Convenţie din 10.12.84 împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.473-XIII din 31.05.95 Convenţie împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante* din 10.12.1984 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.129 ------------------------ * Adoptată la New York la 10 decembrie 1984 Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 39/46 din 10 decembrie 1984. A intrat în vigoare la 26 iunie 1987, conform dispoziţiilor art.27(1) În vigoare pentru Republica Moldova din 28 decembrie 1995 Statele părţi la prezenta Convenţie, Considerînd că, în conformitate cu principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea unor drepturi egale şi inalienabile pentru toţi membrii familiei umane constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, Recunoscînd că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane, Avînd în vedere obligaţia statelor, decurgînd din Cartă, îndeosebi din articolul 55, de a încuraja respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Ţinînd seamă de articolul 5 al Declaraţiei universale a drepturilor omului şi de articolul 7 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice care ambele prevăd că nimeni nu va fi supus la tortură şi nici la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Ţinînd seamă de asemenea de Declaraţia asupra protecţiei tuturor persoanelor împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea generală la 9 decembrie 1975, Dorind să sporească eficienţa luptei împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în întreaga lume, Au convenit cele ce urmează: PARTEA ÎNTÎI Articolul 1 1. În scopul prezentei Convenţii, termenul "tortură" desemnează orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obţine, de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultînde exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele. 2. Acest articol nu afectează instrumentele internaţionale sau legile naţionale care conţin sau ar putea conţine prevederi cu caracter mai larg. Notă: Vezi Erata din Monitorul Oficial nr.61-63 din 16.04.2004 pag.23 (art.1 a fost completat cu o propoziţie) Articolul 2 1. Fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare şi alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa. 2. Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. Articolul 3 1. Nici un stat parte nu va expulza, respinge şi nici extrăda o persoană către un alt stat, cînd există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă în tortură. 2. Pentru a stabili existenţa unor asemenea motive, autorităţile competente vor ţine seamă de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existenţa în statul respectiv a unei situaţii caracterizată prin încălcări sistematice, grave, flagrante şi de proporţii ale drepturilor omului. Articolul 4 1. Fiecare stat parte va veghea ca toate actele de tortură să constituie infracţiuni din punctul de vedere al dreptului penal. Se va proceda la fel în privinţa tentativei de a practica tortura sau orice act săvîrşit de oricare persoană şi care ar constitui complicitate sau participare la tortură. 2. Fiecare stat parte va sancţiona aceste infracţiuni cu pedepse corespunzătoare, ţinînd seamă de gravitatea lor. Articolul 5 1. Fiecare stat parte va lua măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în legătură cu infracţiunile vizate la articolul 4, în cazurile următoare: a) Cînd infracţiunea a fost comisă pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa sau la bordul aeronavelor sau al navelor înmatriculate în acel stat; b) Cînd autorul prezumat al infracţiunii este un resortisant al acelui stat; c) Cînd victima este un resortisant al acelui stat, iar acesta consideră că este oportun. 2. Fiecare stat parte va lua, de asemenea, măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la aceste infracţiuni în cazul în care autorul prezumat al acestora se găseşte pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa şi cînd acest stat nu-l extrădează în conformitate cu articolul 8 către alt stat vizat la paragraful 1 al prezentului articol. 3. Prezenta Convenţie nu îndepărtează nici o competenţă penală exercitată în conformitate cu legile naţionale. Articolul 6 1. Dacă apreciază că împrejurările o justifică, după ce va fi examinat informaţiile de care dispune, fiecare stat parte pe teritoriul căruia se găseşte o persoană bănuită de a fi săvîrşit o infracţiune vizată la articolul 4 va asigura reţinerea acestei persoane sau va lua orice alte măsuri juridice necesare pentru a asigura prezenţa acesteia. Această reţinere şi aceste măsuri trebuie să fie conforme cu legislaţia acestui stat; ele nu pot fi menţinute decît pe o durată de timp necesară declanşării urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare. 2. Statul menţionat mai sus va proceda imediat la o anchetă preliminară în vederea constatării faptelor. 