Convenţie din 12.08.49 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie

Notă: Aderată prin Hot. Parl. nr.1318-XII din 02.03.93 Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie din 12.08.1949 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 5, pag.7 Încheiată la Geneva la 12 august 1949 În vigoare pentru Republica Moldova din 26 noiembrie 1993. Subsemnaţii Plenipotenţiari ai Guvernelor reprezentate la Conferinţa diplomatică care s-a ţinut la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949, în vederea revizuirii Convenţiei de la Geneva pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi a bolnavilor în armatele în campanie din 27 iulie 1929, au convenit asupra celor ce urmează: Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1 Înaltele Părţi Contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectată prezenta Convenţie în toate împrejurările. Articolul 2 În afara dispoziţiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de pace, prezenta Convenţie se va aplica în caz de război declarat sau de orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu este recunoscută de una din ele. Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului unei Înalte Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întîmpină nici o rezistenţă militară. Dacă una dintre Puterile în conflict nu este parte la prezenta Convenţie, Puterile care sunt Părţi la aceasta vor rămîne totuşi legale prin ea în raporturile lor reciproce. În afară de aceasta, ele vor fi legate prin Convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi îi aplică dispoziţiile. Articolul 3 În caz de conflict armat reprezentînd un caracter internaţional şi ivit pe teritoriul uneia dintre Înaltele Părţi Contractante, fiecare dintre Părţile în conflict va trebui să aplice, cel puţin, următoarele dispoziţii: 1. Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă din cauză de boală, rănire, detenţiune sau din orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie sau credinţă, sex, naştere sau avere, sau orice alt criteriu analog. În acest scop, sunt şi rămîn prohibite, oricît şi oriunde, cu privire la persoanele menţionate mai sus: a) atingerile aduse vieţii şi integrităţii corporale, mai ales omorul sub toate formele, mutilările, cruzimile, torturile şi chinurile; b) luările de ostatici; c) atingerile aduse demnităţii persoanelor, mai ales tratamentele umilitoare şi înjositoare; d) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoţită de garanţii judiciare recunoscute ca indispensabile de către popoarele civilizate. 2. Răniţii şi bolnavii vor fi ridicaţi şi îngrijiţi. Un organism umanitar imparţial, aşa cum este Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, va putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict. Părţile în conflict se vor strădui, pe de altă parte, să dispună intrarea în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unei părţi din celelalte dispoziţii ale prezentei Convenţii. Aplicarea dispoziţiilor care preced nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor în conflict. Articolul 4 Puterile neutre vor aplica prin analogie dispoziţiile prezentei Convenţii răniţilor şi bolnavilor, precum şi membrilor personalului sanitar şi religios, aparţinînd forţelor armate ale Părţilor în conflict, care vor fi primiţi sau internaţi pe teritoriul lor, precum şi morţilor ridicaţi. Articolul 5 Pentru persoanele protejate care au căzut sub puterea Părţii adverse, prezenta Convenţie se va aplica pînă în momentul repatrierii lor definitive. Articolul 6 În afară de acordurile prevăzute în mod expres prin articolele 10, 15, 23, 28, 31, 36, 37 şi 52, Înaltele Părţi Contractante vor putea să încheie alte acorduri speciale asupra oricărei chestiuni care le-ar părea oportun să fie reglementată în mod special. Nici un acord special nu va putea aduce vreun prejudiciu situaţiei răniţilor şi bolnavilor, precum şi membrilor personalului sanitar şi religios, astfel cum este reglementată prin prezenta Convenţie, nici să restrîngă drepturile pe care aceasta le-o acordă. Răniţii şi bolnavii, precum şi membrii personalului sanitar şi religios, vor beneficia de aceste acorduri atîta timp cît Convenţia le este aplicabilă, în afară de stipulaţii contrare prevăzute în mod expres în sus-arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare sau, de asemenea, în afară de măsuri mai favorabile luate în privinţa lor de una sau alta dintre Părţile în conflict. Articolul 7 Răniţii şi bolnavii, precum şi membrii personalului sanitar şi religios, nu vor putea în nici un caz să renunţe parţial sau în întregime la drepturile pe care le asigură prezenta Convenţie şi, eventual, acordurile speciale indicate la articolul precedent. Articolul 8 Prezenta Convenţie va fi aplicată cu concursul şi sub controlul Puterilor protectoare însărcinate să ocrotească interesele, Părţilor în conflict. În acest scop, Puterile protectoare vor putea, în afară de personalul lor diplomatic sau consular, să desemneze delegaţi dintre propriii lor cetăţeni sau dintre cetăţenii altor Puteri neutre. Aceşti delegaţi vor trebui să fie supuşi agrementului Puterii pe lîngă care îşi vor executa misiunea. Părţile în conflict vor uşura, în cea mai largă măsură posibilă, sarcina reprezentanţilor sau delegaţilor Puterilor protectoare. Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare nu vor putea, în nici un caz să depăşească limitele misiunii lor, astfel cum reiese ea din prezenta Convenţie; ei vor trebui, mai ales să ţină seamă de nevoile imperioase de securitate ale statului pe lîngă care îşi exercită funcţiile. Numai cerinţe imperioase militare pot autoriza, în mod excepţional şi temporar, o restricţie a activităţii lor. Articolul 9 Dispoziţiile prezentei Convenţii nu împiedică activităţile umanitare pe care Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, precum şi orice alt organism umanitar imparţial, le-ar întreprinde pentru protejarea răniţilor şi bolnavilor, precum şi a membrilor personalului sanitar şi religios şi pentru ajutoarele ce li se vor da cu agrementul Părţilor în conflict interesate. Articolul 10 Înaltele Părţi Contractante vor putea oricînd să se înţeleagă pentru a încredinţa unui organism, prezentînd toate garanţiile de imparţialitate şi de eficacitate, sarcinile trasate prin prezenta Convenţie Puterilor protectoare. Dacă răniţii şi bolnavii sau membrii personalului sanitar şi religios nu beneficiază sau nu mai beneficiază, din indiferent ce motiv, de activitatea unei Puteri protectoare sau a unui organism desemnat în conformitate cu primul alineat, Puterea deţinătoare va trebui să ceară fie unui stat neutru, fie unui asemenea organism, să-şi asume funcţiile date prin prezenta Convenţie Puterilor protectoare desemnate de Părţile în conflict. Dacă o protecţie nu poate fi astfel