Convenţie consulară din 29.07.66 între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

Convenţie consulară între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste din 29.07.1966 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 19, pag.173 ---------------------------- * Semnată la Tokio, la 29 iulie 1966. În vigoare prin succesiune, din 23 iunie 1998. Domnule Ministru, referindu-mă la Protocolul anexat Convenţiei Consulare între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Japonia, semnat astăzi, am onoarea să confirm că între Guvernele noastre am ajuns la următoarea înţelegere cu privire la ordinea aplicării dispoziţiilor Protocolului referitoare la cetăţenii niponi, arestaţi sau reţinuţi de autorităţile sovietice pentru încălcarea regimului apelor teritoriale în zona nord-vest a Oceanului Pacific, inclusiv în mările Japoneză, Ohotsk şi Bering. 1) Notificarea secţiei consulare a Ambasadei Japoniei în URSS cu privire la arestarea sau reţinerea în altă formă de către autorităţile sovietice a cetăţenilor niponi pentru încălcarea regimului apelor teritoriale în zona nord-vest a Oceanului Pacific se va face în termen de pînă la zece zile din momentul arestării sau reţinerii. 2) a) Vizitarea de către funcţionarii Ambasadei Japoniei în URSS, însărcinaţi cu realizarea funcţiilor consulare fixate la punctul 1), a cetăţenilor niponi se va înfăptui în fiecare caz aparte în corespundere cu înţelegerea dintre ambele Părţi atinsă pe cale diplomatică. b) Numiţii colaboratori pot contacta cu cetăţenii arătaţi la punctul 1) prin scrisori şi telegrame expediate cu mijloace obişnuite de comunicaţii. 3) Nici una dintre dispoziţiile prezentei scrisori nu trebuie interpretată ca exercitînd vreo influenţă asupra poziţiilor ambelor Părţi în problemele lăţimii apelor teritoriale şi jurisdicţiei lor în domeniul pescuitului. Am onoarea să Vă propun ca prezenta scrisoare şi răspunsul Excelenţei Voastre, care va confirma înţelegerea expusă mai sus, să fie interpretată ca perfectare a înţelegerii între cele două Guverne în problema dată. Primiţi, Domnule Ministru, înalta mea consideraţiune. Tokio, 29 iulie 1966. (Semnătura) A. Gromîko, Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste Excelenţei Sale Domnului Etsusaburo Siin, Ministrul Afacerilor Externe al Japoniei Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, dorind să colaboreze în numele consolidării relaţiilor de prietenie şi să reglementeze relaţiile consulare între ambele state, au convenit să încheie Convenţia Consulară, şi în acest scop şi-au numit persoanele împuternicite: Japonia - Etsusaburo Siin, Ministrul al Afacerilor Externe, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - Andrei Andreievici Gromîko, Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care prezentîndu-şi reciproc împuternicirile, găsite în completă ordine şi bună formă, au convenit asupra următoarelor: Capitolul I DEFINIŢII Articolul 1 1) Termenul oficiul consular înseamnă orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară a statului trimiţător. 2) Termenul funcţionar consular înseamnă orice persoană însărcinată de către statul trimiţător să realizeze funcţii consulare şi care a fost numită sau despre care s-a anunţat ca avînd această calitate, în conformitate cu articolele 3 şi 4. Termenul funcţionar consular include, de asemenea, persoanele detaşate la Oficiul Consular pentru a se familiariza cu serviciul consular (stagiari). 3) Termenul şeful oficiului consular înseamnă funcţionarul consular însărcinat să activeze în calitate de conducător al oficiului consular. 4) Termenul colaborator consular înseamnă persoana care nu este funcţionar consular şi realizează la oficiul consular funcţii de ordin administrativ sau tehnic. Termenul angajat consular include, de asemenea, cu excepţia punctului 2) al articolului 18, punctului 2) al articolului 23, punctelor 2) şi 3) ale articolului 25, şoferii, servitoarele, grădinarii şi alte persoane, care realizează funcţii de deservire a oficiului consular. 5) Termenul circumscripţie consulară înseamnă teritoriul rezervat oficiului consular în scopul realizării funcţiilor consulare. 6) Termenul cetăţean raportat la statul trimiţător înseamnă toate persoanele fizice care au cetăţenia acestui stat, precum şi persoanele juridice constituite în conformitate cu legea acestui stat. 7) Termenul navă raportat la statul trimiţător înseamnă oricare navă înregistrată în portul acestui stat. Totuşi, termenul navă nu cuprinde şi navele militare. Capitolul II ÎNFIINŢAREA OFICIILOR CONSULARE, NUMIREA FUNCŢIONARILOR CONSULARI ŞI COLABORATORILOR CONSULARI Articolul 2 1) Statul trimiţător poate înfiinţa un oficiu consular pe teritoriul statului de reşedinţă numai cu consimţămîntul acestui stat. 2) Sediul oficiului consular şi limitele circumscripţiei lui consulare se determină prin acordul dintre statul trimiţător şi statul de reşedinţă. Articolul 3 1) Înainte de a numi şeful oficiului consular statul trimiţător va cere, pe cale diplomatică, acordul statului de reşedinţă pentru această numire. 