Convenţie din 13.01.93 privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.537-XIII din 19.07.95 Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora* din 13.01.93 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 9, pag.207 ------------------------------------- * Adoptată la Paris la 13 ianuarie 1993 * În vigoare pentru Republica Moldova din 29 aprilie 1997 Preambul Statele părţi la prezenta Convenţie, hotărîte să acţioneze în scopul realizării de progrese efective în direcţia dezarmării generale şi complete sub control internaţional strict şi eficace, inclusiv al interzicerii şi eliminării tuturor tipurilor de arme de distrugere în masă, dorind să contribuie la realizarea obiectivelor şi principiilor Cartei Naţiunilor Unite, reamintind că Adunarea generală a Naţiunilor Unite a condamnat în repetate rînduri toate acţiunile contrare principiilor şi obiectivelor Protocolului privind interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sau similare şi a mijloacelor bacteriologice de luptă, semnat la Geneva la 17 iunie 1925 (Protocolul de la Geneva din 1925), recunoscînd că prezenta Convenţie reafirmă principiile şi obiectivele Protocolului de la Geneva din 1925 şi ale Convenţiei privind interzicerea perfecţionării, fabricării şi stocării de arme bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea acestora, semnată la Londra, Moscova şi Washington la 10 aprilie 1972, la fel ca şi obligaţiile asumate prin aceste instrumente, ţinînd seama de obiectivul conţinut în art. IX al Convenţiei privind interzicerea perfecţionării, fabricării şi stocării de arme bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea acestora, hotărîte, în folosul întregii umanităţi, să excludă complet posibilitatea întrebuinţării armelor chimice, prin implementarea prevederilor prezentei Convenţii, completînd astfel obligaţiile asumate prin Protocolul de la Geneva din 1925, recunoscînd interzicerea, cuprinsă în acordurile şi principiile de drept internaţional în materie, privind utilizarea erbicidelor ca metode de război, considerînd că progresele din domeniul chimiei ar trebui folosite exclusiv în beneficiul umanităţii, dorind să înlesnească libertatea comerţului cu produse chimice, precum şi cooperarea între ţări şi schimbul internaţional de informaţii ştiinţifice şi tehnice în domeniul activităţilor chimice pentru scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie, în vederea intensificării dezvoltării economice şi tehnologice a tuturor statelor părţi, convinse că interzicerea completă şi efectivă a dezvoltării, producerii, dobîndirii, stocării, conservării, transferului şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora reprezintă o etapă necesară către realizarea acestor obiective comune, au convenit următoarele: Articolul I Obligaţii generale 1. Fiecare stat parte la prezenta Convenţie se angajează ca, niciodată şi în nici o împrejurare, să nu: a) dezvolte, producă, dobîndească în alt mod, stocheze sau conserve arme chimice sau să transfere, direct sau indirect, arme chimice altora; b) folosească arme chimice; c) se angajeze în nici o pregătire militară pentru folosirea armelor chimice; d) ajute, încurajeze sau determine, în nici un fel, pe altcineva, să se angajeze în orice activitate interzisă unui stat parte prin prezenta Convenţie. 2. Fiecare stat parte se angajează să distrugă armele chimice pe care le deţine în proprietate sau le posedă sau care sunt amplasate în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul său, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii. 3. Fiecare stat parte se angajează să distrugă toate armele chimice pe care le-a abandonat pe teritoriul altui stat parte, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii. 4. Fiecare stat parte se angajează să distrugă orice instalaţii de producere a armelor chimice, pe care le deţine în proprietate sau le posedă sau care sunt amplasate în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul său, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii. 5. Fiecare stat parte se angajează să nu utilizeze agenţi pentru combaterea dezordinilor publice ca metodă de război. Articolul II Definiţii şi criterii Pentru scopurile prezentei Convenţii: 1. Arme chimice înseamnă următoarele elemente, împreună sau separat: a) substanţe chimice toxice şi precursorii lor, cu excepţia celor destinate pentru scopuri neinterzise de prezenta Convenţie, atît timp cît tipurile şi cantităţile sunt conforme cu asemenea scopuri; b) muniţii şi dispozitive concepute special pentru a provoca moartea sau alte vătămări, prin acţiunea toxică a substanţelor chimice toxice, specificate în subparagraful a), care ar fi eliberate ca urmare a folosirii unor asemenea muniţii şi dispozitive; c) orice echipament conceput special pentru a fi utilizat în legătură directă cu folosirea muniţiilor şi dispozitivelor, specificate în subparagraful b). 2. Substanţă chimică toxică înseamnă: - orice substanţă chimică, care, prin acţiunea sa chimică asupra proceselor biologice, poate cauza moartea, incapacitatea temporară sau vătămări permanente la om sau la animale. Aceasta include orice asemenea substanţe chimice, indiferent de originea lor sau de metoda de producere şi indiferent dacă sunt produse în instalaţii, se află în muniţii sau în altă parte. (Pentru scopul aplicării prezentei Convenţii, substanţele chimice toxice care au fost identificate pentru aplicarea măsurilor de verificare sunt cuprinse în listele incluse în anexa privind substanţele chimice). 3. Precursor înseamnă: - orice reactiv chimic care participă, în orice fază, la producerea, prin orice metode, a unei substanţe chimice toxice. Aceasta include orice component-cheie al unui sistem chimic binar sau multicomponent. (Pentru scopul aplicării prezentei Convenţii, precursorii care au fost identificaţi pentru aplicarea măsurilor de verificare sunt cuprinşi în listele incluse în anexa privind substanţele chimice). 4. Component-cheie pentru sisteme chimice binare sau multicomponente (denumit ulterior component-cheie) înseamnă: - precursorul care îndeplineşte cel mai important rol în determinarea proprietăţilor toxice ale produsului finit şi reacţionează rapid cu alte substanţe chimice într-un sistem binar sau multicomponent. 5. Arme chimice vechi înseamnă: a) arme chimice care au fost produse înainte de 1925; sau b) arme chimice produse în perioada dintre 1925 şi 1946, care sunt deteriorate, astfel încît nu mai pot fi utilizate ca arme chimice. 6. Arme chimice abandonate înseamnă: - arme chimice, inclusiv arme chimice vechi, care au fost abandonate de un stat după 1 ianuarie 1925, pe teritoriul altui stat, fără consimţămîntul celui din urmă. 7. Agent pentru combaterea dezordinii publice înseamnă: - orice produs chimic necuprins în vreo listă, care poate produce rapid, la om, efecte de iritaţie senzorială sau incapacitate fizică, care dispar la scurt timp după terminarea expunerii. 8. Instalaţie de producere a armelor chimice: a) înseamnă orice echipament, precum şi orice clădire ce adăposteşte un asemenea echipament, care a fost proiectat, construit sau utilizat oricînd după 1 ianuarie 1946: (i) ca parte a etapei de producere a substanţelor chimice (faza tehnologică finală) unde fluxul de materiale ar conţine, cînd echipamentul este în funcţiune: 1) orice substanţă chimică cuprinsă în lista nr. 1 a anexei privind substanţele chimice; sau 2) orice altă substanţă chimică, care nu este folosită peste o tonă pe an, pe teritoriul unui stat parte sau în orice alt loc sub jurisdicţia sau controlul unui stat parte, pentru scopuri neinterzise de prezenta Convenţie, dar care poate fi utilizată pentru arme chimice; sau (ii) pentru încărcarea armelor chimice, inclusiv, inter alia, încărcarea substanţelor chimice din lista nr. 1 în muniţii, dispozitive sau în containere pentru depozitare în vrac; încărcarea substanţelor chimice în containere care intră în componenţa muniţiilor şi dispozitivelor binare asamblate, precum şi în submuniţii chimice, care fac parte din muniţii şi dispozitive unitare asamblate şi încărcarea containerelor şi submuniţiilor chimice în respectivele muniţii şi dispozitive; b) nu înseamnă: (i) orice instalaţie avînd o capacitate de producţie pentru sinteza substanţelor chimice specificate în subparagraful a) (i), care este sub o tonă; (ii) orice instalaţie în care o substanţă chimică, specificată în subparagraful a) (i), este sau a fost obţinută ca un produs secundar inevitabil al activităţilor desfăşurate în scopuri neinterzise de prezenta Convenţie, cu condiţia ca această substanţă chimică să nu depăşească 3 % din produsul total şi ca instalaţia să facă obiectul declarării şi inspecţiei conform anexei privind aplicarea şi verificarea Convenţiei (denumită în continuare anexa privind verificarea); sau (iii) instalaţia unică la scară redusă pentru obţinerea substanţelor chimice din lista nr. 1 pentru scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie, aşa cum este prevăzut în partea a VI-a a anexei privind verificarea. 9. Scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie înseamnă: a) scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice; b) scopuri de protecţie, anume acele scopuri în relaţie directă cu protecţia împotriva substanţelor chimice toxice şi cu protecţia împotriva armelor chimice; c) scopuri militare care nu au legătură cu utilizarea armelor chimice şi nu depind de utilizarea proprietăţilor toxice ale substanţelor chimice ca metodă de război; d) asigurarea respectării legilor, inclusiv combaterea dezordinilor publice. 10. Capacitate de producţie înseamnă: Potenţialul cantitativ anual pentru fabricarea unei substanţe chimice specifice, pe baza procesului tehnologic utilizat efectiv sau, dacă procesul nu este încă operaţional, planificat să fie utilizat la instalaţia relevantă. Acesta este considerat ca fiind egal cu capacitatea nominală, sau dacă aceasta nu este disponibilă, cu capacitatea proiectată. Capacitatea nominală este producţia de substanţe chimice în condiţii optimizate pentru cantitate maximă a instalaţiei de producţie, stabilită prin unul sau mai multe teste de exploatare. Prin capacitate proiectată se înţelege cantitatea de substanţă chimică corespunzătoare calculelor teoretice. 11. Organizaţie înseamnă Organizaţia pentru interzicerea Armelor Chimice, stabilită conform art. VIII al prezentei Convenţii. 