asigurată, Puterea deţinătoare va trebui să ceară unui organism umanitar, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, să-şi asume sarcinile umanitare care revin prin prezenta Convenţie Puterilor protectoare sau va trebui să accepte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, ofertele de servicii provenind de la un asemenea organism. Orice Putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată sau care se oferă în scopurile sus-arătate va trebui, în activitatea sa, să fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de Partea în conflict de care depind persoanele protejate prin prezenta Convenţie şi va trebui să prezinte garanţii suficiente de capacitate pentru a asuma funcţiile în chestiune şi a le îndeplini cu imparţialitate. De la dispoziţiile precedente nu se va putea deroga printr-un acord special între Puteri dintre care una s-ar găsi, chiar temporar, faţă de cealaltă Putere sau de aliaţii săi, îngrădită în libertatea ei de negociere, ca urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul unei ocupaţii totale sau a unei importante părţi a teritoriului său. De cîte ori se face menţiune în prezenta Convenţie de Puterea protectoare, această menţiune indică, de asemenea, organismele care o înlocuiesc, în sensul prezentului articol. Articolul 11 În toate cazurile în care ele vor considera că este necesar în interesul persoanelor protejate, mai ales în caz de dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei Convenţii, Puterile protectoare îşi vor oferi bunele lor oficii în scopul reglementării diferendului. În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare va putea, la invitaţia unei Părţi sau în mod spontan, să propună Părţilor în conflict o întrunire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu soarta răniţilor şi bolnavilor, precum şi a membrilor personalului sanitar şi religios, eventual pe un teritoriu neutru ales în mod convenabil. Părţile în conflict vor trebui să dea urmare propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor putea, eventual, să propună agrementului Părţilor în conflict o personalitate aparţinînd unei Puteri neutre sau o personalitate delegată de Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, care va fi chemată să participe la această întrunire. CAPITOLUL II RĂNIŢI ŞI BOLNAVI Articolul 12 Membrii forţelor armate şi celelalte persoane menţionate în articolul următor, care vor fi răniţi sau bolnavi, vor trebui să fie respectaţi şi protejaţi în toate împrejurările. Ei vor fi trataţi şi îngrijiţi cu omenie de Partea în conflict care îi va avea sub puterea sa, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe sex, rasă, naţionalitate, religie, păreri politice sau orice alt criteriu analog. Este complet interzisă orice atingere la viaţa şi persoana lor şi, între altele, de a-i omorî sau a-i extermina, de a-i supune la tortură, de a face asupra lor experienţe biologice, de a-i lăsa cu premeditate fără ajutor medical sau fără îngrijiri sau de a-i expune la riscuri de contaminare sau de infecţie, create în acest scop. Numai motive de urgenţă medicală vor îngădui o prioritate în ordinea îngrijirilor. Femeile vor fi tratate cu toată consideraţia specială datorată sexului lor. Partea în conflict, obligată să abandoneze răniţi sau bolnavi adversarului ei, va lăsa cu ei, în măsura în care cerinţele militare o vor permite, o parte din personalul şi din materialul său sanitar pentru a contribui la îngrijirea lor. Articolul 13 Prezenta Convenţie se va aplica răniţilor şi bolnavilor aparţinînd următoarelor categorii: 1. Membrii forţelor armate ale unei Părţi în conflict, precum şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari făcînd parte din aceste forţe armate. 2. Membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv acei din mişcările de rezistenţă organizate, aparţinînd unei Părţi în conflict şi acţionînd în afara sau în interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, cu condiţia ca aceste miliţii sau corpuri de voluntari, inclusiv aceste mişcări de rezistenţă organizate, să îndeplinească următoarele condiţii: a) să aibă în fruntea lor o persoană care răspunde pentru subordonaţii săi; b) să aibă un semn distinctiv fix şi care se poate recunoaşte de la distanţă; c) să poarte armele în mod deschis; d) să se conformeze, în operaţiunile lor, legilor şi obiceiurilor războiului. 3. Membrii forţelor armate regulate, care se pretind ale unui guvern sau ale unei autorităţi nerecunoscute de Puterea deţinătoare. 4. Persoanele care urmează forţele armate, fără a face parte direct din ele, cum sunt membrii civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondenţii de război, furnizorii, membrii unităţilor de lucru sau de servicii însărcinate cu bunăstarea militarilor, cu condiţia ca ele să fi primit autorizaţia forţelor armate pe care le însoţesc. 5. Membrii echipajelor, inclusiv comandanţii, piloţii şi elevii marinei comerciale şi echipajele aviaţiei civile ale Părţilor în conflict, care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea altor dispoziţii de drept internaţional. 6. Populaţia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, ia armele în mod spontan pentru a combate trupele de invazie, fără a fi avut timpul de a se constitui în forţe armate regulate, dacă ea poartă armele în mod deschis şi dacă respectă legile şi obiceiurile războiului. Articolul 14 Ţinând seama de dispoziţiile articolului precedent, răniţii şi bolnavii unui beligerant, căzuţi sub puterea adversarului, vor fi prizonieri de război şi le vor fi aplicabile regulile dreptului internaţional privitoare la prizonierii de război. Articolul 15 Oricând şi mai ales după o luptă, Părţile în conflict vor lua fără întârziere toate măsurile posibile pentru a căuta şi ridica răniţii şi bolnavii, a-i proteja contra jafului şi relelor tratamente şi a le asigura îngrijirile necesare, precum şi pentru a căuta morţii şi a împiedica de a fi jefuiţi. De câte ori împrejurările o vor permite, se va conveni asupra unui armistiţiu, unei întreruperi a focului sau asupra unor aranjamente locale pentru a îngădui ridicarea, schimbul şi transportul răniţilor lăsaţi pe câmpul de luptă. De asemenea, vor putea fi încheiate aranjamente locale între Părţile în conflict pentru evacuarea sau schimbul răniţilor şi bolnavilor dintr-o zonă asediată sau încercuită şi pentru trecerea personalului sanitar şi religios şi a materialului sanitar destinat acestei zone. Articolul 16 Părţile în conflict vor trebui să înregistreze, în cel mai scurt timp posibil, toate elementele care contribuie la identificarea răniţilor, bolnavilor şi morţilor Părţii adverse căzuţi sub puterea lor. Aceste informaţii vor trebui, pe cât posibil, să cuprindă următoarele: a) indicarea Puterii de care aceştia depind; b) numărul matricol; c) numele de