Convenţie din 12.08.49 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război

Notă: Aderată prin Hot. Parl. nr.1318-XII din 02.03.93 Convenţie cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război din 12.08.1949 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 5, pag.126 --------------------------------- Încheiată la Geneva la 12 august 1949 În vigoare pentru Republica Moldova din 24 noiembrie 1993. Subsemnaţii Plenipotenţiari ai Guvernelor reprezentate la Conferinţa diplomatică care s-a întrunit la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949, în scopul elaborării unei Convenţii pentru protecţia persoanelor civile în timp de război, au convenit asupra celor ce urmează: TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1 Înaltele Părţi Contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectată prezenta Convenţie în toate împrejurările. Articolul 2 În afara dispoziţiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de pace, prezenta Convenţie se va aplica în caz de război declarat sau de orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu este recunoscută de una dintre ele. Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie, totală sau parţială, a teritoriului unei Înalte Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întîmpină nici o rezistenţă militară. Dacă una dintre Puterile în conflict nu este parte la prezenta Convenţie, Puterile care sunt părţi la aceasta vor rămîne totuşi legate prin ea în raporturile lor reciproce. În afară de aceasta, ele vor fi legate prin Convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi îi aplică dispoziţiile. Articolul 3 În caz de conflict armat, neprezentînd un caracter internaţional şi ivit pe teritoriul uneia dintre Înaltele Părţi Contractante, fiecare dintre Părţile în conflict va trebui să aplice, cel puţin, următoarele dispoziţii: 1. Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă din cauză de boală, rănire, detenţiune sau pentru orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie sau credinţă, sex, naştere sau avere sau orice alt criteriu analog. În acest scop, sunt şi rămîn prohibite, oricînd şi oriunde, cu privire la persoanele menţionate mai sus: a) atingerile aduse vieţii şi integrităţii corporale, mai ales omorul sub toate formele, mutilările, cruzimile, torturile şi chinurile; b) luarea de ostatici; c) atingerile aduse demnităţii persoanelor, mai ales tratamentele umilitoare şi înjositoare; d) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoţită de garanţii judiciare recunoscute ca indispensabile de către popoarele civilizate. 2. Răniţii şi bolnavii vor fi ridicaţi şi îngrijiţi. Un organism umanitar imparţial, aşa cum este Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, va putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict. Părţile în conflict se vor strădui, pe de altă parte, să dispună intrarea în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unei părţi din celelalte dispoziţii ale prezentei Convenţii. Aplicarea dispoziţiilor care preced nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor în conflict. Articolul 4 Sunt protejate prin Convenţie persoanele care, la un moment dat şi indiferent în ce formă se găsesc, în caz de conflict sau de ocupaţie, sub puterea unei Părţi în conflict sau a unei Puteri ocupante ai cărei cetăţeni nu sunt. Cetăţenii unui stat care nu este legat prin Convenţie nu sunt protejaţi de ea. Cetăţenii unui stat neutru, care se găsesc pe teritoriul unui stat beligerant, şi cetăţenii unui stat cobeligerant nu vor fi consideraţi ca persoane protejate, atîta timp cît statul, al cărui cetăţeni sunt, va avea o reprezentanţă diplomatică normală pe lîngă statul sub a cărui autoritate se găsesc. Dispoziţiile titlului II au totuşi un cîmp de aplicare mai larg, definit la articolul 13. Persoanele protejate prin Convenţia de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie sau prin cea de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate pe mare sau prin cea de la Geneva din 12 august 1949 privitoare la tratamentul prizonierilor de război nu vor fi considerate ca persoane protejate în sensul prezentei Convenţii. Articolul 5 Dacă pe teritoriul unei Părţi în conflict, aceasta are motive serioase să considere că o persoană protejată prin prezenta Convenţie este, în mod individual, legitim bănuită că s-ar deda unei activităţi dăunătoare securităţii statului sau dacă s-a stabilit că aceasta se dedă în fapt unei asemenea activităţi, zisa persoană nu va putea să se prevaleze de drepturile şi privilegiile conferite prin prezenta Convenţie care, dacă s-ar exercita în favoarea sa, ar putea să aducă prejudicii securităţii statului. Dacă într-un teritoriu ocupat, o persoană protejată prin Convenţie este deţinută fie ca spion sau sabotor sau pentru că ea face în mod individual obiectul unei suspiciuni legitime că se dedă unei activităţi dăunătoare securităţii Puterii ocupante, acea persoană va putea, în cazurile în care securitatea militară o cere neapărat, să fie lipsită de drepturile de comunicare, prevăzute în prezenta Convenţie. În fiecare din aceste cazuri, persoanele arătate în alineatele precedente vor fi totuşi tratate cu omenie şi, în caz de urmărire, nu vor fi lipsite de dreptul lor la un proces echitabil şi reglementar, aşa cum se prevede prin prezenta Convenţie. Li se vor garanta, de asemenea, toate drepturile şi privilegiile unei persoane protejate, în sensul prezentei Convenţii, la cea mai apropiată dată posibilă, ţinînd seama, după caz, de securitatea statului sau a Puterii ocupante. Articolul 6 Prezenta Convenţie se va aplica încă de la începutul oricărui conflict sau ocupaţii menţionate în articolul 2. Pe teritoriul Părţilor în conflict, aplicarea Convenţiei va înceta la terminarea generală a operaţiunilor militare. Pe teritoriul ocupat, aplicarea prezentei Convenţii va înceta la un an de la terminarea generală a operaţiunilor militare; totuşi, Puterea ocupantă va fi legată, pentru durata ocupaţiei - în măsura în care această Putere exercită funcţiile de guvernare în teritoriul în chestiune - prin dispoziţiile articolelor următoare ale prezentei Convenţii: 1 pînă la 12, 27, 29 pînă la 34, 47, 49, 51, 52, 53, 59, 61 pînă la 77 şi 143. Persoanele protejate, a căror eliberare, repatriere sau stabilire vor avea loc după aceste termene vor continua să beneficieze, între timp, de prezenta Convenţie. Articolul 7 În afară de acordurile prevăzute în mod expres în articolele 11, 14, 15, 17, 36, 108, 109, 132, 133 şi 149, Înaltele Părţi Contractante vor putea să încheie alte acorduri speciale asupra oricărei chestiuni care le-ar părea oportun să fie reglementată în mod special. Nici un acord special nu va putea să aducă vreun prejudiciu situaţiei persoanelor protejate, astfel cum este reglementată prin prezenta Convenţie, nici să restrîngă drepturile pe care aceasta le-o acordă. Persoanele protejate vor beneficia de aceste acorduri atîta timp cît Convenţia le este aplicabilă, în afară de stipulaţiile contrare prevăzute în mod expres în sus-arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare sau, de asemenea, în afară de măsuri mai favorabile luate în privinţa lor de una sau alte dintre Părţile în conflict. Articolul 8 Persoanele protejate nu vor putea, în nici un caz, să renunţe parţial sau total la drepturile pe care le asigură prezenta Convenţie şi, eventual, acordurile speciale indicate în articolul precedent. Articolul 9 Prezenta Convenţie va fi aplicată cu concursul şi sub controlul Puterilor protectoare însărcinate să ocrotească interesele Părţilor în conflict. În acest scop, Puterile protectoare vor putea, în afară de personalul lor diplomatic sau consular, să desemneze delegaţi printre proprii lor cetăţeni sau printre cetăţenii altor Puteri neutre. Aceşti delegaţi vor trebui să fie supuşi agrementului Puterii pe lîngă care îşi vor exercita misiunea. Părţile în conflict vor uşura, în cea mai largă măsură posibilă, sarcina reprezentanţilor sau delegaţilor Puterilor protectoare. Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare nu vor putea, în nici un caz, să depăşească limitele misiunii lor, astfel cum reiese ea din prezenta Convenţie; ei vor trebui, mai ales, să ţină seamă de nevoile imperioase de securitate ale statului pe lîngă care îşi exercită funcţiile. Articolul 10 Dispoziţiile prezentei Convenţii nu împiedică activităţile umanitare pe care Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, precum şi orice alt organism umanitar imparţial, le-ar întreprinde pentru protejarea persoanelor civile şi pentru ajutoarele ce li se vor da cu agrementul Părţilor în conflict interesate. Articolul 11 Înaltele Părţi Contractante vor putea oricînd să se înţeleagă pentru a încredinţa unui organism, prezentînd toate garanţiile de imparţialitate şi de eficacitate, sarcinile trasate prin prezenta Convenţie Puterilor protectoare. Dacă persoanele protejate nu beneficiază sau nu mai beneficiază, din indiferent ce motive, de activitatea unei Puteri protectoare sau a unui organism, desemnat în conformitate cu primul alineat, Puterea deţinătoare va trebui să ceară fie unui stat neutru, fie unui asemenea organism, să-şi asume funcţiile care revin pri Яn prezenta Convenţie Puterilor protectoare desemnate de Părţile în conflict. Dacă o protecţie nu poate fi astfel asigurată, Puterea deţinătoare va trebui să ceară unui organism umanitar, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, să-şi asume sarcinile umanitare care revin prin prezenta Convenţie Puterilor ptectoare sau va trebui să accepte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, ofertele de servicii provenind de la un asemenea organism. Orice Putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată sau care se oferă în scopurile sus-menţionate va trebui, în activitatea sa, să fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de Partea în conflict de care depind persoanele protejate prin prezenta Convenţie şi va trebui să prezinte garanţii suficiente de capacitate pentru a asuma funcţiile în chestiune şi a le îndeplini cu imparţialitate. De la dispoziţiile precedente nu se va putea deroga printr-un acord special între Puteri, dintre care una s-ar găsi, chiar temporar, faţă de cealaltă Putere sau de aliaţii săi, îngrădită în libertatea ei de negociere, ca urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul unei ocupaţii totale sau a unei părţi importante a teritoriului său. De cîte ori se face menţiune în prezenta Convenţie de Puterea protectoare, această menţiune indică, de asemenea, organismele care o înlocuiesc, în sensul prezentului articol. Dispoziţiile prezentului articol se vor extinde şi vor fi adaptate în cazuri în care cetăţeni ai unui stat neutru, care se găsesc pe un teritoriu ocupat sau pe teritoriul unui stat beligerant, în care statul, ai cărui cetăţeni sunt, nu are o reprezentanţă diplomatică normală. Articolul 12 În toate cazurile în care vor considera că este necesar în interesul persoanelor protejate, mai ales în caz de dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei Convenţii, Puterile protectoare îşi vor oferi bunele lor oficii în scopul reglementării diferendului. În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare va putea, la invitaţia unei Părţi sau în mod spontan, să propună Părţilor în conflict o întrunire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu soarta persoanelor protejate, eventual pe un teritoriu neutru, ales în mod convenabil. Părţile în conflict vor fi obligate să dea urmare propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor putea, eventual, să propună agrementului Părţilor în conflict o personalitate aparţinînd unei puteri neutre sau o persoană delegată de Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, care va fi chemată să participe la această întrunire. TITLUL II PROTECŢIA GENERALĂ A POPULAŢIEI CONTRA ANUMITOR URMĂRI ALE RĂZBOIULUI Articolul 13 Dispoziţiile acestui titlu privesc întreaga populaţie a ţărilor în conflict, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, naţionalitate, religie sau păreri politice ce au de scop să micşoreze suferinţele cauzate de război. Articolul 14 Înaltele Părţi Contractante, încă din timp de pace şi, după deschiderea ostilităţilor, Părţile în conflict, vor putea crea pe teritoriul lor propriu şi, dacă este nevoie, pe teritoriile ocupate, zone şi localităţi sanitare şi de securitate organizate în scopul de a pune la adăpost de urmările războiului răniţii şi bolnavii, infirmii, persoanele în vîrstă, copiii sub cincisprezece ani, femeile însărcinate şi mamele cu copii sub şapte ani. De la începutul unui conflict şi, în cursul acestuia, Părţile interesate, vor putea încheia între ele acorduri pentru recunoaşterea zonelor şi a localităţilor pe care le-ar stabili. Ele vor putea, în acest scop, să dispună intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute în proiectul de acord anexat prezentei Convenţii, aducîndu-i, eventual, modificările pe care le-ar socoti necesare. Puterile protectoare şi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sunt invitate să-şi ofere bunele lor oficii pentru a înlesni stabilirea şi recunoaşterea acestor zone şi localităţi sanitare şi de securitate. Articolul 15 Orice Parte în conflict va putea, fie direct, fie indirect, prin intermediul unui stat neutru sau al unui organism umanitar, să propună Părţii adverse crearea, în regiunile unde au loc lupte, de zone neutralizate destinate să pună la adăpost de pericolele luptelor, fără nici o distincţie, următoarele persoane: a) răniţii şi bolnavii, combatanţi sau necombatanţi; b) persoanele civile care nu participă la ostilităţi şi care nu prestează nici o muncă cu caracter militar în timpul şederii lor în aceste zone. De îndată ce Părţile în conflict se vor fi pus de acord asupra situaţiei geografice, administraţiei, aprovizionării şi controlului zonei neutralizate propuse, se va încheia un acord, scris şi semnat de reprezentanţii Părţilor în conflict. Acest acord va fixa începutul şi durata neutralizării zonei. Articolul 16 Răniţii şi bolnavii, precum şi infirmii şi femeile însărcinate vor face obiectul unei protecţii şi al unui respect special. În măsura în care cerinţele militare o vor permite, fiecare Parte în conflict va favoriza măsurile luate pentru căutarea morţilor sau răniţilor, venirea în ajutorul naufragiaţilor şi altor persoane expuse la un pericol mare şi protejarea lor contra jafului şi relelor tratamente. Articolul 17 Părţile în conflict se vor strădui să încheie aranjamente locale pentru evacuarea, dintr-o zonă asediată sau încercuită, a răniţilor, bolnavilor, infirmilor, bătrînilor, copiilor şi a lăuzelor şi pentru trecerea preoţilor tuturor religiilor, a personalului şi a materialului sanitar destinat acestei zone. Articolul 18 Spitalele civile organizate să dea îngrijiri răniţilor, bolnavilor, infirmilor şi lăuzelor nu vor putea constitui, în nici o împrejurare, obiectul unor atacuri, ele vor fi, oricînd, respectate şi protejate de Părţile în conflict. Statele care sunt părţi într-un conflict vor trebui să elibereze tuturor spitalelor civile un document care atestă caracterul lor de spital civil şi care stabileşte că clădirile pe care le ocupă nu sunt folosite în scopuri care, în sensul articolului 19, ar putea să le lipsească de protecţie. Spitalele civile vor fi marcate, dacă sunt autorizate de stat, prin emblema prevăzută de articolul 38 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie. Părţile în conflict vor lua, în măsura în care cerinţele militare le-o vor permite, măsurile necesare pentru a face perfect vizibile forţelor inamice, terestre, aeriene şi maritime, emblemele distinctive semnalînd spitalele civile, în vederea îndepărtării posibilităţii oricărei acţiuni agresive. Din cauza pericolelor la care pot fi expuse spitalele apropiate de obiective militare, se recomandă ca ele să fie situate cît mai departe cu putinţă de aceste obiective. Articolul 19 Protecţia datorată spitalelor civile nu va putea înceta decît dacă ele ar fi fost folosite pentru comiterea, în afara îndatoririlor lor umanitare, de acte dăunătoare inamicului. Totuşi, protecţia nu va înceta decît după o somaţie, care fixează, în toate cazurile oportune, un termen rezonabil, somaţie care ar fi rămas fără efect. Nu va fi considerat ca act dăunător faptul că sunt trataţi în aceste spitale militari răniţi sau bolnavi sau că se găsesc acolo arme portative şi muniţii luate acestor militari şi care nu au fost vărsate încă serviciului competent. Articolul 20 Personalul afectat în mod regulat şi numai pentru funcţionarea sau administrarea spitalelor civile, inclusiv acela care este însărcinat cu căutarea, ridicarea, transportul şi îngrijirea răniţilor şi bolnavilor civili, a infirmilor şi a lăuzelor, va fi respectat şi protejat. În teritoriile ocupate şi în zonele de operaţiuni militare, acest personal se va legitima cu ajutorul unui bilet de identitate, care atestă calitatea titularului, prevăzut cu fotografia sa şi purtînd timbrul sec al autorităţii responsabile, şi de asemenea, în timp cît este în serviciu, printr-o brasardă ştampilată