Documente
Convenţie din 10.09.98 de la Rotterdam privind procedura de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional
Notă: Aderat prin Legea nr.389-XV din 25.11.2004
Convenţie de la Rotterdam privind procedura de consimţămînt
prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi
chimici periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului
internaţional
din 10.09.98
* * *
Părţile la convenţie,
conştiente de impactul negativ asupra sănătăţii populaţiei şi asupra
mediului al anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac
obiectul comerţului internaţional,
făcînd apel la prevederile Declaraţiei de la Rio privind mediul şi
dezvoltarea şi ale cap.19 din Agenda 21, intitulat "Gestionarea
ecologică raţională a produşilor chimici toxici, care include prevenirea
traficului internaţional ilegal al produşilor toxici şi periculoşi",
avînd în vedere activităţile întreprinse de Programul Naţiunilor
Unite pentru Mediu (UNEP) şi de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Alimentaţie şi Agricultură (FAO), în vederea instituirii Procedurii
voluntare de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de cauză, aşa cum au
fost stabilite în Instrucţiunile modificate de la Londra privind
schimbul de informaţii referitoare la produşii chimici care fac obiectul
comerţului internaţional (denumite mai jos Instrucţiunile modificate de
la Londra) şi în Codul de conduită internaţională al FAO pentru
distribuirea şi utilizarea pesticidelor (denumit mai jos Codul
internaţional de conduită),
ţinînd cont de circumstanţele şi de nevoile specifice ale ţărilor în
curs de dezvoltare şi ale ţărilor cu economie în tranziţie, în special
de necesitatea de a întări capacităţile naţionale de gestionare a
produşilor chimici, inclusiv transferul de tehnologie, furnizarea de
asistenţă tehnică şi financiară şi promovarea cooperării între părţi,
constatînd că anumite ţări au cerinţe specifice în materie de
informaţii referitoare la mişcările impuse de tranzit,
convenind că practicile bune de gestionare a produşilor chimici ar
trebui să fie încurajate în toate ţările, ţinînd cont în special de
regulile facultative de conduită enunţate în Codul internaţional de
conduită şi în Codul de etică al Programului Naţiunilor Unite pentru
Mediu referitor la comerţul internaţional cu produşi chimici,
din dorinţa de a se asigura că produşii chimici exportaţi de pe
teritoriul lor sunt ambalaţi şi etichetaţi în aşa fel încît să se
protejeze în mod convenabil sănătatea populaţiei şi mediul, conform
principiilor enunţate în Instrucţiunile modificate de la Londra şi în
Codul internaţional de conduită,
recunoscînd că politicile comerciale şi cele de mediu ar trebui să
fie complementare pentru a se asigura o dezvoltare durabilă,
subliniind că nici o prevedere a prezentei convenţii nu trebuie
interpretată ca antrenînd în vreun fel o modificare a drepturilor şi
obligaţiilor unei părţi, rezultate dintr-un acord internaţional în
vigoare aplicabil produşilor chimici care fac obiectul comerţului
internaţional sau protecţiei mediului,
înţelegînd că acele consideraţii menţionate mai sus nu au ca obiect
stabilirea unei ierarhii între prezenta convenţie şi alte acorduri
internaţionale,
hotărîte să protejeze atît sănătatea populaţiei, inclusiv pe cea a
consumatorilor şi a lucrătorilor, cît şi mediul, de impactul potenţial
negativ pe care îl pot avea anumiţi produşi chimici periculoşi şi
pesticide care fac obiectul comerţului internaţional,
au convenit cele ce urmează:
Articolul 1
Scop
Prezenta convenţie are drept scop să încurajeze împărţirea
responsabilităţilor şi cooperarea dintre părţi în domeniul comerţului
internaţional cu anumiţi produşi chimici periculoşi, pentru a proteja
sănătatea populaţiei şi mediul de eventuale daune şi pentru a contribui
la utilizarea raţională, din punctul de vedere ecologic, a acestor
produşi, facilitînd schimbul de informaţii referitoare la
caracteristicile lor, instituind un procedeu naţional de luare a
deciziilor, aplicabil importului şi exportului acestora, şi asigurînd
comunicarea acestor decizii părţilor.
Articolul 2
Definiţii
În cadrul prezentei convenţii:
a) Produs chimic este o substanţă prezentă fie izolat, fie într-un
amestec sau într-un preparat, fie fabricată sau extrasă din natură şi
care nu include nici un organism viu. Această definiţie acoperă
categoriile următoare: pesticide (incluzîndu-se şi preparatele pesticide
extrem de periculoase) şi produşi industriali.
b) Produs chimic interzis este un produs chimic pentru care toate
utilizările care intră în una sau mai multe categorii au fost interzise
printr-o măsură de reglementare finală, în vederea protejării sănătăţii
populaţiei sau a mediului. Intră în cadrul acestei definiţii produsele
chimice a căror omologare a fost refuzată încă de la prima solicitare
sau pe care industria le-a retras de pe piaţa internă sau cărora li s-a
respins cererea de omologare naţională, dacă s-a stabilit în mod clar că
o astfel de măsură a fost luată în vederea protejării sănătăţii
populaţiei sau a mediului.
c) Produs chimic strict reglementat este produsul chimic pentru care
în mod practic toate utilizările care se încadrează în una sau mai multe
categorii au fost interzise printr-o măsură de reglementare finală, în
vederea protejării sănătăţii populaţiei sau a mediului, cu excepţia
anumitor utilizări precise care rămîn autorizate. Intră în cadrul
acestei definiţii produşii chimici a căror omologare a fost refuzată
pentru toate utilizările sau pe care industria i-a retras de pe piaţa
internă ori cărora li s-a respins cererea de omologare naţională, dacă
s-a stabilit în mod clar că o astfel de măsură a fost luată în vederea
protejării populaţiei şi a mediului.
d) Preparat pesticid extrem de periculos este produsul chimic
preparat pentru a fi folosit ca pesticid şi care are în condiţiile
utilizării efecte grave asupra sănătăţii populaţiei sau mediului,
observabile după o scurtă perioadă, după una sau mai multe expuneri.
e) Măsură de reglementare finală este o acţiune întreprinsă de către
o parte, care nu necesită ulterior o altă acţiune de reglementare
întreprinsă de către acea parte şi care are drept scop interzicerea sau
reglementarea în mod strict a produsului chimic.
f) Export şi import reprezintă mişcările unui produs chimic de pe
teritoriul unei părţi pe teritoriul altei părţi, excluzîndu-se
operaţiile simple de tranzit.
g) Parte este un stat sau o organizaţie regională de integrare
economică, care a consimţit să se oblige prin prezenta convenţie şi
pentru care convenţia este în vigoare.
h) Organizaţia regională de integrare economică este orice
organizaţie constituită din state suverane dintr-o regiune dată, căreia
statele membre i-au transferat competenţe referitoare la problemele
gestionate de prezenta convenţie şi care a fost pe deplin autorizată,
conform procedurilor sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte,
să aprobe această convenţie sau să adere la ea.
i) Comitet de studiu al produşilor chimici este un organism
subsidiar conform paragrafului 6 al art.18.
Articolul 3
Domeniul de aplicare a convenţiei
1. Prezenta convenţie se aplică:
a) produşilor chimici interzişi sau strict reglementaţi;
b) preparatelor de pesticide extrem de periculoase.
2. Sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei convenţii:
a) stupefiantele şi substanţele psihotrope;
b) materialele radioactive;
c) deşeurile;
d) armele chimice;
e) produsele farmaceutice, inclusiv medicamentele de uz uman şi uz
veterinar;
f) produşii chimici utilizaţi ca aditivi alimentari;
g) produsele alimentare;
h) produşii chimici importaţi în cantităţi care nu riscă să pună în
pericol sănătatea populaţiei sau mediul, cu condiţia ca ei să fie
importaţi:
(i) în scopul unor lucrări de cercetare sau de analiză; sau
(ii) de către o persoană particulară pentru o utilizare personală,
într-o cantitate rezonabilă.
Articolul 4
Autorităţi naţionale desemnate
1. Fiecare parte desemnează una sau mai multe autorităţi naţionale
abilitate să exercite în nume propriu funcţiile administrative stabilite
prin prezenta convenţie.
2. Fiecare parte caută să se asigure că autoritatea sau autorităţile
sale naţionale desemnate dispun de resurse suficiente pentru a se achita
în mod eficace de sarcinile lor.
3. Fiecare parte comunică Secretariatului, cel mai tîrziu pînă la
data intrării în vigoare a prezentei convenţii, numele şi adresa
autorităţilor sale naţionale desemnate. Ea informează imediat
Secretariatul despre orice modificare privind numele sau adresa.
4. Secretariatul informează imediat părţile despre notificările pe
care le-a primit conform paragrafului 3.
Articolul 5
Procedura care se aplică produşilor chimici interzişi
sau strict reglementaţi
1. Fiecare parte care a adoptat o măsură de reglementare finală
trebuie să notifice în scris aceasta Secretariatului. Această notificare
trebuie făcută cît mai repede posibil, nu mai tîrziu de 90 de zile de la
data la care măsura de reglementare finală intră în vigoare, şi conţine
informaţiile cerute conform anexei I, dacă ele sunt disponibile.
2. Fiecare parte trebuie să notifice în scris Secretariatului, la
data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru respectiva parte,
măsurile de reglementare finale, care sunt deja în vigoare la acea dată,
cu excepţia acelor părţi care au transmis notificarea măsurilor de
reglementare finale în conformitate cu Instrucţiunile modificate de la
Londra sau cu cele ale Codului internaţional de conduită,
considerîndu-se că nu mai este nevoie să se retransmită acele
notificări.
3. Secretariatul trebuie să verifice, cît mai repede posibil, dar nu
mai tîrziu de 6 luni după primirea unei notificări, conform paragrafelor
1 şi 2, dacă această notificare conţine informaţiile cerute conform
anexei I. Dacă notificarea conţine informaţiile cerute, Secretariatul
transmite imediat tuturor părţilor un rezumat al informaţiilor primite;
dacă notificarea nu conţine informaţiile cerute, Secretariatul va
informa partea notificatoare respectivă despre acest lucru.
4. Secretariatul comunică părţilor, la fiecare 6 luni, un rezumat al
informaţiilor care i-au fost transmise, conform celor prevăzute la
paragrafele 1 şi 2, incluzîndu-se şi informaţiile care figurează în
notificările care nu conţin toate informaţiile cerute conform anexei I.
5. Cînd Secretariatul a primit pentru un anumit produs chimic cel
puţin o notificare provenită de la două regiuni diferite considerate
puncte finale ale procedurii consimţămîntului prealabil în cunoştinţă de
cauză, transmite notificările Comitetului de studiu al produşilor
chimici după ce a verificat că acestea sunt în conformitate cu
prevederile anexei I. Componenţa regiunilor care aplică procedura
consimţămîntului prealabil în cunoştinţă de cauză - PIC va fi definită
printr-o decizie adoptată prin consens la prima reuniune a Conferinţei
părţilor.
6. Comitetul de studiu al produşilor chimici examinează informaţiile
conţinute în astfel de notificări şi, pe baza criteriilor stabilite în
anexa II, recomandă Conferinţei părţilor să supună sau nu produsul
chimic considerat procedurii de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de
cauză şi, ca urmare, să-l înscrie sau nu în anexa III.
Articolul 6
Procedura care se aplică preparatelor de pesticide
extrem de periculoase
1. Orice parte care este ţară în curs de dezvoltare sau ţară cu
economie în tranziţie şi care se confruntă cu probleme care au drept
cauză utilizarea pe teritoriul său a unui preparat pesticid extrem de
periculos poate propune Secretariatului să înscrie acest preparat în
anexa III. În acest scop partea în cauză poate face apel la cunoştinţele
tehnice provenite din orice sursă competentă. Propunerea trebuie să
cuprindă informaţiile cerute în prima parte a anexei IV.
2. După primirea unei propuneri făcute în baza paragrafului 1,
Secretariatul verifică în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu
de 6 luni, dacă propunerea conţine informaţiile cerute conform primei
părţi a anexei IV. Dacă propunerea conţine aceste informaţii,
Secretariatul transmite imediat un rezumat tuturor părţilor. În cazul în
care propunerea nu conţine informaţiile cerute, Secretariatul va informa
despre acest lucru partea care a trimis respectiva propunere.
3. Secretariatul adună informaţiile suplimentare cerute în a doua
parte a anexei IV, referitoare la propunerile care i-au fost adresate
conform paragrafului 2.
4. Dacă pentru un anumit preparat de pesticid extrem de periculos
sunt îndeplinite dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 de mai sus,
Secretariatul transmite propunerea şi informaţiile conexe Comitetului de
studiu al produşilor chimici.
5. Comitetul de studiu al produşilor chimici examinează informaţiile
furnizate în propunerea făcută, precum şi orice alte informaţii
suplimentare, în conformitate cu criteriile stabilite în partea a III-a
a anexei IV, şi recomandă Conferinţei părţilor să supună sau nu
preparatul de pesticid extrem de periculos procedurii de consimţămînt
prealabil în cunoştinţă de cauză şi, drept urmare, înscrierea sau
neînscrierea în anexa III.
Articolul 7
Înscrierea produşilor chimici în anexa III
1. Pentru fiecare dintre produşii chimici pentru care Comitetul de
studiu al produşilor chimici a decis să recomande înscrierea în anexa
III, acesta stabileşte un proiect de document de orientare a deciziilor.
Documentul de orientare a deciziilor cuprinde cel puţin informaţiile
cerute conform anexei I sau, după caz, conform anexei IV; de asemenea,
documentul conţine informaţii referitoare la utilizările produsului
chimic într-o altă categorie decît cea pentru care se aplică măsura de
reglementare finală.
2. Recomandarea precizată în paragraful 1, însoţită de proiectul de
document de orientare a deciziilor, este transmisă Conferinţei părţilor.
Conferinţa părţilor decide dacă produsul chimic trebuie supus procedurii
de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de cauză şi, în consecinţă,
înscris în anexa III şi aprobă proiectul de document de orientare a
deciziilor.
3. O dată ce Conferinţa părţilor a decis să înscrie un nou produs
chimic în anexa III şi aprobă documentul corespunzător de orientare a
deciziilor, Secretariatul informează imediat despre acest fapt toate
părţile.
Articolul 8
Produşii chimici supuşi procedurii voluntare
de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de cauză
Conferinţa părţilor decide la prima reuniune să înscrie în anexa
III orice produs chimic, altul decît produsele înscrise în anexa III,
supuse procedurii voluntare de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de
cauză înainte de data acestei prime reuniuni, sub rezerva asigurării
îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute pentru înscrierea în anexa III.