2) Înainte ca şeful oficiului consular să-şi înceapă realizarea funcţiilor, statul trimiţător va expedia, pe cale diplomatică, statului de reşedinţă patenta consulară, în care va indica numele, prenumele şi rangul diplomatic al acestei persoane, precum şi reşedinţa oficiului consular. 3) Statul de reşedinţă, după ce a primit patenta amintită la punctul 2) al prezentului articol, într-un termen cît mai restrîns şi în mod gratuit va elibera şefului oficiului consular exequaturul, recunoscîndu-l astfel în calitatea dată. Statul de reşedinţă, dacă este necesar, va înmîna pînă la eliberarea exequaturului un permis temporar. Articolul 4 Înainte ca funcţionarul consular, care nu este şef al oficiului consular, să-şi înceapă realizarea funcţiilor, statul trimiţător va expedia, pe cale diplomatică, statului de reşedinţă o notificare cu privire la numirea acestuia, în care va indica numele, prenumele lui, postul şi rangul diplomatic. 2) Statul de reşedinţă, după ce va intra în posesia notificării de numire amintită la punctul 1) al prezentului articol, într-un termen cît mai restrîns şi în mod gratuit va elibera funcţionarului consular documentul respectiv care confirmă dreptul acestuia de a realiza funcţii consulare. Articolul 5 Statul de reşedinţă va comunica imediat organelor sale competente numele şi prenumele funcţionarului consular. Articolul 6 Funcţionar consular poate fi numai un cetăţean al statului trimiţător. Articolul 7 Înainte ca colaboratorul consular să înceapă realizarea funcţiilor sale, statul trimiţător va trebui să comunice, pe cale diplomatică, statului de reşedinţă numele, prenumele, cetăţenia şi funcţia acestuia. Articolul 8 În cazul încetării funcţiilor funcţionarului consular sau colaboratorului consular statul trimiţător va comunica, pe cale diplomatică, acest lucru statului de reşedinţă. Articolul 9 Statul trimiţător nu va putea numi în funcţia de funcţionar consular sau colaborator consular un cetăţean al statului său, care de acum se află în statul de reşedinţă sau a plecat spre acest stat. Această interdicţie nu vizează colaboratorii reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător, precum şi funcţionarii consulari şi colaboratorii consulari, care îşi exercită deja funcţiile în statul de reşedinţă. Articolul 10 Statul de reşedinţă poate oricînd, fără a fi obligat să-şi motiveze decizia, să notifice statul trimiţător, pe cale diplomatică, că un funcţionar consular sau un colaborator consular este inacceptabil. Intrînd în posesia unei asemenea notificări, statul trimiţător este obligat să recheme respectivul funcţionar consular sau colaborator consular, care este cetăţean al statului trimiţător. Dacă colaboratorul consular nu este cetăţean al statului trimiţător, atunci activitatea lui trebuie încetată. În cazul în care statul trimiţător va renunţa să realizeze sau nu va realiza această obligaţiune în termeni rezonabili, statul de reşedinţă poate refuza să recunoască persoana respectivă ca funcţionar consular sau colaborator consular. Articolul 11 1) Dacă funcţionarul consular, din motiv de lipsă la oficiu, boală, deces sau din alte cauze nu-şi poate realiza funcţiile, statul trimiţător poate, notificînd în prealabil statul de reşedinţă, poate însărcina temporar cu realizarea funcţiilor consulare ale acestei persoane un alt funcţionar consular, colaborator consular sau colaborator al reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă, precum şi altă persoană, cu notificarea prealabilă şi cu acordul statului de reşedinţă. Persoana care este gerant interimar al funcţionarului consular, în temeiul prezentului punct, beneficiază de toate drepturile, privilegiile şi imunităţile care derivă din prezenta Convenţie, precum şi poartă responsabilităţile prevăzute de prezenta Convenţie. 2) Dispoziţiile prezentei Convenţii se vor aplica, de asemenea, faţă de activitatea consulară, înfăptuită de secţia consulară a reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător. Colaboratorii reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător, care au fost însărcinaţi cu îndeplinirea funcţiilor consulare, lucru care a fost comunicat de către statul trimiţător statului de reşedinţă, beneficiază de toate drepturile, privilegiile şi imunităţile care derivă din prezenta Convenţie, precum şi poartă responsabilităţile prevăzute de prezenta Convenţie. 