rezistentă la umezeală, purtată pe braţul stîng. Această brasardă va fi eliberată de stat şi prevăzută cu emblema prevăzută de articolul 38 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie. Orice alt personal, afectat funcţionării sau administrării spitalelor civile, va fi respectat şi protejat şi va avea dreptul la portul brasardei, aşa cum se prevede mai sus şi în condiţiile prescrise în prezentul articol, în timpul exercitării acestor funcţii. Biletul său de identitate va indica sarcinile care-i revin. Direcţia fiecărui spital civil va ţine oricînd la dispoziţia autorităţilor competente, naţionale sau ocupante, lista la zi a personalului său. Articolul 21 Transporturile de răniţi şi bolnavi civili, de infirmi şi lăuze, efectuate pe uscat în convoaie de vehicule şi trenuri-spital sau pe mare, de vase afectate acestor transporturi, vor fi respectate şi protejate în acelaşi fel ca şi spitalele prevăzute de articolul 18 şi vor fi semnalate prin arborarea, cu autorizarea statului, a emblemei distinctive prevăzute de articolul 38 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie. Articolul 22 Aeronavele folosite exclusiv pentru transportul răniţilor şi bolnavilor civili, infirmilor şi lăuzelor sau pentru transportul personalului şi al materialului sanitar nu vor fi atacate, ci vor fi respectate dacă vor zbura la înălţimile, orele şi pe rutele convenite în mod special de comun acord, între toate Părţile în conflict interesate. Ele vor putea fi semnalate prin emblema distinctivă prevăzută de articolul 38 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie. Dacă nu s-a convenit altfel, zborul deasupra teritoriului inamic sau deasupra teritoriilor ocupate de inamic este interzis. Aceste aeronave vor asculta de orice ordin de aterizare. În cazul unei aterizări astfel impuse, aeronava şi ocupanţii săi vor putea să-şi continue zborul, după o eventuală cercetare. Articolul 23 Fiecare Înaltă Parte Contractantă va îngădui trecerea liberă a oricărui transport de medicamente şi de material sanitar, precum şi de obiecte necesare cultului, destinate numai populaţiei civile a unei alte Părţi contractante, chiar inamice. Ea va autoriza, de asemenea, trecerea liberă a oricărui transport de alimente esenţiale, îmbrăcăminte şi întăritoare pentru copiii sub cincisprezece ani, femeilor însărcinate sau lăuzelor. Obligaţia unei părţi contractante de a îngădui trecerea liberă a transporturilor arătate în alineatul precedent este subordonată condiţiei ca această Parte să fie asigurată că nu are nici un motiv serios să se teamă că: a) transporturile pot fi abătute de la destinaţia lor, sau b) controlul ar putea să nu fie eficace, sau c) că inamicul ar putea să obţină un avantaj vădit pentru eforturile sale militare sau economia sa, substituind aceste transporturi mărfurilor pe care altfel ar fi trebuit să le furnizeze sau să le producă, sau eliberînd materiale, produse sau servicii, pe care altfel ar fi trebuit să le afecteze producerii unor astfel de mărfuri. Puterea care autoriză trecerea transporturilor indicate în primul alineat al prezentului articol poate condiţiona această autorizaţie de faptul că distribuirea la beneficiari să fie făcută sub controlul la faţa locului al Puterilor protectoare. Aceste transporturi vor trebui să fie îndrumate cît mai repede posibil şi statul care autoriză libera lor trecere va avea dreptul să fixeze condiţiile tehnice în care trecerea va fi autorizată. Articolul 24 Părţile în conflict vor lua măsurile necesare pentru ca copiii sub cincisprezece ani, deveniţi orfani sau despărţiţi de familia lor în urma războiului, să nu fie părăsiţi şi ca să se înlesnească, în toate împrejurările, întreţinerea lor, practicarea religiei lor şi educarea lor. Aceasta va fi încredinţată, dacă este posibil, unor persoane cu aceeaşi tradiţie culturală. Părţile în conflict vor înlesni primirea acestor copii în ţară neutră pe tot timpul duratei conflictului, cu consimţămîntul Puterii protectoare, dacă există vreuna, şi dacă ele au garanţia respectării principiilor enunţate în primul alineat. În afară de aceasta, ele se vor strădui să ia măsurile necesare ca toţi copiii sub doisprezece ani să poată fi identificaţi, prin purtarea unei plăci de identitate sau prin orice alt mijloc. Articolul 25 Orice persoană care se găseşte pe teritoriul unei Părţi în conflict sau pe un teritoriu ocupat de ea va putea primi şi trimite membrilor familiei sale, oriunde s-ar găsi, veşti cu caracter strict familial. Această corespondenţă va fi îndrumată rapid şi fără întîrziere nejustificată. Dacă, datorită împrejurărilor, schimbul de corespondenţă familială pe calea poştală obişnuită a devenit greoi sau imposibil, Părţile în conflict interesate se vor adresa unui intermediar neutru, cum este agenţia centrală prevăzută la articolul 140, pentru a hotărî, împreună cu acesta, mijloacele pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor lor în cele mai bune condiţii şi mai ales cu concursul Societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşii). Dacă Părţile în conflict socotesc necesar să restrîngă corespondenţa familială, ele vor putea cel mult să impună folosirea de formulare tip conţinînd douăzeci şi cinci de cuvinte liber alese şi să limiteze trimiterea acestora la unul pe lună. Articolul 26 Fiecare Parte în conflict va uşura cercetările întreprinse de membrii familiilor dispersate de război pentru a relua legăturile unii cu alţii şi, dacă este posibil, să se întîlnească. Ea va încuraja, mai ales, acţiunea organizaţiilor care se consacră acestei sarcini, cu condiţia ca ea să le fi acceptat şi ca acestea să se conformeze măsurilor de securitate luate de ea. TITLUL III STATUTUL ŞI TRATAMENTUL PERSOANELOR PROTEJATE SECŢIUNEA I Dispoziţii comune teritoriilor părţilor în conflict şi teritoriilor ocupate Articolul 27 Persoanele protejate au dreptul, în toate împrejurările, la respectul persoanei lor, onoarei lor, drepturilor lor familiale, convingerilor şi practicilor lor religioase, deprinderilor şi obiceiurilor lor. Ele vor fi tratate, oricînd, cu omenie şi protejate mai ales contra oricărui act de violenţă sau de intimidare, contra insultelor şi curiozităţii publice. Femeile vor fi în special protejate contra oricărei atingeri a onoarei lor şi, mai ales, contra violului, constrîngerii la prostituţie şi contra oricărui atentat la pudoare. Ţinînd seamă de dispoziţiile privitoare la starea sănătăţii, vîrstă şi sex, toate persoanele protejate vor fi tratate cu aceeaşi consideraţie de Partea în conflict sub puterea căreia se găsesc, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată, mai ales, pe rasă, religie sau păreri politice. Totuşi, Părţile în conflict vor putea să ia, cu privire la persoanele protejate, măsurile de control sau de securitate care vor fi necesare ca urmare a războiului. Articolul 28 Nici o persoană protejată nu va putea să fie folosită pentru a pune, prin prezenţa sa, anumite puncte sau anumite regiuni la adăpost de operaţiunile militare. Articolul 29 Partea în conflict, sub puterea căreia se află persoane protejate, este răspunzătoare de tratamentul care le este aplicat de agenţii săi, fără a aduce atingere răspunderilor individuale care pot decurge. Articolul 30 Persoanele protejate vor avea toate înlesnirile pentru a se adresa Puterilor protectoare, Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, Societăţii naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşii) ale ţării unde ele se găsesc, precum şi oricărui organism care ar putea să le vină în ajutor. Aceste cîteva organisme vor primi în acest scop, din partea autorităţilor, toate înlesnirile, în limitele stabilite de consideraţii de ordin militar sau de securitate. În afară de vizitele delegaţilor Puterilor protectoare şi ale Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, prevăzute de articolul 143, Puterile deţinătoare sau ocupante vor înlesni, pe cît posibil, vizitele pe care ar dori să le facă persoanelor protejate reprezentanţii altor organizaţii, al căror scop este de a acorda acestor persoane ajutor spiritual sau material. Articolul 31 Nici o constrîngere de ordin fizic sau moral nu poate fi exercitată cu privire la persoanele protejate, mai ales pentru a obţine de la ele, sau de la terţi, informaţii. Articolul 32 Înaltele Părţi Contractante îşi interzic categoric orice măsură de natură a produce fie suferinţe fizice, fie exterminarea persoanelor protejate de sub puterea lor. Această interzicere priveşte nu numai omorul, tortura, pedepsele corporale, mutilările şi experienţele medicale sau ştiinţifice necerute de tratamentul medical al unei persoane protejate, ci şi orice alte brutalităţi, fie că sunt comise de agenţi civili sau de agenţi militari. Articolul 33 Nici o persoană protejată nu poate fi pedepsită pentru o infracţiune pe care n-a comis-o personal. Pedepsele colective, ca şi orice măsuri de intimidare sau de terorism, sunt interzise. Jaful este interzis. Măsurile de represalii împotriva persoanelor protejate şi a bunurilor lor sunt interzise. Articolul 34 Luarea de ostatici este interzisă. SECŢIUNEA II Străini pe teritoriul unei părţi în conflict Articolul 35 Orice persoană protejată, care ar dori să părăsească teritoriul la începutul sau în cursul unui conflict, va avea dreptul să o facă, dacă plecarea sa nu contravine intereselor naţionale ale statului. Asupra cererii sale de a părăsi teritoriul se va hotărî după o procedură regulată, iar hotărîrea va trebui să fie dată cît mai repede cu putinţă. Persoana autorizată să părăsească teritoriul va putea să-şi ia banii necesari de drum şi să ia cu sine o cantitate suficientă de efecte şi obiecte de uz personal. Persoanele cărora li s-a refuzat permisiunea de a părăsi teritoriul vor avea dreptul să obţină ca un tribunal sau un colegiu administrativ competent, creat în acest scop de Puterea deţinătoare, să reconsidere acest refuz în termenul cel mai scurt. La cerere, reprezentanţii Puterii protectoare vor putea, dacă nu se opun motive de securitate sau dacă cei interesaţi nu obiectează, să obţină comunicarea motivelor pentru care s-a refuzat persoanelor care au făcut cererea autorizarea de a părăsi teritoriul şi să li se dea, cît mai repede cu putinţă, numele tuturor acelora care s-ar găsi în această situaţie. Articolul 36 Plecările autorizate conform prevederilor articolului precedent se vor face în condiţii satisfăcătoare de securitate, igienă, salubritate şi alimentare. Toate cheltuielile legate de aceasta, de la punctul de ieşire de pe teritoriul Puterii deţinătoare, vor fi suportate de ţara de destinaţie sau, în caz de şedere în ţară neutră, de Puterea ai cărei cetăţeni sunt beneficiarii. Modalităţile practice ale acestor deplasări vor fi, la nevoie, fixate prin acorduri speciale între Puterile interesate. Cele de mai sus nu vor prejudicia asupra acordurilor speciale care ar fi putut fi încheiate între Puterile în conflict cu privire la schimbul şi repatrierea cetăţenilor lor căzuţi sub puterea inamicului. Articolul 37 Persoanele protejate care se găsesc în detenţiune preventivă sau execută o pedeapsă privativă de libertate vor fi, în timpul detenţiunii lor, tratate cu omenie. Ele vor putea cere, de îndată ce au fost eliberate, părăsirea teritoriului, în conformitate cu articolele precedente. Articolul 38 Cu excepţia unor măsuri speciale care pot fi luate în baza prezentei Convenţii, mai ales a articolelor 27 şi 41, situaţia persoanelor protejate va rămîne, în principiu, reglementată de dispoziţiile privitoare la tratamentul străinilor în timp de pace. În orice caz, li se vor garanta următoarele drepturi: 1. ele vor putea primi ajutoarele individuale sau colective ce li se vor trimite; 2. ele vor primi, dacă starea sănătăţii lor o cere, tratament medical şi spitalizare, în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii statului interesat; 3. li se va îngădui practica cultului lor şi să primească asistenţa spirituală a preoţilor culturii lor; 4. dacă ele locuiesc într-o regiune expusă în mod deosebit pericolelor războiului, vor fi autorizate să se deplaseze din acea regiune în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii statului interesat; 5. copiii sub cincisprezece ani, femeile însărcinate şi mamele cu copii sub şapte ani vor beneficia, în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii statului interesat de orice tratament preferenţial. Articolul 39 Persoanelor protejate, care din cauza conflictului şi sau pierdut posibilitatea de a-şi cîştiga existenţa, li se va garanta posibilitatea să găsească o muncă plătită şi se vor bucura, în acest scop, sub rezerva consideraţiilor de securitate şi a dispoziţiilor articolului 40, de aceleaşi avantaje ca şi cetăţenii Puterii pe teritoriul căreia se află. Dacă o Parte în conflict supune o persoană protejată la măsuri de control care o pun în imposibilitate de a se întreţine, mai ales cînd acea persoană nu poate, din motive de securitate, să găsească o muncă plătită în condiţii rezonabile, acea Parte în conflict îi va asigura întreţinerea, precum şi aceea a persoanelor care depind de ea. Persoanele protejate vor putea, oricînd, să primească ajutoare din ţara lor de origine, de la Puterea protectoare sau de la societăţile de binefacere menţionate în articolul 30. Articolul 40 Persoanele protejate nu pot fi constrînse la muncă decît în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Părţii în conflict pe teritoriul căreia se găsesc. Dacă persoanele protejate sunt de naţionalitate inamică, ele nu vor putea fi constrînse decît la munci care sunt în mod normal necesare asigurării hranei, locuinţei, îmbrăcămintei, transportului şi sănătăţii fiinţelor umane şi care nu sunt în legătură directă cu conducerea operaţiunilor militare. În cazurile menţionate în alineatele precedente, persoanele protejate constrînse la muncă vor beneficia de aceleaşi condiţii de muncă şi de aceleaşi măsuri de protecţie ca şi muncitorii naţionali, mai ales în ce priveşte salariul, durata muncii, echipamentul, pregătirea prealabilă şi despăgubirea pentru accidentele de muncă şi bolile profesionale. În caz de violare a prescripţiilor menţionate mai sus, persoanele protejate vor fi autorizate să exercite dreptul lor de plîngere, conform articolului 30. Articolul 41 Dacă Puterea, sub autoritatea căreia se găsesc persoanele protejate, socoteşte celelalte măsuri de control menţionate în prezenta Convenţie ca nesatisfăcătoare, măsurile de control cele mai severe la care ar putea să recurgă vor fi stabilirea domiciliului forţat sau internarea, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 42 şi 43. Aplicînd dispoziţiile celui de al doilea alineat al articolului 39 în cazul persoanelor constrînse să părăsească reşedinţa lor obişnuită, în baza unei hotărîri care-i obligă la un domiciliu forţat într-un alt loc, Puterea deţinătoare se va conforma, cît mai precis cu putinţă, regulilor privitoare la tratamentul internaţilor (secţiunea IV, titlul III al prezentei Convenţii). Articolul 42 Internarea sau stabilirea domiciliului forţat al persoanelor protejate nu va putea fi ordonată decît dacă securitatea Puterii sub autoritatea căreia se află persoane o face absolut necesară. Dacă o persoană cere, prin intermediul reprezentanţilor Puterii protectoare, internarea sa voluntară şi dacă situaţia sa personală o face necesară, se va proceda la aceasta de către Puterea sub autoritatea căreia se găseşte. Articolul 43 Orice persoană protejată care ar fi fost internată sau căreia i s-a stabilit domiciliu forţat va avea dreptul să obţină ca un tribunal sau un colegiu administrativ competent, creat în acest scop de Puterea deţinătoare, să reconsidere, în cel mai scurt termen, hotărîrea luată cu privire la persoana sa. Dacă internarea sau stabilirea unui domiciliu forţat este menţinută, tribunalul sau colegiul administrativ va proceda în mod periodic, şi cel puţin de două ori pe an, la examinarea cazului acestei persoane în vederea îmbunătăţirii, în favoarea sa, a hotărîrii iniţiale, dacă împrejurările o permit. Numai în cazul cînd persoanele protejate interesate nu se opun la aceasta, Puterea deţinătoare va aduce la cunoştinţa Puterii protectoare, cît mai repede cu putinţă, numele persoanelor protejate care au fost internate sau cărora li s-a stabilit domiciliu forţat şi numele acelora care au fost eliberate din internare sau din domiciliul forţat. Sub aceeaşi rezervă, hotărîrile tribunalelor sau colegiilor indicate în primul alineat al prezentului articol vor fi de asemenea notificate, cît mai repede cu putinţă Puterii protectoare. Articolul 44 Luînd măsurile de control prevăzute prin prezenta Convenţie, Puterea deţinătoare nu va trata ca străini inamici, exclusiv pe baza apartenenţei lor juridice la un stat inamic, pe refugiaţii care nu se bucură în fapt de protecţia nici unui guvern. Articolul 45 Persoanele protejate nu vor putea să fie transferate unei Puteri care nu este parte la Convenţie. Această dispoziţie nu va constitui o piedică pentru repatrierea persoanelor protejate sau pentru înapoierea în ţara lor de reşedinţă după încetarea ostilităţilor. Persoanele protejate vor putea fi transferate