3. Orice persoană reţinută în aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu reprezentantul calificat cel mai apropiat al statului a cărui cetăţenie o are sau, în cazul unei persoane apatride, cu reprezentantul statului în care ea îşi are în mod obişnuit reşedinţa. 4. Dacă un stat a reţinut o persoană, în conformitate cu prevederile prezentului articol, el va informa de îndată statele vizate la paragraful 2 al articolului 5 despre această detenţie şi împrejurările care o justifică. Statul care procedează la ancheta preliminară vizată la paragraful 2 al prezentului articol va comunica fără întîrziere concluziile statelor respective şi le va preciza dacă este dispus să-şi exercite competenţa. Articolul 7 1. Statul parte, avînd jurisdicţia asupra teritoriului pe care este descoperit autorul prezumat al unei infracţiuni vizate la articolul 4, dacă nu-l extrădează pe acesta, va supune problema, în cazurile vizate la articolul 5, autorităţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale. 2. Aceste autorităţi vor lua decizia în aceleaşi condiţii ca pentru orice infracţiune gravă de drept comun, în conformitate cu legislaţia statului respectiv. În cazurile vizate la paragraful 2 al articolului 5, cerinţele privind dovezile necesare urmăririi penale şi condamnării nu vor fi în nici un caz mai puţin severe decît cele care se aplică în cazurile vizate la paragraful 1 al articolului 5. 3. Orice persoană urmărită pentru vreuna din infracţiunile vizate la articolul 4 beneficiază de garanţia unui tratament echitabil în toate fazele procedurii. Articolul 8 1. Infracţiunile vizate la articolul 4 vor fi considerate ca fiind incluse de drept în orice tratat de extrădare existent între statele părţi. Statele părţi se angajează să includă aceste infracţiuni în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia între ele. 2. Dacă un stat parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat parte cu care el nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta Convenţie drept bază juridică a extrădării în ceea ce priveşte aceste infracţiuni. Extrădarea este subordonată celorlalte condiţii prevăzute de legislaţia statului care urmează să extrădeze. 3. Statele părţi care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc aceste infracţiuni drept cazuri de extrădare între ele în condiţiile prevăzute de legislaţia statului care extrădează. 4. Între statele părţi, infracţiunile respective vor fi considerate, în scopul extrădării, ca fiind săvîrşite atît la locul comiterii lor cît şi pe teritoriul aflat sub jurisdicţia statelor obligate să-şi stabilească competenţa în virtutea paragrafului 1 al articolului 5. Articolul 9 1. Statele părţi îşi vor acorda asistenţa juridică cea mai largă posibil în orice procedură penală referitoare la infracţiunile vizate la articolul 4, inclusiv în ceea ce priveşte transmiterea tuturor elementelor de probă de care dispun şi care sunt necesare în scopul procedurii. 2. Statele părţi se vor achita de obligaţiile care le revin în virtutea paragrafului 1 al prezentului articol în conformitate cu orice tratat de asistenţă judiciară care ar putea exista între ele. Articolul 10 1. Fiecare stat parte va lua măsuri pentru a introduce cunoştinţe şi informaţii despre interdicţia torturii în programele de formare a personalului civil sau militar însărcinat cu aplicarea legilor, a personalului medical, a agenţilor autorităţii publice şi a altor persoane care pot fi implicate în paza, interogarea sau tratamentul oricărui individ supus oricărei forme de arest, deţinere sau închisoare. 