3) Cu excepţia cazurilor, prevăzute la punctul 5) al articolului 36 al prezentei Convenţii, realizarea funcţiilor consulare de către colaboratorii reprezentanţei diplomatice, nominalizaţi la punctele 1) şi 2) ale prezentului articol, nu aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor de care aceştea beneficiază în rolul lor de colaboratori ai reprezentanţei diplomatice. Articolul 12 Statul de reşedinţă oferă toate posibilităţile pentru ca funcţionarul consular să-şi poată realiza obligaţiunile şi să poată beneficia de drepturile, privilegiile şi imunităţile, prevăzute de prezenta Convenţie şi de legislaţia în vigoare a statului de reşedinţă. Articolul 13 1) Statul trimiţător, cu condiţia respectării legislaţiei statului de reşedinţă, poate procura în proprietate, poseda sau arenda, în oricare formă prevăzută de legislaţia statului de reşedinţă, terenuri, clădiri, părţi din clădiri şi încăperi auxiliare, necesare statului trimiţător în scopul amplasării oficiului consular şi asigurării spaţiului locativ funcţionarilor consulari şi colaboratorilor consulari, care sunt cetăţeni ai statului trimiţător. 2) Autorităţile statului de reşedinţă, în caz de necesitate, vor adopta măsuri care vor facilita eforturile statului trimiţător de procurare a terenului, clădirilor, părţilor din clădiri şi încăperilor auxiliare în scopurile arătate la punctul 1) al prezentului articol. 3) Se va înţelege că statul trimiţător nu este scutit de necesitatea respectării regulilor de construcţie şi planificare urbanistică sau a altor reglementări de acest fel aplicate în respectivul raion. Capitolul III PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI Articolul 14 1) Pe clădirea oficiului consular poate fi amplasată Stema de Stat a statului trimiţător şi respectivele inscripţii cu denumirea oficiului consular în limba statului trimiţător. Pe clădirea oficiului consular poate fi, de asemenea, arborat drapelul statului trimiţător. 2) Şeful oficiului consular poate amplasa Stema de Stat a statului trimiţător şi arbora drapelul statului trimiţător pe reşedinţa sa şi pe mijloacele de transport, utilizate de acesta în timpul realizării funcţiilor de serviciu. Articolul 15 Clădirile şi părţile din clădiri, utilizate exclusiv în scopurile oficiului consular, terenul aferent acestor clădiri sau părţi din clădiri, precum şi locuinţele funcţionarilor consulari sunt inviolabile. Poliţia şi alte autorităţi ale statului de reşedinţă nu pot intra în aceste clădiri sau părţi din clădiri, sau pe terenul, precum şi în locuinţele funcţionarilor consulari fără acordul şefului oficiului consular, sau al persoanei desemnate de acesta, sau al şefului reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător. Articolul 16 Arhivele consulare sunt inviolabile. Hîrtiile, care nu aparţin oficiului consular, nu se vor păstra în arhivele consulare. Articolul 17 1) Oficiul consular are dreptul să comunice cu Guvernul său sau cu reprezenţa diplomatică şi alte oficii consulare ale statului trimiţător din statul de reşedinţă, sau cu alte reprezentanţe diplomatice şi alte oficii consulare ale statului trimiţător. În acest scop oficiul consular poate utiliza toate mijloace de comunicaţii obişnuite, curierii şi valizele diplomatice (saci, genţi etc.), mesajele în cod sau cifrate. În cazul utilizării mijloacelor de comunicaţie obişnuite faţă de oficiul consular se vor aplica aceleaşi tarife ca şi faţă de reprezentanţa diplomatică a statului trimiţător. 2) Corespondenţa oficială a oficiului consular, indiferent de faptul care mijloace de comunicaţii se utilizează, şi valizele sigilate în mod oficial, care vor avea semne exterioare vizibile indicînd caracterul lor oficial, sunt inviolabile şi nu pot fi nici deschise nici reţinute de către autorităţile statului de reşedinţă. 3) Persoanele angajate în calitate curieri pentru transportarea valizelor, nominalizate la punctul 2) al prezentului articol, beneficiază de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunităţi, de care beneficiază curierii diplomatici. Articolul 18 1) Funcţionarul consular şi colaboratorul consular care este cetăţean al statului trimiţător, beneficiază de imunitate de jurisdicţie din partea statului de reşedinţă relativă la acţiunile sale de serviciu. 2) Funcţionarul consular şi colaboratorul consular, care este cetăţean al statului trimiţător, precum şi membrii familiilor lor care trăiesc împreună cu acesta şi sunt cetăţeni ai statului trimiţător, beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală a statului de reşedinţă. 3) Statul trimiţător poate renunţa la imunitatea funcţionarilor consulari şi colaboratorilor consulari şi a membrilor familiilor acestora care beneficiază de această imunitate în temeiul dispoziţiilor punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol. Renunţarea în toate cazurile trebuie să fie exprimată exhaustiv şi acest lucru trebuie comunicat statului de reşedinţă în scris, pe cale diplomatică. Articolul 19 1) Funcţionarul consular sau colaboratorul consular, la solicitarea autorităţilor judecătoreşti sau administrative ale statului de reşedinţă, fără a se aduce atingere punctului 3) al prezentului articol, va depune în calitate de martor în procese civile şi penale. Însă orice acţiuni în scopul impunerii funcţionarului consular sau colaboratorului consular, care este cetăţean al statului trimiţător, să depună în calitate de martor sau să se prezinte în acest scop în instanţele judecatoreşti este inadmisibilă. 