12. Pentru scopurile art. VI: a) producţia unei substanţe chimice înseamnă formarea ei printr-o reacţie chimică; b) prelucrarea unei substanţe chimice înseamnă un proces fizic, precum pregătire, extracţie şi purificare prin care o substanţă chimică nu este transformată într-o altă substanţă chimică; c) consum al unei substanţe chimice înseamnă transformarea ei într-o altă substanţă chimică printr-o reacţie chimică. Articolul III Declaraţii 1. Fiecare stat parte va prezenta organizaţiei, nu mai tîrziu de 30 de zile după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, pentru acel stat parte, următoarele declaraţii, în care: a) cu privire la armele chimice: (i) va declara dacă deţine în proprietate sau posedă orice arme chimice sau dacă are amplasate orice arme chimice în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul său; (ii) va indica amplasamentul exact, cantitatea globală şi inventarul în detaliu al armelor chimice pe care le deţine în proprietate sau le posedă, sau care sunt amplasate în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul său în conformitate cu partea a IV-a (A), paragrafele 1-3 ale anexei privind verificarea, cu excepţia acelor arme chimice la care se face referire în subparagraful (iii); (iii) va semnala orice arme chimice de pe teritoriul său care aparţin ori sunt în posesia altui stat şi sunt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul altui stat, în conformitate cu partea a IV-a (A) paragraful 4 din anexa privind verificarea; (iv) va declara dacă a transferat sau primit, direct sau indirect, orice arme chimice după 1 ianuarie 1946 şi va specifica transferul sau primirea unor astfel de arme, în conformitate cu partea a IV-a (A) paragraful 5 din anexa privind verificarea; (v) va prezenta planul general propriu pentru distrugerea armelor chimice, pe care le deţine în proprietate sau le posedă sau care sunt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, în conformitate cu partea a IV-a (A) paragraful 6 din anexa privind verificarea. b) Cu privire la armele chimice vechi şi armele chimice abandonate: (i) va declara dacă are pe teritoriul său arme chimice vechi şi va furniza toate informaţiile disponibile în conformitate cu partea a IV-a (B) paragraful 3 din anexa privind verificarea; (ii) va declara dacă există arme chimice abandonate pe teritoriul său şi va furniza toate informaţiile disponibile în conformitate cu partea a IV-a (B) paragraful 8 din anexa privind verificarea; (iii) va declara dacă a abandonat arme chimice pe teritoriul altor state şi va furniza toate informaţiile disponibile în conformitate cu partea a IV-a (B) paragraful 10 din anexa privind verificarea. c) Cu privire la instalaţiile de producere a armelor chimice: (i) va declara dacă are sau a deţinut în proprietate sau posesie oricare instalaţie de producere a armelor chimice sau dacă are sau a avut o astfel de instalaţie amplasată în vreun loc sub jurisdicţia sau controlul său, oricînd după 1 ianuarie 1946; (ii) va specifica orice instalaţie de producere a armelor chimice pe care o are sau a deţinut-o în proprietate sau posesie sau care este ori a fost amplasată în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, oricînd după 1 ianuarie 1946, în conformitate cu partea a V-a paragraful 1 din anexa privind verificarea, cu excepţia acelor instalaţii la care se face referire în subparagraful (iii); (iii) va semnala orice instalaţie de producere a armelor chimice de pe teritoriul său, pe care un alt stat o are sau a deţinut-o în proprietate şi posesie, şi care este sau a fost amplasată în orice loc sub jurisdicţia sau controlul altui stat, oricînd după 1 ianuarie 1946, în conformitate cu partea a V-a paragraful 2 din anexa privind verificarea; (iv) va declara dacă a transferat sau primit, direct sau indirect, orice echipament pentru producerea de arme chimice, după 1 ianuarie 1946, şi va specifica transferul sau primirea unui astfel de echipament, în conformitate cu partea a V-a paragrafele 3-5 din anexa privind verificarea; (v) va prezenta planul general propriu pentru distrugerea oricărei instalaţii de producere a armelor chimice pe care le deţine în proprietate sau le posedă, sau care este amplasată în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, în conformitate cu partea a V-a paragraful 6 din anexa privind verificarea; (vi) va specifica acţiunile de întreprins pentru închiderea oricărei instalaţii de producere a armelor chimice pe care o deţine în proprietate sau o posedă sau care este amplasată în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, în conformitate cu partea a V-a paragraful 1 (i) din anexa privind verificarea; (vii) va prezenta planul general propriu pentru orice conversie temporară a oricărei instalaţii de producere a armelor chimice pe care o deţine în proprietate sau o posedă, sau care este amplasată în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, într-o instalaţie de distrugere a armelor chimice, în conformitate cu partea a V-a paragraful 7 din anexa privind verificarea. d) Cu privire la alte instalaţii: Va specifica amplasamentul exact, natura şi obiectul general al activităţilor din orice instalaţie sau clădire, pe care o deţine în proprietate sau o posedă sau care este amplasată în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său şi care a fost proiectată, construită sau utilizată după 1 ianuarie 1946, cu prioritate pentru dezvoltarea armelor chimice. Aceste declaraţii vor include, inter alia, laboratoare şi poligoane de testare şi evaluare. e) Cu privire la agenţii pentru combaterea dezordinilor publice: Va specifica denumirea chimică, formula structurală şi numărul din registru Chemical Abstract Service (C.A.S.), dacă este stabilit, pentru fiecare substanţă chimică pe care o deţine pentru scopuri de combatere a dezordinilor publice. Această declaraţie va fi actualizată nu mai tîrziu de 30 de zile după ce orice asemenea modificare devine efectivă. 2. Prevederile prezentului articol şi prevederile relevante din partea a IV-a a anexei privind verificarea nu se vor aplica, la discreţia unui stat parte, armelor chimice îngropate pe teritoriul său, anterior datei de 1 ianuarie 1977, şi care rămîn îngropate sau care au fost deversate în mare înainte de 1 ianuarie 1985. Articolul IV Arme chimice 1. Prevederile prezentului articol şi modalităţile în detaliu pentru implementarea sa se vor aplica tuturor armelor chimice pe care un stat parte le deţine în proprietate sau le posedă, sau care sunt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, cu excepţia armelor chimice vechi şi a armelor chimice abandonate, la care se vor aplica prevederile părţii a IV-a (B) din anexa privind verificarea. 2. Modalităţile în detaliu pentru aplicarea prezentului articol sunt prevăzute în anexa privind verificarea. 3. Toate amplasamentele unde sunt depozitate sau distruse arme chimice, specificate în paragraful 1, vor fi supuse unei verificări sistematice prin inspecţie la faţa locului şi supraveghere cu instrumente la faţa locului, în conformitate cu partea a IV-a (A) din anexa privind verificarea. 4. Fiecare stat parte, imediat după prezentarea declaraţiei conformart. III paragraful 1 a), va asigura accesul la armele chimice specificate în paragraful 1, în scopul verificării sistematice a acestei declaraţii, prin inspecţie la faţa locului. După aceea, statul parte nu va îndepărta nici una dintre aceste arme chimice, decît dacă sunt destinate unei instalaţii de distrugere a armelor chimice. Va asigura accesul la aceste arme chimice, în scopul verificării sistematice la faţa locului. 5. Fiecare stat parte va asigura accesul la orice instalaţii pentru distrugerea armelor chimice şi la depozitele aferente acestora, pe care le deţine în proprietate sau le posedă, sau care sunt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său, în scopul verificării sistematice prin inspecţie la faţa locului şi supraveghere cu instrumente la faţa locului. 6. Fiecare stat parte va distruge toate armele chimice specificate în paragraful 1, conform anexei privind verificarea şi în concordanţă cu cantitatea stabilită şi ordinea de distrugere (denumită în continuare ordinea distrugerii). Această distrugere va începe nu mai tîrziu de 2 ani după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul parte şi va trebui terminată nu mai tîrziu de 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei. Un stat parte nu este împiedicat să distrugă aceste arme chimice într-un ritm mai rapid. 7. Fiecare stat parte: a) va prezenta planurile în detaliu pentru distrugerea armelor chimice, specificate în paragraful 1, nu mai tîrziu de 60 de zile înaintea începerii fiecărei perioade anuale de distrugere, în conformitate cu partea a IV-a (A) paragraful 29 din anexa privind verificarea; planurile în detaliu vor cuprinde toate stocurile care urmează să fie distruse în următoarea perioadă anuală de distrugere; b) va prezenta anual declaraţii privind implementarea planurilor proprii pentru distrugerea armelor chimice specificate în paragraful 1, nu mai tîrziu de 60 de zile după încheierea fiecărei perioade anuale de distrugere; şi c) va certifica, nu mai tîrziu de 30 de zile după încheierea procesului de distrugere, că toate armele chimice specificate în paragraful 1 au fost distruse. 8. Dacă un stat ratifică sau aderă la prezenta Convenţie după perioada de distrugere de 10 ani, prevăzută în paragraful 6, va distruge armele chimice specificate în paragraful 1 cît mai repede posibil. Ordinea distrugerii şi procedurile pentru verificarea riguroasă în privinţa acelui stat parte vor fi stabilite de consiliul executiv. 9. Orice arme chimice descoperite de un stat parte după declararea iniţială a armelor chimice vor fi raportate, asigurate şi distruse în conformitate cu partea a IV-a (A) din anexa privind verificarea. 10. Fiecare stat parte va acorda cea mai mare prioritate asigurării securităţii populaţiei şi protecţiei mediului pe timpul transportului, prelevării probelor, depozitării şi distrugerii armelor chimice. Acesta va transporta, va preleva probe, va depozita şi va distruge armele chimice în conformitate cu standardele naţionale proprii pentru siguranţă şi noxe. 11. Orice stat parte care are pe teritoriul său arme chimice care sunt deţinute în proprietate sau în posesie de un alt stat, sau care sunt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul altui stat, va depune toate eforturile pentru a asigura că aceste arme chimice sunt retrase de pe teritoriul său, nu mai tîrziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru el. Dacă acestea nu sunt retrase în decurs de un an, statul parte poate cere organizaţiei şi altor state părţi să-i asigure asistenţa pentru distrugerea acestor arme chimice. 12. Fiecare stat parte se angajează să coopereze cu alte state părţi care cer informaţii sau asistenţă, pe baze bilaterale sau prin secretariatul tehnic, cu privire la distrugerea în siguranţă şi eficienţă a armelor chimice. 13. Pentru aducerea la îndeplinire a activităţilor de verificare în conformitate cu prezentul articol şi cu partea a IV-a (A) din anexa privind verificarea, organizaţia va avea în vedere măsuri pentru evitarea dublării inutile a acordurilor bilaterale sau multilaterale între statele părţi cu privire la verificarea depozitării armelor chimice şi a distrugerii acestora. În acest scop, consiliul executiv va decide limitarea verificării la măsuri complementare celor asumate în conformitate cu astfel de acorduri bilaterale sau multilaterale, dacă consideră că: a) prevederile privind verificarea dintr-un astfel de acord sunt în conformitate cu prevederile privind verificarea din prezentul articol şi din partea a IV-a (A) a anexei privind verificarea; b) aplicarea unui astfel de acord oferă suficiente asigurări de respectare a prevederilor relevante din prezenta Convenţie; şi c) părţile acordului bilateral sau multilateral informează cît mai complet organizaţia cu privire la activităţile lor de verificare. 14. Dacă consiliul executiv ia o decizie în conformitate cu paragraful 13, organizaţia va avea dreptul să supravegheze aplicarea acordului bilateral sau multilateral. 15. Nimic din paragrafele 13 şi 14 nu afectează obligaţia unui stat parte de a prezenta declaraţii în conformitate cu art. III, cu prezentul articol şi partea IV-a (A) din anexa privind verificarea. 16. Fiecare stat parte va suporta costurile distrugerii armelor chimice pe care este obligat să le distrugă. De asemenea, va suporta costul verificării, depozitării şi distrugerii acestor arme chimice, dacă consiliul executiv nu va decide altfel. Dacă consiliul executiv hotărăşte limitarea măsurilor de verificare ale organizaţiei, în conformitate cu paragraful 13, costurile verificării complementare şi supravegherii de către organizaţie vor fi plătite în conformitate cu baremul de cote-părţi al O.N.U., aşa cum se specifică înart. VIII paragraful 7. 