2. Fiecare stat parte va include această interdicţie printre regulile emise în ceea ce priveşte obligaţiile şi atribuţiile acestor persoane. Articolul 11 Fiecare stat parte va exercita o supraveghere sistematică asupra regulilor, instrucţiunilor, metodelor şi practicilor privind interogatoriul şi asupra prevederilor privind paza şi tratamentul persoanelor supuse oricărei forme de arest, deţinere sau închisoare pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa, în vederea prevenirii oricărui caz de tortură. Articolul 12 Fiecare stat parte va lua măsuri pentru ca autorităţile sale competente să procedeze imediat la o anchetă imparţială, ori de cîte ori există motive întemeiate de a crede că pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa a fost comis un act de tortură. Articolul 13 Fiecare stat parte va lua măsuri pentru ca orice persoană care pretinde că a fost supusă torturii pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa să aibă dreptul de a prezenta o plîngere în faţa autorităţilor competente ale statului respectiv, care vor proceda imediat, în mod imparţial, la examinarea cazului. Se vor lua măsuri pentru a se asigura protecţia reclamantului şi a martorilor împotriva oricărei maltratări sau intimidări datorită plîngerii depuse sau dovezii furnizate. Articolul 14 1. Fiecare stat parte va garanta, în sistemul său juridic, victimei unui act de tortură dreptul de a obţine reparaţie şi de a fi despăgubită în mod echitabil şi adecvat, inclusiv mijloacele necesare pentru readaptarea sa cît mai completă posibil. În cazul decesului victimei ca urmare a unui act de tortură, persoanele aflate în întreţinerea acesteia au dreptul la compensaţie. 2. Prezentul articol nu exclude dreptul la compensaţie pe care ar putea să-l aibă victima sau orice altă persoană în virtutea legislaţiei naţionale. Articolul 15 Fiecare stat parte va face în aşa fel încît orice declaraţie, în privinţa căreia s-a stabilit că a fost obţinută prin tortură, să nu poată fi invocată ca element de probă în nici o procedură, cu excepţia cazului cînd este folosită împotriva persoanei acuzate de tortură pentru a se stabili că o declaraţie a fost într-adevăr făcută. Articolul 16 1. Fiecare stat parte se angajează să interzică, pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa, şi alte acte care constituie pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante care nu sunt acte de tortură aşa cum aceasta este definită la articolul 1, cînd asemenea acte sunt săvîrşite de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimţămîntul expres sau tacit al acesteia. Îndeosebi, obligaţiile enunţate la articolele 10, 11, 12, şi 13 sunt aplicabile altor forme de pedepse cu cruzime, inumane sau degradante. 2. Prevederile prezentei Convenţii nu afectează prevederile oricărui alt instrument internaţional sau lege naţională care interzic pedepsele sau tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante, sau care se referă la extrădare sau la expulzare. PARTEA A DOUA Articolul 17 1. Se înfiinţează un Comitet împotriva torturii (denumit în continuare "Comitetul") care are funcţiile definite mai jos. Comitetul este compus din zece experţi de înaltă moralitate şi care posedă o competenţă recunoscută în domeniul drepturilor omului, care vor funcţiona cu titlu personal. Experţii sunt aleşi de către statele părţi, ţinînd seama de repartizarea geografică echitabilă şi de interesul pe care îl prezintă participarea la lucrările Comitetului a unor persoane care au experienţă juridică. 2. Membrii Comitetului vor fi aleşi prin vot secret de pe o listă de candidaţi desemnaţi de către statele părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat ales dintre resortisanţii săi. Statele părţi vor ţine seamă de interesul de a desemna candidaţi care să fie în acelaşi timp membri ai Comitetului drepturilor omului instituit în virtutea Pactului internaţional referitor la drepturile civile şi politice şi care sunt dispuşi să facă parte din Comitetul împotriva torturii. 3. Membrii Comitetului sunt aleşi în cursul unor reuniuni bienale ale statelor părţi convocate de către Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi din statele părţi, vor fi aleşi ca membri ai Comitetului candidaţii care vor obţine cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi. 4. Primele alegeri vor avea loc cel mai tîrziu la şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. Cu cel puţin patru luni înainte de data fiecărei alegeri, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va trimite o scrisoare statelor părţi pentru a le invita să-şi prezinte candidaturile într-un termen de trei luni. Secretarul general întocmeşte o listă în ordine alfabetică a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi, indicînd statele care i-au desemnat, şi o comunică statelor părţi. 5. Membrii Comitetului sunt aleşi pentru un mandat de patru ani. Totuşi, mandatul a cinci din membrii aleşi cu ocazia primelor alegeri va lua sfîrşit după 2 ani; imediat după primele alegeri, numele celor cinci membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele reuniunii menţionate la paragraful 3 al prezentului articol. 