de Puterea deţinătoare numai unei Puteri care este parte la Convenţie, şi după ce Puterea deţinătoare s-a convins că Puterea în chestiune este doritoare şi în stare să aplice Convenţia. Cînd persoanele protejate sunt astfel transferate, răspunderea aplicării Convenţiei va reveni Puterii care a acceptat să le primească pentru timpul cît ele îi vor fi încredinţate. Totuşi, în cazul în care această Putere nu va aplica dispoziţiile Convenţiei, asupra oricărui punct important, Puterea prin care persoanele protejate au fost transferate va trebui, în urma unei notificări a Puterii protectoare, să ia măsuri eficace pentru remedierea situaţiei sau să ceară ca persoanele protejate să-i fie retrimise. Această cerere va trebui să fie satisfăcută. O persoană protejată nu va putea, în nici un caz, să fie transferată într-o ţară în care ea ar avea motive să se teamă de persecuţii din cauza opiniilor ei politice sau religioase. În virtutea tratatelor de extrădare încheiate înainte de începerea ostilităţilor, dispoziţiile acestui articol nu sunt piedică pentru extrădarea persoanelor protejate acuzate de crime de drept comun. Articolul 46 Dacă nu au fost retrase anterior, măsurile restrictive luate cu privire la persoanele protejate vor înceta cît mai repede cu putinţă după terminarea ostilităţilor. Măsurile restrictive luate cu privire la bunurile lor vor fi anulate, în conformitate cu legislaţia Puterii deţinătoare, cît mai repede cu putinţă după încetarea ostilităţilor. SECŢIUNEA III Teritorii ocupate Articolul 47 Persoanele protejate care se găsesc pe un teritoriu ocupat nu vor fi lipsite, în nici un caz şi în nici un fel, de avantajele prezentei Convenţii, fie în baza vreunei modificări oarecare intervenite în urma ocupaţiei, în instituţiile sau în guvernarea teritoriului în chestiune, fie prin vreun acord încheiat între autorităţile teritoriului ocupat şi Puterea ocupantă, şi nici din cauza anexării de către aceasta din urmă a totalităţii sau a unei părţi a teritoriului ocupat. Articolul 48 Persoanele protejate, care nu sunt cetăţenii Puterii al cărei teritoriu este ocupat, vor putea să se prevaleze de dreptul de a părăsi teritoriul în condiţiile prevăzute de articolul 35 şi hotărîrile vor fi luate după procedura pe care Puterea ocupantă o va stabili în conformitate cu menţionatul articol. Articolul 49 Transferările forţate, în masă sau individuale, precum şi deportările de persoane protejate din teritoriul ocupat în teritoriul Puterii ocupante sau în acel al oricărui alt stat, ocupat sau nu, sunt interzise, oricare ar fi motivul. Totuşi, Puterea ocupantă va putea proceda la evacuarea totală sau parţială a unei anumite regiuni ocupate, dacă securitatea populaţiei sau motive imperioase militare o cer. Evacuările nu vor putea duce la deplasarea persoanelor protejate peste hotarele teritoriului ocupat, decît dacă din motive materiale este imposibilă evitarea unei asemenea deplasări. Populaţia astfel evacuată va fi readusă la cămine, de îndată ce ostilităţile în acest sector vor lua sfîrşit. Puterea ocupantă, procedînd la aceste transferări sau evacuări, va trebui să asigure, în măsura posibilului, cazarea convenabilă a persoanelor protejate, ca deplasările să fie făcute în condiţii satisfăcătoare de salubritate, de igienă, de securitate şi de hrană şi ca membrii aceleiaşi familii să nu fie despărţiţi unii de alţii. Puterea protectoare va fi informată de orice transferări şi evacuări, de îndată ce acestea vor avea loc. Puterea ocupantă nu va putea să reţină persoanele protejate într-o regiune deosebit de expusă pericolelor războiului, decît dacă securitatea populaţiei sau motive imperioase militare o cer. Puterea ocupantă nu va putea proceda la deportarea sau la transferarea unei părţi din propria sa populaţie civilă în teritoriul ocupat de ea. Articolul 50 Puterea ocupantă va înlesni, cu concursul autorităţilor naţionale şi locale, buna funcţionare a stabilimentelor consacrate îngrijirii şi educaţiei copiilor. Ea va lua toate măsurile necesare pentru a uşura identificarea copiilor şi înregistrarea filiaţiunii lor. Ea nu va putea, în nici un caz, să modifice statutul lor personal, nici să-i încadreze în formaţii sau organizaţii depinzînd de ea. Dacă instituţiile locale nu sunt potrivite în acest scop. Puterea ocupantă va trebui să asigure întreţinerea şi educaţia copiilor orfani sau despărţiţi de părinţii lor din cauza războiului - în lipsa unei rude apropiate sau a unui prieten care ar putea să-i îngrijească - dacă este posibil, cu persoane de naţionalitatea, limba şi religia lor. O secţiune specială a biroului creat în virtutea dispoziţiilor articolului 136 va fi însărcinată să ia toate măsurile necesare pentru identificarea copiilor a căror identitate este nesigură. Indicaţiile cu privire la tatăl şi mama lor sau la alte rude apropiate vor fi întotdeauna consemnate. Puterea ocupantă nu va putea împiedica aplicarea oricăror măsuri preferenţiale în ce priveşte hrana, îngrijirile medicale şi protecţia contra urmărilor războiului, care ar fi putut să fie adoptate înainte de ocupaţie, în favoarea copiilor sub cincisprezece ani, a femeilor însărcinate şi a mamelor cu copii sub şapte ani. Articolul 51 Puterea ocupantă nu va putea constrînge persoanele protejate să servească în forţele sale armate sau auxiliare. Orice presiune sau propagandă cu scopul angajărilor voluntare este interzisă. Puterea ocupantă nu va putea constrînge la lucru persoanele protejate, decît dacă ele sunt în vîrstă de peste 18 ani, şi atunci numai la lucrări necesare pentru nevoile armatei de ocupaţie sau pentru servicii de interes public, pentru alimentaţie, adăpostire, îmbrăcăminte, transporturi sau pentru sănătatea populaţiei ţării ocupate. Persoanele protejate nu vor putea fi constrînse la nici o muncă care le-ar obliga să ia parte la operaţiuni militare. Puterea ocupantă nu va putea constrînge persoanele protejate să asigure cu forţa securitatea instalaţiilor unde ele execută o muncă obligatorie. Munca va fi executată numai în cadrul teritoriului ocupat în care se află persoanele despre care este vorba. Fiecare asemenea persoană va fi menţinută, în măsura posibilului, la locul său obişnuit de muncă. Munca va fi plătită în mod echitabil şi proporţional cu capacităţile fizice şi intelectuale ale muncitorilor. Legislaţia în vigoare în ţara ocupată privind condiţiile de muncă şi măsurile de protecţie, mai ales în ce priveşte salariul, durata muncii, echipamentul, pregătirea prealabilă şi despăgubirile datorate pentru accidentele de muncă şi bolile profesionale, va fi aplicabilă persoanelor protejate supuse muncilor la care se referă prezentul articol. Rechiziţionarea mîinii de lucru nu va putea duce, în nici un caz, la o mobilizare a muncitorilor într-o organizaţie cu caracter militar sau semimilitar. Articolul 52 Nici un contract, acord sau reglementare nu va putea aduce atingere dreptului fiecărui muncitor, voluntar sau nu, oriunde s-ar găsi, de a se adresa reprezentanţilor Puterii protectoare pentru a cere intervenţia acesteia. Orice măsură urmărind crearea şomajului sau restrîngerea posibilităţilor de muncă ale muncitorilor dintr-o ţară ocupată, în scopul de a-i determina să lucreze pentru Puterea ocupantă, este interzisă. Articolul 53 Se interzice Puterii ocupante de a distruge bunurile mobiliare sau imobiliare, aparţinînd persoanelor particulare, individual sau colectiv, statului sau altor autorităţi publice, organizaţiilor sociale sau cooperatiste, în afară de cazurile în care aceste distrugeri ar deveni absolut necesare în urma operaţiunilor militare. Articolul 54 Se interzice Puterii ocupante de a modifica statutul funcţionarilor sau al magistraţilor din teritoriul ocupat, de a le aplica sancţiuni sau de a lua orice măsuri de constrîngere sau discriminatorii împotriva lor pentru că s-ar abţine de a-şi exercita funcţiile lor din raţiuni de conştiinţă. Această ultimă interdicţie nu prejudiciază aplicarea celui de al doilea alineat al articolului 51. Ea nu afectează dreptul Puterii ocupante de a îndepărta pe funcţionarii publici din posturile lor. Articolul 55 În măsura tuturor mijloacelor sale, Puterea ocupantă are datoria de a asigura aprovizionarea populaţiei cu alimente şi medicamente; ea va trebui, mai ales, să aducă alimentele, articolele medicale şi orice alt articol necesar, atunci cînd rezervele teritoriului ocupat ar fi insuficiente. Puterea ocupantă nu va putea să rechiziţioneze alimente, articole sau medicamente ce se găsesc în teritoriul ocupat decît pentru forţele de ocupaţie şi personalul administrativ; ea va trebui să ţină seama de nevoile populaţiei civile. Sub rezerva stipulaţiilor altor Convenţii internaţionale, Puterea ocupantă va trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura justa indemnizare a oricărui bun rechiziţionat. Puterile protectoare vor putea, oricînd, să verifice fără piedică starea proviziilor alimentare şi medicale în teritoriile ocupate, exceptînd cazurile cînd restricţiile temporare ar fi impuse de imperioase necesităţi militare. Articolul 56 În măsura tuturor mijloacelor sale, Puterea ocupantă are datoria să asigure şi să menţină, cu concursul autorităţilor naţionale şi locale, stabilimentele şi serviciile medicale şi spitaliceşti, precum şi sănătatea şi igiena publică în teritoriul ocupat, mai ales adoptînd şi aplicînd măsurile profilactice şi preventive necesare combaterii propagării bolilor contagioase şi epidemiilor. Personalul medical de orice categorie va fi autorizat să-şi îndeplinească misiunea. Dacă au fost create noi spitale pe teritoriul ocupat şi dacă organele competente ale statului ocupat nu mai acţionează acolo, autorităţile de ocupaţie vor proceda, dacă este cazul, la recunoaşterea prevăzută de articolul 18. În împrejurări analoage, autorităţile de ocupaţie vor trebui, de asemenea, să garanteze recunoaşterea personalului spitalelor şi al vehiculelor de transport, în baza dispoziţiilor articolelor 20 şi 21. Adoptînd măsurile de sănătate şi de igienă, precum şi aplicîndu-le, Puterea ocupantă va ţine seamă de exigenţele morale şi etice ale populaţiei din teritoriul ocupat. Articolul 57 Puterea ocupantă nu va putea rechiziţiona spitalele civile decît temporar şi în caz de urgentă necesitate, pentru îngrijirea răniţilor şi bolnavilor militari şi cu condiţia de a lua măsurile necesare în timp util pentru a asigura îngrijirea şi tratamentul persoanelor spitalizate şi să răspundă nevoilor populaţiei civile. Materialul şi depozitele spitalelor civile nu vor putea fi rechiziţionate, atîta timp cît vor fi necesare nevoilor populaţiei civile. Articolul 58 Puterea ocupantă va permite preoţilor să asigure asistenţa spirituală a coreligionarilor lor. Ea va accepta, de asemenea, trimiterile de cărţi şi de obiecte necesare nevoilor religioase şi va înlesni distribuirea lor în teritoriul ocupat. Articolul 59 Dacă întreaga populaţie a unui teritoriu ocupat sau o parte din ea este insuficient aprovizionată, Puterea ocupantă va accepta acţiunile de ajutor întreprinse în favoarea acestei populaţii şi le va înlesni cu toate mijloacele sale. Aceste acţiuni, care vor putea să fie întreprinse fie de state, fie de un organism umanitar imparţial, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, vor consta, mai ales, din trimiteri de alimente, medicamente şi îmbrăcăminte. Toate Părţile contractante vor trebui să autorizeze libera trecere a acestor trimiteri şi să le asigure protecţia. O Putere care acordă liberă trecere trimiterilor destinate unui teritoriu ocupat de o Parte adversă în conflict va avea, totuşi, dreptul de a verifica trimiterile, de a reglementa trecerea lor conform orariilor şi itinerariilor prescrise şi de a obţine de la Puterea protectoare o asigurare suficientă că aceste trimiteri sunt destinate ajutorării populaţiei nevoiaşe şi că nu sunt folosite în folosul Puterii ocupante. Articolul 60 Trimiterile de ajutoare nu vor scuti cu nimic Puterea ocupantă de răspunderile care-i revin prin articolele 55, 56 şi 59. Ea nu va putea abate, sub nici o formă, trimiterile de ajutoare de la destinaţia care le-a fost dată, decît în cazurile de urgentă necesitate, în interesul populaţiei teritoriului ocupat şi cu asentimentul Puterii protectoare. Articolul 61 Distribuirea trimiterilor de ajutoare menţionată în articolele precedente va fi făcută cu concursul şi sub controlul Puterii protectoare. Această funcţie va putea, de asemenea, să fie delegată, ca urmare a unui acord între Puterea ocupantă şi Puterea protectoare, unui stat neutru. Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau oricărui alt organism umanitar imparţial. Aceste trimiteri de ajutoare vor fi scutite, în teritoriul ocupat, de orice impozite, taxe sau vamă, în afară de cazul cînd acestea ar fi necesare în interesul economiei teritoriului. Puterea ocupantă va trebui să înlesnească rapida distribuire a acestor trimiteri. Toate Părţile contractante vor face eforturi să permită tranzitul şi transportul gratuit al acestor trimiteri de ajutoare destinate teritoriilor ocupate. Articolul 62 Sub rezerva unor consideraţii imperioase de securitate, persoanele protejate care se găsesc pe teritoriul ocupat vor putea să primească trimiterile individuale de ajutoare care le-ar fi adresate. Articolul 63 Sub rezerva măsurilor temporare care ar fi impuse, în mod excepţional din considerente imperioase de securitate, de către Puterea ocupantă: a) Societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşii) recunoscute vor putea să-şi continue activitatea în conformitate cu principiile crucii roşii, astfel cum sunt definite prin conferinţele internaţionale ale Crucii Roşii. Celelalte societăţi de ajutor vor putea să-şi continue activitatea umanitară în condiţii similare; b) Puterea ocupantă nu va putea cere nici o schimbare în personalul şi structura acestor societăţi, care ar putea prejudicia activităţile mai sus-menţionate. Aceleaşi principii se vor aplica activităţii şi personalului organismelor speciale cu caracter nemilitar, existente deja sau care vor fi create cu scopul de a asigura condiţii de existenţă populaţiei civile prin menţinerea serviciilor esenţiale de utilitate publică, prin distribuirea ajutoarelor şi prin organizarea salvării. Articolul 64 Legislaţia penală a teritoriului ocupat va rămîne în vigoare, în afară de cazul în care ea va putea fi abrogată sau suspendată de Puterea ocupantă, dacă această legislaţie constituie o ameninţare pentru securitatea acestei Puteri sau un obstacol în aplicarea prezentei Convenţii. Sub rezerva acestei din urmă consideraţii şi a necesităţii de a asigura administrarea efectivă a justiţiei, tribunalele teritoriului ocupat vor continua să funcţioneze pentru toate infracţiunile prevăzute de această legislaţie. Puterea ocupantă va putea, totuşi, supune populaţia teritoriului ocupat la dispoziţii care sunt indispensabile pentru a permite Puterii ocupante să-şi îndeplinească obligaţiile decurgînd din prezenta Convenţie, şi să asigure administrarea regulată a teritoriului, precum şi securitatea Puterii ocupante, a membrilor şi a bunurilor forţelor sau administraţiei de ocupaţie, ca şi a stabilimentelor şi a liniilor de comunicaţie folosite de ea. Articolul 65 Dispoziţiile penale edictate de Puterea ocupantă nu vor intra în vigoare decît după ce au fost publicate şi aduse la cunoştinţa populaţiei, în limba acesteia. Ele nu pot avea un efect retroactiv. Articolul 66 Puterea ocupantă va putea, în caz de infracţiune la dispoziţiile penale promulgate de ea în virtutea celui de al doilea alineat al articolului 64, să defere inculpaţii tribunalelor sale militare, nepolitice şi constituite în mod regulat, cu condiţia ca acestea să ţină şedinţele în ţara ocupată. Tribunalele de recurs vor ţine şedinţele de preferinţă în ţara ocupată. Articolul 67 Tribunalele vor putea aplica numai dispoziţiile legale anterioare infracţiunii şi conforme cu principiile generale de drept, mai ales în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii pedepselor. Ele vor trebui să ia în considerare faptul că prevenitul nu este un cetăţean al Puterii ocupante. Articolul 68 Cînd o persoană protejată comite o infracţiune numai în scopul de a păgubi Puterea ocupantă, dar care nu aduce atingere a vieţii sau integrităţii corporale a membrilor forţelor sau administraţiei de ocupaţie, nici nu creează un pericol colectiv serios şi nici nu aduce atingere gravă bunurilor forţelor sau administraţiei de ocupaţie sau instalaţiilor folosite de ele, această persoană este pasibilă de internare sau de simplă închisoare, cu condiţia ca durata acestei internări sau acestei închisori să fie proporţională cu infracţiunea comisă. În afară de aceasta, internarea sau închisoarea va fi pentru astfel de infracţiuni singura măsură privativă de libertate care va putea fi luată cu privire la persoanele protejate. Tribunalele prevăzute de articolul 66 al prezentei Convenţii vor putea, în mod liber, schimba pedeapsa cu închisoarea într-o măsură de internare de aceeaşi durată. Dispoziţiile de ordin penal promulgate de Puterea ocupantă în conformitate cu articolele 64 şi 65 pot prevedea pedeapsa cu moartea faţă de persoanele