17. Prevederile prezentului articol şi prevederile relevante din partea a IV-a a anexei privind verificarea nu se vor aplica, la discreţia statului parte, armelor chimice îngropate pe teritoriul său, anterior datei de 1 ianuarie 1977, şi care rămîn îngropate sau care au fost deversate în mare înainte de 1 ianuarie 1985. Articolul V Instalaţii pentru producerea armelor chimice 1. Prevederile prezentului articol şi modalităţile în detaliu pentru implementarea sa se vor aplica oricăror şi tuturor instalaţiilor de producere a armelor chimice, pe care le deţine în proprietate sau le posedă un stat parte, sau care sunt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul său. 2. Modalităţile în detaliu pentru aplicarea acestui articol sunt prevăzute în anexa privind verificarea. 3. Toate instalaţiile pentru producerea armelor chimice specificate în paragraful 1 vor fi supuse unei verificări sistematice, prin inspecţie la faţa locului şi supraveghere cu instrumente la faţa locului, în conformitate cu partea a V-a din anexa privind verificarea. 4. Fiecare stat parte va sista imediat orice activitate la instalaţiile pentru producerea armelor chimice specificate în paragraful 1, cu excepţia activităţii necesare pentru închidere. 5. Nici un stat parte nu va construi nici o instalaţie nouă de producere a armelor chimice sau nu va modifica nici o instalaţie existentă pentru scopurile de producere a armelor chimice, sau pentru orice altă activitate interzisă prin prezenta Convenţie. 6. Fiecare stat parte, imediat după prezentarea declaraţiei prevăzute la art. III paragraful 1 c), va asigura accesul la instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, în scopul verificării sistematice a acestei declaraţii, prin inspecţie la faţa locului. 7. Fiecare stat parte: a) va închide, nu mai tîrziu de 90 de zile după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru el, toate instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, în conformitate cu partea a V-a a anexei privind verificarea, şi va notifica despre aceasta; şi b) va asigura accesul la instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, după închiderea lor în scopul verificării sistematice printr-o inspecţie la faţa locului şi o supraveghere cu instrumente la faţa locului, în scopul de a asigura că instalaţia rămîne închisă şi este ulterior distrusă. 8. Fiecare stat parte va distruge toate instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, precum şi instalaţiile şi echipamentul conexe, în conformitate cu anexa privind verificarea şi în concordanţă cu ritmul şi ordinea stabilite (denumite în continuare ordinea distrugerii). Distrugerea va începe nu mai tîrziu de un an după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul parte şi se va încheia nu mai tîrziu de 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei. Un stat parte nu este împiedicat să distrugă aceste instalaţii într-un ritm mai rapid. 9. Fiecare stat parte: a) va prezenta planurile în detaliu pentru distrugerea instalaţiilor de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, nu mai tîrziu de 180 de zile înaintea începerii distrugerii fiecărei instalaţii; b) va prezenta anual declaraţii privind implementarea planurilor proprii pentru distrugerea tuturor instalaţiilor de producere a armelor chimice prevăzute în paragraful 1, nu mai tîrziu de 90 de zile după terminarea fiecărei perioade anuale de distrugere; şi c) va certifica, nu mai tîrziu de 30 de zile după încheierea procesului de distrugere, că toate instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1 au fost distruse. 10. Dacă un stat ratifică sau aderă la prezenta Convenţie, după perioada de distrugere de 10 ani prevăzută în paragraful 8, va distruge instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1 cît mai repede posibil. Ordinea distrugerii şi procedurile pentru verificarea riguroasă în privinţa acestui stat parte vor fi stabilite de consiliul executiv. 11. Fiecare stat parte, pe timpul distrugerii instalaţiilor de producere a armelor chimice, va acorda cea mai mare prioritate asigurării securităţii populaţiei şi protecţiei mediului. Fiecare stat parte va distruge instalaţiile de producere a armelor chimice în conformitate cu standardele naţionale proprii pentru siguranţă şi noxe. 12. Instalaţiile de producere a armelor chimice, specificate în paragraful 1, pot fi transformate temporar pentru distrugerea armelor chimice, în conformitate cu partea a V-a paragrafele 18-25 din anexa privind verificarea. O astfel de instalaţie transformată trebuie distrusă imediat ce nu se mai foloseşte pentru distrugerea armelor chimice şi, în orice caz, nu mai tîrziu de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. 13. Un stat parte poate solicita, în cazuri excepţionale, de necesitate imperioasă, permisiunea de a utiliza o instalaţie de producere a armelor chimice, specificată în paragraful 1, pentru scopuri neinterzise de prezenta Convenţie. Conferinţa statelor părţi decide, la recomandarea consiliului executiv, dacă să aprobe sau nu cererea şi fixează condiţiile cărora se subordonează autorizaţia, conform părţii a V-a secţiunea D din anexa privind verificarea. 14. O instalaţie pentru producerea armelor chimice va fi transformată de o asemenea manieră încît să nu mai poată fi reconvertită ca instalaţie de producere a armelor chimice, la fel ca instalaţiile utilizate în scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice, care nu implică substanţele chimice din lista nr. 1. 15. Toate instalaţiile transformate vor fi supuse verificării sistematice prin inspecţie la faţa locului şi supraveghere cu instrumente la faţa locului, în conformitate cu partea a V-a secţiunea D din anexa privind verificarea. 16. În desfăşurarea activităţilor de verificare, în conformitate cu prezentul articol şi partea a V-a a anexei privind verificarea, organizaţia va avea în vedere măsuri de evitare a dublării inutile a acordurilor bilaterale sau multilaterale dintre statele părţi asupra verificării instalaţiilor de producere a armelor chimice şi de distrugere a acestora. În acest scop, consiliul executiv va decide limitarea verificării la măsuri complementare celor cuprinse în astfel de acorduri bilaterale sau multilaterale, dacă consideră că: a) prevederile privind verificarea dintr-un astfel de acord sunt în conformitate cu prevederile privind verificarea din prezentul articol şi din partea a V-a a anexei privind verificarea; b) implementarea acordului oferă asigurări suficiente de respectare a prevederilor relevante din prezenta Convenţie; şi c) părţile acordului bilateral sau multilateral informează cît mai complet organizaţia cu privire la activităţile lor de verificare. 17. Dacă consiliul executiv ia o decizie în conformitate cu paragraful 16, organizaţia va avea dreptul să supravegheze aplicarea acordului bilateral sau multilateral. 18. Nimic din paragrafele 16 şi 17 nu afectează obligaţia unui stat parte de a face declaraţii în conformitate cu art. III, cu prezentul articol şi cu partea a V-a a anexei privind verificarea. 19. Fiecare stat parte va suporta costurile distrugerii instalaţiilor de producere a armelor chimice pe care este obligat să le distrugă. De asemenea, va suporta costurile verificării în conformitate cu prezentul articol, dacă consiliul executiv nu hotărăşte altfel. Dacă consiliul executiv hotărăşte să limiteze măsurile de verificare ale organizaţiei, în conformitate cu paragraful 16, costurile verificării şi supravegherii complementare efectuate de organizaţie vor fi plătite în conformitate cu baremul de cote-părţi al O.N.U., aşa cum este prevăzut în art. VIII paragraful 7. Articolul VI Activităţi neinterzise prin prezenta Convenţie 1. Fiecare stat parte are dreptul, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, să cerceteze, să producă, să dobîndească în alt mod, să conserve, să transfere şi să folosească substanţe chimice toxice şi precursori ai acestora în scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie. 2. Fiecare stat parte va adopta măsurile necesare pentru ca substanţele chimice toxice şi precursorii acestora să fie dezvoltate, produse, dobîndite în alt mod, conservate, transferate sau folosite, pe teritoriul său sau în alt loc sub jurisdicţia sau controlul său numai în scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie. În acest scop şi pentru a controla că activităţile sale sunt conforme cu obligaţiile ce-i revin prin prezenta Convenţie, fiecare stat parte va supune substanţele chimice toxice şi precursorii acestora, prevăzute în listele nr. 1, 2 şi 3 din anexa privind substanţele chimice, precum şi instalaţiile în legătură cu astfel de substanţe chimice şi alte instalaţii prevăzute în anexa privind verificarea, care sunt amplasate pe teritoriul său sau în oricare alt loc sub jurisdicţia sau controlul său, măsurilor de verificare în conformitate cu prevederile anexei privind verificarea. 3. Fiecare stat parte va supune substanţele chimice înscrise în lista nr. 1 (denumite în continuare substanţe chimice din lista nr. 1) interdicţiilor de producere, dobîndire, conservare, transfer şi folosire, în conformitate cu partea a VI-a a anexei privind verificarea. Va supune aceste substanţe şi instalaţiile prevăzute în partea a VI-a a anexei privind verificarea unei verificări sistematice, prin inspecţie la faţa locului şi supraveghere cu instrumente la faţa locului, în conformitate cu această parte din anexa privind verificarea. 4. Fiecare stat parte va supune substanţele chimice înscrise în lista nr. 2 (denumite în continuare substanţe chimice din lista nr. 2) şi instalaţiile prevăzute în partea a VII-a a anexei privind verificarea monitorizării de date şi a verificării la faţa locului, în conformitate cu această parte a anexei privind verificarea. 5. Fiecare stat parte va supune substanţele chimice înscrise în lista nr. 3 (denumite în continuare substanţe chimice din lista nr. 3) şi instalaţiile prevăzute în partea a VIII-a a anexei privind verificarea monitorizării de date şi a verificării la faţa locului, în conformitate cu această parte a anexei privind verificarea. 6. Fiecare stat parte va supune instalaţiile prevăzute în partea a IX-a din anexa privind verificarea monitorizării de date şi, eventual, verificării la faţa locului, în conformitate cu această parte a anexei privind verificarea, dacă nu se hotărăşte altfel de conferinţa statelor părţi, conform cu partea a IX-a paragraful 22 din anexa privind verificarea. 7. Nu mai tîrziu de 30 de zile după ce Convenţia intră în vigoare pentru el, fiecare stat parte va face o declaraţie iniţială privind substanţele chimice şi instalaţiile relevante, în conformitate cu anexa privind verificarea. 8. Fiecare stat parte va face declaraţii anuale privind substanţele chimice şi instalaţiile relevante, în conformitate cu anexa privind verificarea. 9. În scopul verificării la faţa locului, fiecare stat parte va asigura inspectorilor accesul la instalaţii, conform prevederilor din anexa privind verificarea. 10. În desfăşurarea activităţilor de verificare, secretariatul tehnic va evita orice amestec nejustificat în activităţile chimice în scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie, desfăşurate de statul parte, şi, în special, se va supune prevederilor din anexa privind protecţia informaţiilor confidenţiale, denumită în continuare anexa privind confidenţialitatea. 