familie; d) prenumele; e) data naşterii; f) orice altă informaţie figurând pe biletul sau placa de identitate; g) data şi locul capturii sau decesului; h) informaţii privitoare la rănile, boala sau la cauza decesului. În cel mai scurt termen posibil, informaţiile arătate mai sus vor trebui comunicate biroului de informaţii prevăzut în articolul 122 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război, care le va transmite Puterii de care depind aceste persoane, prin intermediul Puterii protectoare şi al Agenţiei Centrale a Prizonierilor de Război. Părţile în conflict vor stabili şi-şi vor comunica, pe calea indicată în alineatul precedent, actele de deces sau listele de decese certificate în mod valabil. Ele vor aduna şi-şi vor transmite, de asemenea, prin intermediul aceluiaşi birou, jumătatea din placa dublă de identitate, testamentele sau alte documente prezentînd importanţă pentru familia decedaţilor, sumele de bani, şi, în general, toate obiectele avînd o valoare intrinsecă sau afectivă, găsite asupra morţilor. Aceste obiecte, precum şi obiectele neidentificate, vor fi trimise în pachete sigilate, însoţite de o declaraţie cuprinzînd toate detaliile necesare pentru identificarea posesorului decedat, precum şi un inventar complet al pachetului. Articolul 17 Părţile în conflict vor veghea ca înhumarea sau incinerarea morţilor, făcută individual ori de cîte ori împrejurările o vor permite, să fie precedată de un examen atent şi, dacă este posibil, medical al corpurilor, pentru a se constata moartea, a se stabili identitatea şi pentru a se putea da socoteală de aceasta. Jumătatea plăcii duble de identitate sau însăşi placa, dacă este vorba de o placă simplă, va rămîne asupra cadavrului. Trupurile nu vor putea fi incinerate decît din motive imperioase de igienă sau din motive legate de religia decedaţilor. În caz de incinerare, se va face menţiunea de circumstanţă, cu indicarea motivelor, pe actul de deces sau pe lista certificată a deceselor. Părţile în conflict vor veghea, în afară de aceasta, ca morţii să fie îngropaţi în mod onorabil, dacă este posibil după riturile religiei, căreia aparţinuseră, ca mormintele să fie respectate, grupate, dacă este posibil, după naţionalitatea decedaţilor, întreţinute în mod convenabil şi însemnate astfel încît să poată fi întotdeauna regăsite. În acest scop, ele vor organiza în mod oficial, la începutul ostilităţilor, un serviciu al mormintelor, pentru a permite eventuale exhumări, pentru a asigura identificarea cadavrelor, oricare ar fi aşezarea mormintelor şi readucerea eventuală în ţara lor de origine. Aceste dispoziţii se aplică şi urnelor, care vor fi păstrate de serviciul mormintelor, pînă cînd ţara de origine va aduce la cunoştinţă ultimele dispoziţii pe care doreşte să le ia în această privinţă. Imediat ce împrejurările o vor permite şi cel mai tîrziu la sfîrşitul ostilităţilor, aceste servicii vor schimba, prin intermediul biroului de informaţii menţionat în alineatul al doilea al articolului 16, liste indicînd aşezarea exactă şi semnele distinctive ale mormintelor, precum şi informaţiile privitoare la morţii care sunt îngropaţi acolo. Articolul 18 Autoritatea militară va putea face apel la caritatea locuitorilor pentru ridicarea şi îngrijirea benevolă, sub controlul său, a răniţilor şi bolnavilor, acordînd persoanelor care au răspuns la acest apel protecţia şi înlesnirile necesare. În cazul în care Partea adversă ar lua sau ar relua controlul regiunii, ea va garanta acestor persoane aceeaşi protecţie şi aceleaşi înlesniri. Autoritatea militară trebuie să autorizeze pe locuitorii şi societăţile de ajutor, chiar în regiunile cotropite sau ocupate, să ridice şi să îngrijească, în mod spontan, răniţii sau bolnavii de orice naţionalitate ar fi ei. Populaţia civilă trebuie să respecte aceşti răniţi şi bolnavi şi mai ales să nu exercite nici un act de violenţă împotriva lor. Nimeni nu va putea să fie tulburat sau condamnat pentru faptul de a fi dat îngrijiri răniţilor sau bolnavilor. Dispoziţiile prezentului articol nu scutesc Puterea ocupantă de obligaţiile ce-i revin, în domeniul sanitar şi moral, cu privire la răniţi şi bolnavi. CAPITOLUL III FORMAŢII ŞI STABILIMENTE SANITARE Articolul 19 Stabilimentele fixe şi formaţiile sanitare mobile ale serviciului sanitar nu vor putea să fie obiectul unor atacuri în nici o împrejurare, ci vor fi tot timpul respectate şi protejate de Părţile în conflict. În cazul în care cad în mîinile Părţii adverse, ele vor putea continua să funcţioneze atîta vreme cît Puterea care le-a capturat n-ar fi asigurat ca însăşi îngrijirile necesare răniţilor şi bolnavilor ce se găsesc în aceste stabilimente şi formaţii. Autorităţile competente vor veghea ca stabilimentele şi formaţiile sanitare menţionate mai sus să fie, în măsura posibilului, situate în aşa fel, încît eventualele atacuri contra obiectivelor militare să nu poată pune aceste stabilimente şi formaţii sanitare în pericol. Articolul 20 Vasele-spitale avînd drept la protecţia Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate pe mare nu vor putea fi atacate de pe uscat. Articolul 21 Protecţia datorată stabilimentelor fixe şi formaţiilor sanitare mobile ale serviciului sanitar nu va putea înceta decît dacă ele ar fi fost folosite pentru comiterea, în afara îndatoririlor lor umanitare, de acte dăunătoare pentru inamic. Totuşi, protecţia nu va înceta decît după o somaţie, care fixează, în toate cazurile oportune, un termen rezonabil. Articolul 22 Nu vor fi considerate ca fiind de natură să ridice unei formaţii sau unui stabiliment sanitar protecţia asigurată de articolul 19: 1. faptul că personalul formaţiei sau stabilimentului este înarmat şi că foloseşte armele sale pentru propria sa apărare sau a răniţilor şi bolnavilor săi; 2. faptul că în lipsă de infirmieri înarmaţi, formaţia sau stabilimentul este păzit de un pichet, de santinele sau de o escortă; 3. faptul că în formaţie sau stabiliment se găsesc arme portative şi muniţii luate de la răniţi şi bolnavi şi care n-au fost încă predate serviciului competent; 4. faptul că în formaţie sau stabiliment se găsesc personal şi material al serviciului veterinar, fără a face parte integrantă din ele; 5. faptul că activitatea umanitară a formaţiilor şi stabilimentelor sanitare sau a personalului lor s-a extins asupra civililor răniţi sau bolnavi. Articolul 23 Înaltele Părţi Contractante, încă din timp de pace şi, după deschiderea ostilităţilor, Părţile în conflict, vor putea crea pe teritoriul lor propriu şi, dacă este nevoie, pe teritoriile ocupate, zone şi localităţi sanitare organizate în scopul de a pune la adăpost de urmările războiului răniţii şi bolnavii, precum şi personalul însărcinat cu organizarea şi administrarea acestor zone şi localităţi şi cu îngrijirile ce trebuie acordate persoanelor care s-ar