6. Dacă un membru al Comitetului decedează, demisionează sau nu mai este în măsură din vreun motiv oarecare să se achite de atribuţiile sale în Comitet, statul parte care l-a desemnat va numi dintre resortisanţii săi un alt expert care va funcţiona pînă la expirarea mandatului, sub rezerva aprobării majorităţii statelor părţi. Se va considera că aprobarea este dată în afară de cazul cînd cel puţin jumătate dintre statele părţi vor exprima o opinie defavorabilă într-un termen de şase săptămîni de la data cînd acestea au fost informate de către Secretarul general al ONU despre numirea propusă. 7. Statele părţi vor prelua cheltuielile membrilor Comitetului pe perioada cînd aceştia îşi îndeplinesc funcţiunile în Comitet. Articolul 18 1. Comitetul îşi alege biroul pe o perioadă de doi ani. Membrii biroului sunt reeligibili. 2. Comitetul îşi stabileşte propriul său regulament interior; acesta va trebui, totuşi, să cuprindă prevederile următoare: a) Cvorumul este de şase membri; b) Deciziile Comitetului sunt luate cu majoritatea membrilor prezenţi. 3. Secretarul general al ONU va pune la dispoziţia Comitetului personalul şi instalaţiile materiale care îi sunt necesare pentru a se achita în mod eficient de funcţiunile care i-au fost încredinţate în virtutea prezentei Convenţii. 4. Secretarul general al ONU va convoca membrii Comitetului pentru prima reuniune. După prima sa reuniune, Comitetul se va întruni în conformitate cu prevederile regulamentului său interior. 5. Statele părţi vor suporta cheltuielile ocazionate de ţinerea reuniunilor statelor părţi la Convenţie, rambursînd ONU toate cheltuielile, aşa cum sunt cele pentru personal şi costul instalaţiilor materiale, pe care Organizaţia le va fi făcut în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al prezentului articol. Articolul 19 1. Statele părţi vor prezenta Comitetului, prin intermediul Secretarului general al ONU, rapoarte asupra măsurilor pe care le vor lua pentru a îndeplini angajamentele asumate în virtutea prezentei Convenţii, într-un termen de un an de la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul parte interesat. În Continuare, statele părţi vor prezenta rapoarte suplimentare, la fiecare patru ani, cu privire la toate măsurile noi luate, precum şi orice alte rapoarte cerute de către Comitet. 2. Secretarul general al ONU va transmite rapoartele tuturor statelor părţi. 3. Fiecare raport va fi studiat de Comitet, care va putea face comentariile de ordin general asupra raportului pe care le consideră potrivite şi va transmite aceste comentarii statului parte în cauză. Acest stat parte va putea transmite Comitetului observaţiile pe care le va considera utile. 4. Comitetul va putea decide cînd va aprecia necesar, să reproducă în raportul anual, pe care îl va întocmi în conformitate cu articolul 24, comentariile pe care el le va formula în virtutea paragrafului 3 al prezentului articol, însoţite de observaţiile primite în această privinţă de la statul parte interesat. Dacă statul parte interesat o va cere, Comitetul va putea reproduce şi raportul în baza paragrafului 1 al prezentului articol. Articolul 20 1. Dacă Comitetul primeşte informaţii demne de crezare care i se par că ar conţine informaţii întemeiate în sensul că tortura este practicată în mod sistematic pe teritoriul unui stat parte, el va invita statul respectiv să coopereze în examinarea informaţiilor şi, în acest scop, să-i facă cunoscute observaţiile sale în această privinţă. 2. Ţinînd seama de observaţiile pe care ar putea să le prezinte statul parte interesat şi de orice alte informaţii pertinente de care va dispune, Comitetul va putea, dacă va considera că se justifică, să însărcineze unul sau mai mulţi membri ai săi să procedeze la o anchetă confidenţială şi să-i facă de urgenţă un raport. 3. Dacă se face o anchetă în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol, Comitetul va solicita cooperarea statului parte interesat. În acord cu acest stat parte, ancheta va putea comporta şi o vizită în teritoriul acestui stat. 4. După ce va fi examinat concluziile membrului sau membrilor, care îi vor fi fost supuse în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, Comitetul va transmite aceste concluzii statului parte interesat, împreună cu comentariile sau sugestiile pe care le consideră necesare ţinînd seama de situaţie. 