11. Prevederile prezentului articol vor fi aplicate de o manieră care să evite stînjenirea dezvoltării economice sau tehnologice a statelor părţi şi a cooperării internaţionale în domeniul activităţilor chimice pentru scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie, inclusiv schimbul internaţional de informaţii ştiinţifice şi tehnice şi de substanţe chimice şi echipament pentru producerea, prelucrarea sau folosirea de substanţe chimice în scopuri neintezise prin prezenta Convenţie. Articolul VII Măsuri naţionale de aplicare Angajamente generale 1. Fiecare stat parte, în conformitate cu procedurile sale constituţionale, va adopta măsurile necesare pentru a îndeplini obligaţiile care îi revin prin prezenta Convenţie. În special: a) va interzice persoanelor fizice şi juridice în orice loc pe teritoriul său sau în oricare alt loc de sub jurisdicţia sa, recunoscută de dreptul internaţional, să desfăşoare orice activitate interzisă unui stat parte prin prezenta Convenţie, inclusiv promulgarea unei legislaţii penale referitoare la asemenea activitate; b) nu va permite, în nici un loc de sub controlul său nici o activitate interzisă unui stat parte prin prezenta Convenţie; şi c) va aplica legislaţia penală, promulgată conform subparagrafului a), la orice activitate interzisă unui stat parte prin prezenta Convenţie, desfăşurată în orice loc de persoane fizice, avînd naţionalitatea sa, în conformitate cu dreptul internaţional. 2. Fiecare stat parte va coopera cu alte state părţi şi va permite o formă adecvată de asistenţă juridică pentru a facilita aplicarea obligaţiilor în conformitate cu paragraful 1. 3. Fiecare stat parte, pe timpul aplicării obligaţiilor ce-i revin prin prezenta Convenţie, va acorda cea mai mare prioritate asigurării securităţii populaţiei şi protecţiei mediului şi va coopera, în mod corespunzător, cu alte state părţi în acest domeniu. Relaţii între statul parte şi organizaţie 4. Pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce-i revin prin prezenta Convenţie, fiecare stat parte va desemna sau stabili o autoritate naţională care va servi ca punct naţional de legătură cu organizaţia şi alte state părţi. Fiecare stat parte va notifica organizaţiei asupra autorităţii sale naţionale în momentul cînd prezenta Convenţie intră în vigoare pentru el. 5. Fiecare stat parte va informa organizaţia cu privire la măsurile legislative şi administrative luate în vederea aplicării prezentei Convenţii. 6. Fiecare stat parte va trata de o manieră confidenţială şi va dispune măsuri speciale de manipulare a informaţiilor şi datelor pe care le primeşte confidenţial de la organizaţie în legătură cu aplicarea prezentei Convenţii. Va trata aceste informaţii şi date exclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce-i revin conform Convenţiei şi prevederilor anexei privind confidenţialitatea. 7. Fiecare stat parte se angajează să coopereze cu organizaţia în exercitarea tuturor funcţiilor sale şi, în special, să acorde sprijin secretariatului tehnic. Articolul VIII Organizaţia A. PREVEDERI GENERALE 1. Statele părţi la prezenta Convenţie fondează Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice pentru a realiza obiectivul şi scopul prezentei Convenţii, a asigura aplicarea prevederilor sale, inclusiv privind verificarea internaţională a respectării acesteia şi a asigura un for de consultări şi cooperare între statele părţi. 2. Toate statele părţi la prezenta Convenţie vor fi membre ale organizaţiei. Un stat parte nu va putea fi privat de calitatea sa de membru al organizaţiei. 3. Sediul organizaţiei va fi la Haga (Regatul Olandei). 4. Se instituie ca organe ale organizaţiei: conferinţa statelor părţi, consiliul executiv şi secretariatul tehnic. 5. Organizaţia va desfăşura activităţile de verificare, prevăzute în prezenta Convenţie, în modul cel mai puţin stînjenitor cu putinţă, conform cu realizarea la timp şi eficienţă a obiectivelor sale. Va solicita doar informaţiile şi datele necesare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile ce-i sunt conferite prin Convenţie. Va lua toate măsurile de precauţie pentru a proteja caracterul confidenţial al informaţiilor privind activităţile şi instalaţiile militare şi civile ce îi sunt aduse la cunoştinţă în procesul aplicării Convenţiei şi, în special, se va conforma prevederilor anexei privind confidenţialitatea. 6. În desfăşurarea activităţilor sale de verificare, organizaţia va avea în vedere măsuri de aplicare a progreselor din ştiinţă şi tehnologie. 7. Costurile activităţilor organizaţiei vor fi plătite de statele părţi în conformitate cu baremul de cote-părţi al O.N.U., ajustat, pentru a ţine cont de diferenţele dintre numărul de state membre al O.N.U. şi cel de state membre ale organizaţiei, în conformitate cu prevederile art. IV şi V. Contribuţiile financiare ale statelor părţi pentru comisia pregătitoare vor fi deduse în mod corespunzător din contribuţiile lor la bugetul regulat. Bugetul organizaţiei cuprinde două capitole separate: unul referitor la cheltuieli administrative şi alte costuri şi unul referitor la costurile verificării. 8. Un membru al organizaţiei, care este în întîrziere cu plata contribuţiei financiare la organizaţie, nu va avea drept de vot în organizaţie, dacă totalul restanţelor de plată este egal cu sau mai mare decît totalul contribuţiei care îi revenea pe ultimii 2 ani. Conferinţa statelor părţi poate, totuşi, autoriza acest membru să participe la vot dacă constată că restanţele sunt datorate unor circumstanţe independente de voinţa sa. B. CONFERINŢA STATELOR PĂRŢI Componenţa, procedura şi luarea deciziilor 9. Conferinţa statelor părţi (denumită în continuare conferinţa) va fi compusă din toţi membrii organizaţiei. Fiecare membru are un reprezentant la conferinţă, care poate fi însoţit de supleanţi şi consilieri. 10. Prima sesiune a conferinţei este convocată de depozitar nu mai tîrziu de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Convenţiei. 11. Conferinţa ţine sesiuni ordinare, care au loc anual, dacă nu se decide altfel. 12. Sesiunile extraordinare ale conferinţei vor fi convocate: a) la decizia conferinţei; b) la cererea consiliului executiv; c) la cererea oricărui membru sprijinit de o treime din membri; sau d) în conformitate cu paragraful 22, în vederea examinării aplicării prezentei Convenţii. Cu excepţia cazului de la subparagraful d), o sesiune extraordinară se va convoca nu mai tîrziu de 30 de zile după primirea cererii de către directorul general al secretariatului tehnic, dacă nu se specifică altfel în cerere. 13. Conferinţa se va întruni, de asemenea, în conferinţa de amendare, în conformitate cu art. XV paragraful 2. 14. Sesiunile conferinţei vor avea loc la sediul organizaţiei, dacă nu decide altfel conferinţa. 15. Conferinţa va adopta regulile sale de procedură. La începutul fiecărei sesiuni ordinare ea îşi va alege preşedintele şi alţi funcţionari, după cum este cazul. Aceştia îşi vor exercita funcţiile pînă cînd, la următoarea sesiune ordinară, sunt aleşi un nou preşedinte şi alţi funcţionari. 16. Majoritatea membrilor organizaţiei va constitui cvorumul conferinţei. 17. Fiecare membru al organizaţiei dispune de un vot în conferinţă. 18. Conferinţa va lua decizii asupra problemelor de procedură cu o majoritate simplă a membrilor prezenţi şi votanţi. Deciziile asupra problemelor de fond vor fi luate, pe cît posibil, prin consens. Dacă nu se poate realiza consensul privind o problemă asupra căreia trebuie să se decidă, preşedintele va amîna votarea timp de 24 de ore şi, între timp, va depune toate eforturile pentru a facilita obţinerea consensului şi va raporta conferinţei înainte de sfîrşitul acestei perioade. Dacă la capătul celor 24 de ore consensul nu este posibil, conferinţa va lua decizia cu majoritate de 2/3 din numărul membrilor prezenţi şi votanţi, dacă nu se specifică altfel în prezenta Convenţie. Cînd apare problema dacă o chestiune este de fond sau nu, această chestiune va fi tratată ca o chestiune de fond, dacă nu se hotărăşte altfel de către conferinţă cu majoritatea necesară pentru luarea deciziilor asupra chestiunilor de fond. Împuterniciri şi funcţii 19. Conferinţa va fi organul principal al organizaţiei. Ea va examina orice chestiuni, probleme sau subiecte care intră în sfera prezentei Convenţii, inclusiv cele legate de împuternicirile şi funcţiile consiliului executiv şi ale secretariatului tehnic. Ea poate face recomandări şi poate lua decizii asupra oricăror chestiuni, probleme sau subiecte referitoare la Convenţie, ridicate de un stat parte sau supuse atenţiei sale de către consiliul executiv. 20. Conferinţa va supraveghea aplicarea prezentei Convenţii şi acţionează pentru promovarea obiectivelor şi scopurilor acesteia. Conferinţa va examina în ce măsură Convenţia este respectată. De asemenea, ea va controla activităţile consiliului executiv şi ale secretariatului tehnic şi poate da îndrumări, în conformitate cu Convenţia, oricăruia dintre aceste organe în exercitarea funcţiilor lor. 21. Conferinţa: a) va examina şi adopta, în sesiunile sale ordinare, raportul, programul şi bugetul organizaţiei, prezentate de consiliul executiv şi va examina şi alte rapoarte; b) va decide asupra baremului de cote-părţi ce revin statelor părţi, în conformitate cu paragraful 7; c) va alege membrii consiliului executiv; d) va numi directorul general al secretariatului tehnic (denumit în continuare directorul general); e) va aproba regulile de procedură ale consiliului executiv prezentate de acesta; f) va înfiinţa organele subsidiare pe care le consideră necesare pentru exercitarea funcţiilor sale, în conformitate cu prezenta Convenţie; g) va înlesni cooperarea internaţională în scopuri paşnice în domeniul activităţilor chimice; h) va examina progresele ştiinţifice şi tehnologice care ar putea afecta aplicarea prezentei Convenţii şi, în acest context, va însărcina pe directorul general să stabilească un comitet ştiinţific consultativ pentru a-i permite, în exercitarea funcţiilor sale, să ofere conferinţei, consiliului executiv sau statelor părţi avize de specialitate în domeniile ştiinţei şi tehnologiei care au legătură cu prezenta Convenţie. Comitetul ştiinţific consultativ va fi format din experţi independenţi, numiţi în conformitate cu criteriile adoptate de conferinţă; i) va examina şi aproba, la prima sa sesiune, proiectele de acorduri, măsuri şi linii directoare elaborate de comisia pregătitoare; j) va înfiinţa, la prima sa sesiune, fondul de contribuţii voluntare pentru asistenţă, în conformitate cu art. X; k) va lua măsurile necesare pentru asigurarea respectării prezentei Convenţii şi pentru redresarea şi remedierea oricărei situaţii care contravine prevederilor Convenţiei, în conformitate cu art. XII. 22. Conferinţa ţine sesiuni speciale nu mai tîrziu de un an după expirarea unei perioade de cinci şi, respectiv, de zece ani după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi la orice alt moment din acest interval aşa cum s-ar putea conveni, pentru a proceda la examinarea aplicării Convenţiei. Asemenea analize vor ţine seama de orice progrese ştiinţifice şi tehnologice relevante. După aceea, la intervale de cinci ani, dacă nu s-a convenit altfel, vor fi convocate sesiuni ale conferinţei cu acelaşi obiectiv. C. CONSILIUL EXECUTIV Componenţa, procedura şi luarea deciziilor 23. Consiliul executiv va fi alcătuit din 41 de membri. Fiecare stat parte are dreptul, în conformitate cu principiul rotaţiei, să facă parte din consiliul executiv. Membrii consiliului executiv sunt aleşi de conferinţă pentru un mandat de 2 ani. În scopul