găsi concentrate acolo. De la începutul unui conflict şi în cursul acestuia, Părţile interesate vor putea încheia între ele acorduri pentru recunoaşterea zonelor şi a localităţilor sanitare pe care le-ar stabili. Ele vor putea, în acest scop, să dispună intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute în proiectul de acord anexat prezentei Convenţii, aducîndu-i, eventual, modificările pe care le-ar socoti necesare. Puterile protectoare şi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sunt invitate să-şi ofere bunele lor oficii pentru a înlesni stabilirea şi recunoaşterea acestor zone şi localităţi sanitare. CAPITOLUL IV PERSONAL Articolul 24 Personalul sanitar afectat în mod exclusiv la căutarea, ridicarea, transportul sau tratamentul răniţilor şi bolnavilor sau la prevenirea bolilor, precum şi personalul afectat în mod exclusiv la administraţia formaţiilor şi stabilimentelor sanitare va fi respectat şi protejat în toate împrejurările. Articolul 25 Militarii instruiţi în mod special pentru a fi, eventual, folosiţi ca infirmieri sau brancardieri auxiliari pentru căutarea sau ridicarea, transportul sau tratamentul răniţilor şi bolnavilor, vor fi de asemenea respectaţi şi protejaţi dacă îndeplinesc aceste funcţii în momentul cînd vin în contact cu inamicul sau cad sub puterea lui. Articolul 26 Personalul Societăţilor naţionale de Cruce Roşie şi acela al altor societăţi de ajutor voluntare, valabil recunoscute şi autorizate de guvernul lor, care va fi folosit la aceleaşi funcţii ca acelea ale personalului arătat în articolul 24, este asimilat personalului arătat în sus-menţionatul articol, sub rezerva ca personalul acestor societăţi să fie supus legilor şi regulamentelor militare. Fiecare Înaltă Parte Contractantă va notifica celeilalte, fie în timp de pace, fie la începerea sau în cursul ostilităţilor, în orice caz înainte de orice întrebuinţare efectivă, numele societăţilor pe care le-a autorizat, pe răspunderea sa, să dea ajutor serviciului sanitar oficial al armatelor sale. Articolul 27 O societate recunoscută dintr-o ţară neutră nu va putea să dea ajutorul personalului său şi al formaţiilor sale sanitare unei Părţi în conflict decît cu asentimentul prealabil al propriului său guvern şi cu autorizarea însăşi a Părţii în conflict. Acest personal şi aceste formaţii vor fi puse sub controlul acestei Părţi în conflict. Guvernul neutru va notifica acest asentiment Părţii adverse statului care acceptă acest ajutor. Partea în conflict care va accepta acest ajutor trebuie, înainte de orice întrebuinţare, să notifice despre aceasta Părţii adverse. În nici o împrejurare acest ajutor nu va trebui să fie considerat ca un amestec în conflict. Membrii personalului arătat în primul alineat vor trebui să fie valabil învestiţi cu piesele de identitate prevăzute în articolul 40, înainte de a părăsi ţara neutră căreia îi aparţin. Articolul 28 Personalul arătat în articolele 24 şi 26 nu va fi reţinut, dacă va cădea sub puterea Părţii adverse, decît în măsura în care starea sanitară, nevoile spirituale şi numărul prizonierilor de război o vor cere. Membrii personalului care vor fi astfel reţinuţi nu vor fi consideraţi ca prizonieri de război. Totuşi, ei vor beneficia cel puţin de toate dispoziţiile Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Ei vor continua să exercite, în cadrul legilor şi regulamentelor militare ale Puterii deţinătoare, sub autoritatea serviciilor sale competente şi în acord cu conştiinţa lor profesională, funcţiile lor medicale sau spirituale în profitul prizonierilor de război aparţinînd de preferinţă forţelor armate de care depind. Pentru exercitarea misiunii lor medicale sau spirituale, ei se vor mai bucura de următoarele înlesniri: a) vor fi autorizaţi să viziteze periodic pe prizonierii de război care se găsesc în detaşamente de lucru sau în spitale situate în afara lagărului. Autoritatea deţinătoare le va pune la dispoziţie, în acest scop, mijloacele de transport necesare; b) În fiecare lagăr, medicul militar cel mai vechi în gradul cel mai mare va fi răspunzător faţă de autorităţile militare ale lagărului pentru tot ce priveşte activitatea personalului sanitar reţinut. În acest scop, Părţile în conflict se vor înţelege, încă de la începutul ostilităţilor, asupra corespondenţei dintre gradele personalului lor sanitar, inclusiv a celui al societăţilor arătate în articolul 26. Pentru toate chestiunile privitoare la misiunile lor, acest medic va avea acces direct la autorităţile competente ale lagărului. Acestea le vor acorda toate înlesnirile necesare pentru corespondenţa privitoare la aceste chestiuni; c) cu toate că este supus disciplinei interioare a lagărului în care se află, personalul reţinut nu va putea fi constrîns la nici o muncă străină de misiunea medicală sau religioasă. În cursul ostilităţilor, Părţile în conflict se vor înţelege cu privire la un schimb eventual de personal reţinut şi vor stabili modalităţile corespunzătoare. Nici una din dispoziţiile care preced nu dispensează Puterea deţinătoare de obligaţiile ce-i revin în domeniul sanitar şi în cel spiritual cu privire la prizonierii de război. Articolul 29 Personalul arătat în articolul 25, căzut în mîinile inamicului, va fi considerat ca prizonier de război, dar va fi folosit în misiuni sanitare în măsura în care este nevoie. Articolul 30 Membrii personalului a căror reţinere nu va fi indispensabilă în conformitate cu dispoziţiile articolului 28, vor fi redaţi Părţii în conflict de care depind, de îndată ce se va fi deschis o cale pentru reîntoarcerea lor şi necesităţile militare o vor permite. În aşteptarea retrimiterii lor, ei nu vor fi consideraţi ca prizonieri de război. Totuşi, vor beneficia cel puţin de toate dispoziţiile Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Ei vor continua să-şi îndeplinească funcţiile sub conducerea Părţii adverse şi vor fi de preferinţă repartizaţi să îngrijească răniţii şi bolnavii Părţii în conflict de care depind. La plecare, ei îşi vor lua efectele, obiectele personale, valorile şi instrumentele care le aparţin. Articolul 31 Alegerea personalului, a cărui retrimitere Părţii în conflict este prevăzută prin dispoziţiile articolului 30, se va face cu excluderea oricărei consideraţii de rasă, religie sau opinie politică, de preferinţă în ordinea cronologică a capturării lor şi a stării sănătăţii lor. Încă de la începutul ostilităţilor, Părţile în conflict vor putea fixa prin acorduri speciale procentajul personalului ce se va reţine, proporţional cu numărul prizonierilor, precum şi cu repartizarea acestuia în lagăre. Articolul 32 Persoanele arătate în articolul 27, care vor cădea sub puterea Părţii adverse, nu vor putea fi reţinute. Numai dacă nu s-a convenit altfel, ele vor fi autorizate să revină în ţara lor sau, dacă aceasta nu este posibil, pe