5. Toate lucrările Comitetului menţionate la paragrafele 1-4 ale prezentului articol sunt confidenţiale şi, în toate etapele lucrărilor, vor fi depuse eforturi pentru a se obţine cooperarea statului parte. După ce lucrările referitoare la o anchetă întreprinsă în virtutea paragrafului 2 se vor fi încheiat, Comitetul va putea decide, după consultări cu statul parte interesat, includerea unei relatări succinte asupra rezultatelor lucrărilor în raportul anual pe care îl va întocmi în conformitate cu articolul 24. Articolul 21 1. Orice stat parte la prezenta Convenţie va putea, în virtutea prezentului articol, să declare în orice moment că recunoaşte competenţa Comitetului de a primi şi examina comunicări în care un stat parte pretinde că un alt stat parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din prezenta Convenţie. Aceste comunicări nu vor putea fi primite şi examinate în conformitate cu prezentul articol decît dacă acestea emană de la un stat parte care a făcut o declaraţie prin care recunoaşte, în ceea ce îl priveşte, competenţa Comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare referitoare la un stat parte care nu a făcut o asemenea declaraţie. În privinţa comunicărilor primite în virtutea prezentului articol, se va aplica următoarea procedură: a) Dacă un stat parte la prezenta Convenţie consideră că un alt stat care este şi el parte la convenţie, nu aplică prevederile acesteia, el va putea, printr-o comunicare scrisă, să atragă atenţia acestui stat asupra chestiunii respective. În termen de trei luni de la data primirii comunicării, statul destinatar va prezenta statului care i-a adresat comunicarea, explicaţii sau orice alte declaraţii scrise care clarifică chestiunea şi care vor trebui să cuprindă, pe cît posibil şi util, indicaţii cu privire la regulile de procedură şi căile de recurs care au fost deja folosite, fie pendinte, fie deschise încă; b) Dacă în termen de şase luni de la primirea comunicării iniţiale de către statul destinatar, chestiunea nu a fost soluţionată în mod satisfăcător pentru cele două state interesate, oricare dintre ele are dreptul să o supună Comitetului, adresîndu-i acestuia o notificare, precum şi celuilalt stat interesat; c) Comitetul nu va putea lua în examinare o chestiune care îi este supusă în virtutea prezentului articol decît după ce s-a asigurat că toate căile interne de recurs disponibile au fost utilizate şi epuizate, în conformitate cu principiile de drept internaţional unanim recunoscute. Această regulă nu se aplică în cazurile în care procedurile de recurs depăşesc termene rezonabile şi nici în cazurile în care este puţin probabil că procedurile de recurs ar putea da satisfacţie persoanei care este victimă a violării prezentei Convenţii; d) Comunicările prevăzute în prezentul articol vor fi examinate de către Comitet în şedinţe închise; e) Sub rezerva prevederilor alineatului c), Comitetul va oferi bunele sale oficii statelor părţi interesate, cu scopul de a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiunii, întemeiată pe respectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta Convenţie. În acest scop, Comitetul va putea, dacă consideră oportun, să stabilească o Comisie de conciliere ad-hoc; f) În orice chestiune care îi va fi supusă în virtutea prezentului articol, Comitetul va putea cere statelor părţi interesate, vizate la alineatul b), să-i prezinte orice informaţie pertinentă; g) Statele părţi interesate, vizate la alineatul b), au dreptul să fie reprezentate cu ocazia examinării chestiunii de către Comitet şi să prezinte observaţii orale sau scrise, sau sub orice altă formă; h) Comitetul trebuie să prezinte un raport într-un termen de 12 luni de la data cînd el a primit notificarea menţionată la alineatul b): i) Dacă s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu prevederile alineatului e), Comitetul se va limita, în raportul său, la o scurtă prezentare a faptelor şi a soluţiei la care s-a ajuns; ii) Dacă nu s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu prevederile alineatului e), în raportul său Comitetul se va limita la o scurtă expunere a faptelor; textul observaţiilor scrise, şi procesul-verbal cuprinzînd observaţiile orale prezentate de către statele părţi interesate vor fi anexate la raport. Pentru fiecare caz, raportul va fi comunicat statelor părţi interesate. 