2) Autorităţile judecătoreşti şi administrative ale statului de reşedinţă, care au apelat la un funcţionar consular sau la un colaborator consular cu rugămintea să depună în calitate de martor, vor adopta toate măsurile raţionale pentru a nu crea impedimente în activitatea oficiului consular, şi, dacă acest lucru este posibil şi acceptabil, vor organiza obţinerea mărturiilor orale sau scrise în incinta oficiului consular sau a reşedinţei funcţionarului consular sau a colaboratorului consular. 3) Funcţionarul consular şi colaboratorul consular pot renunţa să depună mărturii referitoare la circumstanţele care vizează activitatea lor oficială. Funcţionarul consular şi colaboratorul consular pot renunţa să depună mărturii în calitate de expert în legislaţia statului trimiţător. Articolul 20 Funcţionarul consular şi colaboratorul consular, care sunt cetăţeni ai statului trimiţător, precum şi membrii familiilor acestora care domiciliază împreună cu aceştea şi sunt cetăţeni ai statului trimiţător, sunt scutiţi în statul de reşedinţă de serviciul de apărare a statului, precum şi de toate tipurile de prestaţii forţate. Articolul 21 Funcţionarul consular şi colaboratorul consular, care este cetăţean al statului trimiţător, precum şi membrii familiilor lor, care au domiciliu comun cu aceştea şi sunt cetăţeni ai statului trimiţător, sunt scutiţi de orice prestaţii, prevăzute de legile şi reglementările statului de reşedinţă referitoare la eliberarea permiselor de şedere şi înregistrarea străinilor. Articolul 22 1) Statul trimiţător ori una sau cîteva persoane care acţioază din numele lui, se scutesc de achitarea tuturor impozitelor şi taxelor analoage de orice fel, pe care, în alt caz, statul trimiţător sau persoanele nominalizate ar trebui, în temei legal, să le achite şi pe care le fixează statul de reşedinţă sau autorităţile lui locale pentru proprietate, posesie ori folosinţă a bunurilor imobile şi mobile, precum şi în legătură cu procurarea acestor bunuri, utilizate în scopurile oficiului consular, inclusiv spaţiul locativ al funcţionarilor consulari şi colaboratorilor consulari, în afara achitării plăţilor pentru tipurile concrete de deservire. 2) Statul trimiţător se scuteşte de achitarea tuturor impozitelor şi taxelor analoage de orice tip, fixate de statul de reşedinţă sau de autorităţile lui locale referitor la sumele încasate de funcţionarul consular în legătură cu realizarea funcţiilor sale. Articolul 23 1) Funcţionarul consular şi colaboratorul consular, care este cetăţean al statului trimiţător, se scuteşte de la achitarea tuturor impozitelor sau taxelor analoage de orice tip, fixate de statul de reşedinţă sau de autorităţile lui locale pentru veniturile oficiale, remuneraţiile, salariile şi îndemnizaţiile, primite de aceştea de la statul trimiţător pentru onorarea obligaţiilor de serviciu. 2) Funcţionarul consular şi colaboratorul consular, care este cetăţean al statului trimiţător, se scuteşte de la achitarea oricăror altor impozite sau taxe analoage de oricare tip, fixate sau percepute nemijlocit de statul de reşedinţă sau de autorităţile lui locale şi care ar urma să fie achitate, în alt caz, de aceste persoane în temei legal. Această dispoziţie se aplică cu condiţia, că funcţionarul consular sau colaboratorul consular este funcţionar permanent al statului trimiţător şi nu practică în statul de reşedinţă activitate particulară în scopul obţinerii unor venituri. 3) Scutirea prevăzută la punctul 2) al prezentului articol nu se va aplica: a) impozitelor pe procurare, proprietate, posesie sau dispunere de bunuri imobiliare particulare, care se află în statul de reşedinţă, în afara impozitelor, pentru perceperea cărora se aplică scutiri în conformitate cu punctul 1) al articolului 22; b) impozitelor pe venituri, obţinute din surse din statul de reşedinţă, în afara acelor indicate la punctul 1) al prezentului articol; c) impozitelor pe tranzacţii sau documente, care vizează perfectarea unor tranzacţii, inclusiv taxele de stat (taxele de timbru) de toate tipurile, fixate sau percepute în legătură cu atare tranzacţii; d) impozitelor pe transmiterea bunurilor în statul de reşedinţă cu titlu de donaţie; e) impozitelor pe transmiterea bunurilor în statul de reşedinţă în caz de deces, inclusiv bunurilor moştenite, în afara cazurilor nominalizate în articolul 24. Articolul 24 Statul de reşedinţă sau autorităţile lui locale vor scuti bunurile imobiliare ale funcţionarului consular sau colaboratorului consular, care este cetăţean al statului trimiţător, sau a membrului familiei lui, care trăieşte împreună cu acesta şi este