protejate numai în cazurile în care acestea sunt vinovate de spionaj, de acte grave de sabotaj împotriva instalaţiilor militare ale Puterii ocupante sau de infracţiuni intenţionale care au cauzat moartea uneia sau mai multor persoane şi cu condiţia ca legislaţia teritoriului ocupat, în vigoare înainte de începerea ocupării, să prevadă pedeapsa cu moartea în asemenea cazuri. Pedeapsa cu moartea nu va putea fi pronunţată contra unei persoane protejate, decît dacă s-a atras în mod special atenţia tribunalului asupra faptului că acuzatul, nefiind un cetăţean al Puterii ocupante, nu este legat de aceasta prin nici o obligaţie de credinţă. Pedeapsa cu moartea nu va putea fi pronunţată în nici un caz contra unei persoane protejate sub optsprezece ani în momentul infracţiunii. Articolul 69 În toate cazurile, durata detenţiunii preventive va fi scăzută din orice pedeapsă cu închisoarea la care o persoană protejată prevenită ar putea să fie condamnată. Articolul 70 Persoanele protejate nu vor putea fi arestate, urmărite sau condamnate de Puterea ocupantă pentru acte comise sau pentru opinii exprimate înainte de ocupaţie sau în timpul unei întreruperi temporare a acesteia, cu excepţia infracţiunilor la legile şi obiceiurile de război. Cetăţenii Puterii ocupante care, înainte de începerea conflictului, ar fi căutat refugiu pe teritoriul ocupat, nu vor putea fi arestaţi, urmăriţi, condamnaţi sau deportaţi în afara teritoriului ocupat, decît pentru infracţiuni comise după începerea ostilităţilor sau pentru delicte de drept comun comise înainte de începerea ostilităţilor care, după dreptul statului al cărui teritoriu este ocupat, ar fi justificat extrădarea în timp de pace. Articolul 71 Tribunalele competente ale Puterii ocupante nu vor putea pronunţa nici o condamnare care să nu fi fost precedată de un proces regulat. Orice prevenit urmărit de puterea ocupantă va fi informat, fără întîrziere, în scris, într-o limbă pe care o înţelege, asupra amănuntelor capetelor de acuzare ce i se aduc; cauza sa va fi judecată cît mai repede cu putinţă. Puterea protectoare va fi informată de orice acţiuni intentate de către Puterea ocupantă contra persoanelor protejate, atunci cînd capetele de acuzare ar putea duce la o condamnare la moarte sau la o pedeapsă cu închisoare pe timp de doi ani sau mai mult; ea va putea să se informeze oricînd despre starea procedurii. În afară de aceasta, Puterea protectoare va avea dreptul să obţină, la cerere, orice informaţie cu privire la aceste proceduri şi asupra oricărei alte acţiuni intentate de Puterea ocupantă contra persoanelor protejate. Notificarea către Puterea protectoare, astfel cum este prevăzută în cel de al doilea alineat al prezentului articol, va trebui să se facă imediat şi să parvină în orice caz Puterii protectoare, cu trei săptămîni înainte de data primei audieri. Dacă la deschiderea dezbaterilor nu s-a adus dovada că dispoziţiile prezentului articol au fost integral respectate, dezbaterile nu vor putea avea loc. Notificarea va trebui să cuprindă, în primul rînd, următoarele elemente: a) identitatea prevenitului; b) locul de reşedinţă sau de detenţiune; c) specificarea capului sau capetelor de acuzare (cu menţiunea dispoziţiilor penale pe care se bazează); d) indicarea tribunalului însărcinat cu judecarea cazului; e) locul şi data primei audieri. Articolul 72 Orice prevenit va avea dreptul să-şi valorifice mijloacele de probă necesare apărării sale şi va putea, în special, să citeze martori. El va avea dreptul să fie asistat de un apărător calificat, la alegerea sa, care va putea să-l viziteze liber şi care se va bucura de înlesnirile necesare pentru a-şi pregăti apărarea. Dacă prevenitul n-a ales apărător, Puterea protectoare îi va procura unul. Dacă prevenitul are de răspuns unei acuzaţii grave şi nu există Putere protectoare, Puterea ocupantă va trebui, numai dacă prevenitul consimte, să-i procure un apărător. Orice prevenit va fi asistat, numai dacă nu renunţă liber la aceasta, de un interpret atît în timpul instrucţiei, cît şi în timpul audierii în faţa tribunalului. El va putea oricînd să recuze pe interpret şi să ceară înlocuirea sa. Articolul 73 Orice condamnat va avea dreptul să utilizeze căile de atac prevăzute de legislaţia aplicată de tribunal. El va fi pe deplin informat asupra drepturilor sale de atac, precum şi asupra termenelor prevăzute pentru exercitarea lor. Procedura penală prevăzută în prezenta secţiune se va aplica, prin analogie, căilor de atac. Dacă legislaţia aplicată de tribunal nu prevede posibilităţi de apel, condamnatul va avea dreptul să recurgă contra hotărîrii şi condamnării la autoritatea competentă a Puterii ocupante. Articolul 74 Reprezentanţii Puterii protectoare vor avea dreptul să participe la procesul oricărei persoane protejate, în afară de cazul cînd dezbaterile trebuie, în mod excepţional, să aibă loc în secret, în interesul securităţii Puterii ocupante; aceasta va aviza în acest caz Puterea protectoare. O notificare conţinînd indicarea locului şi a datei procesului va trebui să fie trimisă Puterii protectoare. Toate hotărîrile care prevăd pedeapsa cu moartea sau închisoarea pentru doi ani sau mai mult vor fi comunicate, cu indicarea motivelor şi cît mai repede cu putinţă Puterii protectoare; ele vor cuprinde menţiunea notificării efectuate conform articolului 71 şi, în cazul unei hotărîri prevăzînd o pedeapsă privativă de libertate, indicarea locului unde va fi executată. Celelalte hotărîri vor fi consemnate în procesele verbale ale tribunalului şi vor putea fi examinate de reprezentanţii Puterii protectoare. În cazul unei condamnări la pedeapsa cu moartea sau la o pedeapsă privativă de libertate de doi ani sau mai mult, termenele de atac nu vor începe să curgă decît din momentul în care Puterea protectoare va fi primit comunicarea hotărîrii. Articolul 75 Persoanele condamnate la moarte nu vor fi lipsite în nici un caz de dreptul de a cere graţierea. Nici o condamnare la moarte nu va fi executată înainte de expirarea unui termen de cel puţin şase luni cu începere din momentul în care Puterea protectoare va fi primit comunicarea hotărîrii definitive prin care se confirmă această condamnare la moarte sau de la primirea deciziei prin care se refuză graţierea. Termenul de şase luni va putea fi redus în anumite cazuri precise, cînd rezultă din împrejurări grave şi critice că securitatea Puterii ocupante sau a forţelor sale armate este expusă unei ameninţări organizate; Puterea protectoare va primi întotdeauna o notificare asupra acestei reduceri de termen şi va avea întotdeauna posibilitatea de a adresa, în timp util, autorităţilor de ocupaţie competente obiecţii cu privire la aceste condamnări la moarte. Articolul 76 Persoanele protejate inculpate vor fi deţinute în ţara ocupată şi, dacă sunt condamnate, vor trebui să-şi ispăşească pedeapsa acolo. Ele vor fi despărţite, dacă este posibil, de alţi deţinuţi şi supuse unui regim alimentar şi de igienă suficient pentru a le menţine într-o stare bună de sănătate şi cel puţin corespunzător regimului închisorilor ţării ocupate. Ele vor primi îngrijirile medicale cerute de starea sănătăţii lor. Vor fi, de asemenea, autorizate să primească orice ajutor spiritual pe care l-ar cere. Femeile vor fi ţinute în localuri separate şi puse sub supravegherea directă a femeilor. Se va ţine seamă de regimul special prevăzut pentru minori. Persoanele protejate deţinute vor avea dreptul să primească vizita delegaţilor Puterii protectoare şi ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, în conformitate cu dispoziţiile articolului 143. În afară de aceasta, ele vor avea dreptul să primească cel puţin un pachet cu ajutoare pe lună. Articolul 77 Persoanele protejate inculpate sau condamnate de tribunale în teritoriu ocupat vor fi predate, la sfîrşitul ocupaţiei, împreună cu dosarul respectiv, autorităţilor teritoriului eliberat. Articolul 78 Dacă Puterea ocupantă socoteşte necesar, din motive imperioase de securitate, să ia măsuri de siguranţă cu privire la persoanele protejate, va putea, cel mult, să le impună un domiciliu forţat sau să procedeze la internarea lor. Hotărîrile privitoare la domiciliul forţat sau la internare vor fi luate conform unei proceduri regulate, care va trebui să fie stabilită de Puterea ocupantă, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii. Această procedură trebuie să prevadă dreptul de apel al celor interesaţi. Asupra acestui apel se va hotărî în cel mai scurt termen posibil. Dacă hotărîrile se menţin, ele vor fi supuse unei revizuiri periodice, dacă este posibil semestrială, de către un organism competent constituit de numita Putere. Persoanele protejate, supuse la un domiciliu forţat şi constrînse, în consecinţă, să părăsească domiciliul lor, vor beneficia fără nici o restricţie de dispoziţiile articolului 39 din prezenta Convenţie. SECŢIUNEA IV Reguli privitoare la tratamentul internaţilor CAPITOLUL I Dispoziţii generale Articolul 79 Părţile în conflict nu vor putea interna persoanele protejate decît în conformitate cu dispoziţiile articolelor 41, 42, 43, 68 şi 78. Articolul 80 Internaţii vor păstra deplina lor capacitate civilă şi vor exercita drepturile care decurg din ea în măsura în care aceasta este compatibilă cu statutul lor de internaţi. Articolul 81 Părţile în conflict care vor interna persoanele protejate vor fi obligate să le întreţină în mod gratuit şi să le acorde, de asemenea, îngrijirile medicale cerute de starea sănătăţii lor. Pentru rambursarea acestor cheltuieli nu se va scădea nimic din alocaţiile, salariile sau creditele datorate internaţilor. Puterea deţinătoare va trebui să se îngrijească de întreţinerea persoanelor care depind de internaţi, dacă ele sunt fără suficiente mijloace de subzistenţă sau sunt incapabile să-şi cîştige ele însele existenţa. Articolul 82 Puterea deţinătoare va grupa, în măsura posibilului, pe internaţi, după naţionalitatea, limba şi obiceiurile lor. Internaţii cetăţeni ai aceleiaşi ţări nu vor fi despărţiţi numai pentru simplul fapt al deosebirii de limbă. Pe întreaga durată a internării lor, membrii aceleiaşi familii şi, în special, părinţii şi copiii lor, vor fi strînşi în acelaşi loc de internare, cu excepţia cazurilor în care nevoile de lucru, motive de sănătate sau aplicarea dispoziţiilor prevăzute în capitolul IX al prezentei secţiuni ar face necesară o despărţire temporară. Internaţii vor putea cere ca copiii lor, lăsaţi în libertate fără supravegherea părinţilor, să fie internaţi cu ei. Ori de cîte ori va fi posibil, membrii internaţi ai aceleiaşi familii vor fi strînşi în aceleaşi clădiri şi vor fi cazaţi separat de ceilalţi internaţi; de asemenea, va trebui să li se acorde înlesnirile necesare pentru a duce o viaţă de familie. CAPITOLUL II Locuri de internare Articolul 83 Puterea deţinătoare nu va putea stabili locurile de internare în regiuni deosebit de expuse pericolelor războiului. Puterea deţinătoare va comunica, prin intermediul Puterilor protectoare, Puterilor inamice toate indicaţiile utile asupra situaţiei geografice a locurilor de internare. Ori de cîte ori consideraţiile militare o vor permite, lagărele de internare vor fi semnalate prin literele IC aşezate în aşa fel ca să fie văzute ziua în mod distinct de la înălţime; totuşi Puterile interesate vor putea conveni asupra unui alt mijloc de marcare. Nici un alt loc în afară de un lagăr de internare nu va putea să fie marcat în acest fel. Articolul 84 Internaţii vor trebui să fie cazaţi şi administraţi separat de prizonierii de război şi de persoanele private de libertate pentru orice alt motiv. Articolul 85 Puterea deţinătoare are obligaţia de a lua toate măsurile necesare şi posibile pentru ca persoanele protejate să fie cazate, de la începutul internării lor, în clădiri sau cantonamente care prezintă toate garanţiile de igienă şi salubritate şi care asigură o protecţie eficace împotriva asprimilor climatului şi efectelor războiului. Locurile de internare permanentă nu vor fi aşezate, în nici un caz, în regiuni nesănătoase sau al căror climat ar fi vătămător pentru internaţi. În toate cazurile în care persoanele protejate ar fi internate temporar într-o regiune nesănătoasă, sau al cărei climat ar fi vătămător sănătăţii, persoanele protejate vor trebui să fie transferate, cît de repede o vor permite împrejurările, într-un loc de internare unde aceste riscuri nu vor fi de temut. Localurile vor trebui să fie pe deplin apărate împotriva umezelii, suficient de încălzite şi luminate, mai ales între amurg şi stingerea focurilor. Dormitoarele vor trebui să fie suficient de spaţioase şi bine aerisite, internaţii vor dispune de aşternut şi pături în număr suficient, ţinînd seamă de climă şi de vîrstă, de sex şi de starea sănătăţii internaţilor. Internaţii vor dispune, zi şi noapte, de instalaţii sanitare conforme cerinţelor igienei şi care vor fi ţinute într-o continuă stare de curăţenie. Li se vor da apă şi săpun în cantitate suficientă pentru spălatul lor zilnic şi pentru spălatul rufelor lor; în acest scop le vor fi acordate instalaţiile şi înlesnirile necesare. Ei vor dispune, între altele, de instalaţii de duşuri sau de băi. Li se va acorda timpul necesar pentru spălat şi curăţenie. De cîte ori va fi necesar, cu titlu de măsură excepţională şi temporară, de a cartirui femei internate care nu aparţin unui grup familial în acelaşi loc de internare cu bărbaţii, va trebui, în mod obligatoriu, să li se dea dormitoare şi instalaţii sanitare separate. Articolul 86 Puterea deţinătoare va pune la dispoziţia internaţilor, oricare ar fi confesiunea lor, clădiri potrivite pentru exercitarea cultului lor. Articolul 87 În afară de cazul cînd internaţii nu ar putea dispune de alte înlesniri analoage, în toate locurile de internare vor fi instalate cantine, astfel ca aceştia să aibă posibilitatea de a-şi procura la preţuri, care nu vor trebui în nici un caz să depăşească pe acelea ale pieţei locale, alimente şi articole de uz zilnic, inclusiv săpun şi tutun, care sunt de natură să contribuie la buna lor stare şi confortul lor personal. Beneficiile cantinelor vor fi vărsate în creditul unui fond special de asistenţă care va fi creat în fiecare loc de internare şi administrat în profilul internaţilor locului de internare respectiv. Comitetul internaţilor, prevăzut în articolul 102, va avea dreptul de a controla administraţia cantinelor şi gestiunea acestui fond. Cînd un loc de internare se închide, soldul creditor al fondului de asistenţă va fi transferat fondului de asistenţă al altui loc de internare pentru internaţi de aceeaşi naţionalitate sau, dacă un asemenea loc nu există, unui fond central de asistenţă, care va fi administrat în beneficiul tuturor internaţilor care rămîn sub autoritatea Puterii deţinătoare. În caz de eliberare generală, aceste beneficii vor fi păstrate de Puterea deţinătoare, dacă nu s-a convenit altfel între Puterile interesate. Articolul 88 În toate locurile de internare expuse bombardamentelor aeriene şi altor pericole de război, vor fi instalate adăposturi potrivite şi în număr suficient pentru a asigura protecţia necesară. În caz de alarmă, internaţii vor putea să se îndrepte într-acolo cît mai repede posibil, cu excepţa acelora, dintre ei care ar participa la apărarea cantonamentelor lor contra acestor pericole. Orice măsură de protecţie luată în favoarea populaţiei le va fi aplicată şi lor. Vor trebui luate, în locurile de internare, precauţii suficiente contra pericolelor de incendiu. CAPITOLUL III Hrană şi îmbrăcăminte Articolul 89 Raţia alimentară zilnică a internaţilor va fi satisfăcătoare în ce priveşte cantitatea, calitatea şi varietatea, pentru a le asigura un echilibru normal al sănătăţii şi pentru a împiedica turburările de subnutriţie; se va ţine seamă, de asemenea, de regimul obişnuit al internaţilor. Internaţilor li se va da posibilitatea, în afară de aceasta, de a-şi prepara singuri suplimentele de hrană de care ar dispune. Li se va furniza apă potabilă în calitate suficientă. Fumatul va fi autorizat. Muncitorii vor primi un supliment de hrană proporţional cu natura muncii pe care o prestează. Femeile însărcinate şi lăuzele şi copiii sub cincisprezece ani vor primi hrană suplimentară proporţional cu nevoile lor fiziologice. Articolul 90 În momentul arestării lor se vor acorda internaţilor toate înlesnirile pentru a se îngriji de îmbrăcămintea, încălţămintea şi lenjeria de schimb necesară şi pentru a şi le procura ulterior, dacă au nevoie. Dacă internaţii nu au îmbrăcăminte suficientă, ţinînd seama de climă, şi nu pot să şi-o procure, Puterea deţinătoare le-o va furniza în mod gratuit. Îmbrăcămintea pe care Puterea deţinătoare o va furniza internaţilor şi semnele exterioare care ar putea să le pună pe veşmintele lor nu vor trebui să aibă un caracter infamant şi nici să-i expună ridicolului. Muncitorii vor trebui să primească echipament de lucru, inclusiv veşmintele de protecţie potrivite, oriunde caracterul muncii lor ar cere-o. CAPITOLUL IV Igiena şi îngrijiri medicale Articolul 91 Fiecare loc de internare va avea o infirmerie potrivită, pusă sub autoritatea unui medic calificat, unde internaţii vor