2. Prevederile prezentului articol vor intra în vigoare cînd cinci state părţi la prezenta Convenţie vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol. Această declaraţie va fi depusă de către statul parte respectiv Secretarului general al O.N.U., care va transmite copii de pe aceasta celorlalte state părţi. O declaraţie poate fi retrasă în orice moment printr-o notificare adresată Secretarului general. Această retragere nu va aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare a unui stat parte nu va fi primită în virtutea prezentului articol după ce Secretarul general va fi primit notificarea de retragere a declaraţiei, în afară de cazul cînd statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie. Articolul 22 1. Orice stat parte la prezenta Convenţie, poate, în virtutea prezentului articol, să declare în orice moment că recunoaşte competenţa Comitetului de a primi şi examina comunicări prezentate de către sau în numele unor persoane particulare care ţin de jurisdicţia sa şi care pretind că sunt victime ale unei violări, de către un stat parte, a prevederilor Convenţiei. Comitetul nu va primi nici o comunicare interesînd un stat parte care nu a făcut o asemenea declaraţie. 2. Comitetul va declara inadmisibilă orice comunicare supusă în virtutea prezentului articol, care este anonimă sau cînd el consideră că aceasta este un abuz al dreptului de a prezenta asemenea comunicări, sau că este incompatibilă cu prevederile prezentei Convenţii. 3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2, orice comunicare care va fi prezentată Comitetului în virtutea prezentului articol va fi adusă de către acesta la cunoştinţa statului parte la prezenta Convenţie care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1 şi în privinţa căruia se afirmă că a încălcat o prevedere a Convenţiei. Acest stat, în termen de şase luni, va prezenta Comitetului, în scris, explicaţii, indicînd, dacă va fi cazul, măsurile pe care le va fi luat pentru remedierea situaţiei. 4. Comitetul va examina comunicările primite în virtutea prezentului articol ţinînd seama de toate informaţiile care îi sunt prezentate de către sau în numele persoanei respective şi de către statul interesat. 5. Comitetul nu va examina nici o comunicare a unei persoane particulare în conformitate cu prezentul articol decît după ce s-a asigurat că: a) Aceeaşi chestiune nu a fost sau nu este în curs de examinare în faţa unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare; b) Persoana respectivă a epuizat toate căile de recurs interne disponibile; această regulă nu se aplică dacă procedurile de recurs depăşesc termene rezonabile sau dacă este puţin probabil ca ele să dea satisfacţie persoanei care este victimă a violării prezentei Convenţii. 6. Comunicările prevăzute în prezentul articol vor fi examinate de către Comitet în şedinţe înschise. 7. Comitetul informează statul parte interesat şi persoana în cauză despre constatările sale. 8. Prevederile prezentului articol vor intra în vigoare atunci cînd cinci state părţi la prezenta Convenţie vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol. Această declaraţie va fi depusă de către statul respectiv Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii de pe aceasta celorlalte state părţi. O declaraţie poate fi retrasă în orice moment printr-o notificare adresată Secretarului general. Această retragere nu va aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare prezentată de către o persoană particulară sau în numele ei nu va fi primită în virtutea prezentului articol după ce Secretarul general va fi primit notificare despre retragerea declaraţiei, în afară de cazul cînd statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie. Articolul 23 Membrii Comitetului şi membrii comisiilor de conciliere ad-hoc care vor fi numiţi în conformitate cu alineatul e) al paragrafului 1 al articolului 21 au dreptul la facilităţile, privilegiile şi imunităţile recunoscute experţilor aflaţi în misiune în contul Organizaţiei Naţiunilor Unite, aşa cum acestea sunt enunţate în secţiunile pertinente ale Convenţiei asupra privilegiilor şi imunităţilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 24 Comitetul va prezenta statelor părţi şi Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite un raport anual asupra activităţilor desfăşurate în aplicarea prezentei Convenţii. PARTEA A TREIA Articolul 25 1. Prezenta Convenţie este deschisă semnării de către toate statele. 2. Prezenta Convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 26 Orice stat poate adera la prezenta Convenţie. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 27 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi după data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta Convenţie sau va adera după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi după data depunerii de către acest stat a instrumentelor sale de ratificare sau aderare. Articolul 28 1. Fiecare stat va putea, în momentul cînd va semna sau ratifica prezenta Convenţie sau cînd va adera la ea, să declare că nu recunoaşte competenţa acordată Comitetului potrivit art. 20. 2. Fiecare stat parte care va fi formulat o rezervă conform prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol va putea în orice moment să retragă această rezervă printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 29 1. Orice stat parte la prezenta Convenţie va putea propune un amendament şi depune propunerea sa Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor părţi, cerîndu-le să-i facă cunoscut dacă sunt în favoarea organizării unei conferinţe a statelor părţi în vederea examinării propunerii şi punerii ei la vot. Dacă în termen de patru luni de la data unei asemenea comunicări, cel puţin o treime din statele părţi se vor pronunţa în favoarea ţinerii acestei conferinţe, Secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile O.N.U. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părţi, prezente şi votante la conferinţă, va fi supus de către Secretarul general acceptării tuturor statelor părţi. 2. Un amendament adoptat conform prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare atunci cînd două treimi din statele părţi la prezenta Convenţie vor fi notificat Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite că l-au acceptat în conformitate cu procedurile lor constituţionale respective. 3. Cînd vor intra în vigoare, amendamentele vor avea forţă obligatorie pentru acele state părţi care le vor fi acceptat, celelalte state părţi rămînînd legate prin prevederile prezentei convenţii şi prin amendamentele pe care ele le vor fi acceptat anterior. Articolul 30 1. Orice diferend între două sau mai multe state părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, care nu va putea fi rezolvat pe calea negocierilor, va fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre ele. Dacă în termen de şase luni de la data cererii de arbitraj părţile nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele va putea supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, printr-o cerere în conformitate cu statutul Curţii. 2. Fiecare stat va putea, în momentul în care va semna sau ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, să declare că el nu se consideră legat de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol. Celelalte state părţi nu vor fi legate prin prevederile respective faţă de orice stat parte care va fi formulat o asemenea rezervă. 3. Orice stat parte care va fi formulat o rezervă în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol va putea în orice moment să retragă această rezervă printr-o notificare adresată Secretarului general al O.N.U. Articolul 31 1. Un stat parte va putea denunţa prezenta Convenţie printr-o notificare scrisă adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efecte după un an de la data cînd notificarea va fi fost primită de Secretarul general. 2. O asemenea denunţare nu va libera statul parte de obligaţiile care îi incumbă în virtutea prezentei Convenţii în ceea ce priveşte orice act sau orice omisiune săvîrşită înainte de data la care denunţarea va produce efecte; ea nu va putea în nici un fel împiedica continuarea examinării oricărei chestiuni cu care Comitetul a fost deja sesizat la data la care denunţarea a produs efecte. 3. De la data la care denunţarea de către un stat a produs efecte, Comitetul nu va începe examinarea nici unei chestiuni noi privind acest stat. Articolul 32 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor membre ale O.N.U. şi tuturor statelor care vor fi semnat prezenta Convenţie sau vor fi aderat la ea: a) Semnăturile, ratificările şi aderările primite în aplicarea articolelor 25 şi 26; b) Data intrării în vigoare a Convenţiei în aplicarea articolului 27 şi data intrării în vigoare a oricărui amendament în aplicarea articolului 29; c) Denunţările primite în aplicarea articolului 31. Articolul 33 1. Prezenta Convenţie, ale cărei texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt în mod egal autentice, va fi depusă la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor cîte o copie certificată conformă a prezentei Convenţii.