cetăţean al statului trimiţător, de la achitarea impozitelor şi taxelor analoage pe transmiterea bunurilor în caz de deces, dacă numitele bunuri s-au aflat în statul de reşedinţă exclusiv în legătură cu aflarea decedatului în acest stat în calitate de funcţionar consular sau colaborator consular sau de membru al familiei funcţionarului consular sau colaboratorului consular. Articolul 25 1) Toate obiectele, inclusiv automobilele aduse exclusiv în scopul folosirii lor oficiale de oficiul consular, se scutesc în statul de reşedinţă de la achitarea tuturor taxelor vamale, taxelor interne şi altor impozite, percepute în legătură cu aducerea în ţară sau din motivul aducerii în ţară, precum şi obiectele destinate utilizării în scopurile oficiale ale reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător. 2) Funcţionarul consular şi colaboratorul consular, care sunt cetăţeni ai statului trimiţător, beneficiază de aceleaşi scutiri de la achitarea taxelor vamale, taxelor interne şi a altor impozite fixate în legătură cu aducerea în ţară sau din motivul aducerii în ţară a obiectelor de uz personal de către numitele persoane sau de membrii familiilor lor, care domiciliază împreună cu aceştea şi sunt cetăţeni ai statului trimiţător, egale cu acelea care se oferă categoriilor respective de personal ale reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător, cu condiţia că funcţionarul consular sau colaboratorul consular este funcţionar cu titlu permanent al statului trimiţător şi nu practică în statul de reşedinţă activitate particulară în scopul obţinerii unor venituri. 3) Termenul categoria respectivă de personal al reprezentanţei diplomatice, utilizat la punctul 2) al prezentului articol, se referă la membrii personalului diplomatic, dacă este vorba de funcţionari consulari, şi la membrii personalului cu funcţii administrative şi tehnice, dacă este vorba de colaboratorii consulari. 4) Referitor la dispunerea de obiectele aduse în ţară în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, se vor aplica legile şi reglementările statului de reşedinţă. Articolul 26 În măsura în care aceasta nu contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă referitoare la zonele, intrarea în care este interzisă sau limitată din considerente ale securităţii statului, funcţionarului consular sau colaboratorului consular i se va permite deplasarea liberă în limitele circumscripţiei consulare în scopul realizării funcţiilor lor oficiale. Articolul 27 Toate persoane, care, în conformitate cu prezenta Convenţie, beneficizaă de privilegii şi imunităţi, sunt obligate, fără a se aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor lor, să respecte legile şi reglementările statului de reşedinţă, inclusiv regulamentele circulaţiei rutiere. Articolul 28 Toate mijloacele de transport care aparţin statului trimiţător şi sunt destinate utilizării în scopurile oficiale ale oficiului consular, precum şi toate mijloacele de transport aparţinînd funcţionarilor consulari şi colaboratorilor consulari, trebuie să fie asigurate în statul de reşedinţă, în conformtate cu legile şi reglementările acestui stat, de la daunele care pot fi cauzate unei părţi terţe. Capitolul IV FUNCŢII CONSULARE Articolul 29 1) Funcţionarul consular are dreptul să realizeze, în limitele circumscripţiei consulare, funcţiile indicate în prezentul capitol. Funcţionarul consular, în afara de acestea, poate realiza şi alte funcţii consulare, în cazul în care acestea nu contravin legislaţiei statului de reşedinţă. 2) Cu acordul autorităţilor statului de reşedinţă, funcţionarul consular poate realiza funcţii consulare în afara limitelor circumscripţiei sale consulare. 3) În procesul realizării funcţiilor sale funcţionarul consular are dreptul să se adreseze, în scris sau oral, autorităţilor competente din circumscripţia consulară, inclusiv reprezentanţelor instituţiilor centrale. 4) Funcţionarul consular, în legătură cu realizarea funcţiilor consulare, are dreptul să perceapă taxele fixate de statul trimiţător. Articolul 30 Funcţionarul consular, în limitele circumscripţiei sale consulare, are dreptul: a) să apere drepturile şi interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor lui; b) să contribuie la dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice dintre statul trimiţător şi statul de reşedinţă, şi să contribuie, în oricare alt mod, dezvoltării relaţiilor de prietenie dintre ele. Articolul 31 1) Funcţionarul consular, în limitele circumscripţiei consulare, are dreptul să se întîlnească şi să intre în contact cu oricare cetăţean al statului trimiţător, să-i ofere sfaturi şi să-l susţină în oricare alt mod, inclusiv să-i ofere, în cazuri de necesitate, asistenţă juridică în instanţe judecătoreşti şi în alte cauze, care se află la dispoziţia autorităţilor statului de reşedinţă. 