Articolul 9
Radierea produşilor chimici incluşi în anexa III
1. Dacă o parte comunică Secretariatului informaţii care nu erau
disponibile în momentul deciziei de înscriere a produsului chimic în
anexa III şi care indică faptul că această înscriere nu se mai justifică
avîndu-se în vedere criteriile enunţate în anexa II sau IV,
Secretariatul transmite acele informaţii Comitetului de studiu al
produşilor chimici.
2. Comitetul de studiu al produşilor chimici examinează informaţiile
primite în conformitate cu prevederile paragrafului 1. Acesta stabileşte
un proiect revizuit de document de orientare a deciziilor, pentru
fiecare produs chimic, pentru care decide recomandarea radierii din
anexa III pe baza criteriilor enunţate în anexa II sau, după caz, în
anexa IV.
3. Recomandarea cuprinsă în paragraful 2 de mai sus este transmisă
Conferinţei părţilor, însoţită de un proiect revizuit de document de
orientare a deciziilor. Conferinţa părţilor decide dacă trebuie să se
radieze produsul chimic din anexa III şi aprobă proiectul revizuit de
document de orientare a deciziilor.
4. O dată ce Conferinţa părţilor a decis să se radieze un produs
chimic din anexa III şi să se aprobe documentul revizuit de orientare a
deciziilor, Secretariatul informează imediat despre acest fapt toate
părţile.
Articolul 10
Obligaţiile privind importurile de produşi
chimici înscrişi în anexa III
1. Fiecare parte aplică măsurile legislative sau administrative
adecvate pentru a asigura luarea deciziei în termen, în ceea ce priveşte
importul de produşi chimici înscrişi în anexa III.
2. Pentru un produs dat fiecare parte trimite Secretariatului, cît
de repede posibil, dar nu mai tîrziu de 9 luni după data expedierii
documentului de orientare a deciziilor, menţionat în paragraful 3 al
art.7, un răspuns referitor la viitorul import al produsului. Dacă
partea modifică acest răspuns, ea va prezenta imediat Secretariatului un
răspuns revizuit.
3. Secretariatul, la expirarea termenului indicat în paragraful 2,
adresează imediat părţii care nu a trimis răspunsul o cerere scrisă
solicitînd părţii să facă acest lucru. În cazul în care partea nu este
în măsură să dea un răspuns, Secretariatul o ajută, dacă este cazul,
pentru ca partea să transmită răspunsul în intervalul de timp indicat în
ultima frază a paragrafului 2 al art.11.
4. Răspunsul conform paragrafului 2 constă în:
a) emiterea unei decizii finale, conform măsurilor legislative sau
administrative, privind:
(i) permiterea importului;
(ii) respingerea importului; sau
(iii) permiterea importului în anumite condiţii precizate;
b) un răspuns provizoriu, care poate cuprinde:
(i) o declaraţie provizorie, prin care se consimte importul cu sau
fără specificarea unor condiţii, sau nepermiterea importului în perioada
provizorie;
(ii) o declaraţie care precizează că este în curs de elaborare o
decizie definitivă;
(iii) o cerere privind informaţii suplimentare, adresată
Secretariatului sau părţii care a notificat deja măsura de reglementare
finală;
(iv) o cerere de asistenţă adresată Secretariatului în scopul
evaluării produsului chimic.
5. Răspunsul conform paragrafului 4 lit.a) sau b) se aplică
categoriei sau categoriilor indicate în anexa III pentru produsul chimic
considerat.
6. O decizie finală trebuie să fie însoţită de informaţii
referitoare la măsurile legislative sau administrative pe care se
bazează această decizie.
7. Fiecare parte transmite Secretariatului, nu mai tîrziu de la data
intrării în vigoare a convenţiei pentru partea în cauză, răspunsurile
pentru fiecare produs chimic înscris în anexa III. Părţile care au
transmis răspunsurile în baza versiunii modificate a Instrucţiunilor
modificate de la Londra sau a Codului internaţional de conduită nu sunt
obligate să le comunice din nou.
8. Fiecare parte pune la dispoziţia persoanelor fizice si juridice
interesate din jurisdicţia sa răspunsurile, conform măsurilor sale
legislative sau administrative.
9. O parte care, conform paragrafelor 2 şi 4 de mai sus şi
paragrafului 2 al art.11, ia decizia de a nu consimţi la importul unui
produs chimic sau de a nu consimţi decît în condiţii precise trebuie,
dacă nu a făcut-o deja, să interzică în mod simultan sau să se supună
aceloraşi condiţii:
a) importul produsului chimic considerat, indiferent de provenienţă;
b) producţia internă a produsului chimic în scopul utilizării pe
piaţa internă.
10. La fiecare 6 luni Secretariatul informează toate părţile despre
răspunsurile pe care le-a primit. Secretariatul transmite în special
informaţii referitoare la măsurile legislative sau administrative pe
care se bazează deciziile luate de către părţi, atunci cînd aceste
informaţii sunt disponibile. Pe lîngă acestea Secretariatul trebuie să
semnaleze părţilor toate cazurile în care nu s-a reuşit să se transmită
un răspuns.
Articolul 11
Obligaţiile privind exportul de produşi chimici
înscrişi în anexa III
1. Fiecare parte exportatoare trebuie:
a) să aplice măsurile legislative sau administrative specifice
pentru a comunica persoanelor interesate de sub jurisdicţia sa
răspunsurile transmise de Secretariat, conform paragrafului 10 al
art.10;
b) să ia măsuri legislative sau administrative specifice pentru a se
asigura că exportatorii din jurisdicţia sa dau curs deciziilor conţinute
în fiecare răspuns, într-un interval nu mai mare de 6 luni de la data la
care Secretariatul a comunicat pentru prima oară acest răspuns părţilor,
conform paragrafului 10 al art.10;
c) să acorde consultanţă şi să asigure asistenţă părţilor
importatoare, la cerere, după cum s-a convenit, pentru ca:
(i) părţile să poată obţine informaţii suplimentare, care să le
ajute să ia măsuri în conformitate cu paragraful 4 al art.10 şi cu
paragraful 2 lit.c) de mai jos;
(ii) părţile să-şi dezvolte capacităţile şi mijloacele în scopul
gestionării în condiţii de securitate a produşilor chimici pe întreaga
durată a ciclului de viaţă.
2. Fiecare parte verifică faptul ca nici un produs chimic înscris în
anexa III să nu fie exportat de pe teritoriul său către oricare altă
parte importatoare care, în circumstanţe deosebite, nu şi-a comunicat
răspunsul sau a comunicat un răspuns provizoriu, dar care nu conţine şi
o decizie provizorie cu privire la import, cu excepţia următoarelor
cazuri:
a) dacă este vorba de un produs chimic care la data importului este
omologat ca produs chimic de partea importatoare; sau
b) dacă este vorba de un produs chimic pentru care există dovada că
a fost utilizat sau importat de partea importatoare şi pentru care nu
s-a luat nici o măsură de reglementare care să-i interzică utilizarea;
sau
c) dacă exportatorul a cerut şi a primit un consimţămînt explicit în
vederea importului, prin intermediul autorităţii naţionale desemnate de
partea importatoare. Partea importatoare răspunde cererii de
consimţămînt în 60 de zile şi notifică rapid decizia sa Secretariatului.