teritoriul Părţii în conflict în serviciul căreia erau, de îndată ce se va fi deschis o cale pentru reîntoarcerea lor şi exigenţele militare o vor permite. În aşteptarea retrimiterii lor, ele vor continua să-şi îndeplinească funcţiile sub conducerea Părţii adverse; ele vor fi de preferinţă repartizate la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor Puterii în conflict, în serviciul căreia se găseau. La plecarea lor, ele îşi vor lua efectele, obiectele personale, valorile, instrumentele, armele şi, dacă este posibil, mijloacele de transport care le aparţin. Părţile în conflict vor asigura acestui personal, pe timpul cît va fi sub puterea lor, aceeaşi întreţinere, aceeaşi locuinţă, aceleaşi alocări şi aceeaşi soldă ca şi personalului corespunzător al armatei lor. Hrana va fi, în orice caz, satisfăcătoare în ce priveşte cantitatea, calitatea şi varietatea, pentru a asigura celor interesaţi o stare normală de sănătate. CAPITOLUL V CLĂDIRI ŞI MATERIALE Articolul 33 Materialul formaţiilor sanitare mobile ale forţelor armate care vor cădea sub puterea Părţii adverse va rămîne afectat răniţilor şi bolnavilor. Clădirile, materialul şi depozitele stabilimentelor sanitare fixe ale forţelor armate vor rămîne supuse dreptului de război, dar nu li se va putea da o altă întrebuinţare atîta timp cît vor fi necesare răniţilor şi bolnavilor. Totuşi, comandanţii armatelor în campanie vor putea să le utilizeze, în caz de necesitate militară urgentă, sub rezerva de a fi luat în prealabil măsurile necesare pentru bunăstarea bolnavilor şi răniţilor care sunt îngrijiţi acolo. Materialul şi depozitele arătate în prezentul articol nu vor putea fi distruse în mod intenţionat. Articolul 34 Bunurile mobile şi imobile ale societăţilor de ajutor admise să beneficieze de Convenţie vor fi considerate ca proprietate particulară. Dreptul de rechiziţionare recunoscut beligeranţilor prin legile şi obiceiurile războiului nu va fi exercitat decît în caz de urgentă necesitate şi numai după ce soarta răniţilor şi a bolnavilor a fost asigurată. CAPITOLUL VI TRANSPORTURI SANITARE Articolul 35 Transporturile de răniţi şi bolnavi sau de material sanitar vor fi respectate şi protejate în acelaşi fel ca şi formaţiile sanitare mobile. Cînd aceste transporturi sau vehicule vor cădea în mîinile Părţii adverse, ele vor fi supuse legilor războiului, cu condiţia ca Partea în conflict care le-ar captura să asigure în toate cazurile îngrijirea răniţilor şi bolnavilor găsiţi acolo. Personalul civil şi toate mijloacele de transport provenite din rechiziţie vor fi supuse regulilor generale ale dreptului internaţional. Articolul 36 Aeronavele sanitare, adică aeronavele folosite exclusiv pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor, precum şi pentru transportul personalului şi materialului sanitar, nu vor fi atacate, ci vor fi respectate de beligeranţi în timpul zborurilor pe care le vor efectua la înălţimi, la ore şi după itinerarii convenite special, între toţi beligeranţii interesaţi. Ele vor purta, în mod vizibil, semnul distinctiv prevăzut în articolul 88, alături de culorile naţionale, pe feţele lor inferioare, superioare şi laterale. Ele vor fi prevăzute cu orice alt semn distinctiv sau mijloc de recunoaştere, fixat prin acord între beligeranţi, fie la începutul, fie în cursul ostilităţilor. Numai dacă nu s-a convenit altfel, zborul deasupra teritoriului inamic sau ocupat de inamic va fi interzis. Aeronavele sanitare vor trebui să asculte de orice somaţie de a ateriza. În cazul unei aterizări astfel impuse, aeronava, cu ocupanţii săi, va putea relua zborul după un eventual control. În caz de aterizare forţată pe teritoriul inamic sau ocupat de inamic, răniţii şi bolnavii, precum şi echipajul aeronavei, vor fi prizonieri de război. Personalul sanitar va fi tratat în conformitate cu articolul 24 şi următoarele. Articolul 37 Aeronavele sanitare ale Părţilor în conflict vor putea, sub rezerva celui de al doilea alineat, să zboare deasupra teritoriului Puterilor neutre şi să aterizeze acolo sau să amerizeze, în caz de necesitate, sau pentru a face escală. Vor trebui să notifice, în prealabil, Puterilor neutre trecerea deasupra teritoriului lor şi să asculte de orice somaţie de aterizare sau de amerizare. Ele nu vor fi la adăpost de atacuri decît în timpul zborului la înălţimile, la orele şi potrivit itinerariilor convenite în mod special între Părţile în conflict şi Puterile neutre interesate. Totuşi, Puterile neutre vor putea pune condiţii sau face restricţii în ce priveşte zborul deasupra teritoriului lor al aeronavelor sanitare sau aterizarea acestora. Aceste condiţii sau restricţii eventuale vor fi aplicate, în acelaşi mod, tuturor Părţilor în conflict. Numai dacă nu s-a convenit altfel între statul neutru şi Părţile în conflict, răniţii sau bolnavii debarcaţi, cu consimţămîntul autorităţii locale pe un teritoriu neutru de către o aeronavă sanitară, vor trebui să fie păziţi de statul neutru, atunci cînd dreptul internaţional o cere, astfel încît ei să nu poată lua parte din nou la operaţiunile de război. Spezele de spitalizare şi de internare vor fi suportate de Puterea de care depind răniţii şi bolnavii. CAPITOLUL VII SEMNUL DISTINCTIV Articolul 38 Ca omagiu pentru Elveţia, semnul heraldic al crucii roşii pe fond alb, format prin inversarea culorilor federale, este menţinut ca emblemă şi semn distinctiv al serviciului sanitar al armatelor. Totuşi, pentru ţările care întrebuinţează deja ca semn distinctiv, în locul crucii roşii, semiluna roşie sau leul şi soarele roşii pe fond alb, aceste embleme sunt de asemenea admise în sensul prezentei Convenţii. Articolul 39 Sub controlul autorităţii militare competente, emblema va figura pe drapele, brasarde, precum şi pe întregul material folosit de serviciul sanitar. Articolul 40 Personalul arătat în articolul 24 şi în articolele 26 şi 27 va purta, fixată pe braţul stîng, o brasardă rezistentă la umezeală şi prevăzută cu semnul distinctiv, eliberată şi ştampilată de autoritatea militară. Acest personal, în afară de placa de identitate prevăzută în articolul 16, va mai avea şi un bilet de identitate special, purtînd semnul distinctiv. Acest bilet va trebui să fie rezistent la umezeală şi să aibă astfel de dimensiuni încît să poată fi purtat în buzunar. El va fi scris în limba naţională, va menţiona cel puţin numele şi prenumele, data naşterii, gradul şi numărul matricol al celui interesat. Va stabili în ce calitate are drept la protecţia prezentei Convenţii. Biletul va fi prevăzut cu fotografia titularului şi, în afară de aceasta, fie cu semnătura sa, fie cu amprentele sale digitale, sau cu amîndouă. Va purta timbrul sec al autorităţii militare. Biletul de identitate va trebui să fie uniform în fiecare armată şi, pe cît posibil, de acelaşi tip, în armatele Înaltelor