asigurării funcţionării efective a prezentei Convenţii şi ţinînd cont, în special, de principiul unei repartiţii geografice echitabile, de importanţa industriei chimice, ca şi de interesele politice şi de securitate, consiliul executiv va fi alcătuit după cum urmează: a) nouă state părţi din Africa, desemnate de către statele părţi situate în această regiune. Ca bază pentru această desemnare se înţelege că, din cele nouă state părţi, trei membri vor fi, de regulă, statele părţi cu cea mai semnificativă industrie chimică naţională în regiune, determinată prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, să ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor trei membri; b) nouă state părţi din Asia, desemnate de către statele părţi situate în această regiune. Ca bază pentru această desemnare se înţelege, că, din cele nouă state părţi, patru membri vor fi, de regulă, statele părţi cu cea mai semnificativă industrie chimică naţională în regiune, determinată prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, să ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor patru membri; c) cinci state părţi din Europa de Est, desemnate de către statele părţi situate în această regiune. Ca bază pentru această desemnare se înţelege că, din cele cinci state părţi, un membru va fi, de regulă, statul parte cu cea mai semnificativă industrie chimică naţională în regiune, determinată prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, să ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestui membru; d) şapte state părţi din America Latină şi Caraibe, desemnate de către statele părţi situate în această regiune. Ca bază pentru această desemnare se înţelege că, din cele şapte state părţi, trei membri vor fi, de regulă, statele părţi cu cea mai semnificativă industrie chimică naţională în regiune, determinată prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, să ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor trei membri; e) zece state părţi dintre statele din Europa Occidentală şi alte state, desemnate de către statele părţi situate în această regiune. Ca bază pentru această desemnare se înţelege că, din aceste zece state părţi, cinci membri vor fi, de regulă, statele părţi cu cea mai semnificativă industrie chimică naţională în regiune, determinată prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, să ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor cinci membri; f) încă un stat parte desemnat, consecutiv, de către statele părţi situate în regiunile Asiei, Americii Latine şi Caraibelor. Ca bază pentru această desemnare se înţelege că aceste state părţi vor ocupa prin rotaţie respectivul loc. 24. Pentru prima alegere a Consiliului executiv, 20 de membri vor fi aleşi pentru un mandat de 1 an, avînd în vedere proporţiile numerice stabilite, conform paragrafului 23. 25. După aplicarea completă a art. IV şi V, conferinţa poate, la solicitarea majorităţii membrilor consiliului executiv, să revadă compoziţia consiliului executiv, luînd în considerare evoluţiile referitoare la principiile specificate în paragraful 23, care determină compoziţia sa. 26. Consiliul executiv va elabora regulile sale de procedură şi le va supune conferinţei pentru aprobare. 27. Consiliul executiv alege preşedintele dintre membrii săi. 28. Consiliul executiv se va întruni în sesiuni ordinare. Între sesiunile ordinare, se va reuni ori de cîte ori este necesar, pentru îndeplinirea împuternicirilor şi funcţiilor sale. 29. Fiecare membru al consiliului executiv va dispune de un vot. Dacă nu se specifică altfel în prezenta Convenţie, consiliul executiv va lua decizii asupra problemelor de fond cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi. Consiliul executiv va lua decizii în probleme de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi. Cînd apare problema dacă o chestiune este de fond sau nu, această chestiune se tratează ca o chestiune de fond, dacă nu se hotărăşte altfel de către consiliul executiv, cu majoritatea necesară pentru luarea deciziilor asupra chestiunilor de fond. Împuterniciri şi funcţii 30. Consiliul executiv va fi organul executiv al organizaţiei. El va răspunde în faţa conferinţei. Consiliul executiv îşi va exercita împuternicirile şi funcţiile care îi sunt încredinţate prin prezenta Convenţie, precum şi funcţiile care îi sunt delegate de conferinţă. Pentru aceasta va acţiona în conformitate cu recomandările, deciziile şi directivele conferinţei şi va asigura implementarea lor continuă şi adecvată. 31. Consiliul executiv va încuraja aplicarea efectivă a prezentei Convenţii şi respectarea ei. Va superviza activităţile secretariatului tehnic, va coopera cu autoritatea naţională a fiecărui stat parte şi va facilita consultările şi cooperarea între statele părţi la cererea acestora. 32. Consiliul executiv: a) va examina şi prezenta conferinţei proiectele de program şi de buget ale organizaţiei; b) va examina şi prezenta conferinţei proiectul de raport al organizaţiei cu privire la aplicarea prezentei Convenţii, raportul cu privire la desfăşurarea propriilor activităţi şi rapoartele speciale pe care le consideră necesare sau care ar putea fi cerute de conferinţă; c) va lua măsurile necesare pentru organizarea sesiunilor conferinţei, inclusiv pentru pregătirea ordinii de zi provizorii. 33. Consiliul executiv poate cere convocarea unei sesiuni speciale a conferinţei. 34. Consiliul executiv: a) va încheia acorduri sau aranjamente cu state şi organizaţii internaţionale în numele organizaţiei, sub rezerva aprobării prealabile de către conferinţă; b) va încheia acorduri cu statele părţi în numele organizaţiei în legătură cu art. X şi va superviza fondul contribuţiilor voluntare menţionat în art. X; c) va aproba acorduri sau aranjamente în legătură cu implementarea activităţilor de verificare, negociate de secretariatul tehnic cu statele părţi. 35. Consiliul executiv va examina orice problemă sau orice chestiune care intră în competenţa sa, care afectează prezenta Convenţie şi aplicarea ei, inclusiv preocupările privind respectarea şi cazurile de nerespectare şi, dacă este oportun, va informa statele părţi şi va supune problema sau chestiunea atenţiei conferinţei. 36. În examinarea dubiilor sau preocupărilor privind respectarea şi cazurile de nerespectare, inclusiv, inter alia, abuzul de drepturile prevăzute de prezenta Convenţie, consiliul executiv va consulta statele părţi implicate şi, dacă este oportun, va cere statului parte să ia măsuri de redresare a situaţiei în termenul fixat. În măsura în care consideră că acţiuni suplimentare sunt necesare, va lua, inter alia, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) va informa toate statele părţi asupra problemei sau chestiunii; b) va supune atenţiei conferinţei problema sau chestiunea; c) va face recomandări conferinţei privind măsurile de redresare a situaţiei şi de asigurare a respectării Convenţiei. Consiliul executiv, în cazuri de gravitate deosebită şi urgenţă, va supune direct problema sau chestiunea, inclusiv informaţiile şi concluziile relevante, atenţiei Adunării Generale a O.N.U. şi Consiliului de Securitate al O.N.U. În acelaşi timp, va informa toate statele părţi asupra acestei măsuri. C. SECRETARIATUL TEHNIC 37. Secretariatul tehnic va sprijini conferinţa şi consiliul executiv în exercitarea funcţiilor lor. Secretariatul tehnic va aplica măsurile de verificare prevăzute în prezenta Convenţie. Va exercita şi celelalte atribuţii care îi sunt încredinţate prin Convenţie, precum şi acele atribuţii ce-i sunt delegate de conferinţă şi de consiliul executiv. 38. Secretariatul tehnic: a) va pregăti şi prezenta consiliului executiv proiectele de program şi buget ale organizaţiei; b) va pregăti şi prezenta consiliului executiv proiectul raportului organizaţiei cu privire la aplicarea prezentei Convenţii şi orice alte asemenea rapoarte pe care le-ar putea cere conferinţa sau consiliul executiv; c) va oferi sprijin administrativ şi tehnic conferinţei, consiliului executiv şi organelor subsidiare; d) va adresa şi primi, în numele organizaţiei, comunicări către şi de la statele părţi, asupra problemelor privind aplicarea prezentei Convenţii; e) va oferi asistenţă tehnică şi evaluare tehnică statelor părţi pentru aplicarea prevederilor prezentei Convenţii - inclusiv evaluarea de substanţe chimice înscrise sau neînscrise în liste. 39. Secretariatul tehnic: a) va negocia acorduri sau aranjamente cu statele părţi privind executarea activităţilor de verificare, supuse spre aprobare consiliului executiv; b) cel mai tîrziu la 180 de zile după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, va coordona constituirea şi menţinerea de către statele părţi a stocurilor permanente destinate ajutorului de urgenţă şi umanitar, în conformitate cu art. X paragraful 7 subparagrafele b) şi c). Secretariatul tehnic poate inspecta elementele menţinute pentru a se asigura că sunt utilizabile. Listele de elemente pentru stocare vor fi examinate şi aprobate de conferinţă, în conformitate cu paragraful 21 subparagraful i); c) va administra fondul voluntar de contribuţii prevăzut în art. X, va compila declaraţiile făcute de statele părţi şi va înregistra la cerere acordurile bilaterale încheiate între statele părţi sau între un stat parte şi organizaţie, pentru scopurile art. X. 40. Secretariatul tehnic va informa consiliul executiv despre orice dificultate ivită în exercitarea funcţiilor sale, inclusiv suspiciunile, ambiguităţile sau incertitudinile privind respectarea prezentei Convenţii care i-au fost aduse la cunoştinţă în desfăşurarea activităţilor sale de verificare şi pe care nu este capabil să le rezolve sau clarifice prin consultările cu statul parte interesat. 41. Secretariatul tehnic va fi compus dintr-un director general, care va fi conducătorul şi şeful administrativ al acestuia, inspectori şi funcţionari ştiinţifici, tehnici şi alt personal, în funcţie de necesităţi. 42. Inspectoratul va face parte din secretariatul tehnic şi îşi va desfăşura activitatea sub conducerea directorului general. 43. Directorul general va fi numit de conferinţă, la recomandarea consiliului executiv pe un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. 44. Directorul general va răspunde în faţa conferinţei şi consiliului executiv de numirea personalului şi organizarea şi funcţionarea secretariatului tehnic. Considerentul dominant în angajarea personalului şi stabilirea condiţiilor de lucru va fi necesitatea asigurării celor mai înalte standarde de eficienţă, competenţă şi integritate. Numai cetăţeni ai statelor părţi pot fi numiţi ca director general, inspectori sau funcţionari tehnico-administrativi. Se va acorda atenţia cuvenită importanţei recrutării personalului pe o bază geografică cît mai largă posibil. Recrutarea se va conduce după principiul conform căruia personalul va fi menţinut la minimul necesar pentru ca secretariatul tehnic să se poată achita corespunzător de responsabilităţile sale. 45. Directorul general va răspunde de organizarea şi funcţionarea comitetului ştiinţific consultativ, specificat în paragraful 21 subparagraful h). Directorul general, în consultări cu statele părţi, va numi membrii comitetului ştiinţific consultativ, care vor funcţiona în nume propriu. Membrii comitetului vor fi numiţi pe baza expertizei lor în domeniile ştiinţifice specifice, relevante pentru aplicarea prezentei Convenţii. Directorul general poate, de asemenea, în consultare cu membrii comitetului, să stabilească, cu titlu temporar şi după necesităţi, grupe de lucru dintre experţii ştiinţifici, pentru a furniza recomandări în probleme specifice. În legătură cu cele de mai sus, statele părţi pot înainta directorului general liste de experţi. 