Obligaţiile părţilor exportatoare în conformitate cu prezentul
paragraf intră în vigoare la expirarea unui termen de 6 luni de la data
la care Secretariatul a informat pentru prima dată părţile, conform
paragrafului 10 al art.10, care prevede că în cazul în care o parte nu
a transmis răspunsul sau a transmis un răspuns provizoriu, care nu
conţine o decizie provizorie, atunci obligaţiile părţilor continuă să se
aplice timp de un an.
Articolul 12
Notificarea exportului
1. Cînd un produs chimic interzis sau strict reglementat de o parte
este exportat de pe teritoriul său, partea în cauză adresează o
notificare a exportului părţii importatoare. Notificarea de export
cuprinde informaţiile indicate în anexa V.
2. Notificarea de export este trimisă pentru produsul chimic
considerat înainte de primul export, în urma adoptării măsurii de
reglementare finală la care produsul se raportează. Drept urmare, o
notificare a exportului este trimisă înainte de primul export în anul
calendaristic respectiv. Cerinţa notificării înaintea exportului poate
fi amînată de către autoritatea naţională desemnată a părţii
importatoare.
3. O parte exportatoare trimite o notificare a exportului
actualizată după ce a adoptat o măsură de reglementare finală care
produce o schimbare importantă în ceea ce priveşte interdicţia sau
stricta reglementare a produsului chimic considerat.
4. Partea importatoare confirmă primirea primei notificări a
exportului pe care o primeşte după adoptarea măsurii de reglementare
finală. Dacă partea exportatoare nu a primit confirmare de primire
într-un interval de 30 de zile de la trimiterea notificării exportului,
ea va trimite o a doua notificare. Partea exportatoare va face în aşa
fel încît cea de-a doua notificare să ajungă la partea importatoare.
5. Obligaţiile menţionate în paragraful 1 nu mai sunt valabile cînd:
a) produsul chimic a fost înscris în anexa III;
b) partea importatoare a adresat un răspuns Secretariatului
referitor la produsul chimic considerat, conform paragrafului 2 al
art.10;
c) Secretariatul a comunicat răspunsul părţilor conform paragrafului
10 al art.10.
Articolul 13
Informaţii care trebuie să însoţească produşii
chimici exportaţi
1. Conferinţa părţilor încurajează Organizaţia Mondială a Vămilor să
atribuie fiecărui produs chimic sau grup de produşi chimici înscrişi în
anexa III, după caz, un cod specific din Sistemul armonizat de
codificare. Fiecare parte cere ca, atunci cînd s-a atribuit un cod unui
produs chimic înscris în anexa III, acesta să figureze în documentul de
expediere care însoţeşte exportul.
2. Fiecare parte solicită ca, fără a prejudicia condiţiile cerute de
partea importatoare, produşii chimici înscrişi în anexa III şi produşii
chimici interzişi sau strict reglementaţi pe teritoriul său să fie
supuşi, cînd sunt exportaţi, regulilor de etichetare care asigură
disponibilitatea informaţiilor cu privire la riscurile şi/sau pericolele
pentru sănătatea populaţiei sau pentru mediu, ţinîndu-se cont de normele
internaţionale aplicabile în domeniu.
3. Fiecare parte solicită ca, fără a prejudicia condiţiile cerute de
partea importatoare, produşii chimici care fac obiectul unor reguli de
etichetare referitoare la sănătatea populaţiei sau la mediu pe
teritoriul său să fie supuşi, cînd sunt exportaţi, regulilor de
etichetare capabile să asigure difuzarea informaţiilor disponibile cu
privire la riscurile sau pericolele pentru sănătatea populaţiei ori
pentru mediu, ţinîndu-se cont de normele internaţionale aplicabile în
domeniu.
4. Referitor la produşii chimici precizaţi în paragraful 2 şi
destinaţi a fi utilizaţi în scopuri profesionale, fiecare parte se
asigură ca fişa tehnică de securitate, întocmită după un model
internaţional recunoscut şi care cuprinde informaţiile disponibile cele
mai recente, să fie transmisă fiecărui importator.
5. Informaţiile care figurează pe etichetă şi pe fişa tehnică de
securitate sunt, pe cît posibil, traduse în cel puţin una dintre limbile
oficiale ale părţii importatoare.
Articolul 14
Schimbul de informaţii
1. Părţile facilitează, după cum s-a convenit şi conform scopului
prezentei convenţii:
a) schimbul de informaţii ştiinţifice, tehnice, economice şi
juridice referitoare la produşii chimici care intră în domeniul de
aplicare a prezentei convenţii, inclusiv schimbul de informaţii de ordin
toxicologic şi ecotoxicologic şi de informaţii privind securitatea
chimică;
b) comunicarea de informaţii publice referitoare la măsurile interne
de reglementare care prezintă interes pentru obiectivele prezentei
convenţii;
c) comunicarea de informaţii altor părţi, în mod direct sau prin
intermediul Secretariatului, referitoare la măsurile naţionale de
reglementare care limitează în mod deosebit una sau mai multe utilizări
ale produsului chimic, după cum s-a convenit.
2. Părţile care schimbă informaţii conform prezentei convenţii
protejează caracterul confidenţial al informaţiilor, după cum s-a
convenit în mod reciproc.
3. Informaţiile următoare nu sunt considerate confidenţiale conform
prezentei convenţii:
a) informaţiile enunţate în anexele I şi IV şi comunicate conform
art.5 şi 6;
b) informaţiile care figurează în fişa tehnică de securitate conform
paragrafului 4 al art.13;
c) data de expirare a produsului chimic;
d) informaţii referitoare la precauţiile ce trebuie luate, inclusiv
categoria de pericol, natura riscului şi indicaţii referitoare la
măsurile de securitate;
e) prezentarea sintetică a rezultatelor testelor toxicologice şi
ecotoxicologice.
4. Data la care a fost obţinut produsul chimic nu este considerată
confidenţială conform prezentei convenţii.
5. Orice parte care are nevoie de informaţii legate de tranzitarea
teritoriului său de către produşii chimici înscrişi în anexa III poate
cere Secretariatului aceste informaţii, iar acesta va furniza
informaţiile respective tuturor părţilor.
Articolul 15
Aplicarea convenţiei
1. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a stabili şi întări
infrastructura şi instituţiile naţionale în vederea aplicării în mod
eficient a prezentei convenţii. Aceste măsuri vor include, dacă este
necesar, adoptarea unei legislaţii naţionale sau a unor măsuri
administrative ori modificarea acestora, avînd drept scop:
a) stabilirea bazelor de date şi registrelor naţionale, care conţin
informaţii despre securitatea produşilor chimici;
b) încurajarea iniţiativelor industriei pentru promovarea
securităţii chimice;
c) promovarea acordurilor liber consimţite, ţinîndu-se cont de
dispoziţiile art.16.
2. Fiecare parte urmăreşte, pe cît posibil, ca publicul să aibă
acces, aşa cum s-a convenit, la informaţiile privind manipularea
produşilor chimici, gestionarea situaţiilor în caz de accidente şi la
informaţii despre posibilităţile de înlocuire cu substanţe mai puţin
periculoase pentru sănătatea populaţiei şi mediu decît produşii chimici
înscrişi în anexa III.