2) Statul de reşedinţă în nici un mod nu va limita contactele cetăţeanului statului trimiţător cu oficiul consular şi accesul acestuia în oficiul consular. Articolul 32 1) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă vor informa imediat funcţionarul consular respectiv referitor la arestarea sau reţinerea în oricare altă formă a cetăţeanului statului trimiţător. 2) Funcţionarul consular are dreptul să viziteze imediat şi să contacteze cu cetăţeanul statului trimiţător, care a fost arestat sau reţinut în oricare altă formă, sau care ispăşeşte un termen de privare de libertate. Drepturile nominalizate la prezentul punct se vor realiza în conformitate cu reglementările statului de reşedinţă, dar cu condiţia că numitele legi şi reglementări nu vor anula aceste drepturi. Articolul 33 Funcţionarul consular, în limitele circumscripţiei consulare, are dreptul: a) să primească oricare cereri, necesare în conformitate cu legislaţia statului trimiţător în probleme de cetăţenie; b) să ţină evidenţa cetăţenilor statului trimiţător; c) să înregistreze şi să primească informaţii referitoare la naşterile şi decesele cetăţenilor statului trimiţător; d) să ţină evidenţa, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţă, încherii căsătoriilor şi divorţurilor şi să primească informaţii despre acestea, dacă cel puţin una dintre persoanele care încheie căsătorie sau divorţează este cetăţean al statului trimiţător; e) să înregistreze încheierea căsătoriilor cu condiţia că ambele persoane, care se căsătoresc, sunt cetăţeni ai statului trimiţător; f) să primească cereri privind relaţiile familiale ale cetăţenilor statului trimiţător, în conformitate cu legislaţia statului trimiţător; g) să elibereze, să reînnoiască sau să anuleze paşapoarte, vize şi alte documente analoage, precum şi să opereze modificări în aceste documente. Articolul 34 1) Funcţionarul consular, în limitele circumscripţiei consulare, poate certifica, autentifica şi legaliza semnături, precum şi întocmi, certifica, autentifica, legaliza acte sau documente de ordin juridic şi copiile acestora, poate realiza şi alte acţiuni, care se pot dovedi necesare pentru a face legale oricare dintre documentele nominalizate, în cazurile: a) în care acestea sunt necesare oricărei persoane în scopul folosirii în statul trimiţător sau sunt necesare în conformitate cu legislaţia acestui stat; b) în care acestea sunt necesare cetăţeanului statului trimiţător în scopul folosirii în afara acestui stat. 2) Totuşi, se va înţelege că în cazurile în care actul sau documentul, referitor la care funcţionarul consular a realizat acţiunile prevăzute la punctul 1) al prezentului articol, este necesar pentru a fi folosit în statul de reşedinţă sau în conformitate cu legislaţia acestui stat, atunci autorităţile acestui stat sunt obligate să recunoască legalitatea acestui act sau a documentului respectiv în măsura în care este compatibil cu legislaţia statului de reşedinţă. 3) Dacă actele şi documentele nominalizate la punctul 2) al prezentului articol urmează a fi prezentate autorităţilor statului de reşedinţă, atunci acestea vor fi legalizate, dacă acest lucru este necesar în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţă. Articolul 35 Autorităţile competente ale statului de reşedinţă, dacă posedă informaţia respectivă, vor informa imediat oficiul consular despre decesul unui cetăţean al statului trimiţător. Articolul 36 1) În cazul decesului unui cetăţean al statului trimiţător pe teritoriul statului de reşedinţă, dacă persoana decedată nu a lăsat pe acest teritoriul un moştenitor ştiut sau o persoană numită în calitate de executor al testamentului, respectivele autorităţi locale ale statului de reşedinţă vor informa într-un termen cît mai restrîns despre aceasta funcţionarul consular. 2) Funcţionarul consular poate, la decizia respectivelor autorităţi judiciare şi dacă acest lucru este permis de respectivele legi locale în vigoare în statul de reşedinţă: a) să adopte tutela temporară asupra proprietăţii personale, lăsate de cetăţeanul decedat al statului trimiţător, dacă decedatul nu a lăsat nici moştenitor, nici un executor al testamentului, numit de decedat în scopul administrării bunurilor lui mobile în statul de reşedinţă, cu condiţia că această tutelă temporară va fi transmisă în modul stabilit administratorului numit; b) să dispună de averea cetăţeanului decedat al statului trimiţător, care nu a lăsat un executor al testamentului şi care nu are un moştenitor în statul de reşedinţiă, cu condiţia că în cazul în care funcţionarul consular a fost împuternicit să administreze această avere, el va înceta să realizeze funcţiile de administrare în momentul numirii altui administrator; c) să reprezinte interesele cetăţeanului statului trimiţător referitoare la averea lăsată în statul de reşedinţă de către persoana decedată cu oricare cetăţenie, cu condiţia că acest cetăţean nu are domiciliu în statul de reşedinţă, dacă şi pînă în momentul cînd un asemenea cetăţean va fi reprezentat în modul stabilit, cu condiţia, totuşi, că nimic în acest caz nu împuterniceşte funcţionarul consular să acţioneze în calitate de avocat. 