primi îngrijirile de care ar putea avea nevoie, precum şi un regim alimentar potrivit. Localuri de izolare vor fi rezervate bolnavilor atinşi de afecţiuni contagioase sau mintale. Lăuzele şi internaţii atinşi de o boală gravă sau a căror stare necesită un tratament special, o intervenţie chirurgicală sau o internare în spital, vor trebui să fie admişi în orice stabiliment calificat pentru a-i trata şi vor primi acolo îngrijirile care nu vor trebui să fie mai prejos decît cele care sunt date întregii populaţii. Internaţii vor fi trataţi, de preferinţă, de un personal medical de naţionalitatea lor. Internaţii nu vor putea fi împiedicaţi de a se prezenta autorităţilor medicale spre a fi examinaţi. Autorităţile medicale ale Puterii deţinătoare vor remite, la cerere, oricărui internat tratat un certificat oficial indicînd natura bolii sau a rănilor lui, durata tratamentului şi îngrijirile primite. O copie de pe acest certificat va fi trimisă agenţiei centrale prevăzute de articolul 140. Tratamentul, precum şi furnizarea oricărui aparat necesar menţinerii internaţilor în bunăstare de sănătate, mai ales protezele, dentare sau de alt fel, şi ochelari, vor fi acordate gratuit internaţilor. Articolul 92 Inspecţiile medicale ale internaţilor vor fi făcute cel puţin o dată pe lună. Ele vor avea de obiect, în special, controlul stării generale a sănătăţii, nutriţia, curăţenia, precum şi depistarea bolilor contagioase, mai ales a tuberculozei, bolilor venerice şi a paludismului. Ele vor comporta, mai ales, controlul greutăţii fiecărui internat şi, cel puţin o dată pe an, un examen radioscopic. CAPITOLUL V Religie, activităţi intelectuale şi fizice Articolul 93 Se va lăsa internaţilor libertatea deplină să-şi exercite religia lor, precum şi să asiste la slujbele cultului lor, cu condiţia ca să se conformeze măsurilor obişnuite de disciplină, prescrise de autorităţile deţinătoare. Internaţii care sunt preoţii unui cult vor fi autorizaţi să-şi exercite din plin funcţia printre coreligionarii lor. În acest scop, Puterea deţinătoare va veghea ca ei să fie repartizaţi în mod echitabil între diferitele locuri de internare unde se găsesc internaţii vorbind aceeaşi limbă şi aparţinînd aceleiaşi religii. Dacă preoţii nu sunt în număr suficient, ea le va acorda înlesnirile necesare, între altele mijloace de transport, pentru a se deplasa de la un loc de internare la altul şi vor fi autorizaţi să viziteze pe internaţii care se găsesc în spitale. Preoţii unui cult vor fi liberi să corespondeze, în chestiuni privitoare la funcţia lor, cu autorităţile religioase ale ţării deţinătoare şi, în măsura posibilului, cu organizaţiile religioase internaţionale ale confesiunii lor. Această corespondenţă nu va fi considerată ca făcînd parte din cota menţionată în articolul 107, dar va fi supusă dispoziţiilor articolului 112. Dacă internaţii nu dispun de sprijinul preoţilor cultului lor sau dacă aceştia sunt în număr insuficient, autoritatea religioasă locală, de aceeaşi confesiune, va putea să desemneze, de acord cu Puterea deţinătoare, un preot de acelaşi cult cu cel al internaţilor, sau, în cazul în care aceasta este posibil din punct de vedere confesional, un preot al unui cult similar sau un laic calificat. Acesta din urmă se va bucura de avantajele legate de funcţia pe care şi-a asumat-o. Persoanele astfel desemnate vor trebui să se conformeze tuturor regulamentelor stabilite de Puterea deţinătoare în interesul disciplinei şi al securităţii. Articolul 94 Puterea deţinătoare va încuraja activităţile intelectuale, educative, recreative şi sportive ale internaţilor, lăsîndu-i însă liberi de a participa sau nu la acestea. Ea va lua toate măsurile posibile pentru a asigura exercitarea lor şi le va pune în special la dispoziţie localuri potrivite. Toate înlesnirile posibile vor fi acordate internaţilor pentru a le îngădui să-şi continue studiile sau să înceapă altele noi. Instrucţiunea copiilor şi a adolescenţilor va fi asigurată; ei vor putea frecventa şcolile fie în interiorul, fie în afara locului de internare. Internaţilor va trebui să li se dea posibilitatea de a face exerciţii fizice, de a practica sporturi şi jocuri în aer liber. În acest scop, în toate locurile de internare vor fi rezervate spaţii libere suficiente. Locuri speciale vor fi rezervate copiilor şi adolescenţilor. Articolul 95 Puterea deţinătoare nu va putea folosi internaţi ca lucrători, decît dacă aceştia o doresc. Sunt interzise în orice caz: folosirea la o muncă care, impusă unei persoane protejate neinternate, ar constitui o infracţiune la articolele 40 sau 51 ale prezentei Convenţii, precum şi folosirea la munci cu un caracter degradant sau umilitor. După o perioadă de lucru de şase săptămîni, internaţii vor putea renunţa la muncă oricînd, după un preaviz de opt zile. Aceste dispoziţii nu constituie o piedică pentru dreptul Puterii deţinătoare de a obliga pe internaţii medici, dentişti sau alţi membri ai personalului sanitar să exercite profesiunea lor în folosul camarazilor lor de internare; de a folosi internaţi la munci de administraţie şi de întreţinere a localului de internare; de a însărcina aceste persoane cu munci la bucătărie sau alte munci de gospodărie; în sfîrşit, de a le folosi la munci destinate apărării internaţilor contra bombardamentelor aeriene, sau altor pericole rezultînd din război. Totuşi, nici un internat nu va putea fi constrîns să îndeplinească munci pentru care un medic al administraţiei l-ar fi declarat inapt fiziceşte. Puterea deţinătoare va asuma întreaga răspundere pentru toate condiţiile de muncă, pentru îngrijirea medicală, pentru plata salariilor şi a despăgubirii pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Condiţiile de muncă, precum şi despăgubirea pentru accidentele de muncă şi bolile profesionale vor fi conforme cu legislaţia naţională şi cu obiceiul; ele nu vor fi în nici un caz inferioare acelora obţinute pentru munci de aceeaşi natură în aceeaşi regiune. Salariile vor fi determinate în mod echitabil, prin acord între Puterea deţinătoare, internaţi şi, dacă este cazul, acei care folosesc munca lor, alţii decît Puterea deţinătoare, ţinîndu-se seama de obligaţia Puterii deţinătoare de a îngriji gratuit de întreţinerea internatului şi de a-i acorda, de asemenea, îngrijirile medicale cerute de starea sănătăţii sale. Internaţii folosiţi în mod permanent la muncile arătate în cel de al treilea alineat vor primi de la Puterea deţinătoare un salariu echitabil; condiţiile de muncă şi despăgubirea pentru accidentele de muncă şi boli profesionale nu vor fi inferioare celor aplicate pentru o muncă de aceeaşi natură în aceeaşi regiune. Articolul 96 Orice detaşament de muncă va depinde de un loc de internare. Autorităţile competente ale Puterii deţinătoare şi comandantul acestui loc de internare vor fi răspunzători de respectarea dispoziţiilor prezentei Convenţii în detaşamente de muncă. Comandantul va ţine la zi o listă a detaşamentelor de muncă subordonate lui şi o va comunica delegaţilor Puterii protectoare, Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau altor organisme umanitare care ar vizita locurile de internare. CAPITOLUL VI Proprietate personală şi resurse financiare Articolul 97 Internaţii vor fi autorizaţi să păstreze obiectele şi efectele lor de uz personal. Banii, cecurile, titlurile etc., precum şi obiectele de valoare pe care le au cu ei, nu le vor putea fi luate, decît în conformitate cu procedurile stabilite. O chitanţă amănunţită li se va da pentru acestea. Sumele vor trebui să fie trecute în creditul contului fiecărui internat, după cum prevede articolul 98; ele nu vor putea fi schimbate într-o altă monedă, decît dacă legislaţia teritoriului în care este internat proprietarul o cere, sau dacă internatul consimte la aceasta. Obiectele avînd, în special, o valoare personală sau sentimentală nu le vor putea fi luate. O femeie internată nu va putea fi percheziţionată decît de o femeie. La eliberarea sau la repatrierea lor, internaţii vor primi în bani soldul creditor al contului ţinut în conformitate cu articolul 98, precum şi toate obiectele, banii, cecurile, titlurile etc., care le-au fost luate în timpul internării, cu excepţia obiectelor sau valorilor pe care Puterea deţinătoare ar trebui să le păstreze în baza legislaţiei în vigoare. În cazul în care un bun aparţinînd unui internat ar fi reţinut în baza acestei legislaţii, interesatul va primi o chitanţă amănunţită. Documentele de familie şi de identitate pe care internaţii le au asupra lor nu le vor putea fi luate decît contra unei recipise. Internaţii nu vor putea fi lăsaţi nici un moment fără act de identitate. Dacă ei nu-l au, vor primi acte speciale care vor fi stabilite de autorităţile deţinătoare şi care le vor ţine loc de acte de identitate pînă la sfîrşitul internării. Internaţii vor putea să aibă asupra lor o anumită sumă în bani sau în bonuri de cumpărare, pentru a-şi putea face cumpărăturile. Articolul 98 Toţi internaţii vor primi regulat alocaţii pentru a putea cumpăra alimente şi obiecte, ca tutun, articole de toaletă etc. Aceste alocaţii vor putea lua forma de credite sau de bonuri de cumpărare. În afară de aceasta, internaţii vor putea primi ajutoare de la Puterea ai cărei cetăţeni sunt, de la Puterile protectoare, de la orice organism care ar putea să le vină în ajutor sau de la familiile lor, precum şi veniturile bunurilor lor, în conformitate cu legislaţia Puterii deţinătoare. Cuantumul ajutoarelor alocate de Puterea de origine va fi acelaşi pentru fiecare categorie de internaţi (infirmi, bolnavi, femei însărcinate etc.) şi ele nu vor putea fi fixate de această Putere, nici distribuite de Puterea deţinătoare pe baza de discriminări interzise prin articolul 27 din prezenta Convenţie. Puterea deţinătoare va deschide un cont regulat pentru fiecare internat, în creditul cărui cont vor fi înregistrate alocările menţionate în prezentul articol, salariile cîştigate de internat, precum şi banii care-i vor fi trimişi. De asemenea, vor fi trecute în creditul său sumele care i-au fost luate şi care ar putea fi disponibile în baza legislaţiei în vigoare în teritoriul în care internatul se găseşte. Orice înlesnire compatibilă cu legislaţia în vigoare în teritoriul interesat îi va fi acordată pentru a trimite ajutoare familiei sale şi persoanelor depinzînd economiceşte de el. El va putea retrage din acest cont sumele necesare pentru cheltuielile sale personale, în limitele fixate de Puterea deţinătoare. Îi vor fi acordate oricînd înlesniri rezonabile pentru a examina sau a-şi procura extrase după contul său. Acest cont va fi comunicat, la cerere, Puterii protectoare şi va însoţi pe internat în caz de transfer al acestuia. CAPITOLUL VII Administraţie şi disciplină Articolul 99 Orice loc de internare va fi pus sub autoritatea unui ofiţer sau funcţionar responsabil, ales din forţele militare regulate sau din cadrele administraţiei civile regulate ale Puterii deţinătoare. Ofiţerul sau funcţionarul comandant al locului de internare va poseda textul prezentei Convenţii, în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale ţării sale, şi va fi răspunzător de aplicarea acesteia. Personalul de supraveghere va fi instruit asupra dispoziţiilor prezentei Convenţii şi asupra regulamentelor de aplicare a ei. Textul prezentei Convenţii şi textele acordurilor speciale încheiate în conformitate cu prezenta Convenţie vor fi afişate în interiorul locului de internare într-o limbă pe care internaţii o înţeleg, sau se vor găsi în posesia comitetului internaţilor. Regulamentele, ordinele, avertismentele şi înştiinţările de orice natură vor trebui să fie comunicate internaţilor şi afişate în interiorul locurilor de internare într-o limbă pe care aceştia o înţeleg. Toate ordinele şi dispoziţiile adresate individual internaţilor vor trebui de asemenea să fie date într-o limbă pe care ei o înţeleg. Articolul 100 Disciplina în locurile de internare trebuie să fie compatibilă cu principiile de umanitate şi nu va cuprinde în nici un caz reguli care să impună internaţilor eforturi fizice periculoase pentru sănătatea lor sau maltratări de ordin fizic sau moral. Tatuarea sau imprimarea de mărci sau semne corporale de identificare sunt interzise. Sunt interzise mai ales ţinerea în picioare sau apelurile prelungite, exerciţiile fizice de pedeapsă, exerciţiile de manevre militare şi reducerile de raţii alimentare. Articolul 101 Internaţii vor avea dreptul să prezinte autorităţilor, sub puterea cărora se găsesc, reclamaţiile lor privitoare la regimul la care sunt supuşi. Vor avea, de asemenea, dreptul fără restricţie de a se adresa, fie prin intermediul comitetului internaţilor, fie direct dacă ei consideră necesar, reprezentanţilor Puterii protectoare, pentru a le indica punctele asupra cărora ar avea de formulat plîngeri cu privire la regimul internării. Aceste reclamaţii şi plîngeri vor trebui să fie transmise de urgenţă fără modificări. Ele nu vor putea da loc la o pedeapsă, chiar dacă sînt recunoscute ca neîntemeiate. Comitetele de internaţi vor putea trimite reprezentanţilor Puterii protectoare rapoarte periodice asupra situaţiei în locurile de internare şi asupra nevoilor internaţilor. Articolul 102 În fiecare loc de internare, internaţii vor alege liber, la fiecare şase luni, şi prin vot secret, membrii unui comitet însărcinat să-i reprezinte pe lîngă autorităţile Puterii deţinătoare, pe lîngă Puterile protectoare, pe lîngă Comitetul Internaţional de Cruce Roşie şi orice alt organism care le-ar veni în ajutor. Membrii acestui comitet vor fi reeligibili. Internaţii aleşi îşi vor lua în primire funcţia, după ce alegerea lor va fi primit aprobarea autorităţii deţinătoare. Motivele de refuz sau de destituire eventuală vor fi comunicate Puterilor protectoare interesate. Articolul 103 Comitetele de internaţi vor trebui să contribuie la bunăstarea fizică, morală şi intelectuală a internaţilor. În special, în cazul în care internaţii ar hotărî organizarea unui sistem de asistenţă mutuală între ei, această organizaţie ar fi de competenţa comitetelor, independent de sarcinile speciale care le-ar fi încredinţate prin alte dispoziţii ale prezentei Convenţii. Articolul 104 Membrii comitetelor de internaţi nu vor fi constrînşi la nici o altă muncă, dacă aceasta ar contribui la îngreunarea îndeplinirii funcţiei lor. Membrii comitetelor vor putea desemna, printre internaţi, ajutoarele care le vor fi necesare. Li se vor acorda toate înlesnirile materiale şi, mai ales, o anumită libertate de mişcare necesară îndeplinirii sarcinilor lor (vizite la detaşamente de muncă, primirea mărfurilor etc.). De asemenea, vor fi acordate toate înlesnirile membrilor comitetelor pentru corespondenţa lor poştală şi telegrafică cu autorităţile deţinătoare, cu Puterile protectoare, cu Comitetul Internaţional de Cruce Roşie şi delegaţii lor, precum şi cu organismele care ar veni în ajutorul internaţilor. Membrii comitetelor care se găsesc în detaşamente se vor bucura de aceleaşi înlesniri pentru corespondenţa lor cu comitetul locului principal de internare. Aceste corespondenţe nu vor fi nici îngrădite, nici considerate ca făcînd parte din cota menţionată în articolul 107. Nici un membru al comitetului nu va putea fi transferat, fără să i se lase timpul suficient necesar pentru a pune pe succesorul său în curent cu afacerile în curs. CAPITOLUL VIII Relaţiile cu exteriorul Articolul 105 De îndată ce vor fi internat persoane protejate, Puterile deţinătoare vor aduce la cunoştinţa acestora, Puterii ai cărei cetăţeni sunt şi Puterii lor nprotectoare, măsurile prevăzute pentru executarea dispoziţiilor prezentului capitol; ele vor notifica de asemenea orice modificare adusă acestor măsuri. Articolul 106 De îndată ce a fost internat, sau cel mai tîrziu la o săptămînă după sosirea sa într-un loc de internare, şi la fel în caz de boală sau de transferare într-un alt loc de internare sau într-un spital, fiecăruiinternat i se va da posibilitatea să adreseze direct familiei sale, pe de o parte, şi agenţiei centrale prevăzute de articolul 140, pe de altă parte, o carte poştală de internare, confecţionată, dacă este posibil, după modelul anexat la prezenta Convenţie, informîndu-le asupra internării, adresei şi sănătăţii sale. Aceste cărţi poştale vor fi transmise cu toată urgenţa posibilă şi nu vor putea fi întîrziate sub nici o formă. Articolul 107 Internaţii vor fi autorizaţi să trimită şi să primească scrisori şi cărţi poştale. Dacă Puterea deţinătoare socoteşte necesar să limiteze numărul scrisorilor şi cărţilor poştale expediate de fiecare internat, acest număr nu va putea fi inferior celui de două scrisori şi patru cărţi poştale pe lună, confecţionate, pe cît posibil, după modelele anexate la prezenta Convenţie. Dacă trebuie să se limiteze corespondenţa adresată internaţilor, aceasta nu va putea fi ordonată decît de Puterea lor de origine, eventual la cererea Puterii deţinătoare. Aceste scrisori şi cărţi poştale vor trebui să fie expediate într-un termen normal; ele nu vor putea fi întîrziate, nici reţinute din motive disciplinare. Internaţii rămaşi multă vreme fără veşti de la familiile lor