3. Părţile convin, la nevoie, să coopereze, direct sau prin
intermediul organizaţiilor internaţionale competente, pentru aplicarea
prezentei convenţii la nivel subregional, regional şi mondial.
4. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu trebuie interpretată
ca o limitare a drepturilor părţilor de a lua măsuri mai stricte decît
cele prevăzute în convenţie, pentru a proteja mai bine sănătatea
populaţiei şi mediul, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu
dispoziţiile convenţiei şi conforme cu regulile de drept internaţional.
ARTICOLUL 16
Asistenţa tehnică
Părţile, ţinînd cont de cerinţele specifice ale ţărilor în curs de
dezvoltare şi ale ţărilor cu o economie în tranziţie, cooperează pentru
promovarea asistenţei tehnice necesare dezvoltării infrastructurilor şi
capacităţilor care să permită acestora gestionarea produşilor chimici şi
aplicarea prezentei convenţii.
Părţile care dispun de programe mai avansate referitoare la
reglementarea produşilor chimici ar trebui să furnizeze asistenţă
tehnică, inclusiv pregătire profesională, şi altor părţi, pentru ca
acestea să poată să se doteze cu infrastructurile şi capacităţile
necesare pentru a gestiona produşii chimici pe durata întregului ciclu
de viaţă.
Articolul 17
Procedura care se aplică în caz de nerespectare a convenţiei
Conferinţa părţilor elaborează şi aprobă, cît mai repede posibil,
procedurile şi mecanismele instituţionale care permit determinarea
cazurilor de nerespectare a dispoziţiilor prezentei convenţii şi
măsurile care trebuie luate în privinţa părţilor contraveniente.
Articolul 18
Conferinţa părţilor
1. Prin prezentele prevederi s-a instituit Conferinţa părţilor.
2. Prima reuniune a Conferinţei părţilor este convocată de
directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu
împreună cu directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Alimentaţie şi Agricultură în nu mai puţin de un an de la intrarea în
vigoare a convenţiei. Drept urmare, Conferinţa părţilor ţine reuniuni
ordinare la intervale regulate, aşa cum s-a stabilit.
3. Reuniunile extraordinare ale Conferinţei părţilor au loc în orice
alt moment, dacă ele sunt considerate necesare sau la cererea scrisă a
unei părţi, cu condiţia ca cel puţin o treime din numărul părţilor să
susţină această cerere.
4. La prima reuniune Conferinţa părţilor hotărăşte şi îşi adoptă
prin consens regulamentul interior şi regulile sale de gestiune
financiară şi pe cele ale tuturor organismelor subsidiare, precum şi
dispoziţiile financiare pentru funcţionarea Secretariatului.
5. Conferinţa părţilor evaluează şi revizuieşte în permanenţă
aplicarea convenţiei. Ea îndeplineşte funcţiile care i-au fost atribuite
de către convenţie şi în acest scop:
a) creează, conform dispoziţiilor paragrafului 6 de mai jos,
organisme subsidiare pe care le consideră necesare pentru bunul mers al
aplicării convenţiei;
b) cooperează, dacă este necesar, cu organizaţiile internaţionale şi
cu organismele neguvernamentale competente;
c) examinează şi ia toate măsurile care ar putea fi necesare pentru
a realiza obiectivele convenţiei.
6. Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, creează un organism
subsidiar, denumit Comitet de studiu al produşilor chimici, care va
exercita funcţiile atribuite de convenţie. În acest scop:
a) membrii Comitetului de studiu al produşilor chimici sunt numiţi
de Conferinţa părţilor. Comitetul de studiu al produşilor chimici este
compus dintr-un număr limitat de specialişti pentru gestionarea
produşilor chimici, desemnaţi de guverne. Membrii Comitetului de studiu
al produşilor chimici sunt numiţi pe baza unei repartizări geografice
echitabile, pentru a se asigura un echilibru între părţile ţărilor
dezvoltate şi părţile ţărilor în curs de dezvoltare;
b) Conferinţa părţilor decide asupra mandatului, organizării şi
funcţionării Comitetului de studiu al produşilor chimici;
c) Comitetul de studiu al produşilor chimici depune toate eforturile
pentru a adopta recomandările prin consens. Cînd eforturile de atingere
a consensului sunt epuizate şi acesta nu este posibil, recomandările
sunt adoptate, în ultimă instanţă, cu majoritatea a două treimi din
numărul membrilor prezenţi şi votanţi.
7. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile sale specializate şi
Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, dar şi orice alt stat
care nu este parte la convenţie pot fi reprezentate la reuniunea
Conferinţei părţilor ca observatori. Orice organism sau instituţie cu
caracter naţional ori internaţional, guvernamental sau neguvernamental,
competentă în domeniile tratate de convenţie şi care a informat
Secretariatul că vrea să fie reprezentată la o reuniune a Conferinţei
părţilor ca observator, poate fi admisă ca observator de cel puţin o
treime din numărul părţilor prezente, care nu se opun acestui fapt.
Admiterea şi participarea observatorilor sunt reglementate printr-un
regulament interior al Conferinţei părţilor.
Articolul 19
Secretariat
1. Prin prezentele prevederi s-a instituit Secretariatul.
2. Funcţiile Secretariatului sunt următoarele:
a) să organizeze reuniunile Conferinţei părţilor şi ale organismelor
subsidiare, asigurîndu-le acestora şi sprijinul necesar, după cum s-a
convenit;
b) să ajute părţile, în special părţile ţări în curs de dezvoltare
şi părţile ţări cu economie în tranziţie, la cerere, să aplice prezenta
convenţie;
c) să asigure coordonarea necesară cu secretariatele altor organisme
internaţionale competente;
d) să preia, sub supravegherea Conferinţei părţilor, dispoziţii
administrative şi contractuale de care ar putea avea nevoie pentru a-şi
îndeplini în mod eficient funcţiile sale;
e) să se achite de alte sarcini de secretariat, precizate în
convenţie, şi să îndeplinească orice altă funcţie care i-a fost
încredinţată de Conferinţa părţilor.
3. Funcţiile Secretariatului convenţiei sunt exercitate împreună cu
directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi de
către directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Alimentaţie şi Agricultură, sub rezerva ca ei să convină asupra
dispoziţiilor, iar acestea trebuie aprobate de Conferinţa părţilor.
4. Conferinţa părţilor poate decide, prin votul majorităţii a trei
pătrimi din numărul părţilor prezente şi votante, să încredinţeze
funcţii de secretariat uneia sau mai multor organizaţii internaţionale
competente, în cazul în care se estimează că Secretariatul nu
funcţionează cum s-a prevăzut.
Articolul 20
Reglementările diferendelor
1. Părţile îşi reglementează toate diferendele legate de
interpretarea sau aplicarea convenţiei pe calea negocierii sau prin
orice alt mijloc paşnic ales de ele.
2. Cînd se ratifică, se acceptă sau se aprobă prezenta convenţie ori
cînd se aderă la aceasta sau în orice alt moment orice parte care nu
este organizaţie regională de integrare economică poate declara,
printr-un document scris trimis depozitarului, că pentru orice diferend
legat de interpretarea sau aplicarea convenţiei admite ca obligatorii,
în relaţiile sale cu orice parte, unul sau două moduri de reglementare a
diferendelor, care constau în:
a) a recurge la un arbitraj conform procedurilor care vor fi
adoptate cît mai repede posibil de către Conferinţa părţilor într-o
anexă;
b) a prezenta diferendul în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie.