Părţi Contractante. Părţile în conflict vor putea să se inspire după modelul anexat, ca exemplu, la prezenta Convenţie. Ele îşi vor comunica, la începutul ostilităţilor, modelul pe care îl folosesc. Fiecare bilet de identitate va fi confecţionat, dacă este posibil, în cel puţin două exemplare, din care unul va fi păstrat de ţara de origine. Personalul menţionat mai sus nu va putea, în nici un caz, să fie lipsit de insignele sale, nici de biletul său de identitate şi nici de dreptul de a purta brasarda. În caz de pierdere, va avea dreptul să obţină duplicate după bilet şi înlocuirea insignelor. Articolul 41 Personalul arătat în articolul 25 va purta, numai în timpul îndeplinirii funcţiilor sanitare, o brasardă albă, avînd în mijlocul ei semnul distinctiv, dar de dimensiuni reduse, eliberată şi ştampilată de autoritatea militară. Piesele de identitate militare pe care le va purta acest personal vor specifica instrucţia sanitară primită de titular, caracterul temporar al funcţiilor sale şi dreptul pe care îl are la portul brasardei. Articolul 42 Drapelul distinctiv al Convenţiei nu va putea fi arborat decît pe formaţiile şi stabilimentele sanitare, care sunt îndreptăţite, în cadrul Convenţiei, să fie respectate şi numai cu consimţămîntul autorităţii militare. În formaţiile mobile, ca şi în stabilimentele fixe, semnul va putea fi însoţit de drapelul naţional al Părţii în conflict de care depinde formaţia sau stabilimentul. Totuşi, formaţiile sanitare, căzute sub puterea inamicului nu vor arbora decît drapelul Convenţiei. Părţile în conflict vor lua, în măsura în care cerinţele militare le-o vor permite, măsurile necesare pentru a face perfect vizibile forţelor inamice terestre, aeriene şi maritime, emblemele distinctive semnalînd formaţiile şi stabilimentele sanitare, pentru a îndepărta posibilitatea oricărei acţiuni agresive. Articolul 43 Formaţiile sanitare din ţări neutre, care, în condiţiile prevăzute de articolul 27, ar fi autorizate să acorde serviciile lor unui beligerant, vor trebui să arboreze, împreună cu drapelul Convenţiei, drapelul naţional al acestui beligerant, dacă el foloseşte facultatea pe care i-o conferă articolul 42. Cu excepţia unui ordin contrar al autorităţii militare competente, ele vor putea să arboreze drapelul lor naţional în toate împrejurările, chiar dacă ele cad sub puterea Părţii adverse. Articolul 44 Emblema crucii roşii pe fond alb şi cuvintele "cruce roşie" sau "crucea Genevei" nu vor putea fi folosite, cu excepţia cazurilor prevăzute în alineatele următoare ale prezentului articol, fie în timp de pace, fie în timp de război, decît pentru a desemna sau proteja formaţiile şi stabilimentele sanitare, personalul şi materialul protejat prin prezenta Convenţie şi prin alte Convenţii internaţionale, privitoare la chestiuni asemănătoare. Acelaşi lucru cu privire la emblemele menţionate de articolul 38, alineatul al doilea, pentru ţările care le folosesc. Societăţile naţionale de Cruce Roşie şi celelalte societăţi menţionate în articolul 26 nu vor avea dreptul la folosirea semnului distinctiv care conferă protecţia Convenţiei, decît în cadrul dispoziţiilor acestui alineat. În afară de aceasta, Societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşii) vor putea în timp de pace, în conformitate cu legislaţia naţională, să folosească numele şi emblema crucii roşii pentru celelalte activităţi ale lor conforme principiilor stabilite prin conferinţele internaţionale ale Crucii Roşii. Cînd aceste activităţi se vor continua în timp de război, condiţiile folosirii emblemei vor trebui să fie de aşa fel, încît să nu poată fi considerate ca urmărind să le confere protecţia Convenţiei; emblema va fi de dimensiuni relativ mici şi nu va putea fi pusă pe o brasardă sau un acoperiş. Organismele internaţionale ale crucii roşii şi personalul, legitimal în modul valabil, vor fi autorizaţi să se servească tot timpul de semnul crucii roşii pe fond alb. În mod excepţional, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu autorizaţia expresă a uneia dintre Societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşii) se va putea folosi emblema Convenţiei în timp de pace, pentru a semnala vehiculele utilizate ca ambulanţe şi pentru a marca poziţia posturilor de ajutor rezervate exclusiv pentru îngrijirea gratuită a răniţilor sau bolnavilor. CAPITOLUL VIII EXECUTAREA CONVENŢIEI Articolul 45 Fiecare Parte din conflict, prin intermediul comandanţilor săi superiori, va asigura executarea amănunţită a articolelor precedente, precum şi a cazurilor neprevăzute, în conformitate cu principiile generale ale prezentei Convenţii. Articolul 46 Măsurile de represalii împotriva răniţilor, bolnavilor, personalului, clădirilor sau materialului, protejate prin Convenţie, sunt interzise. Articolul 47 Înaltele Părţi Contractante se angajează să difuzeze, cît mai larg posibil, în timp de pace şi în timp de război, textul prezentei Convenţii în ţările lor şi, mai ales, să introducă studiul ei în programele de instrucţie militară şi, dacă este posibil, civilă, astfel ca principiile acesteia să fie cunoscute de întreaga populaţie, în special de forţele armate combatante, de personalul sanitar şi de duhovnici. Articolul 48 Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul Consiliului federal elveţian şi, în timpul ostilităţilor, prin intermediul Puterii protectoare, traducerile oficiale ale prezentei Convenţii, precum şi legile şi regulamentele pe care ele le-ar putea adopta pentru a asigura aplicarea acesteia. CAPITOLUL IX REPRIMAREA ABUZURILOR ŞI INFRACŢIUNILOR Articolul 49 Înaltele Părţi Contractante se angajează să ia orice măsură legislativă necesară pentru stabilirea sancţiunilor penale menite să fie aplicate persoanelor care au comis, sau au dat ordin să se comită, oricare dintre infracţiunile grave la prezenta Convenţie, definite prin articolul următor. Fiecare Parte contractantă va avea obligaţia de a urmări persoanele acuzate de a fi comis sau de a fi ordonat să se comită oricare din aceste infracţiuni grave, şi că va trebui să le defere propriilor sale tribunale, indiferent de naţionalitatea lor. Ea va putea, de asemenea, dacă preferă, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în propria sa legislaţie, să le predea spre judecare unei alte Părţi contractante, interesate în urmărire, numai dacă această Parte contractantă ar deţine contra acestor persoane probe suficiente. Fiecare Parte contractantă va lua măsurile necesare pentru încetarea actelor contrare dispoziţiilor prezentei Convenţii, altele decît infracţiunile grave definite în articolul următor. În toate împrejurările, inculpaţii vor beneficia de garanţii de procedură şi de liberă apărare, care nu vor fi mai puţin favorabile decît cele prevăzute de articolele 105 şi următoarele ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Articolul 50 Infracţiunile grave prevăzute la articolul precedent sunt acelea care privesc vreunul din următoarele acte, dacă sunt comise împotriva unor persoane sau bunuri protejate de Convenţie: omuciderea intenţionată, tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experienţele biologice, faptul de a cauza, în mod intenţionat, mari suferinţe sau de a aduce grave atingeri integrităţii fizice sau sănătăţii, distrugerea şi însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţi militare şi desfăşurate pe scară mare, în mod ilicit şi arbitrar. Articolul 51 Nici o Parte contractantă nu va putea să se exonereze, nici să exonereze o altă Parte contractantă, de răspunderile asumate de ea însăşi sau de o altă Parte contractantă din cauza infracţiunilor prevăzute la articolul precedent. Articolul 52 La cererea unei Părţi în conflict, va trebui deschisă o anchetă, într-un mod care urmează a fi stabilit între Părţile interesate, cu privire la orice pretinsă violare a Convenţiei. Dacă nu s-a realizat un acord în ceea ce priveşte procedura anchetei, Părţile se vor înţelege pentru a alege un arbitru, care va hotărî asupra procedurii de urmat. O dată constatată violarea, Părţile în conflict îi vor pune capăt şi o vor reprima cît mai repede posibil. Articolul 53 Folosirea de către particulari, societăţi sau firme de comerţ atît publice, cît şi private, altele decît acelea care au dreptul la aceasta în baza prezentei Convenţii, a emblemei sau a denumirii de "cruce roşie" sau de "crucea Genevei", precum şi a oricărui semn sau oricărei denumiri constituind o imitaţie, va fi interzisă oricînd, oricare ar fi scopul acestei întrebuinţări şi indiferent de data însuşirii. Avînd în vedere omagiul adus Elveţiei prin adoptarea culorilor federale inversate şi confuzia care s-ar putea ivi între stema Elveţiei şi semnul distinct al Convenţiei, folosirea de către particulari, societăţi sau firme comerciale a stemei Confederaţiei elveţiene, precum şi a oricărui semn ce ar constitui o imitaţie, fie ca marcă de fabrică sau de comerţ sau ca element al acestor mărci, sau într-un scop contrar probităţii comerciale sau în condiţii susceptibile de a jigni sentimentul naţional elveţian, va fi oricînd interzisă. Totuşi, Înaltele Părţi Contractante care n-au fost părţi la Convenţia de la Geneva din 27 iulie 1929 vor putea acorda celor care foloseau anterior emblemele, denumirile sau mărcile arătate în primul alineat un termen de maximum trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, pentru a înceta folosirea acestora, fiind înţeles că în acest interval folosirea lor nu va putea apărea, în timp de război, ca urmărind să confere protecţia Convenţiei. Interdicţia stabilită prin primul alineat al acestui articol se aplică, fără efect asupra drepturilor cîştigate de cei care le-au folosit anterior, şi emblemelor şi denumirilor prevăzute în cel de al doilea alineat al articolului 38. Articolul 54 Înaltele Părţi Contractante, a căror legislaţie nu ar fi încă satisfăcătoare, vor lua măsurile necesare pentru a împiedica şi a reprima oricînd abuzurile arătate în articolul 53. DISPOZIŢII FINALE Articolul 55 Prezenta Convenţie este redactată în limbile franceză şi engleză. Ambele texte sunt egal autentice. Consiliul federal elveţian se va îngriji să se facă traduceri oficiale ale Convenţiei în limba rusă şi în limba spaniolă. Articolul 56 Prezenta Convenţie, care va purta data zilei de azi, va putea să fie semnată, pînă la 12 februarie 1950, în numele Puterilor reprezentate la conferinţa care s-a deschis la Geneva la 21 aprilie 1949, precum şi de Puterile nereprezentate la această conferinţă, care participă la Convenţiile de la Geneva din 1864, din 1906 şi 1929, pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie. Articolul 57 Prezenta Convenţie va fi ratificată cît mai repede cu putinţă, iar ratificările vor fi depuse la Berna. Se va întocmi un proces-verbal de depunere a fiecărui instrument de ratificare, proces-verbal a cărui copie certificată pentru conformitate va fi remisă, prin Consiliul federal elveţian, tuturor Puterilor în numele cărora Convenţia a fost semnată sau aderarea notificată. Articolul 58 Prezenta Convenţie va intra în vigoare la şase luni după depunerea a cel puţin două instrumente de ratificare. Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte Contractantă, la şase luni după depunerea instrumentului său de ratificare. Articolul 59 Prezenta Convenţie înlocuieşte Convenţiile din 22 august 1864, din 6 iulie 1906 şi din 27 iulie 1929, în raporturile dintre Înaltele Părţi Contractante. Articolul 60 De la data intrării sale în vigoare, prezenta Convenţie va fi deschisă aderării oricărei Puteri în numele căreia această Convenţie nu ar fi fost semnată. Articolul 61 Aderările vor fi notificate în scris Consiliului federal elveţian şi îşi vor produce efectele şase luni de la data primirii lor. Consiliul federal elveţian va comunica aderările tuturor Puterilor în numele cărora Convenţia va fi fost semnată sau aderarea notificată. Articolul 62 Situaţiile prevăzute în articolele 2 şi 3 vor da efect imediat ratificărilor depuse şi aderărilor notificate de Părţile în conflict, înainte sau după începerea ostilităţilor sau ocupaţiei. Comunicarea ratificărilor sau aderărilor primite de Părţile în conflict va fi făcută de Consiliul federal elveţian pe calea cea mai rapidă. Articolul 63 Fiecare din Înaltele Părţi Contractante va avea facultatea să denunţe prezenta Convenţie. Denunţarea va fi notificată în scris Consiliului federal elveţian. Acesta va comunica notificarea guvernelor tuturor Înaltelor Părţi Contractante. Denunţarea îşi va produce efectele la un an după notificarea sa Consiliului federal elveţian. Totuşi, denunţarea notificată, atunci cînd Puterea denunţătoare este implicată într-un conflict armat, nu va produce nici un efect, atîta timp cît nu ar fi fost încheiată pacea, şi, în orice caz, atîta timp cît operaţiunile de eliberare şi de repatriere a persoanelor protejate prin prezenta Convenţie nu vor fi terminate. Denunţarea va avea valoare numai faţă de Puterea denunţătoare. Ea nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor pe care Părţile în conflict vor rămîne obligate să le îndeplinească pe baza principiilor dreptului internaţional, aşa cum ele rezultă din obiceiurile stabilite între naţiunile civilizate, din legile umanitare şi din cerinţele conştiinţei publice. Articolul 64 Consiliul federal elveţian va înregistra prezenta Convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite. Consiliul federal elveţian va informa, de asemenea, Secretariatul Naţiunilor Unite de toate ratificările, aderările şi denunţările pe care le va primi cu privire la prezenta Convenţie. Drept care subsemnaţii, avînd depuse împuternicirile respective, au semnat prezenta