46. În exercitarea atribuţiilor lor, directorul general, inspectorii şi ceilalţi membri ai personalului nu vor cere sau primi instrucţiuni de la nici un guvern sau de la nici o altă sursă externă organizaţiei. Ei se vor abţine de la orice acţiune care le-ar putea afecta statutul lor de funcţionari internaţionali răspunzători numai în faţa conferinţei şi a consiliului executiv. 47. Fiecare stat parte va respecta natura, exclusiv internaţională a responsabilităţilor directorului general, inspectorilor şi celorlalţi membri ai personalului şi nu va căuta să-i influenţeze în îndeplinirea responsabilităţilor lor. E. PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI 48. Organizaţia beneficiază, pe teritoriul şi în oricare loc de sub jurisdicţia sau controlul unui stat parte, de competenţa legală, privilegiile şi imunităţile care îi sunt necesare pentru a-şi exercita atribuţiile. 49. Delegaţii statelor părţi, împreună cu supleanţii şi consilierii, reprezentanţii numiţi de consiliul executiv împreună cu supleanţii şi consilierii, directorul general şi personalul organizaţiei vor beneficia de privilegiile şi imunităţile care le sunt necesare în exercitarea independentă a atribuţiilor lor în cadrul organizaţiei. 50. Capacitatea legală, privilegiile şi imunităţile menţionate în prezentul articol vor fi definite în acordurile între organizaţie şi statele părţi, precum şi într-un acord între organizaţie şi statul unde este amplasat sediul organizaţiei. Aceste acorduri vor fi examinate şi aprobate de conferinţă în conformitate cu paragraful 21 subparagraful i). 51. În afara celor prevăzute în paragrafele 48 şi 49, privilegiile şi imunităţile de care se bucură directorul general şi personalul secretariatului tehnic pe timpul executării activităţilor de verificare vor fi cele prevăzute în partea a II-a secţiunea B din anexa privind verificarea. Articolul IX Consultări, cooperare şi constatarea faptelor 1. Statele părţi se vor consulta şi vor coopera direct între ele sau prin intermediul organizaţiei sau prin alte proceduri internaţionale, inclusiv proceduri din cadrul Naţiunilor Unite şi în conformitate cu Carta O.N.U., în orice problemă care s-ar putea ivi în legătură cu obiectul şi scopul prezentei Convenţii sau cu aplicarea prevederilor sale. 2. Fără a prejudicia dreptul oricărui stat parte de a solicita o inspecţie la cerere statele părţi ar trebui, pe cît posibil, să depună, în primul rînd, toate eforturile pentru a clarifica şi soluţiona, prin schimb de informaţii şi consultări între ele, orice problemă care ar putea da naştere la suspiciuni privind respectarea prezentei Convenţii sau care generează preocupări legate de o problemă înrudită care ar putea fi considerată ambiguă. Un stat parte care primeşte o cerere de la un alt stat parte pentru clarificarea oricărei probleme pe care statul parte solicitant o consideră că dă naştere la asemenea suspiciuni sau îngrijorări va oferi statului parte solicitant, cît mai repede posibil, dar în nici un caz mai tîrziu de 10 zile după solicitare, suficiente informaţii pentru a răspunde suspiciunilor sau îngrijorărilor ivite şi o explicaţie despre modul în care informaţiile oferite rezolvă problema. Nici o prevedere din prezenta Convenţie nu va afecta dreptul a două sau mai multe state părţi să convină, prin acord reciproc, asupra unor inspecţii sau oricăror alte proceduri între ele, pentru a clarifica şi rezolva orice problemă care poate provoca suspiciuni cu privire la respectarea Convenţiei sau care trezeşte îngrijorare cu privire la o problemă înrudită ce ar putea fi considerară ambiguă. Astfel de aranjamente nu vor afecta drepturile şi obligaţiile nici unui stat parte decurgînd din alte prevederi ale prezentei Convenţii. Procedura privind cererea de clarificare 3. Un stat parte va avea dreptul de a cere consiliului executiv să ajute la clarificarea oricărei situaţii care ar putea fi considerată ambiguă sau care trezeşte preocupare în legătură cu posibila nerespectare de către un alt stat parte a prezentei Convenţii. Consiliul executiv va oferi informaţiile pertinente pe care le posedă faţă de această preocupare. 4. Un stat parte va avea dreptul să ceară consiliului executiv să obţină clarificarea de la un alt stat parte asupra oricărei situaţii care poate fi considerată ambiguă sau care trezeşte o preocupare privind o posibilă nerespectare a prezentei Convenţii de către ultimul. Într-un asemenea caz se aplică următoarele prevederi: a) consiliul executiv va înainta cererea pentru clarificare statului parte interesat prin intermediul directorului general, nu mai tîrziu de 24 de ore de la primirea ei; b) statul parte solicitat va prezenta consiliului executiv clarificarea cît mai repede posibil dar în nici un caz mai tîrziu de 10 zile după primirea cererii; c) consiliul executiv va lua notă de clarificări şi le va înainta statului parte solicitant nu mai tîrziu de 24 de ore de la primirea acestora; d) dacă statul parte solicitat consideră aceste clarificări insuficiente, el are dreptul să ceară consiliului executiv să obţină de la statul parte solicitat precizări suplimentare; e) pentru obţinerea precizărilor suplimentare cerute în baza subparagrafului d), consiliul executiv poate cere directorului general să stabilească un grup de experţi din cadrul secretariatului tehnic, sau dacă un asemenea personal nu este disponibil în cadrul secretariatului tehnic, din altă parte, pentru a examina toate informaţiile şi datele disponibile, relevante pentru situaţia care a provocat preocuparea. Grupul de experţi va prezenta consiliului executiv un raport faptic cuprinzînd concluziile sale; f) dacă statul parte solicitant consideră clarificările obţinute conform subparagrafelor d) şi e) ca nesatisfăcătoare, va avea dreptul să ceară o sesiune specială a consiliului executiv, la care să poată participa statele părţi implicate, care nu sunt membre ale consiliului executiv. La această sesiune specială, consiliul executiv va dezbate problema şi poate recomanda orice măsură pe care o consideră potrivită pentru soluţionarea situaţiei. 5. Un stat parte va avea, de asemenea, dreptul să ceară consiliului executiv să clarifice orice situaţie care a fost considerată ambiguă sau care a dat naştere la o preocupare privind posibila nerespectare a prezentei Convenţii de către acest stat. Consiliul executiv va răspunde oferind sprijinul adecvat. 6. Consiliul executiv va informa statele părţi despre orice cerere de clarificare prevăzută în prezentul articol. 7. Dacă suspiciunea sau preocuparea unui stat parte privind o posibilă nerespectare nu a fost rezolvată în 60 de zile după prezentarea cererii de clarificare către consiliul executiv sau dacă acest stat consideră că suspiciunile sale justifică o examinare urgentă, poate, fără exercitarea drepturilor sale de solicitare a unei inspecţii la cerere, să ceară convocarea unei sesiuni speciale a conferinţei, în conformitate cu art. VIII, paragraful 12 C). În această sesiune specială, conferinţa va dezbate problema şi poate recomanda orice măsură pe care o consideră adecvată pentru soluţionarea situaţiei. Proceduri pentru inspecţiile la cerere 8. Fiecare stat parte are dreptul să solicite o inspecţie la cerere, la faţa locului, la orice instalaţie sau orice amplasament de pe teritoriul său, în oricare alt loc de sub jurisdicţia sau controlul oricărui alt stat parte cu unicul scop de a clarifica şi rezolva orice probleme privind posibila nerespectare a prevederilor prezentei Convenţii, iar inspecţia să fie efectuată fără întîrziere oriunde, de o echipă de inspecţie desemnată de directorul general şi în conformitate cu anexa privind verificarea. 9. Fiecare stat parte are obligaţia să menţină solicitarea inspecţiei în limitele prezentei Convenţii şi să furnizeze în cererea de inspecţie toate informaţiile adecvate în baza cărora a apărut preocuparea privind posibila nerespectare a Convenţiei, aşa cum se specifică în anexa privind verificarea. Fiecare stat parte se va abţine de la cereri neîntemeiate de inspecţii, avînd grijă să evite abuzurile. Inspecţia la cerere se va efectua în singurul scop al stabilirii faptelor legate de o posibilă nerespectare a Convenţiei. 10. În scopul verificării respectării prevederilor prezentei Convenţii, fiecare stat parte va permite secretariatului tehnic să efectueze inspecţia la cerere la faţa locului în conformitate cu paragraful 8. 11. În urma solicitării unei inspecţii la cerere la o instalaţie sau un amplasament, şi în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa privind verificarea, statul parte inspectat va avea: a) dreptul şi obligaţia să facă orice efort rezonabil pentru a demonstra că respectă prezenta Convenţie şi, în acest scop, să permită echipei de inspecţie să-şi îndeplinească mandatul; b) obligaţia să permită accesul la locul solicitat cu unicul scop de a se stabili faptele relevante pentru preocuparea vizînd posibila nerespectare; şi c) dreptul să ia măsuri de protecţie a instalaţiilor sensibile şi să împiedice divulgarea informaţiilor şi datelor confidenţiale, care nu au legătură cu prezenta Convenţie. 12. În legătură cu observatorii se vor aplica următoarele: a) statul parte solicitant poate, sub rezerva acordului cu statul parte inspectat, să trimită un reprezentant care poate fi de naţionalitatea statului parte solicitant sau a unui stat parte terţ pentru a observa desfăşurarea inspecţiei la cerere; b) statul parte inspectat va garanta apoi accesul observatorului în conformitate cu anexa privind verificarea; c) statul parte inspectat va accepta, de regulă, observatorul propus, dar dacă statul parte inspectat îşi exercită dreptul de refuz, acest fapt va fi consemnat în raportul final. 13. Statul parte solicitant va prezenta solicitarea de inspecţie, pentru o inspecţie la cerere la faţa locului, consiliului executiv şi, în acelaşi timp, directorului general, pentru examinare imediată. 14. Directorul general va certifica imediat că cererea de inspecţie întruneşte cerinţele specificate în partea a X-a paragraful 4 din anexa privind verificarea şi ajută la nevoie statul parte solicitant pentru a-şi formula cererea în mod corespunzător. Dacă cererea de inspecţie satisface exigenţele, pregătirile de inspecţie la cerere vor începe. 15. Directorul general va transmite cererea de inspecţie statului parte inspectat cu cel puţin 12 ore înainte de sosirea planificată a echipei de inspecţie la punctul de intrare. 16. După primirea cererii de inspecţie, consiliul executiv va lua cunoştinţă de acţiunile directorului general în legătură cu cererea şi va urmări cazul, de-a lungul procedurii de inspecţie. În orice caz, dezbaterile nu vor întîrzia procesul de inspecţie. 17. Consiliul executiv poate, în cel mai tîrziu 12 ore de la primirea cererii de inspecţie, să decidă cu o majoritate de trei pătrimi a tuturor membrilor săi împotriva desfăşurării inspecţiei la cerere, dacă consideră cererea de inspecţie superficială, abuzivă sau în mod clar în afara sferei prezentei Convenţii, aşa cum este descrisă la paragraful 8. Nici statul parte solicitant şi nici statul parte inspectat nu vor participa la o astfel de decizie. Dacă consiliul executiv decide împotriva inspecţiei la cerere, pregătirile se vor opri, nu vor mai fi întreprinse acţiuni ulterioare privind cererea de inspecţie şi statele părţi implicate vor fi informate în mod corespunzător. 