3. Orice organizaţie regională de integrare economică, parte a
convenţiei, poate face o declaraţie, cu acelaşi efect, referitoare la
arbitraj, conform procedurii stabilite la lit.a) a paragrafului 2.
4. Orice declaraţie făcută conform paragrafului 2 rămîne în vigoare
pînă la expirarea perioadei stipulate în aceasta sau pînă la expirarea
perioadei de 3 luni de la depunerea pe lîngă depozitar a notificării
scrise privind revocarea sa.
5. Expirarea unei declaraţii, notificarea revocării sau depunerea
unei noi declaraţii nu afectează cu nimic procedura angajată în faţa
unui tribunal arbitral sau în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, în
afara cazului în care părţile diferendului au convenit altfel.
6. Dacă părţile diferendului nu au acceptat aceeaşi procedură sau o
altă procedură prevăzută la paragraful 2 şi dacă ele nu şi-au putut
rezolva diferendul într-un interval de 12 luni după notificarea adresată
de către o parte celeilalte părţi, în ceea ce priveşte existenţa
diferendului dintre ele, diferendul ajunge în faţa unei comisii de
conciliere, la cererea uneia dintre părţile diferendului. Comisia de
conciliere depune un raport care conţine recomandările sale. Procedurile
adiţionale referitoare la comisia de conciliere vor figura într-o anexă
pe care Conferinţa părţilor o va adopta cel mai tîrziu la cea de-a doua
reuniune.
Articolul 21
Amendamente la convenţie
1. Orice parte poate propune amendamente la prezenta convenţie.
2. Amendamentele la prezenta convenţie sunt adoptate la una dintre
reuniunile Conferinţei părţilor. Textul oricărui proiect de amendament
este comunicat părţilor prin Secretariat cu cel puţin 6 luni înaintea
reuniunii la care textul va fi prezentat pentru adoptare. Secretariatul
comunică, de asemenea, proiectele de amendamente semnatarilor prezentei
convenţii şi, cu titlu informativ, depozitarului.
3. Părţile nu vor precupeţi nici un efort pentru a ajunge la un
acord prin consens asupra oricărui amendament propus la prezenta
convenţie. Dacă toate eforturile depuse în acest sens sunt epuizate şi
nu a intervenit nici un acord, amendamentul este adoptat în cele din
urmă prin votul majorităţii, reprezentînd trei pătrimi din numărul
părţilor prezente la reuniune cu drept de vot.
4. Depozitarul prezintă amendamentul tuturor părţilor în scopul
ratificării, acceptării sau adoptării.
5. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unui amendament este
notificată în scris depozitarului. Un amendament adoptat conform
paragrafului 3 intră în vigoare pentru părţile care l-au acceptat
într-un interval de 90 de zile de la data depunerii documentelor de
ratificare, de acceptare sau de aprobare de către cel puţin trei pătrimi
din numărul părţilor. Drept urmare, amendamentul intră în vigoare pentru
orice altă parte la 90 de zile de la depunerea de către partea în cauză
a instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare a
amendamentului.
Articolul 22
Adoptarea anexelor şi amendamentelor la anexe
1. Anexele la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta şi
în lipsa altor dispoziţii contrare, orice referire la convenţie
constituie în acelaşi timp şi o referire la anexele sale.
2. Anexele sunt în mod exclusiv legate de problemele de procedură
sau de ordin ştiinţific, tehnic ori administrativ.
3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor
suplimentare la prezenta convenţie sunt reglementate de următoarea
procedură:
a) anexele suplimentare sunt propuse şi adoptate conform procedurii
prezentate în paragrafele 1, 2 şi 3 ale art.21;
b) orice parte care nu poate accepta o anexă suplimentară informează
depozitarul despre acest fapt printr-o notificare scrisă, în anul care
urmează după data comunicării adoptării anexei suplimentare de către
depozitar. Acesta informează fară întîrziere toate părţile despre orice
notificare primită. O parte poate în orice moment să retragă o
notificare anterioară privind neacceptarea unei anexe suplimentare; în
acest caz anexa intră în vigoare pentru partea în cauză, ţinîndu-se cont
de dispoziţiile lit.c) de mai jos;
c) la expirarea termenului de un an, socotit de la data comunicării
de către depozitar a adoptării unei anexe suplimentare, anexa intră în
vigoare pentru toate părţile care nu au comunicat notificarea conform
dispoziţiilor lit.b) de mai sus.
4. Cu excepţia cazului anexei III, propunerea, adoptarea şi intrarea
în vigoare a amendamentelor la anexele prezentei convenţii sunt supuse
aceloraşi proceduri ca la propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a
anexelor suplimentare la convenţie.
5. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la
anexa III se derulează după următoarea procedură:
a) amendamentele la anexa III sunt propuse şi adoptate conform
procedurii enunţate în art.5-9 şi în paragraful 2 al art.21;
b) Conferinţa părţilor ia decizii referitoare la adoptarea unui
amendament prin consens;
c) orice decizie de modificare a anexei III este imediat comunicată
părţilor prin depozitar. Amendamentul intră în vigoare pentru toate
părţile la data indicată în decizie.
6. Dacă o anexă suplimentară sau un amendament la o anexă se
raportează la un amendament la convenţie, amendamentul sau anexa nu
intră în vigoare decît cînd amendamentul la convenţie intră în vigoare.
Articolul 23
Dreptul de vot
1. Ţinînd cont de dispoziţiile paragrafului 2 de mai jos, fiecare
parte la prezenta convenţie are drept de vot.
2. Organizaţiile regionale de integrare economică dispun, pentru
a-şi exercita dreptul la vot, în domeniile pentru care sunt competente,
de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt părţi la
prezenta convenţie. Aceste organizaţii nu-şi exercită dreptul de vot
dacă un stat dintre statele membre îşi exercită dreptul său de vot şi
invers.
3. În cadrul prezentei convenţii, prin părţi prezente şi votante se
înţelege părţile prezente care îşi exercită dreptul de vot printr-un vot
afirmativ sau negativ.
Articolul 24
Semnarea
Prezenta convenţie este deschisă semnării, pentru toate statele şi
organizaţiile regionale de integrare economică, la Rotterdam pe 11
septembrie 1998 şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York,
din 12 septembrie 1998 pînă pe 10 septembrie 1999.
Articolul 25
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
1. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau
aprobării statelor ori organizaţiilor regionale de integrare economică.
Ea este deschisă aderării statelor şi organizaţiilor regionale de
integrare economică din ziua cînd ea nu mai este deschisă semnării.
Documentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt
depuse pe lîngă depozitar.
2. Orice organizaţie regională de integrare economică, care devine
parte la prezenta convenţie, fără ca nici unul dintre statele sale
membre să fie parte la convenţie, are toate obligaţiile stipulate în
convenţie. Cînd unul sau mai multe state membre din aceste organizaţii
sunt părţi la convenţie, organizaţia şi statele sale membre convin
asupra responsabilităţilor legate de obligaţiile ce le revin pe baza
convenţiei. Astfel, organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate
să-şi exercite în mod concurenţial drepturile conform convenţiei.
3. În cadrul documentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare organismele regionale de integrare economică declară
sfera de competenţe referitoare la problemele cerute de către convenţie.
