în vigoare
în a 30-a zi de la efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare.
2) Prezenta Convenţie se încheie pe un termen nelimitat şi va rămîne
în vigoare pînă la expirarea a 6 luni de la data, la care una din
Părţile Contractante va notifica celeilalte Părţi Contractante, în
scris, intenţia sa de a denunţa prezenta Convenţie.
Drept pentru care Înputerniciţii Părţilor Contractante au semnat
prezenta Convenţie şi i-au aplicat sigiliile.
Încheiată la Chişinău, la 23 octombrie 1997, în două exemplare,
fiecare în limbile moldovenească, kazahă şi rusă, toate textele avînd
aceeaşi valoare.
În caz de apariţie a divergenţelor referitoare la interpretarea
dispoziţiilor prezentei Convenţii, va prevala textul în limba rusă.