18. Directorul general va emite un mandat de inspecţie pentru desfăşurarea inspecţiei la cerere. Mandatul de inspecţie va fi cererea de inspecţie prevăzută în paragrafele 8 şi 9, transformată în termeni operaţionali şi este conformă cu această cerere. 19. Inspecţia la cerere se va desfăşura în conformitate cu partea a X-a din anexa privind verificarea sau, în caz de presupusă utilizare, în conformitate cu partea a XI-a din această anexă. Echipa de inspecţie se ghidează după principiul desfăşurării inspecţiei la cerere în maniera cea mai puţin intrusivă posibil şi în concordanţă cu realizarea efectivă şi la timp a misiunii ei. 20. Statul parte inspectat va asista echipa de inspecţie pe toată durata inspecţiei la cerere şi îi va uşura sarcina. Dacă statul parte inspectat propune, în conformitate cu partea a X-a, secţiunea C a anexei privind verificarea, cu titlu alternativ la un acces general şi complet, aranjamente menite a demonstra că el respectă Convenţia, va face tot ceea ce este rezonabil posibil ca, prin consultări cu echipa de inspecţie, să ajungă la o înţelegere asupra modalităţilor de stabilire a faptelor în scopul de a demonstra că el respectă Convenţia. 21. Raportul final conţine faptele constatate la fel ca şi o evaluare a echipei de inspecţie privind gradul şi natura accesului şi cooperării care i-au fost acordate în scopul desfăşurării satisfăcătoare a inspecţiei la cerere. Directorul general transmite fără întîrziere raportul final al echipei de inspecţie statului parte solicitant, statului parte inspectat, consiliului executiv şi tuturor celorlalte state părţi. Directorul general va transmite mai departe, fără întîrziere, consiliului executiv aprecierile statului parte solicitant şi ale statului parte inspectat, la fel ca şi punctele de vedere ale altor state părţi, care îi pot fi transmise în acest scop şi după aceea furnizate tuturor statelor părţi. 22. Consiliul executiv, în conformitate cu împuternicirile şi funcţiile sale, examinează raportul final al echipei de inspecţie, de îndată ce este prezentat şi atrage atenţia pentru a determina: a) dacă a apărut vreo nerespectare; b) dacă cererea nu a ieşit din cadrul Convenţiei; c) dacă s-a abuzat de dreptul de solicitare a inspecţiei la cerere. 23. Dacă consiliul executiv ajunge la concluzia, păstrîndu-şi împuternicirile şi funcţiile, că pot fi necesare acţiuni ulterioare în legătură cu paragraful 22, acesta va lua măsurile corespunzătoare pentru a redresa situaţia şi pentru a asigura respectarea prezentei Convenţii, inclusiv va face recomandări precise conferinţei. În caz de abuz, consiliul executiv examinează problema dacă statul parte solicitant ar trebui să suporte în totalitate sau parţial implicaţiile financiare ale inspecţiei la cerere. 24. Statul parte solicitant şi statul parte inspectat au dreptul să participe la procedura de reexaminare. Consiliul executiv va informa statele părţi şi conferinţa în următoarea sesiune despre rezultatul acestei proceduri. 25. Dacă consiliul executiv a făcut recomandări specifice conferinţei, aceasta va examina posibilitatea luării de măsuri în conformitate cu art. XII. Articolul X Asistenţa şi protecţia împotriva armelor chimice 1. În scopurile prezentului articol, asistenţă înseamnă coordonarea şi asigurarea statelor părţi a unei protecţii împotriva armelor chimice, inclusiv, inter alia, următoarele: echipament de detecţie şi sisteme de alarmă; echipament de protecţie; echipament de decontaminare şi decontaminanţi; antidoturimedicale şi tratamente şi consultaţii în legătură cu oricare din aceste măsuri de protecţie. 2. Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va fi interpretată ca impietînd dreptul fiecărui stat parte să desfăşoare cercetări asupra, să dezvolte, să producă, să achiziţioneze, să transfere sau să folosească mijloace de protecţie împotriva armelor chimice în scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie. 3. Fiecare stat parte se angajează să uşureze şi va avea dreptul să participe la schimbul cel mai complet posibil de echipament, materiale şi informaţii ştiinţifice şi tehnice, în ceea ce priveşte mijloacele de protecţie împotriva armelor chimice. 4. Pentru creşterea transparenţei programelor naţionale destinate scopurilor de protecţie, fiecare stat parte furnizează anual secretariatului tehnic informaţii privind programul său urmînd procedurile care vor fi examinate şi aprobate de conferinţă în conformitate cu art. VIII paragraful 21, subparagraful (i). 5. Secretariatul tehnic va înfiinţa, nu mai tîrziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a Convenţiei şi va menţine, în folosul oricărei părţi solicitante, o bancă de date conţinînd informaţii liber accesibile privind diferitele mijloace de protecţie împotriva armelor chimice, precum şi informaţii care ar fi furnizate de statele părţi. Secretariatul tehnic, în limita resurselor disponibile pentru el şi la cererea unui stat parte, va furniza consultări de specialitate şi va asista statul parte la identificarea modului în care programele sale de dezvoltare şi îmbunătăţire a capacităţii de protecţie împotriva armelor chimice pot fi implementate. 6. Nici o prevedere a prezentei Convenţii nu trebuie interpretată ca impietînd dreptul statelor părţi de a cere şi furniza asistenţă bilaterală şi de a încheia acorduri individuale cu alte state părţi în ceea ce priveşte asigurarea de urgenţă a unei asistenţe. 7. Fiecare stat parte se angajează să furnizeze o asistenţă prin intermediul organizaţiei şi, în acest scop, să opteze pentru luarea uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri: a) să contribuie la fondul de contribuţii voluntar pentru asistenţă, care va fi stabilit de conferinţă la prima sa sesiune; b) să încheie, pe cît posibil nu mai tîrziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru el, acorduri cu organizaţia în ceea ce priveşte furnizarea unei asistenţe la cerere; c) să declare, nu mai tîrziu de 180 de zile după ce Convenţia intră în vigoare pentru el, tipul de asistenţă pe care l-ar putea furniza ca răspuns la apelul organizaţiei. Dacă un stat parte nu este capabil de a furniza asistenţa indicată în declaraţia sa, are totuşi obligaţia de a furniza asistenţă în conformitate cu prezentul paragraf. 8. Fiecare stat parte are dreptul să ceară şi, sub rezerva procedurilor din paragrafele 9, 10 şi 11, să primească asistenţă şi protecţie împotriva folosirii şi ameninţării cu folosirea armelor chimice, dacă consideră că: a) armele chimice au fost folosite împotriva sa; b) agenţi de luptă împotriva dezordinilor publice au fost folosiţi împotriva lui ca mijloc de război; sau c) este ameninţat prin acţiuni sau activităţi ale oricărui stat care sunt interzise statelor părţi prin art. I. 9. Cererea bazată pe informaţii relevante va fi transmisă directorului general, care o va transmite imediat consiliului executiv şi tuturor statelor părţi. Directorul general va înainta imediat cererea statelor părţi care s-au oferit, în conformitate cu paragraful 7 subparagrafele b) şi c) să furnizeze ajutor de urgenţă în caz de utilizare a armelor chimice sau a agenţilor de luptă împotriva dezordinilor publice ca mijloc de război sau un ajutor umanitar în caz de ameninţare gravă cu folosirea armelor chimice sau a agenţilor de luptă împotriva dezordinilor publice ca mijloc de război statului parte vizat, nu mai tîrziu de 12 ore după primirea cererii. Directorul general va iniţia, nu mai tîrziu de 24 de ore după primirea cererii, investigaţii care să ofere baza pentru acţiuni viitoare. El va încheia investigaţiile în 72 de ore şi va înainta un raport consiliului executiv. Dacă este necesar un timp suplimentar pentru terminarea investigaţiilor, un raport interimar va fi prezentat în acelaşi termen. Termenul suplimentar cerut pentru investigaţii nu va depăşi 72 de ore. El poate fi, totodată, prelungit prin perioade similare. La expirarea fiecărei perioade suplimentare se prezintă rapoarte consiliului executiv. În conformitate cu cererea şi informaţiile care o însoţesc, investigaţiile vor stabili faptele relevante pentru cerere, precum şi natura şi scopul asistenţei suplimentare şi protecţiei necesare. 10. Consiliul executiv se va reuni nu mai tîrziu de 24 de ore după ce a primit un raport de investigaţii în scopul examinării situaţiei şi va lua o decizie cu o majoritate simplă, în următoarele 24 de ore, dacă secretariatul tehnic trebuie însărcinat să furnizeze o asistenţă suplimentară. Secretariatul tehnic va transmite imediat tuturor statelor părţi şi organizaţiilor internaţionale relevante raporturi de investigaţie şi decizia luată de consiliul executiv. Cînd consiliul executiv decide astfel, directorul general va furniza imediat asistenţă. În acest scop, directorul general poate coopera cu statul parte solicitant, alte state părţi sau organizaţii internaţionale relevante. Statele părţi vor întreprinde toate eforturile posibile pentru a furniza asistenţă. 11. Dacă informaţiile disponibile în cadrul investigaţiei în curs sau alte surse demne de încredere, pot da suficiente dovezi că există victime ale folosirii armelor chimice şi este indispensabilă o acţiune imediată, directorul general va notifica tuturor statelor părţi şi va lua măsuri urgente de asistenţă, folosind resursele pe care conferinţa le-a pus la dispoziţia sa pentru o astfel de situaţie. Directorul general ţine la curent consiliul executiv despre măsurile luate, în conformitate cu prezentul paragraf. Articolul XI Dezvoltarea economică şi tehnologică 1. Prevederile prezentei Convenţii vor fi aplicate de o manieră care să evite împiedicarea dezvoltării economice sau tehnologice a statelor părţi şi cooperarea internaţională în domeniul activităţilor chimice pentru scopuri neinterzise prin Convenţie, inclusiv schimbul internaţional de informaţii ştiinţifice şi tehnice, de substanţe chimice şi echipament pentru fabricarea, prelucrarea sau folosirea substanţelor chimice în scopuri neinterzise prin Convenţie. 2. Conform prevederilor prezentei Convenţii şi fără prejudicierea principiilor şi a regulilor aplicabile ale dreptului internaţional, statele părţi: a) vor avea dreptul, individual sau colectiv, să desfăşoare cercetări cu substanţe chimice şi să dezvolte, să producă, să achiziţioneze, să deţină, să transfere şi să folosească substanţe chimice; b) se vor angaja să faciliteze şi vor avea dreptul să participe la schimbul cel mai complet posibil de substanţe chimice, echipament şi informaţii ştiinţifice şi tehnice, legat de dezvoltarea şi aplicarea chimiei în scopuri neinterzise prin prezenta Convenţie; c) nu vor menţine între ele nici o restricţie, inclusiv pe acelea din orice acord internaţional, incompatibile cu obligaţiile asumate prin prezenta Convenţie, care ar putea restrînge sau împiedica comerţul sau dezvoltarea şi promovarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice în domeniul chimiei pentru scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice; d) nu vor folosi prezenta Convenţie ca temei de aplicare a oricăror măsuri, în afara celor prevăzute sau permise de Convenţie şi nici nu vor folosi alte acorduri internaţionale pentru urmărirea unui obiectiv incompatibil cu prezenta Convenţie; e) vor acţiona pentru revizuirea reglementărilor lor naţionale existente în domeniul comerţului cu substanţe chimice, în scopul de a le face corespunzătoare cu obiectul şi scopul prezentei Convenţii. Articolul XII Măsuri de redresare a unei situaţii şi de asigurare a respectării prezentei Convenţii, inclusiv sancţiuni 1. Conferinţa va lua măsurile necesare, prevăzute în paragrafele 2, 3 şi 4, pentru asigurarea respectării prezentei Convenţii şi pentru redresarea şi remedierea oricărei situaţii care contravine prevederilor Convenţiei. Pentru a lua măsuri conform cu prezentul paragraf, conferinţa va lua în considerare toate informaţiile şi recomandările în materie prezentate de consiliul executiv. 