Convenţie. Făcută la Geneva, la 12 august 1949, în limbile franceză şi engleză, originalul urmînd să fie depus în arhivele Confederaţiei elveţiene. Consiliul federal elveţian va transmite o copie certificată conform a Convenţiei fiecăruia dintre statele semnatare, precum şi statelor care vor adera la Convenţie. ANEXA I PROIECT DE ACORD PRIVITOR LA ZONELE ŞI LOCALITĂŢILE SANITARE Articolul 1 Zonele sanitare vor fi strict rezervate persoanelor menţionate în articolul 23 al Convenţiei de la Geneva pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie din 12 august 1949, precum şi personalului însărcinat cu organizarea şi administrarea acestor zone şi localităţi şi cu îngrijirea ce trebuie acordată persoanelor care se vor găsi concentrate acolo. Totuşi, persoanele care au reşedinţa lor permanentă în interiorul acestor zone vor avea dreptul să locuiască acolo. Articolul 2 Persoanele care se găsesc, în indiferent ce calitate, într-o zonă sanitară, nu vor putea efectua nici o muncă ce ar avea vreun raport direct cu operaţiunile militare sau cu producerea materialului de război, nici în interiorul, nici în exteriorul acestei zone. Articolul 3 Puterea care creează o zonă sanitară va lua toate măsurile necesare pentru a interzice accesul tuturor persoanelor care nu au dreptul de a se duce sau de a se găsi acolo. Articolul 4 Zonele sanitare vor trebui să întrunească următoarele condiţii: a) nu vor reprezenta decît o mică parte a teritoriului controlat de Puterea care le-a creat; b) vor trebui să fie puţin populate în raport cu posibilităţile lor de primire; c) vor fi depărtate şi lipsite de orice obiectiv militar şi de orice instalaţie industrială sau administrativă importantă; d) nu vor fi situate în regiuni care, după toate probabilităţile, pot prezenta importanţă pentru ducerea războiului. Articolul 5 Zonele sanitare vor fi supuse următoarelor obligaţii: a) căile de comunicaţie şi mijloacele de transport de care dispun nu vor fi utilizate pentru deplasările de personal sau de material militar, nici în simplu tranzit; b) ele nu vor fi apărate, prin mijloace militare, în nici o împrejurare. Articolul 6 Zonele sanitare vor fi marcate prin cruci roşii (semilune roşii, lei şi sori roşii) pe un fond alb puse la margine şi pe clădiri. De asemenea, în timpul nopţii, ele vor putea fi marcate printr-o lumină potrivită. Articolul 7 Încă din timp de pace sau la începerea ostilităţilor, fiecare Putere va comunica tuturor Înaltelor Părţi Contractante lista zonelor sanitare stabilite pe teritoriul pe care îl controlează acestea. Ea le va informa despre orice zonă nou creată în timpul conflictului. De îndată ce Partea adversă va fi primit notificarea menţionată mai sus, zona va fi constituită în mod regulat. Dacă, totuşi, Partea adversă consideră că una din condiţiile stabilite prin prezentul acord nu este îndeplinită, ea va putea să refuze recunoaşterea zonei, comunicînd de urgenţă refuzul său Părţii de care depinde zona, sau să subordoneze recunoaşterea acestei zone instituirii controlului prevăzut la articolul 8. Articolul 8 Fiecare Putere care va recunoaşte una sau mai multe zone sanitare stabilite de Partea adversă va avea dreptul să ceară ca una sau mai multe comisii speciale să controleze dacă zonele îndeplinesc condiţiile şi obligaţiile enunţate în prezentul acord. În acest scop, membrii comisiilor speciale vor avea oricînd acces liber în diferitele zone şi vor putea să locuiască acolo în mod permanent. Li se vor acorda toate înlesnirile pentru a-şi putea exercita misiunea lor de control. Articolul 9 În cazul cînd comisiile speciale ar constata fapte care le-ar părea contrare stipulaţiilor prezentului acord, ele vor avertiza despre aceasta imediat Puterea de care depinde zona şi îi vor acorda un termen de maximum cinci zile pentru a remedia aceasta; ele vor informa despre aceasta Puterea care a recunoscut zona. Dacă, la expirarea acestui termen, Puterea de care depinde zona n-a dat urmare avertismentului care i-a fost adresat, Partea adversă va putea declara că nu mai este legată prin prezentul acord cu privire la această zonă. Articolul 10 Puterea care ar crea una sau mai multe zone şi localităţi sanitare precum şi Părţile adverse cărora li s-ar notifica existenţa lor, vor numi sau vor face să se desemneze de Puterile neutre personale care vor putea face parte din comisiile speciale menţionate în articolele 8 şi 9. Articolul 11 Zonele sanitare nu vor putea, în nici o împrejurare, să fie atacate, ci vor fi oricînd protejate şi respectate de Părţile în conflict. Articolul 12 În caz de ocupaţie a unui teritoriu, zonele sanitare care se găsesc acolo vor continua să fie respectate şi utilizate ca atare. Totuşi, Puterea ocupantă va putea să le modifice destinaţia după ce a asigurat protecţia persoanelor care se aflau acolo. Articolul 13 Prezentul acord se va aplica, de asemenea, localităţilor pe care Puterile le-ar destina aceluiaşi scop ca şi zonele sanitare. Faţă ANEXĂ ------------------------------------------------------------------------ _ _ | | (Loc rezervat pentru indicarea ţării şi autorităţii | | --+ +-- militare care eliberează acest bilet) --+ +-- --+ +-- --+ +-- |_| BILET DE IDENTITATE |_| pentru membrii personalului sanitar şi religios ataşat armatelor Numele ................................................................. Prenumele............................................................... Data naşterii........................................................... Gradul.................................................................. Numărul matricol........................................................ Titlul prezentului bilet este protejat de Convenţia de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie în calitate de .......................................................................... ........................ Data eliberării Numărul biletului ............................. .............................. ------------------------------------------------------------------------ Verso ------------------------------------------------------------------------ --------------- Semnătura sau amprentele | Fotografia | digitale sau ambele | purtătorului | --------------- Timbrul sec al autorităţii militare care a eliberat biletul ------------------------------------------------------------------------ Talia | Ochii | Părul ------------------------------------------------------------------------ Alte semne distinctive ........................................................................ ........................................................................ ........................................................................ ........................................................................ ------------------------------------------------------------------------