Între altele, aceste organizaţii informează depozitarul, care la rîndul
său comunică părţilor, despre orice modificare pertinentă apărută în
cadrul sferei de competenţă.
Articolul 26
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie intră în vigoare după 90 de zile de la data
depunerii celui de-al 50-lea document de ratificare, de acceptare, de
aprobare sau de aderare.
2. Pentru orice stat sau organizaţie regională de integrare
economică care ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau care aderă,
după depunerea celui de-al 50-lea document de ratificare, de acceptare,
de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare după 90 de
zile de la data la care s-a depus documentul de ratificare, de acceptare
de aprobare sau de aderare.
3. Conform paragrafelor 1 şi 2, orice document depus de către o
organizaţie regională de integrare economică nu trebuie considerat ca un
document în plus faţă de documentele deja depuse de statele membre ale
organizaţiei în cauză.
Articolul 27
Condiţii
La prezenta convenţie nu se poate face nici o obiecţie.
Articolul 28
Denunţarea
1. La expirarea unei perioade de 3 ani de la intrarea în vigoare a
prezentei convenţii pentru o parte, partea respectivă poate denunţa în
orice moment convenţia, prin notificare scrisă transmisă depozitarului.
2. Orice denunţare devine valabilă la expirarea unei perioade de un
an de la data primirii notificării de denunţare de către depozitar sau
la orice altă dată care va putea fi specificată în notificarea de
denunţare.
Articolul 29
Depozitar
Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite este
depozitarul prezentei convenţii.
Articolul 30
Texte autentice
Originalul prezentei convenţii în limbile engleză, arabă, chineză,
spaniolă, franceză şi rusă este în mod egal autentic şi este depus la
Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Ca urmare, subsemnaţii, abilitaţi cu depline puteri, au semnat
prezenta convenţie.
Întocmită la Rotterdam la 10 septembrie 1998.
ANEXA I
Informaţii care trebuie să fie cuprinse
în notificările stabilite conform art.5
Notificările trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
1. Produşi chimici: proprietăţi, identificare şi utilizare:
a) denumirea uzuală;
b) denumirea chimică în conformitate cu nomenclatura internaţională
recunoscută (de exemplu: Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi
Aplicată - IUPAC), acolo unde o astfel de nomenclatură există;
c) denumirile comerciale ale produşilor sau preparatelor;
d) numerele de cod: cod CAS (Chemical Abstract Service - Serviciu de
prescurtare analitică chimică), cod din cadrul Sistemului armonizat al
Codului vamal şi alte numere de cod;
e) informaţii legate de încadrarea în categoria de periculozitate a
produsului chimic;
f) utilizarea sau utilizările produsului chimic;
g) proprietăţile fizico-chimice, toxicologice şi ecotoxicologice.
2. Măsura de reglementare finală:
a) informaţii legate de măsura de reglementare finală:
(i) prezentarea pe scurt a măsurii de reglementare finală;
(ii) referiri la documentul de reglementare;
(iii) data intrării în vigoare a măsurii de reglementare finală;
(iv) specificarea dacă măsura de reglementare finală a fost luată
după evaluarea riscurilor sau periculozităţii. În cazul unui răspuns
afirmativ, se fac precizări în ceea ce priveşte această evaluare şi
asupra documentaţiei relevante utilizate;
(v) motivele care au determinat luarea măsurii de reglementare
finală privind sănătatea populaţiei, inclusiv cele legate de sănătatea
consumatorilor şi lucrătorilor şi cele legate de mediu;
(vi) prezentarea pe scurt a pericolelor şi riscurilor pentru
sănătatea populaţiei, inclusiv a celor legate de sănătatea
consumatorilor şi a lucrătorilor şi a celor legate de mediu şi a
efectelor scontate a se obţine ca urmare a aplicării măsurii de
reglementare finală;
b) categoria sau categoriile cărora li se aplică măsura de
reglementare finală, pentru fiecare categorie fiind necesar să se
prezinte:
(i) utilizarea sau utilizările interzise prin măsura de reglementare
finală;
(ii) utilizarea sau utilizările care sunt permise;
(iii) estimarea, cînd este posibil, a cantităţilor de produs chimic,
produse importate, exportate şi utilizate;
c) indicarea, pe cît posibil, a interesului referitor la măsura de
reglementare finală pentru alte state şi regiuni;
d) alte informaţii utile, dintre care:
(i) evaluarea impactului socioeconomic al măsurii de reglementare
finală;
(ii) informaţii disponibile despre soluţiile alternative de
înlocuire şi riscurile acestora, de exemplu:
- strategiile de combatere a substanţelor care dăunează sănătăţii
populaţiei;
- metode şi procedee industriale, incluzînd tehnici mai puţin
poluante.
ANEXA II
Criterii de înscriere a produşilor
chimici interzişi sau strict reglementaţi în anexa III
Cînd examinează notificările transmise de Secretariat conform
paragrafelor 5 şi 6 ale art.5 din convenţie, Comitetul de studiu al
produşilor chimici întreprinde următoarele:
a) confirmă că măsura de reglementare finală a fost luată pentru a
proteja sănătatea populaţiei sau mediul;
b) verifică dacă măsura de reglementare finală a fost luată după o
evaluare a riscurilor. Această evaluare trebuie să se bazeze pe o
analiză a datelor ştiinţifice efectuată ţinîndu-se cont de contextul
specific al părţii în cauză. În acest scop documentaţia furnizată
trebuie să ateste că:
(i) datele au fost obţinute prin metode ştiinţifice recunoscute;
(ii) aceste date au fost analizate şi prezentate astfel încît să se
respecte principiile şi metodele ştiinţifice recunoscute;
(iii) măsura de reglementare finală se bazează pe evaluarea
riscurilor şi ţine cont de contextul specific al părţii care este şi
autor al măsurii;
c) stabileşte dacă măsura de reglementare finală justifică
înscrierea produsului chimic considerat în anexa III după ce a stabilit
că:
(i) aplicarea măsurii de reglementare finală a condus sau ar trebui
să conducă la o diminuare semnificativă a consumului de produs chimic
sau a numărului de utilizări;
(ii) aplicarea măsurii de reglementare finală a condus în mod
efectiv sau ar trebui să conducă la o diminuare semnificativă a
riscurilor asupra sănătăţii populaţiei sau asupra mediului, în partea
care a transmis notificarea;
(iii) consideraţiile care stau la originea măsurii de reglementare
finală au în vedere aplicarea numai într-o zonă geografică limitată sau
în alte cazuri limitate;
(iv) se dovedeşte că produsul chimic considerat face obiectul unor
schimburi comerciale internaţionale în curs;
d) ţine cont de faptul că o utilizare greşită intenţionată nu
constituie în sine un motiv suficient pentru înscrierea produsului
chimic în anexa III.