3) În cazul în care aceasta nu este interzis de legea statului de reşedinţă, funcţionarul consular poate, la decizia instanţei judecătoreşti, instituţiei sau persoanei care repartizează averea, să primească pentru a transmite ulterior cetăţeanului statului trimiţător, care nu trăieşte în statul de reşedinţă, orice sume de bani sau averea, asupra cărora acest cetăţean intră în drept ca urmare a decesului altei persoane, inclusiv asupra părţii din avere, plăţilor operate în temeiul legilor referitoare la asigurarea muncitorilor, pensiei şi în general a îndemnizaţiei de asigurare socială şi plăţilor provenind din poliţe de asigurare. Judecătoria, instituţia sau persoana care împarte averea, pot cere ca funcţionarul consular să respecte condiţiile stabilite referitoare la: a) prezentarea procurii sau a altor împuterniciri din partea acestui cetăţean; b) prezentarea unor dovezi suficiente de primire a acestor bani sau averii de către cetăţean, şi c) restituirea banilor sau averii în cazul în care funcţionarul consular nu este în stare să prezinte respectivele dovezi. 4) a) În cazul în care cetăţeanul statului trimiţător, care nu a avut domiciliu permanent în statul de reşedinţă, a decedat în timpul călătoriei pe teritoriul statului de reşedinţă, funcţionarul consular are dreptul, în scopul păstrării banilor şi lucrurilor pe care le avea decedatul asupra sa, să ia imediat aceşti bani şi lucruri pentru păstrare; b) funcţionarul consular are dreptul să reţină în scop de dispunere, în conformitate cu legea succesorală respectivă, banii şi lucrurile pe care cetăţeanul decedat, nominalizat la subpunctul a) al prezentului punct, le avea asupra sa pentru uz personal. Totuşi, oricare drept de reţinere a acestor bani şi lucruri va trebui să corespundă dispoziţiilor punctelor 2) şi 3) ale prezentului articol, în afara cazurilor cînd legislaţia statului de reşedinţă stabileşte altfel. 5) În cazurile în care funcţionarul consular înfăptuieşte funcţiile prevăzute în prezentul articol, el, în partea care priveşte înfăptuirea acestor funcţii, indiferent de dispoziţiile articolelor 18 şi 19, cade sub incidenţa legilor şi jurisdicţiei civile ale statului de reşedinţă. Articolul 37 1) Funcţionarul consular poate propune instanţelor judecătoreşti şi altor autorităţi competente ale statului de reşedinţă persoane potrivite în calitate de tutori sau curatori pentru cetăţenii statului trimiţător şi pentru averea acestor cetăţeni, în cazurile cînd stabilirea tutorilor şi curatorilor este necesară în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţă. 2) În cazul în care instanţa judecătorească sau alte autorităţi competente din careva motive nu pot numi în calitate de tutori şi curatori persoanele propuse de funcţionarul consular, în conformitate cu punctul 1) al prezentului articol, funcţionarul consular va putea propune alţi candidaţi. Articolul 38 1) Funcţionarul consular are dreptul să ofere orice susţinere şi ajutor navei statului trimiţător care a intrat în port sau în alte locuri de acostare a navelor în limitele circumscripţiei consulare. 2) Funcţionarul consular are dreptul să urce la bordul navei arătate la punctul 1) al prezentului articol, iar căpitanul şi membrii echipajului acestei nave pot contacta cu funcţionarul consular, precum şi îl pot vizita din momentul în care navei i s-a permis comunicarea liberă cu ţărmul. 3) Funcţionarul consular poate apela după ajutor la organele competente ale statului de reşedinţă în oricare probleme ce vizează realizarea funcţiilor sale vizînd navele statului trimiţător, căpitanii şi membrii echipajelor acestor nave. Articolul 39 Funcţionarul consular, în limitele circumscripţiei consulare, vizînd navele statului trimiţător, are dreptul: a) să-l chestioneze pe căpitan şi pe oricare alt membru al echipajului navei, să verifice documentele navei, să primească cereri referitoare la navigare, la cazuri întîmplate în timpul navegării şi la locul de destinaţie, precum şi să contribuie la intrarea, ieşirea şi staţionarea navei în port; b) dacă acest lucru este permis de legile statului de reşedinţă, să intervină împreună cu căpitanul şi membrii echipajului navei în instanţele de judecată şi în autorităţile administrative ale acestui stat, să le ofere asistenţă juridică şi oricare alt fel de asistenţă, inclusiv să se prezinte în calitate de interpret în cauzele acestor persoane în faţa numitelor autorităţi; c) fără a aduce atingere drepturilor autorităţilor statului de reşedinţă şi în conformitate cu legile şi reglementările statului trimiţător, să ofere susţinere în soluţionarea diferendelor dintre căpitan şi membrii echipajului navei, inclusiv