2. În cazurile cînd un stat parte căruia consiliul executiv i-a solicitat să ia măsuri de redresare a unei situaţii care ridică probleme privind respectarea, iar acest stat parte nu satisface cererea în termenul prevăzut, conferinţa poate, inter alia, la recomandarea consiliului executiv, să restrîngă sau să suspende drepturile şi privilegiile acestui stat parte prevăzute în prezenta Convenţie, pînă ce acesta întreprinde acţiunea necesară pentru a se conforma obligaţiilor care îi revin prin Convenţie. 3. În cazurile în care prejudicii grave pentru obiectul şi scopul prezentei Convenţii pot rezulta din activităţi interzise prin Convenţie, în special prin art. 1, conferinţa poate recomanda statelor părţi măsuri colective în conformitate cu dreptul internaţional. 4. Dacă situaţia este deosebit de gravă, conferinţa va aduce problema, inclusiv informaţiile şi concluziile relevante, în atenţia Adunării Generale O.N.U. şi Consiliului de Securitate al O.N.U. Articolul XIII Relaţii cu alte acorduri internaţionale Nimic din prezenta Convenţie nu va fi interpretat, în nici un fel, ca limitare sau sustragere de la obligaţiile asumate de orice stat prin Protocolul privind interzicerea utilizării în război a gazelor asfixiante, otrăvitoare sau a altor gaze şi a mijloacelor bacteriologice de război, semnat la Geneva la 17 iunie 1925, şi prin Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea acestora, semnat la Londra, Moscova şi Washington la 10 aprilie 1972. Articolul XIV Soluţionarea diferendelor 1. Diferendele ce pot apărea privind aplicarea sau interpretarea prezentei Convenţii vor fi soluţionate potrivit prevederilor pertinente ale prezentei Convenţii şi în conformitate cu prevederile Cartei Naţiunilor Unite. 2. Cînd diferendul apare între două sau mai multe state părţi sau între unul sau mai multe state părţi şi organizaţie, referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, părţile implicate se consultă împreună în vederea rezolvării expeditive a diferendului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic, la alegerea părţilor, inclusiv prin recurgerea la organele corespunzătoare ale Convenţiei şi, prin consens, prin adresarea către Curtea Internaţională de Justiţie, în conformitate cu statutul Curţii. Statele părţi implicate vor ţine la curent consiliul executiv asupra acţiunilor întreprinse. 3. Consiliul executiv poate contribui la soluţionarea unui diferend, prin orice mijloc pe care îl consideră potrivit, inclusiv prin oferirea bunelor lui oficii, chemînd statele părţi în diferend să înceapă procesul de soluţionare, la alegerea lor, şi recomandînd un termen limită pentru fiecare proceduri convenite. 4. Conferinţa va examina chestiuni referitoare la diferende, ridicate de statele părţi sau care îi sunt aduse la cunoştinţă de consiliul executiv. Conferinţa, dacă consideră necesar, va stabili sau împuternici organe cu sarcini legate de soluţionarea diferendelor, conform cu art. VIII, paragraful 21 f). 5. Conferinţa şi consiliul executiv sunt împuternicite separat, sub rezerva autorizării de către Adunarea generală a Naţiunilor Unite, să ceară Curţii Internaţionale de Justiţie să dea un aviz consultativ asupra oricărei probleme de drept decurgînd din obiectul de activitate al organizaţiei. Un acord între organizaţie şi Naţiunile Unite va fi încheiat în acest scop, în conformitate cu art. VIII paragraful 34 a). 6. Prezentul articol nu va prejudicia art. IX sau prevederile privind măsurile de redresare a unei situaţii şi de asigurare a respectării prezentei Convenţii, inclusiv sancţiunile. Articolul XV Amendamente 1. Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta Convenţie. Orice stat parte poate propune, de asemenea, modificări, aşa cum se specifică în paragraful 4 la anexele prezentei Convenţii. Propunerile pentru amendamente vor fi supuse procedurilor din paragrafele 2 şi 3. Propunerile de modificări, aşa cum se specifică în paragraful 4, vor fi supuse procedurii din paragraful 5. 2. Textul unei propuneri de amendament va fi prezentat directorului general pentru circulaţie la toate statele părţi şi la depozitar. Amendamentul propus va fi analizat numai de o conferinţă de amendare. Conferinţa de amendare va fi convocată dacă o treime sau mai mult dintre statele părţi notifică directorului general, nu mai tîrziu de 30 de zile după distribuirea sa, că sprijină examinarea în continuare a propunerii. Conferinţa de amendare se convoacă imediat după o sesiune ordinară a conferinţei, afară de cazul cînd statele părţi solicitante nu cer o întrunire mai devreme. În nici un caz, o conferinţă de amendare nu va avea loc la mai puţin de 60 de zile după distribuirea propunerii de amendare. 3. Amendamentele vor intra în vigoare pentru toate statele părţi la 30 de zile după depunerea instrumentelor de ratificare sau acceptare de către toate statele părţi la care se referă subparagraful b) de mai jos: a) cînd au fost adoptate de către conferinţa de amendare, prin votul pozitiv al unei majorităţi a tuturor statelor părţi, fără ca vreun stat parte să exprime un vot negativ; şi b) ratificate sau acceptate de toate acele state părţi care au exprimat voturi pozitive la conferinţa de amendare. 4. În scopul asigurării viabilităţii şi eficacităţii Convenţiei, prevederile din anexe vor fi supuse modificărilor, în conformitate cu paragraful 5, dacă modificările propuse se referă exclusiv la probleme de natură administrativă sau tehnică. Toate modificările aduse anexei privind substanţele chimice vor fi făcute în conformitate cu paragraful 5, secţiunile A şi C din anexa privind confidenţialitatea. Partea a X-a din anexa privind verificarea şi acele definiţii din partea I a anexei privind verificarea, care se referă exclusiv la inspecţiile la cerere, nu vor fi supuse modificărilor în conformitate cu paragraful 5. 5. Modificările propuse prevăzute în paragraful 4 vor fi făcute în conformitate cu următoarele proceduri: a) textul modificării propuse va fi transmis, împreună cu informaţiile necesare, directorului general. Informări suplimentare pentru evaluarea propunerii pot fi făcute de către oricare stat parte şi de directorul general. Directorul general va comunica prompt această propunere şi aceste informaţii tuturor statelor părţi, consiliului executiv şi depozitarului; b) nu mai tîrziu de 60 de zile după primirea propunerii, directorul general va evalua propunerea pentru stabilirea tuturor consecinţelor posibile pentru prevederile prezentei Convenţii şi aplicării ei şi va comunica orice asemenea informaţie tuturor statelor părţi şi consiliului executiv; c) consiliul executiv va examina propunerea în lumina tuturor informaţiilor ce-i stau la dispoziţie, inclusiv dacă propunerea întruneşte cerinţele paragrafului 4. Nu mai tîrziu de 90 de zile după primirea sa, consiliul executiv va notifica recomandarea sa, cu explicaţiile corespunzătoare, tuturor statelor părţi pentru analiză. Statele părţi vor confirma primirea în termen de 10 zile; d) dacă consiliul executiv recomandă tuturor statelor părţi să adopte propunerea, ea va fi considerată aprobată, dacă nici un stat parte nu are obiecţii asupra sa, în termen de 90 de zile după primirea recomandării. Dacă consiliul executiv recomandă ca propunerea să fie respinsă, ea va fi considerată respinsă dacă nici un stat parte nu va obiecta asupra respingerii în termen de 90 de zile după primirea recomandării; e) dacă o recomandare a consiliului executiv nu întruneşte, cu acceptarea cerută de subparagraful d), o decizie asupra propunerii, inclusiv dacă îndeplineşte cerinţele paragrafului 4, va fi luată ca problemă de fond de către conferinţă, la următoarea sa sesiune; f) directorul general va notifica tuturor statelor părţi şi depozitarului orice decizii luate conform prezentului paragraf; g) modificările aprobate conform acestei proceduri intră în vigoare, pentru toate statele părţi, în 180 de zile de la data notificării de către directorul general a aprobării lor, dacă nu se recomandă o altă perioadă de timp de către consiliul executiv sau nu se decide altfel de către conferinţă. Articolul XVI Durata şi retragerea 1. Prezenta Convenţie va fi cu durată nelimitată. 2. Fiecare stat parte va avea dreptul, în exercitarea suveranităţii sale naţionale, să se retragă din prezenta Convenţie dacă el decide că evenimente extraordinare, referitoare la domeniul Convenţiei, au periclitat interesele sale supreme. El va notifica această retragere, cu 90 de zile înainte, tuturor statelor părţi, consiliului executiv, depozitarului şi Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Această notificare va include o declaraţie privind evenimentele extraordinare pe care le consideră că au periclitat interesele sale supreme. 3. Retragerea unui stat parte din prezenta Convenţie nu va afecta, în nici un fel, datoria statelor de a continua să se achite de obligaţiile asumate, prin orice norme de drept internaţional pertinente, în special prin Protocolul de la Geneva din 1925. Articolul XVII Statutul anexelor Anexele* formează o parte integrantă a prezentei Convenţii. Orice referire la această Convenţie include anexele. ----------------------------------- *Anexele la prezenta anexă se publică ulterior. Articolul XVIII Semnarea Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnare tuturor statelor, înainte de intrarea ei în vigoare. Articolul XIX Ratificarea Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării de către statele semnatare, în conformitate cu procedurile constituţionale respective. Articolul XX Aderarea Orice stat care nu semnează prezenta Convenţie înainte de intrarea ei în vigoare, poate adera la ea oricînd după aceasta. Articolul XXI Intrarea în vigoare 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 180 de zile după data depunerii celui de-al 65-lea instrument de ratificare, dar în nici un caz mai devreme de 2 ani de la data deschiderii ei pentru semnare. 2. Pentru statele ale căror instrumente de ratificare sau aderare sunt depuse ulterior intrării în vigoare a prezentei Convenţii, aceasta va intra în vigoare în a 30-a zi după data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare. Articolul XXII Rezerve Articolele prezentei Convenţii nu vor fi supuse rezervelor. Anexele prezentei Convenţii nu vor fi supuse rezervelor incompatibile cu obiectul şi cu scopul său. Articolul XXIII Depozitar Secretarul general al Naţiunilor Unite este desemnat prin prezenta dispoziţie ca depozitar al Convenţiei şi, inter alia: a) va informa prompt toate statele care au semnat Convenţia sau care au aderat la ea despre data fiecărei semnături, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau aderare şi data intrării în vigoare a Convenţiei, şi despre primirea altor comunicări; b) va transmite copii certificate ale prezentei Convenţii guvernelor tuturor statelor care au semnat sau care au aderat la ea; şi c) va înregistra prezenta Convenţie în conformitate cu prevederileart. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. Articolul XXIV Texte autentice Prezenta Convenţie, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt deopotrivă autentice, va fi depusă la Secretarul General al Naţiunilor Unite. Drept care, subsemnaţii, fiind în mod cuvenit autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie. Făcută la Paris la 13 ianuarie 1993.