ANEXA III
Produşi chimici supuşi procedurii
de consimţămînt prealabil în cunoştinţă de cauză
-------------------------------------------------------------------------
Nr. | Numele produsului chimic | Numărul |Categoria
crt.| | de cod CAS |
-------------------------------------------------------------------------
1. 2,4,5-T 93-76-5 Pesticid
2. Aldrin 309-00-2 Pesticid
3. Captafol 2425-06-1 Pesticid
4. Clordan 57-74-9 Pesticid
5. Clordimeform 6164-98-3 Pesticid
6. Clorobenzilat 510-15-6 Pesticid
7. DDT 50-29-3 Pesticid
8. Dieldrin 60-57-1 Pesticid
9. Dinoseb şi săruri de dinoseb 88-85-7 Pesticid
10. 1, 2-Dibrometan (EDB) 106-93-4 Pesticid
11. Fluoroacetamidă 640-19-7 Pesticid
12. HCH (amestec de izomeri) 608-73-1 Pesticid
13. Heptaclor 76-44-8 Pesticid
14. Hexaclorbenzen 118-74-1 Pesticid
15. Lindan 58-89-9 Pesticid
16. Compuşi ai mercurului, incluzînd compuşi Pesticid
anorganici şi compuşi de tip alchil-
mercurici, alchil-oxialchil şi aril-
mercurici
17. Pentaclorfenol 87-86-5 Pesticid
18. Monocrotofos (preparate lichide cu conţinut 6923-22-4 Preparat
de substanţă activă în soluţie mai mult de pesticid
600 g pe litru) extrem de
periculos
19. Metamidofos (preparate lichide cu conţinut 10265-92-6 Preparat
de substanţă activă în soluţie mai mult de pesticid
600 g pe litru) extrem de
periculos
20. Fosfamidon (preparate lichide cu conţinut 13171-21-6 Preparat
de substanţă activă în soluţie mai mult de [amestec de pesticid
1000 g pe litru) izomeri (E) extrem de
şi (Z)] periculos
23783-98-4
[izomer (Z)]
297-99-4
[izomer (E)]
21. Metilparation {concentrate emulsificabile 298-00-0 Preparat
(emulsionabile) care conţin 19,5%, 40%, 50% pesticid
şi 60% principiu activ şi pulberi care extrem de
conţin 1,5%, 2% şi 3% principiu activ} periculos
22. Paration {toate preparatele - aerosoli, 56-38-2 Preparat
pulberi, concentrate emulsificabile pesticid
(emulsionabile), granule şi pulberi extrem de
umectabile, cu excepţia suspensiilor în periculos
capsule}
23. Crocidolit 12001-28-4 Produs cu
utilizare
industrială
24. Bifenil-polibromuraţi (PBB) 36355-01-8 Produs cu
(hexa) utilizare
27858-07-7 industrială
(octa)
13654-09-6
(deca)
25. Bifenil-policloruraţi (PCB) 1336-36-3 Produs cu
utilizare
industrială
26. Terfenil-policloruraţi (PCT) {trifenil- 61788-33-8 Produs cu
policloruraţi (PCT)} utilizare
industrială
27. Tris (2, 3 dibromopropil) fosfat 126-72-7 Produs cu
utilizare
industrială
-------------------------------------------------------------------------
ANEXA IV
Informaţii ce trebuie furnizate şi criterii ce trebuie
respectate pentru înscrierea preparatelor de pesticide extrem
de periculoase în anexa III
PARTEA I: Documentaţia care trebuie furnizată de partea care
prezintă propunerea
Propunerile transmise conform paragrafului 1 al art.6 din convenţie
sunt însoţite de o documentaţie care conţine următoarele informaţii:
a) numele preparatului de pesticid periculos;
b) numele ingredientelor sau ingredientului activ din preparat;
c) cantitatea corespunzătoare din fiecare ingredient activ din
preparat;
d) tipul de preparat;
e) numele comercial şi numele producătorilor, dacă sunt disponibile;
f) modele recunoscute şi comune de utilizare a preparatului în
cadrul părţii care transmite propunerea;
g) o descriere clară a incidentelor legate de preparat, inclusiv
efectele adverse şi modul în care preparatul a fost utilizat;
h) orice măsură de reglementare, administrativă sau de altă natură,
luată sau care se intenţionează să fie luată de partea care propune ca
răspuns la astfel de incidente.
PARTEA II: Informaţii pe care trebuie să le colecteze Secretariatul
Secretariatul, conform paragrafului 3 al art.6 din convenţie,
colectează informaţii relevante referitoare la preparate, inclusiv:
a) proprietăţile fizico-chimice, toxicologice şi ecotoxicologice;
b) restricţiile privind manipularea sau utilizarea în alte state;
c) incidente pentru care preparatul a fost la originea acestora în
alte state;
d) informaţii comunicate de alte părţi, de alte organizaţii
internaţionale, de organizaţii neguvernamentale sau de către alte surse
de informaţii pertinente, naţionale ori internaţionale;
e) evaluarea riscurilor şi pericolelor, acolo unde sunt disponibile;
f) dacă este posibil, aspecte privind dimensiunea utilizării - număr
de omologări, volum de producţie sau de vînzare;
g) alte preparate ale pesticidului în cauză şi incidente legate de
acestea, dacă există;
h) practici alternative de control al pesticidelor;
i) orice altă informaţie considerată utilă de către Comitetul de
studiu al produşilor chimici.
PARTEA III: Criterii de înscriere a preparatelor de pesticide extrem
de periculoase în anexa III
Comitetul de studiu al produşilor chimici, la examinarea
propunerilor care îi sunt comunicate de către Secretariat conform
paragrafului 5 al art.6, are în vedere următoarele:
a) veridicitatea informaţiilor care probează că utilizarea
preparatului, conform practicilor curente sau atestate în partea care
prezintă propunerea, a cauzat incidentele semnalate;
b) riscul incidentelor de acest tip în alte state în care climatul,
condiţiile şi modul de folosire a preparatului sunt analoage;
c) existenţa de restricţii referitoare la manipularea sau utilizarea
preparatului, care presupun folosirea de tehnologii sau de tehnici care
nu pot fi corect aplicate ori utilizate pe scară largă în state care nu
au infrastructuri corespunzătoare;
d) importanţa efectelor semnalate în raport cu cantitatea de
preparat utilizat;
e) o utilizare necorespunzătoare în mod intenţionat nu constituie în
sine un motiv suficient pentru înscrierea preparatului în anexa III.
ANEXA V
Informaţii care ar trebui să figureze în
notificările de export
1. Notificările de export trebuie să indice:
a) numele şi adresa autorităţilor naţionale competente desemnate
pentru partea importatoare şi pentru partea exportatoare;
b) data de export prevăzută pentru partea importatoare;
c) numele produsului chimic interzis sau strict reglementat şi un
rezumat al datelor cerute conform anexei I, care vor fi comunicate
Secretariatului conform art.5 din convenţie. Cînd un amestec sau un
preparat conţine mai mult de un produs chimic de acest tip, aceste
informaţii vor trebui furnizate pentru fiecare produs;
d) o declaraţie care menţionează categoria de utilizare prevăzută şi
folosirea corespunzătoare în cadrul acestei categorii, de către partea
importatoare, dacă acestea sunt cunoscute;
e) măsuri de precauţie care trebuie luate pentru a reduce expunerea
la un produs chimic şi la emisiile sale;
f) în cazul unui amestec sau preparat, conţinutul de produşi chimici
interzişi ori strict reglementaţi care intră în compoziţia sa;
g) numele şi adresa importatorului;
h) toate informaţiile suplimentare de care dispune autoritatea
naţională competentă desemnată a părţii exportatoare, care ar putea fi
utile autorităţii naţionale competente desemnate a părţii importatoare.
2. Alte informaţii faţă de cele solicitate la paragraful 1 de mai
sus Partea exportatoare va furniza toate informaţiile complementare
specificate în anexa I care ar putea fi cerute de partea importatoare.