sau care se găsesc în imposibilitate de a primi sau de a le da veşti pe cale obişnuită, precum şi acei care sunt despărţiţi de ai lor prin distanţe considerabile, vor fi autorizaţi să expedieze telegrame, contra plată a taxelor telegrafice, în moneda de care dispun. Vor beneficia, de asemenea, de o astfel de măsură, în caz de urgenţă recunoscută. De regulă, corespondenţa internaţilor va fi scrisă în limba lor maternă. Părţile în conflict vor putea autoriza corespondenţa în alte limbi. Articolul 108 Internaţii vor fi autorizaţi să primească, prin poştă sau pe orice altă cale, pachete individuale sau colective conţinînd mai ales alimente, îmbrăcăminte, medicamente, precum şi articole cu caracter religios, instructiv sau recreativ de care au nevoie. Aceste colete nu vor putea scuti, sub nici o formă, Puterea deţinătoare de obligaţiile care-i revin în virtutea prezentei Convenţii. Dacă va fi necesar, din motive de ordin militar, să se limiteze cantitatea acestor pachete, Puterea protectoare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism care vine în ajutorul internaţilor care ar fi însărcinate să transmită aceste ajutoare, vor trebui să fie avizate în mod valabil. Modalităţile referitoare la expedierea trimiterilor individuale sau colective vor forma obiectul, dacă este cazul, unor acorduri speciale între Puterile interesate, care în nici un caz nu vor putea să întîrzie primirea de către internaţi a trimiterilor de ajutoare. Coletele de hrană sau de îmbrăcăminte nu vor conţine cărţi; ajutoarele medicale vor fi trimise, în general, în colete colective. Articolul 109 Dacă nu există acorduri speciale între Părţile în conflict asupra modalităţilor relative la primirea, ca şi la distribuirea pachetelor de ajutoare colective, se va aplica regulamentul privitor la ajutoarele colective, anexat la prezenta Convenţie. Acordurile speciale, prevăzute mai sus, nu vor putea, în nici un caz, să restrîngă dreptul comitetelor de internaţi de a lua în primire pachetele de ajutoare colective destinate internaţilor, de a proceda la distribuirea lor şi de a dispune de ele în interesul destinatarilor. Ele nu vor putea nici să restrîngă dreptul pe care-l au reprezentanţii Puterii protectoare, ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau ai oricărui organism ce vine în ajutorul internaţilor care ar fi însărcinat să transmită aceste pachete colective, să controleze distribuirea acestora către destinatarii lor. Articolul 110 Toate pachetele de ajutoare destinate internaţilor vor fi scutite de orice taxă de import, de vamă şi altele. Toate pachetele, inclusiv coletele poştale de ajutoare, precum şi remiterile de bani, provenind din alte ţări, adresate internaţilor sau expediate de ei pe cale poştală fie direct, fie prin intermediul birourilor de informaţii, prevăzute de articolul 136, şi de Agenţia centrală de informaţii, prevăzută de articolul 140, vor fi scutite de orice taxă poştală atît în ţările de origine şi de destinaţie, cît şi în ţările intermediare. În acest scop, mai ales, scutirile prevăzute în Convenţia poştală universală din 1947 şi în aranjamentele Uniunii poştale universale, în favoarea civililor de naţionalitate inamică, reţinuţi în lagăre sau în închisori civile, vor fi extinse asupra celorlalte persoane protejate internate sub regimul prezentei Convenţii. Ţările care nu participă la aceste aranjamente vor fi obligate să acorde gratuitatea prevăzută, în aceleaşi condiţii. Spezele de transport ale trimiterilor de ajutoare destinate internaţilor, care, din cauza greutăţii lor sau din orice alt motiv, nu le pot fi transmise prin poştă, vor fi suportate de Puterea deţinătoare în toate teritoriile aflate sub controlul de Celelalte Puteri, părţi ale Convenţiei, vor suporta spezele de transport, fiecare pe teritoriul respectiv. Spezele legate de transportul acestor pachete, care nu ar fi acoperite în conformitate cu alineatele precedente, vor fi suportate de expeditor. Înaltele Părţi Contractante se vor strădui să reducă, pe cît posibil, taxele telegrafice pentru telegramele expediate de internaţi sau care le sunt adresate. Articolul 111 În cazul în care operaţiunile militare ar împiedica Puterile interesate să îndeplinească obligaţia care le revine de a asigura transportul trimiterilor prevăzute în articolele 106, 107, 108 şi 113, Puterile protectoare interesate, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism aprobat de Părţile în conflict, vor putea să efectueze transportul acestor trimiteri cu mijloacele adecuate (vagoane, camioane, vase sau avioane etc.). În acest scop, Înaltele Părţi Contractante se vor strădui să le procure aceste mijloace de transport şi să autorizeze circulaţia lor, mai ales acordîndu-le libera trecere necesară. Aceste mijloace de transport vor putea, de asemenea, să fie utilizate pentru a transporta: a) corespondenţa, listele şi rapoartele schimbate între Agenţia centrală de informaţii prevăzută de articolul 140, şi birourile naţionale, prevăzute de articolul 136; b) corespondenţa şi rapoartele privitoare la internaţii pe care o poartă Puterile protectoare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism care vine în ajutorul internaţilor, fie cu proprii lor delegaţi, fie cu Părţile în conflict. Dispoziţiile prezente nu restrîng cu nimic dreptul oricărei Părţi în conflict de a organiza, dacă preferă, alte transporturi şi să acorde libera trecere în condiţii care ar putea fi convenite. Cheltuielile ocazionate de folosirea acestor mijloace de transport vor fi suportate, proporţional cu importanţa acestor expedieri, de Părţile în conflict, ai căror cetăţeni beneficiază de aceste servicii. Articolul 112 Cenzura corespondenţei adresată internaţilor sau expediată de aceştia va trebui să fie efectuată cît mai repede cu putinţă. Controlul trimiterilor destinate internaţilor nu va trebui să se efectueze în condiţii care să compromită conservarea alimentelor pe care le-ar conţine şi se va face în prezenţa destinatarului sau a unei persoane însărcinate de el. Remiterea trimiterilor individuale sau colective internaţilor nu va putea fi întîrziată sub pretextul dificultăţilor de cenzură. Orice interdicţie de corespondenţă hotărîtă de Părţile în conflict, pentru motive militare sau politice, nu va putea fi decît temporară şi pentru o durată cît mai scurtă cu putinţă. Articolul 113 Puterile deţinătoare vor asigura toate înlesnirile normale pentru transmiterea, prin intermediul Puterii protectoare sau al agenţiei centrale, prevăzute de articolul 140 sau prin alte mijloace necesare, testamente, procuri sau orice alte documente destinate internaţilor sau care emană de la ei. În toate cazurile, Puterile deţinătoare vor înlesni internaţilor întocmirea şi legalizarea în forma cuvenită a acestor documente; ele îi vor autoriza, în special, să consulte un jurist. Articolul 114 Puterea deţinătoare va acorda internaţilor toate înlesnirile compatibile cu regimul de internare şi cu legislaţia în vigoare, pentru ca aceştia să-şi poată administra bunurile. În acest scop, ea îi va putea autoriza să iasă din locul de internare, în cazurile urgente, şi dacă împrejurările o permit. Articolul 115 În toate cazurile în care un internat va fi parte într-un proces în faţa oricărui tribunal, Puterea deţinătoare va trebui la cererea interesatului, să informeze tribunalul asupra deţinerii sale şi va trebui, în limitele legale, să vegheze ca să se ia toate măsurile necesare pentru ca el să nu sufere nici un prejudiciu din cauza internării sale, în ce priveşte pregătirea şi conducerea procesului său, sau executarea oricărei hotărîri date de tribunal. Articolul 116 Fiecare internat va fi autorizat să primească la intervale regulate şi atît de des cît este posibil vizite şi, în primul rînd, ale rudelor sale. În caz de urgenţă şi în măsura posibilului, mai ales în caz de deces sau de boală gravă a unei rude, internatul va fi autorizat să se ducă la familia sa. CAPITOLUL IX Sancţiuni penale şi disciplinare Articolul 117 Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, legislaţia în vigoare pe teritoriul în care se găsesc internaţii va continua să li se aplice celor care comit infracţiuni în timpul internării. Dacă legile, regulamentele sau ordinele generale declară drept sancţionabile acte comise de internaţi, în timp ce aceleaşi acte nu sunt sancţionabile cînd sunt comise de persoane neinternate, aceste acte nu vor putea atrage decît sancţiuni disciplinare. Un internat nu va putea fi pedepsit decît o singură dată pentru acelaşi fapt sau acelaşi cap de acuzare. Articolul 118 La pronunţarea sentinţei, tribunalele sau autorităţile vor lua în considerare, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că prevenitul nu este un cetăţean al Puterii deţinătoare. Ele vor fi libere să reducă pedeapsa prescrisă pentru infracţiunea de care este învinuit internatul şi, în acest scop, nu vor fi obligate să respecte minimul de pedeapsă prescris. Sunt interzise orice încarcerări în localuri fără lumină de zi şi, în general, orice formă de cruzime de orice fel. După ce au executat pedepsele disciplinare sau judecătoreşti, internaţii pedepsiţi nu vor putea fi trataţi altfel decît ceilalţi internaţi. Durata detenţiunii preventive executată de un internat va fi scăzută din orice pedeapsă privativă de libertate care i-ar fi aplicată disciplinar sau judiciar. Comitetele de internaţi vor fi informate asupra tuturor procedurilor judiciare dresate împotriva internaţilor, ai căror mandatari sunt, precum şi asupra rezultatelor lor. Articolul 119 Pedepsele disciplinare aplicabile internaţilor vor fi: 1. o amendă care nu va depăşi cincizeci la sută din salariul prevăzut în articolul 95 şi aceasta pe o perioadă care nu va trece de treizeci de zile; 2. suprimarea avantajelor acordate în afara retribuţiei prevăzute de prezenta Convenţie; 3. corvezile nedepăşind două ore pe zi, executate pentru întreţinerea locului de internare; 4. arestul. Pedepsele disciplinare nu vor fi, în nici un caz, neomenoase, brutale sau periculoase pentru sănătatea internaţilor. Ele vor trebui să ţină seamă de vîrsta, sexul lor şi de starea sănătăţii lor. Durata aceleiaşi pedepse nu va depăşi niciodată un maximum de treizeci zile consecutive, chiar dacă un internat ar avea să răspundă disciplinar de mai multe fapte, în momentul în care s-a hotărît în privinţa lui, dacă aceste fapte sunt conexe sau nu. Articolul 120 Internaţii evadaţi sau care încearcă să evadeze, care vor fi prinşi, nu vor fi pasibili pentru acest act, chiar dacă există recidivă, decît de pedepse disciplinare. Prin derogare la cel de al treilea alineat al articolului 118, internaţii pedepsiţi ca urmare a unei evadări sau a unei tentative de evadare vor putea fi supuşi unui regim de supraveghere specială, cu condiţia totuşi ca acest regim să nu afecteze starea sănătăţii lor, să-l suporte într-un loc de internare şi să nu comporte suprimarea nici uneia din garanţiile acordate lor prin prezenta Convenţie. Internaţii care au cooperat la o evadare sau la o tentativă de evadare nu vor fi pasibili pentru aceasta decît de o pedeapsă disciplinară. Articolul 121 Evadarea sau tentativa de evadare, chiar dacă este recidivă, nu va fi considerată ca o circumstanţă agravantă, în cazul în care internatul va fi deferit tribunalelor pentru infracţiuni comise în cursul evadării. Părţile în conflict vor veghea ca autorităţile competente să fie indulgente atunci cînd apreciază dacă o infracţiune comisă de un internat trebuie să fie pedepsită disciplinar sau judiciar, în special în ce priveşte faptele legate de evadare sau de tentativa de evadare. Articolul 122 Faptele care constituie o abatere de la disciplină vor fi anchetate imediat. Aceasta se va aplica în special evadării sau tentativei de evadare şi internatul prins va fi predat, cît mai repede cu putinţă, autorităţilor competente. Pentru toţi internaţii, detenţiunea preventivă, în caz de abatere disciplinară, va fi redusă la strict minimum şi nu va depăşi paisprezece zile; în toate cazurile, durata sa va fi scăzută din pedeapsa privativă de libertate la care ar fi condamnat. Dispoziţiile articolelor 124 şi 125 se vor aplica internaţilor deţinuţi preventiv pentru abatere disciplinară. Articolul 123 Fără prejudiciu pentru competenţa tribunalelor şi a autorităţilor superioare, pedepsele disciplinare nu vor putea fi pronunţate decît de comandantul locului de internare sau de un ofiţer sau un funcţionar responsabil căruia el i-ar fi delegat puterea sa disciplinară. Înainte de pronunţarea unei pedepse disciplinare, internatul inculpat va fi informat cu precizie despre faptele care i se impută. Va fi autorizat să-şi justifice purtarea, să se apere, să ceară audierea martorilor şi să recurgă, în caz de necesitate, la serviciile unui interpret calificat. Hotărîrea va fi pronunţată în prezenţa inculpatului şi a unui membru din comitetul de internaţi. Perioada dintre hotărîrea disciplinară şi executarea ei nu va putea să depăşească o lună. Dacă un internat va suferi o nouă pedeapsă disciplinară, un răstimp de cel puţin trei zile va separa executarea fiecăreia dintre pedepse, dacă durata uneia dintre ele va fi de zece zile sau mai mult. Comandantul locului de internare va trebui să ţină o evidenţă a pedepselor disciplinare pronunţate, care va fi pusă la dispoziţia reprezentanţilor Puterii protectoare. Articolul 124 Internaţii nu vor putea fi transferaţi, în nici un caz, în stabilimente penitenciare (închisori, penitenciare, ocne etc.) pentru a ispăşi acolo pedepsele disciplinare. Localurile în care se vor executa pedepsele disciplinare vor fi conforme cu cerinţele igienei şi vor dispune, în special, de aşternut suficient; internaţilor care-şi ispăşesc pedeapsa li se va da posibilitatea să se menţină curaţi. Femeile internate, care execută o pedeapsă disciplinară, vor fi deţinute în localuri separate de acelea ale bărbaţilor şi vor fi puse sub supravegherea directă a femeilor. Articolul 125 Internaţii pedepsiţi disciplinar vor avea libertatea de a face exerciţii în fiecare zi şi de a sta în aer liber timp de cel puţin două ore. La cerere, vor fi autorizaţi să se prezinte la vizita medicală zilnică; vor primi îngrijirile cerute de starea sănătăţii lor şi, dacă este cazul, vor fi evacuaţi la infirmeria locului de internare sau la un spital. Vor fi autorizaţi să citească şi să scrie, precum şi să expedieze şi să primească scrisori; în schimb, coletele şi remiterile de bani vor putea să le fie reţinute pînă la expirarea pedepsei; acestea vor fi încredinţate, între timp, comitetului de internaţi, care va preda infirmeriei alimentele perisabile conţinute în aceste colete. Nici un internat pedepsit disciplinar nu va putea fi lipsit de avantajul dispoziţiilor articolelor 107 şi 143. Articolul 126 Articolele 71 pînă la 76 inclusiv vor fi aplicate, prin analogie, la acţiunile intentate împotriva internaţilor care se găsesc pe teritoriul naţional al Puterii deţinătoare. CAPITOLUL X Transferarea internaţilor Articolul 127 Transferarea internaţilor se va face totdeauna cu omenie. Ea se va efectua, de regulă, cu trenul sau cu alte mijloace de transport şi în condiţii cel puţin egale celor de care beneficiază trupele Puterii deţinătoare în deplasările lor. Dacă, în mod excepţional, trebuie să se facă transferări pe jos, ele nu se putea efectua decît dacă starea fizică a internaţilor o permite şi nu vor trebui expuşi, în nici un caz, unei oboseli excesive. Puterea deţinătoare va furniza internaţilor, în timpul transferării, apă potabilă şi hrană în cantitate, calitate şi varietate suficiente pentru a-i menţine sănătoşi, precum şi îmbrăcăminte, adăposturi potrivite şi îngrijiri medicale necesare. Ea va lua toate precauţiile necesare pentru asigurarea securităţii lor în timpul transferării şi va întocmi, înainte de plecare, lista completă a internaţilor transferaţi. Internaţii bolnavi, răniţi sau infirmi, precum şi lăuzele, nu vor fi transferaţi cîtă vreme sănătatea lor ar putea fi compromisă prin călătorie, decît dacă securitatea lor ar cere-o imperios. Dacă frontul se apropie de un loc de internare, internaţii care se găsesc acolo nu vor fi transferaţi, decît dacă transferarea poate să aibă loc în condiţii satisfăcătoare de securitate sau dacă, rămînînd pe loc, sunt ameninţaţi de riscuri mai mari decît dacă ar fi transferaţi. Hotărînd transferarea internaţilor, Puterea deţinătoare va trebui să ţină seama de interesele lor, în special să nu sporească dificultăţile de repatriere sau de reîntoarcere la căminele lor. Articolul 128 În caz de transferare, internaţii vor fi anunţaţi, în mod oficial, de plecarea lor şi de noua lor adresă poştală; această înştiinţare li se va face din timp pentru a-şi putea face bagajele şi înştiinţa familia. Ei vor fi autorizaţi a-şi lua efectele personale, corespondenţa şi coletele sosite pe adresa lor; greutatea acestor bagaje va putea fi redusă, dacă împrejurările transferării o cer, dar în nici un caz la mai puţin de douăzeci şi cinci kilograme de internat. Corespondenţa şi coletele adresate la fostul loc de internare le vor fi transmise fără întîrziere. Comandantul locului de internare va lua, în înţelegere cu comitetul