diferendelor vizînd salariile şi contractul de angajare, la soluţionarea problemelor de angajare şi concediere a căpitanului şi membrilor echipajului, precum şi să acorde ajutorul necesar căpitanului la realizarea funcţiilor sale; d) să primească, să alcătuiască şi să certifice oricare declaraţie sau alt document, prevăzut de legislaţia statului trimiţător vizînd nava şi membrii echipajului ei; e) să ofere ajutor şi să ia oricare alte măsuri necesare în scopul tratamentului şi repatrierii căpitanului sau oricărui membru al echipajului navei. Articolul 40 În cazurile în care autorităţile judecătoreşti sau administrative ale statului de reşedinţă intenţionează să întreprindă careva acţiuni coercitive sau să iniţieze vreo învestigaţie oficială la bordul navei statului trimiţător, aceste autorităţi vor informa despre iniţiativa lor respectivul funcţionar consular. Cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil din motiv de urgenţă, această informare se va face pînă la începutul respectivelor acţiuni cu condiţia ca funcţionarul consular sau persoana care o înlocuieşte să poată asista la realizarea respectivelor acţiuni. Dacă funcţionarul consular sau persoana care o înlocuieşte nu a asistat la aceste acţiuni, atunci funcţionarul consular poate, apelînd la aceste autorităţi, să obţină informaţia completă referitoare la cele întîmplate. Totuşi, dispoziţiile prezentului articol nu se vor aplica examenelor vamale, de paşapoarte şi sanitare obişnuite, precum şi oricăror alte acţiuni întreprinse la rugămintea sau cu acordul căpitanului navei. Articolul 41 1) În cazurile în care nava statului trimiţător va suferi naufragiu, va eşua sau va fi avariată în statul de reşedinţă, sau dacă vreun obiect fiind parte componentă a încărcăturii navei avariate a unui stat terţ, care constituie proprietatea cetăţeanului statului trimiţător, va fi găsit pe coasta sau în apropierea coastei statului de reşedinţă ori va fi adusă în portul acestui stat, atunci autorităţile competente ale statului de reşedinţă într-un termen cît mai redus vor informa despre aceasta funcţionarul consular. 2) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă vor informa funcţionarul consular referitor la măsurile întreprinse de ele în vederea salvării navei avariate a statului trimiţător, a oamenilor, precum şi a încărcăturii şi altor bunuri de la bordul acestei nave şi obiectelor aparţinînd navei s-au constituind o parte a încărcăturii ei, care s-a detaşat de la navă. 3) Funcţionarul consular poate acorda oricare ajutor navei avariate a statului trimiţător şi tuturor persoanelor de pe această navă şi solicita în acest scop ajutorul autorităţilor competente ale statului de reşedinţă. Funcţionarul consular poate întreprinde acţiunile arătate la punctul 2) al prezentului articol, precum şi măsuri pentru reparaţia navei sau poate adresa autorităţilor competente rugămintea de a întreprinde asemenea măsuri. 4) Dacă armatorul sau o persoană împuternicită să acţioneze în numele acestuia este în inposibiltate să dea dispoziţiile necesare referitoare la nava avariată a statului trimiţător sau la încărcătura ei, atunci funcţionarul consular se consideră împuternicit să dea dispoziţiile necesare în numele armatorului. Funcţionarul consular se consideră, în atare circumstanţe, împuternicit să dea dispoziţii referitoare la încărcătura, proprietar al căreia este statul trimiţător sau unul din cetăţenii lui, găsită sau adusă în portul statului de reşedinţă de pe nava avariată a oricărui stat, în afară de statul de reşedinţă. 5) Nava avariată a statului trimiţător, încărcătura ei şi alte bunuri şi obiecte se scutesc pe teritoriul statului de reşedinţă de taxe vamale, impozite şi oricare alte taxe, dacă ele nu se transmit spre utilizare şi consum în statul de reşedinţă. Articolul 42 Articolele de la 38 la 41 se vor aplica, respectiv, şi navelor aeriene civile. Capitolul V DISPOZIŢII FINALE Articolul 43 1) Prezenta Convenţie urmează a fi ratificată, iar schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Moscova. Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi din momentul schimbului instrumentelor de ratificare şi va rămîne în vigoare pe un termen de cinci ani. 2) În cazul în care nici una dintre Părţile Contractante, cu douăsprezece luni înainte de scurgerea numitei perioade de cinci ani, nu va notifica altei Părţi Contractante intenţia sa de a înceta acţiunea ei, Convenţia va rămîne în vigoare pentru viitor pînă la scurgerea a douăsprezece luni din ziua în care una dintre Părţile Contractante va notifica altei Părţi Contractante intenţia sa de a înceta valabilitatea ei. Întru confirmare Împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezenta Convenţie şi au certificat-o cu sigiliile lor. Făcut la Tokio, la 29 iulie 1966, în două exemplare, fiecare în limbile niponă şi rusă, ambele texte avînd egală valoare juridică.