internaţilor, măsurile necesare pentru efectuarea transferării bunurilor colective ale internaţilor şi bagajelor pe care internaţii nu le-ar putea lua cu ei, din cauza unei limitări stabilite în baza celui de al doilea alineat al prezentului articol. CAPITOLUL XI Deces Articolul 129 Internaţii vor putea preda testamentele lor autorităţilor responsabile care vor asigura păstrarea lor. În caz de deces al internaţilor, aceste testamente vor fi transmise imediat persoanelor desemnate de internaţi. Decesul fiecărui internat va fi constatat de un medic şi se va întocmi un certificat cuprinzînd cauzele decesului şi condiţiile în care s-a produs. Se va întocmi un act de deces oficial, valabil înregistrat în conformitate cu prescripţiile în vigoare pe teritoriul în care este situat locul de internare şi o copie certificată conform va fi trimisă fără întîrziere Puterii protectoare, precum şi agenţiei centrale prevăzute de articolul 140. Articolul 130 Autorităţile deţinătoare vor veghea ca internaţii decedaţi în captivitate să fie îngropaţi în mod onorabil, dacă este posibil după riturile religiei căreia îi aparţin, şi ca mormintele lor să fie respectate, întreţinute cuviincios şi însemnate astfel ca să poată fi oricînd regăsite. Internaţii decedaţi vor fi îngropaţi în mod individual, cu excepţia cazurilor de forţă majoră care ar impune un mormînt colectiv. Corpurile nu vor putea fi incinerate decît pentru motive imperioase de igienă sau din cauza religiei decedatului sau dacă el şi-a exprimat această dorinţă. În caz de incinerare, se va face menţiune despre aceasta, cu indicarea motivelor pe actul de deces al internaţilor. Urnele vor fi conservate cu grijă de autorităţile deţinătoare şi vor fi remise, cît se poate de repede, rudelor apropiate, dacă ele o cer. De îndată ce împrejurările o vor permite şi cel mai tîrziu la încetarea ostilităţilor, Puterea deţinătoare va transmite, prin intermediul birourilor de informaţii prevăzute în articolul 136, Puterilor de care depindeau internaţii decedaţi, listele mormintelor internaţilor decedaţi. Aceste liste vor da toate detaliile necesare identificării internaţilor decedaţi şi indicarea exactă a locului acestor morminte. Articolul 131 Orice deces sau orice rănire gravă a unui internat, provocată sau bănuită a fi fost cauzată de o santinelă, de un alt internat sau de orice altă persoană, precum şi orice deces, a cărui cauză este necunoscută, vor fi urmate imediat de o anchetă oficială a Puterii deţinătoare. O comunicare cu privire la aceasta va fi imediat făcută Puterii protectoare. Se vor strînge depoziţiile tuturor martorilor şi se va întocmi un raport cu aceste depoziţii, care va fi înaintat Puterii protectoare. Dacă ancheta stabileşte vina uneia sau mai multor persoane, Puterea deţinătoare va lua toate măsurile pentru urmărirea judiciară a persoanei sau persoanelor răspunzătoare. CAPITOLUL XII Eliberare, repatriere şi spitalizare în ţară neutră Articolul 132 Orice persoană internată va fi eliberată de Puterea deţinătoare, de îndată ce nu vor mai exista cauzele care au determinat internarea sa. În afară de aceasta, Părţile în conflict se vor strădui să încheie, în timpul ostilităţilor, acorduri în vederea eliberării, repatrierii, reîntoarcerii la cămine sau pentru spitalizarea în ţară neutră a anumitor categorii de internaţi şi, în special, a copiilor, femeilor însărcinate şi a mamelor cu sugari şi copii mici, a răniţilor şi bolnavilor sau a internaţilor care au fost multă vreme în captivitate. Articolul 133 Internarea va înceta cît se poate de repede după încetarea ostilităţilor. Totuşi, internaţii de pe teritoriul unei Părţi în conflict, care ar fi puşi sub o urmărire penală pentru infracţiuni care nu sînt pasibile exclusiv de pedeapsă disciplinară, vor putea fi reţinuţi pînă la sfîrşitul procedurii şi, dacă este cazul, pînă la expirarea pedepsei. Se va proceda la fel cu cei care au fost condamnaţi anterior la o pedeapsă privativă de libertate. Prin acord între Puterea deţinătoare şi Puterile interesate, vor trebui să se instituie comisii, după încetarea ostilităţilor sau a ocupaţiei teritoriului, pentru căutarea internaţilor dispersaţi. Articolul 134 Înaltele Părţi Contractante se vor strădui, la încetarea ostilităţilor sau a ocupaţiei, să asigure reîntoarcerea tuturor internaţilor la ultima lor reşedinţă sau să înlesnească repatrierea lor. Articolul 135 Puterea deţinătoare va suporta spezele de reîntoarcere a internaţilor eliberaţi la locurile în care se aflau în momentul internării lor sau, dacă i-a ridicat în cursul călătoriei lor sau în largul mării, spezele necesare pentru a le permite să-şi termine călătoria sau să se reîntoarcă la punctul de plecare. Dacă Puterea deţinătoare refuză permisiunea de a locui pe teritoriul său unui internat eliberat, care, înainte îşi avea acolo domiciliul său obişnuit, ea va plăti spezele repatrierii sale. Dacă, totuşi, internatul preferă să se întoarcă în ţara sa pe propria sa răspundere sau pentru a asculta de guvernul căruia îi datorează credinţă, Puterea deţinătoare nu este obligată să plătească aceste speze dincolo de teritoriul său. Puterea deţinătoare nu va fi obligată să plătească spezele de repatriere unui internat, care va fi fost internat la propria-i cerere. Dacă internaţii sunt transferaţi în conformitate cu articolul 45, Puterea care îi transferă şi aceea care îi primeşte se vor înţelege asupra cotelor de speze care vor trebui să fie suportate de fiecare dintre ele. Aceste dispoziţii nu vor putea aduce prejudicii aranjamentelor speciale care ar fi putut fi încheiate între Părţile în conflict cu privire la schimbul şi repatrierea cetăţenilor lor care se află în mîini inamice. SECŢIUNEA V Birouri şi Agenţia Centrală de Informaţii Articolul 136 De la începutul unui conflict, şi în toate cazurile de ocupaţie, fiecare dintre Părţile în conflict va constitui un Birou oficial de informaţii însărcinat să primească şi să transmită informaţii asupra persoanelor protejate care se găsesc sub puterea sa. Fiecare dintre Părţile în conflict va transmite acestui birou, în cel mai scurt timp posibil, informaţii asupra măsurilor luate de ea împotriva oricărei persoane protejate ridicate de peste două săptămîni, supusă domiciliului forţat sau internată. În afară de aceasta, ea va însărcina diversele ei servicii care se ocupă casemenea chestiuni să furnizeze grabnic biroului sus-arătat indicaţiile privitoare la schimbările survenite în situaţia acestor persoane protejate, cum ar fi transferările, eliberările, repatrierile, evadările, internările în spital, naşterile şi decesele. Articolul 137 Biroul naţional de informaţii va transmite imediat, prin mijloacele cele mai rapide şi prin intermediul Puterilor protectoare, pe de o parte, şi al agenţiei centrale prevăzute de articolul 140, pe de altă parte, informaţiile privitoare la persoanele protejate, către Puterea ai cărei cetăţeni sunt persoanele mai sus-arătate sau către Puterea pe teritoriul căreia ele îşi aveau domiciliul. Birourile vor răspunde, de asemenea, tuturor cererilor care le sunt adresate cu privire la persoanele protejate. Birourile de informaţii vor transmite informaţiile relative la o persoană protejată, afară de cazurile în care transmiterea lor ar putea să aducă prejudicii persoanei interesate sau familiei sale. Chiar în acest caz, informaţiile nu vor putea fi refuzate agenţiei centrale, care fiind avertizată asupra împrejurărilor, va lua precauţiile necesare indicate în articolul 140. Toate comunicările scrise făcute de un birou vor fi autentificate printr-o semnătură sau printr-un sigiliu. Articolul 138 Informaţiile primite de Biroul naţional de informaţii şi retransmise de el vor fi de natură să permită identificarea exactă a persoanei protejate şi înştiinţarea grabnică a familiei sale. Ele vor cuprinde, pentru fiecare persoană, cel puţin numele de familie, pronumele, locul şi data completă a naşterii, naţionalitatea, ultimul domiciliu, semnele particulare, pronumele tatălui şi numele mamei, data şi caracterul măsurii luate cu privire la persoană, precum şi locul de unde a fost ea ridicată, adresa la care poate să-i fie trimisă corespondenţa, precum şi numele şi adresa persoanei care trebuie să fie informată. De asemenea, vor fi transmise regulat şi dacă este posibil în fiecare săptămînă, informaţii privitoare la starea sănătăţii internaţilor bolnavi sau a răniţilor grav atinşi. Articolul 139 Biroul naţional de informaţii va fi însărcinat, între altele, să strîngă toate obiectele personale de valoare lăsate de persoanele protejate arătate în articolul 136, în special cu ocazia repatrierii, eliberării, evadării sau decesului lor, şi să le transmită interesaţilor direct sau, dacă este necesar, prin intermediul agenţiei centrale. Aceste obiecte vor fi trimise în pachete sigilate de birou; se vor adăuga la aceste pachete declaraţii stabilind cu precizie identitatea persoanelor cărora le aparţineau aceste obiecte, precum şi un inventar complet al pachetului. Primirea şi trimiterea tuturor obiectelor de valoare de acest gen vor fi consemnate în mod amănunţit în registre. Articolul 140 O Agenţie centrală de informaţii cu privire la persoanele protejate, în special cu privire la internaţi, va fi creată în ţară neutră. Comitetul Internaţional de Cruce Roşie va propune Puterilor interesate, dacă socoteşte necesar, organizarea acestei agenţii, care ar putea să fie aceeaşi cu cea prevăzută în articolul 123 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Această agenţie va fi însărcinată să concentreze toate informaţiile de felul celor prevăzute de articolul 136, pe care le va putea obţine pe căi oficiale sau particulare; ea le va transmite cît mai repede cu putinţă ţării de origine sau de reşedinţă a persoanelor interesate, afară de cazurile cînd această transmitere ar putea să dăuneze persoanelor pe care le privesc aceste informaţii sau familiilor lor. Ea va primi de la Părţile în conflict toate înlesnirile rezonabile pentru a efectua aceste transmiteri. Înaltele Părţi Contractante, şi în special acelea ale căror cetăţeni beneficiază de serviciile agenţiei centrale, sunt invitate să acorde acesteia sprijinul financiar de care ar avea nevoie. Dispoziţiile care preced nu vor putea fi interpretate ca restrîngînd activitatea umanitară a Comitetului Internaţional de Cruce Roşie şi a societăţilor de ajutor menţionate în articolul 142. Articolul 141 Birourile naţionale de informaţii şi Agenţia centrală de informaţii se vor bucura de scutire de orice taxe poştale, precum şi de scutirile prevăzute în articolul 110, şi pe cît posibil, de scutire de taxe telegrafice sau, cel puţin, de importante reduceri de taxe. TITLUL IV EXECUTAREA CONVENŢIEI SECŢIUNEA I Dispoziţii generale Articolul 142 Sub rezerva măsurilor pe care le-ar considera indispensabile pentru garantarea securităţii lor sau pentru a face faţă oricărei alte necesităţi rezonabile, Puterile deţinătoare vor face cea mai bună primire organizaţiilor religioase, societăţilor de ajutor sau oricărui alt organism care ar veni în ajutorul persoanelor protejate. Ele le vor acorda lor şi delegaţilor lor valabil acreditaţi toate înlesnirile necesare pentru a vizita persoanele protejate, pentru a le distribui ajutoare, material de orice provenienţă destinat unor scopuri educative, recreative sau religioase sau pentru a le ajuta să-şi organizeze timpul lor liber în interiorul locurilor de internare. Societăţile sau organismele mai sus-arătate vor putea fi constituite fie pe teritoriul Puterii deţinătoare, fie într-o altă ţară, sau vor putea avea un caracter internaţional. Puterea deţinătoare va putea limita numărul societăţilor şi organismelor ale căror delegaţi vor fi autorizaţi să exercite activitatea lor pe teritoriul şi sub controlul ei, cu condiţia, totuşi, ca o astfel de limitare să nu împiedice să se aducă un ajutor eficace şi suficient tuturor persoanelor protejate. În acest domeniu va fi totdeauna recunoscută şi respectată situaţia specială a Comitetului Internaţional de Cruce Roşie. Articolul 143 Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare vor fi autorizaţi să meargă în toate locurile în care se găsesc persoane protejate, în special în locurile de internare, de detenţiune şi de muncă. Ei vor avea acces în toate localurile folosite de persoanele protejate şi vor putea să se întreţină cu ele fără martori, prin intermediul unui interpret, dacă aceasta este necesar. Aceste vizite nu vor fi interzise decît din motive de necesităţi militare imperioase, şi numai cu titlu excepţional şi temporar. Frecvenţa şi durata lor nu vor putea fi limitate. Întreaga libertate va fi lăsată reprezentanţilor şi delegaţilor Puterilor protectoare în ce priveşte alegerea locurilor pe care doresc să le viziteze. Puterea deţinătoare sau ocupantă, Puterea protectoare şi, dacă este cazul, Puterea de origine a persoanelor care urmează a fi vizitate vor putea să cadă de acord ca să fie admişi să participe la vizite compatrioţi ai internaţilor. Delegaţii Comitetului Internaţional de Cruce Roşie vor beneficia de aceleaşi prerogative. Desemnarea acestor delegaţi va fi supusă agrementului Puterii sub autoritatea căreia se află teritoriile în care ei trebuie să-şi exercite activitatea. Articolul 144 Înaltele Părţi Contractante se angajează să difuzeze cît mai larg posibil, în timp de pace şi în timp de război, textul prezentei Convenţii în ţările lor respective, şi mai ales să încorporeze studiul ei în programele de instrucţie militară şi, dacă este posibil, civilă, astfel ca principiile acesteia să fie cunoscute de întreaga populaţie. Autorităţile civile, militare, de poliţie sau altele care, în timp de război, şi-ar asuma responsabilităţi cu privire la persoanele protejate, vor trebui să posede textul Convenţiei şi să fie instruite în mod special asupra dispoziţiilor ei. Articolul 145 Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul Consiliului federal elveţian, şi, în timpul ostilităţilor, prin intermediul Puterilor protectoare, traducerile oficiale ale prezentei Convenţii, precum şi legile şi regulamentele pe care ele le-ar putea adopta pentru a asigura aplicarea acesteia. Articolul 146 Înaltele Părţi Contractante se angajează să ia orice măsură legislativă necesară pentru stabilirea sancţiunilor penale menite să fie aplicate persoanelor care au comis, sau au dat ordin să se comită, oricare dintre infracţiunile grave la prezenta Convenţie, definite în articolul următor. Fiecare Parte contractantă va avea obligaţia de a urmări persoanele bănuite de a fi comis sau de a fi ordonat să se comită oricare din aceste infracţiuni grave şi ea va trebui să le defere propriilor sale tribunale, oricare ar fi naţionalitatea lor. Ea va putea, de asemenea, dacă preferă, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în propria sa legislaţie, să le predea spre judecare altei Părţi contractante, interesată în urmărire, numai dacă această Parte contractantă ar deţine contra numitelor persoane dovezi suficiente. Fiecare Parte contractantă va lua măsurile necesare pentru încetarea actelor contrare dispoziţiilor prezentei Convenţii, altele decît infracţiunile grave definite în articolul următor. În toate împrejurările, inculpaţii vor beneficia de garanţii de procedură şi de liberă apărare, care nu vor fi mai puţin favorabile decît cele prevăzute de articolele 105 şi următoarele ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Articolul 147 Infracţiunile grave prevăzute în articolul precedent sunt acelea care privesc unul dintre actele următoare, dacă sunt comise împotriva unor persoane sau bunuri protejate de Convenţie: omuciderea intenţionată, tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experienţele biologice, faptul de a cauza în mod intenţionat, mari suferinţe sau de a aduce atingeri grave integrităţii fizice sau sănătăţii, deportarea sau transferarea ilegală, detenţiunea ilegală, faptul de a constrînge o persoană protejată să servească în forţele armate ale Puterii inamice sau de a o lipsi de dreptul său de a fi judecată în mod regulat şi imparţial, conform prescripţiilor prezentei Convenţii, luarea de ostatici, distrugerea şi însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţi militare şi desfăşurate pe scară mare, în mod ilicit şi arbitrar. Articolul 148 Nici o Înaltă Parte Contractantă nu va putea să se exonereze, nici să exonereze o altă Parte contractantă de răspunderile asumate de ea însăşi sau de o altă Parte contractantă, din cauza infracţiunilor prevăzute la articolul precedent. Articolul 149 La cererea unei Părţi în conflict, va trebui deschisă o anchetă, într-un mod care urmează să fie stabilit între Părţile interesate, cu privire la orice pretinsă violare a Convenţiei. Dacă nu s-a realizat un acord în ce priveşte procedura anchetei, Părţile se vor înţelege pentru a alege un arbitru, care va hotărî asupra procedurii de urmat. O dată constatată violarea, Părţile în conflict îi vor pune capăt şi o vor reprima cît mai repede cu putinţă. SECŢIUNEA II Dispoziţii finale Articolul 150 Prezenta Convenţie este redactată în franceză şi engleză. Cele două texte sunt egal autentice. Consiliul federal elveţian va face traduceri oficiale ale Convenţiei în limba rusă şi în limba spaniolă. Articolul 151 Prezenta Convenţie, care va purta data de azi, va putea să fie semnată pînă la 12 februarie 1950, în numele Puterilor reprezentate la Conferinţa care s-a deschis la Geneva la 21 aprilie 1949. Articolul 152 Prezenta Convenţie va fi ratificată cît mai curînd posibil, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Berna. Va fi întocmit, după fiecare instrument de ratificare, un proces-verbal, din care o copie, certificată conform, va fi remisă de Consiliul federal elveţian tuturor Puterilor în numele cărora Convenţia a fost semnată sau aderarea notificată. Articolul 153 Prezenta Convenţie va intra în vigoare la şase luni după depunerea a cel puţin două instrumente de ratificare. Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte Contractantă, şase luni după depunerea instrumentului său de ratificare. Articolul 154 În raporturile dintre Puterile legate de Convenţia de la Haga privind legile şi obiceiurile războiului terestru, fie că este vorba de ceea din 29 iulie 1899 sau de ceea din 18 octombrie 1907, şi care participă la prezenta Convenţie, aceasta va completa secţiunile a II-a şi a III-a ale Regulamentul anexă la zisele Convenţii de la Haga. Articolul 155 De la data intrării sale în vigoare, prezenta Convenţie va fi deschisă aderării oricărei Puteri în numele căreia această Convenţie nu a putut fi semnată. Articolul 156 Aderările vor fi notificate în scris Consiliului federal elveţian şi îşi vor produce efectele lor şase luni de la data la care au parvenit. Consiliul federal elveţian va comunica aderările tuturor Puterilor în numele cărora Convenţia va fi fost semnată sau aderarea notificată. Articolul 157 Situaţiile prevăzute în articolele 2 şi 3 vor da efect imediat ratificărilor depuse şi aderărilor notificate de Părţile la conflict, înainte sau după începerea ostilităţilor sau ocupaţiei. Comunicarea ratificărilor sau aderărilor primite de Părţile la conflict va fi făcută de Consiliul federal elveţian pe calea cea mai rapidă. Articolul 158 Fiecare Înaltă Parte Contractantă va avea facultatea de a denunţa această Convenţie. Denunţarea va fi notificată în scris Consiliului federal elveţian. Acesta va comunica notificarea guvernelor tuturor Înaltelor Părţi Contractante. Denunţarea îşi va produce efectele un an după notificarea sa Consiliului federal elveţian. Totuşi, denunţarea notificată, atunci cînd Puterea denunţătoare este implicată într-un conflict, nu va produce nici un efect atîta timp cît nu ar fi fost încheiată pacea, şi, în nici un caz, atîta timp cît operaţiunile de eliberare, de repatriere şi de stabilire a persoanelor protejate prin prezenta Convenţie nu vor fi terminate. Denunţarea va avea efect numai faţă de Puterea care denunţă. Ea nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor pe care Părţile la conflict vor rămîne obligate să le îndeplinească pe baza principiilor dreptului ginţilor, aşa cum ele rezultă din uzanţele stabilite între naţiunile civilizate, din legile umanităţii şi din imperativele conştiinţei publice. Articolul 159 Consiliul federal elveţian va înregistra prezenta Convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite. Consiliul federal elveţian va informa de asemenea Secretariatul Naţiunilor Unite de toate ratificările, aderările şi denunţările pe care le-ar primi cu privire la prezenta Convenţie. Drept pentru care subsemnaţii, care şi-au depus deplinele lor puteri, au semnat prezenta Convenţie. Făcută la Geneva, la 12 august 1949, în limbile franceză şi engleză, originalul urmînd să fie depus în arhivele Confederaţiei elveţiene. Consiliul federal elveţian va transmite o copie certificată conform a Convenţiei fiecăruia dintre statele semnatare, precum şi statelor care vor adera la Convenţie. ANEXA I PROIECT DE ACORD PRIVITOR LA ZONELE ŞI LOCALITĂŢILE SANITARE ŞI DE SECURITATE Articolul 1 Zonele sanitare şi de securitate vor fi strict rezervate persoanelor menţionate în articolul 23 al Convenţiei de la Geneva pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, din 12 august 1949, şi în articolul 14 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, privitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război, precum şi personalului însărcinat cu organizarea şi administrarea acestor zone şi localităţi şi cu îngrijirea ce trebuie acordată persoanelor care se vor găsi concentrate acolo. Totuşi, persoanele care au reşedinţa lor permanentă în interiorul acestor zone vor avea dreptul să locuiască acolo. Articolul 2 Persoanele care se găsesc, în indiferent ce calitate, într-o zonă sanitară şi de securitate nu vor putea efectua nici o muncă care ar avea vreun raport direct cu operaţiunile militare, sau cu producerea materialului de război, nici în interiorul, nici în exteriorul acestei zone. Articolul 3 Puterea care creează o zonă sanitară sau de securitate va lua toate măsurile necesare pentru a interzice accesul tuturor persoanelor care nu au dreptul de a se duce sau a se găsi acolo. Articolul 4 Zonele sanitare şi de securitate vor trebui să întrunească următoarele condiţii: a) nu vor reprezenta decît o mică parte a teritoriului controlat de Puterea care le-a creat; b) vor trebui să fie puţin populate în raport cu posibilitatea lor de primire; c) vor fi depărtate şi lipsite de orice obiectiv militar şi de orice instalaţie industrială sau administrativă importantă; d) nu vor fi situate în regiuni care, după toate probabilităţile, pot prezenta importanţă pentru ducerea războiului. Articolul 5 Zonele sanitare şi de securitate vor fi supuse următoarelor obligaţii: a) căile de comunicaţie şi mijloacele de transport de care dispun nu vor fi utilizate pentru deplasările de personal sau de material militar, nici în simplu tranzit; b) ele nu vor fi apărate, prin mijloace militare, în nici o împrejurare. Articolul 6 Zonele sanitare şi de securitate vor fi marcate prin benzi oblice roşii pe fond alb puse la margine şi pe clădiri. Zonele rezervate numai răniţilor şi bolnavilor vor putea fi marcate prin cruci roşii (semilune roşii, lei şi sori roşii) pe fond alb. De asemenea, în timpul nopţii, ele vor putea fi marcate printr-o lumină potrivită. Articolul 7 Încă din timp de pace sau la începerea ostilităţilor, fiecare Putere va comunica tuturor Înaltelor Părţi Contractante lista zonelor sanitare şi de securitate stabilite pe teritoriul care-l controlează. Ea le va informa despre orice zonă nou creată în timpul conflictului. De îndată ce Partea adversă va fi primit notificarea menţionată mai sus, zona va fi constituită în mod regulat. Dacă, totuşi, Partea adversă consideră că una din condiţiile stabilite prin prezentul acord nu este îndeplinită, ea va putea să refuze recunoaşterea zonei, comunicînd de urgenţă refuzul său Părţii de care depinde zona sau să subordoneze recunoaşterea acestei zone instituirii controlului prevăzut la articolul 8. Articolul 8 Fiecare Putere care va recunoaşte una sau mai multe zone sanitare şi de securitate stabilite de Partea adversă va avea dreptul să ceară ca una sau mai multe comisii speciale să controleze dacă zonele îndeplinesc condiţiile şi obligaţiile enunţate în prezentul acord. În acest scop, membrii comisiilor speciale vor avea oricînd acces liber în diferitele zone şi vor putea să locuiască acolo în mod permanent. Li se vor acorda toate înlesnirile pentru a-şi putea exercita misiunea lor de control. Articolul 9 În cazul cînd comisiile speciale ar constata fapte care le-ar părea contrare stipulaţiilor prezentului acord, ele vor avertiza despre aceasta imediat Puterea de care depinde zona şi îi va acorda un termen de maximum cinci zile pentru a remedia aceasta; ele vor informa despre aceasta Puterea care a recunoscut zona. Dacă, la expirarea acestui termen, Puterea de care depinde zona n-a dat urmare avertismentului care i-a fost adresat, Partea adversă va putea declara că ea nu mai este legată prin prezentul acord cu privire la această zonă. Articolul 10 Puterea care ar crea una sau mai multe zone sanitare şi de securitate, precum şi Părţile adverse cărora li s-ar notifica existenţa lor, vor numi, sau vor face să se desemneze de Puterile protectoare sau de alte Puteri neutre, persoanele care vor putea face parte din comisiile speciale menţionate în articolele 8 şi 9. Articolul 11 Zonele sanitare şi de securitate nu vor putea, în nici o împrejurare, să fie atacate, ci vor fi oricînd protejate şi respectate de Părţile în conflict. Articolul 12 În caz de ocupaţie a unui teritoriu, zonele sanitare şi de securitate care se găsesc acolo vor continua să fie respectate şi utilizare ca atare. Totuşi, Puterea ocupantă va putea să le modifice destinaţia, după ce a asigurat soarta persoanelor care se aflau acolo. Articolul 13 Prezentul acord se va aplica de asemenea localităţilor pe care Puterile le-ar destina aceluiaşi scop ca şi zonele sanitare şi de securitate. ANEXA II PROIECT DE REGULAMENT PRIVITOR LA AJUTOARELE COLECTIVE PENTRU INTERNAŢII CIVILI Articolul 1 Comitetele de internaţi vor fi autorizate să distribuie trimiterile de ajutoare colective de care răspund tuturor internaţilor legaţi în mod administrativ de locul lor de internare, precum şi celor care se găsesc în spitale sau în închisori sau în alte stabilimente penitenciare. Articolul 2 Distribuirea trimiterilor de ajutoare colective se va efectua după instrucţiunile donatorilor şi în conformitate cu planul întocmit de comitetele de internaţi; totuşi, distribuirea ajutoarelor medicale se va face, de preferinţă, în înţelegere cu medicii şefi şi, în spitale şi lazarete, aceştia vor putea să deroge de la instrucţiunile menţionate în măsura în care nevoile bolnavilor lor o impun. În cadrul astfel definit, această distribuire se va face întotdeauna într-un mod echitabil. Articolul 3 Pentru a se putea verifica calitatea, precum şi cantitatea mărfurilor primite şi pentru a se întocmi, în această privinţă, rapoarte detaliate pentru donatori, membrii comitetelor de internaţi vor fi autorizaţi să meargă la gări şi la alte locuri de sosire apropiate de locul lor de internare, unde le sosesc trimiterile de ajutoare colective. Articolul 4 Comitetele de internaţi vor primi înlesnirile necesare pentru a verifica dacă distribuirea de ajutoare colective, în toate subdiviziunile şi anexele locului lor de internare, s-a efectuat în conformitate cu instrucţiunile lor. Articolul 5 Comitetele de internaţi vor fi autorizate să completeze, precum şi să se îngrijească de completarea, de către membrii comitetelor de internaţi din detaşamentele de muncă sau de către medicii şefi ai lazaretelor şi spitalelor, de formulare sau chestionare destinate donatorilor şi avînd legătură cu ajutoarele colective (distribuire, nevoi, cantităţi etc.). Aceste formulare şi chestionare valabil completate, vor fi transmise, fără întîrziere, donatorilor. Articolul 6 Pentru a asigura o distribuire regulată a ajutoarelor colective pentru internaţii din locul lor de internare şi, eventual, pentru a face faţă nevoilor pe care le-ar provoca sosirea de noi contingente de internaţi, comitetele de internaţi vor fi autorizate să constituie şi să menţină rezerve suficiente de ajutoare colective. Ele vor dispune, în acest scop, de antrepozite adecuate; fiecare antrepozit va fi prevăzut cu două lacăte, comitetul de internaţi deţinînd cheile unui lacăt, iar comandantul locului de internare cheile celuilalt. Articolul 7 Înaltele Părţi Contractante şi, în special, Puterile deţinătoare vor autoriza, pe cît va fi posibil, şi sub rezerva reglementării relative la aprovizionarea populaţiei, toate cumpărăturile care vor fi făcute pe teritoriul lor în vederea distribuirii de ajutoare colective internaţilor; ele vor uşura, de asemenea, transferul de fonduri şi luarea altor măsuri financiare, tehnice sau administrative, în vederea acestor cumpărături. Articolul 8 Dispoziţiile de mai sus nu prejudiciază dreptul internaţilor de a primi ajutoare colective înaintea sosirii lor într-un loc de internare sau în curs de transferare şi nici posibilitatea, pentru reprezentanţii Puterii protectoare, ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau ai oricărui alt organism umanitar care vine în ajutorul internaţilor şi care ar fi însărcinat cu transmiterea acestor ajutoare, de a asigura distribuirea, către destinatarii lor, prin toate mijloacele pe care le-ar considera oportune. ANEXA III I. Bilet de internare 1. Faţă ----------------------------------------------------------------------- Serviciul internaţilor civili __________________ CARTE POŞTALĂ | | | Scutit de timbru | |__________________| ----------------------------------------------------------------------- Important | Această carte poştală trebuie | să fie completată de fiecare internat | din momentul cînd a fost internat şi | de fiecare dată cînd şi-a schimbat | AGENŢIA CENTRALĂ adresa, în urma transferării sale | DE INFORMAŢII ASUPRA într-un alt loc de internare sau | PERSOANELOR PROTEJATE într-un spital. | Această carte poştală este distin- | ctă de cartea poştală specială pe care | COMITETUL INTERNAŢIONAL internatul este autorizat s-o trimită | DE CRUCE ROŞIE familiei sale. | ------------------------------------------------------------------------ 2. Verso ------------------------------------------------------------------------ Scrie citeţ şi cu litere mari - 1. Naţionalitatea.................... ------------------------------------------------------------------------ 2. Nume ................ 3. Prenume (cu toate literele)............. 4. Prenumele tatălui ............................................... ------------------------------------------------------------------------ 5. Data naşterii...............6. Locul naşterii ................... 7. Profesiunea...................................................... 8. Adresa înainte de internare...................................... 9. Adresa familiei ................................................. .................................................................... ------------------------------------------------------------------------ *10. Internat la: (sau) venind de la (spital etc.) ................. *11. Starea sănătăţii .............................................. ------------------------------------------------------------------------ 12. Adresa actuală................................................. 13. Data .................... 14. Semnătura........................ * Şterge ceea ce nu se potriveşte - Nu adăuga nimic la aceste indicaţii - Vezi explicaţiile pe verso ------------------------------------------------------------------------ (Dimensiunile biletului de internare: 10x15 cm) ANEXA III II. Scrisoare SERVICIUL INTERNAŢILOR CIVILI Scutit de timbru Către............................................................... Strada şi numărul................................................... Locul de destinaţie (cu litere mari)................................ Provincia sau departamentul......................................... Ţara (cu litere mari)............................................... Expeditor:.......................................................... Nume şi prenume..................................................... Data şi locul naşterii ............................................. Adresa de internare................................................. (Dimensiunile scrisorii: 29 x 15 cm) ANEXA III III. Carte poştală de corespondenţă 1.Faţă ------------------------------------------------------------------------ Serviciul internaţilor civili ------------------ ----------------------------- | Scutit de timbru | ------------------ Expeditor: ......................................................... Nume şi prenume .................................................... Data şi locul naşterii ............................................. Adresa de internare ................................................ CARTE POŞTALĂ Către............................................................... Strada şi numărul .................................................. Locul de destinaţie (cu litere mari) ............................... .................................................................... Provincia sau departamentul ........................................ Ţara (cu litere mari) .............................................. ------------------------------------------------------------------------ 2. Verso ------------------------------------------------------------------------ Data .................................................................... .................................................................... .................................................................... .................................................................... .................................................................... .................................................................... Scrie numai pe linii şi foarte citeţ................................ ------------------------------------------------------------------------ (Dimensiunile acestei cărţi poştale de corespondenţă: 10x15 cm).