Documente
Convenţie din 14.05.54 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat
Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.597-XIV din 24.09.99
Convenţie pentru protecţia bunurilor culturale
în caz de conflict armat
din 14.05.1954
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 2001, volumul 27, pag.132
-----------------------
În vigoare pentru Republica Moldova din 9 martie 2000.
Înaltele Părţi Contractante:
constatînd că bunurile culturale au suferit daune grave în cursul
ultimelor conflicte şi că, în urma dezvoltării tehnicii răsboiului,
sunt din ce în ce mai mult ameninţate de distrugere,
convinse fiind că pagubele aduse bunurilor culturale aparţinînd
oricărui popor constituie pagube aduse patrimoniului cultural al
întregii omeniri, dat fiind că fiecare popor îşi dă contribuţia la
cultura mondială,
considerînd că conservarea patrimoniului cultural prezintă o mare
importanţă pentru toate popoarele lumii şi că este important să se
asigure acestui patrimoniu o pretecţie internaţională,
călăuzite de principiile privind protecţia bunurilor culturale în
caz de conflict armat stabilite în Convenţiile de la Haga, din 1899 şi
1907, şi în Pactul de la Washington, din 15 aprilie 1935,
considerînd că, pentru a fi eficientă, protecţia acestor bunuri
trebuie organizată în timp de pace prin măsuri atît naţionale, cît şi
internaţionale,
hotărîte să ia toate măsurile posibile pentru a proteja bunurile
culturale,
au convenit asupra dispoziţiilor ce urmează:
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND PROTECŢIA
Articolul 1
Definiţia bunurilor culturale
Conform prezentei Convenţii, sunt socotite bunuri culturale, oricare
ar fi originea sau proprietarul lor:
a) bunurile, mobile sau imobile, care prezintă o mare importanţă
pentru patrimoniul cultural al popoarelor, cum sunt monumentele de
arhitectură, de artă sau istorice, religioase sau laice, terenurile
arheologice, grupurile de construcţii care, în ansamblu, prezintă un
interes istoric sau artistic, operele de artă, manuscrisele, cărţile şi
alte obiecte de interes artistic, istoric sau arheologic, precum şi
colecţiile ştiinţifice şi colecţiile importante de cărţi, arhive sau de
reproduceri ale bunurilor definite mai sus;
b) edificiile, a căror destinaţie principală şi efectivă este de a
conserva sau de a expune bunurile culturale mobile definite la
alineatul a), cum sunt muzeele, marile biblioteci, depozitele de
arhive, precum şi adăposturile destinate să adăpostească, în caz
de conflict armat, bunurile culturale mobile definite la alineatul a);
c) centrele, în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de
bunuri culturale, aşa cum sunt definite la alineatele a) şi b),
denumite centre monumentale.
Articolul 2
Protecţia bunurilor culturale
În sensul prezentei Convenţii, protecţia bunurilor culturale
include ocrotirea şi respectul acestor bunuri.
Articolul 3
Ocrotirea bunurilor culturale
Înaltele Părţi Contractante se obligă să pregătească încă din timp
de pace ocrotirea bunurilor culturale situate pe propriul lor teritoriu
împotriva efectelor posibile ale unui conflict armat, luînd măsurile pe
care le consideră potrivite.
Articolul 4
Respectarea bunurilor culturale
1) Înaltele Părţi Contractante se obligă să respecte bunurile
culturale situate atît pe teritoriul lor propriu, cît şi pe teritoriul
altor Înalte Părţi Contractante, abţinîndu-se de la folosirea acestor
bunuri, a dispozitivelor lor de protecţie şi a împrejurimilor lor
imediate în scopuri, care ar putea expune aceste bunuri
distrugerii sau deteriorării în caz de conflict armat, şi
abţinîndu-se de la orice act ostil împotriva lor.
2) Nu se face derogare de la obligaţiile definite la paragraful 1)
al prezentului articol, decît în cazurile cînd o necesitate militară
cere în mod imperios o asemenea derogare.
3) În afară de aceasta, Înaltele - Părţi Contractante se obligă să
prevină şi, la nevoie, să oprească orice act de furt, jefuire sau
însuşire ilegală de bunuri culturale, sub orice formă ar fi practicat,
precum şi orice act de vandalism împotriva bunurilor menţionate. Ele se
vor abţine de la rechiziţionarea bunurilor culturale mobile situate pe
teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante.
4) Ele se vor abţine de la orice măsură de represalii împotriva
bunurilor culturale.
5) O Înaltă Parte Contractantă nu se poate elibera de obligaţiile
stipulate în prezentul articol faţă de o altă Înaltă Parte Contractantă
pe motivul că aceasta din urmă nu a aplicat măsurile de ocrotire
prevăzute la articolul 3.
Articolul 5
Ocupaţia
1) Înaltele Părţi Contractante, care ocupă, total sau parţial,
teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante, sunt obligate să
sprijine, în măsura posibilului, eforturile autorităţilor naţionale
competente ale teritoriului ocupat, în scopul asigurării ocrotirii şi
conservării bunurilor culturale ale acestuia.
2) Dacă este necesară o intervenţie urgentă pentru conservarea
bunurilor culturale situate pe teritoriul ocupat şi păgubite prin
operaţiuni militare şi dacă autorităţile naţionale competente nu pot să
ia asemenea măsuri, puterea ocupantă va lua, în limitele posibilului,
măsurile de conservare cele mai necesare, în strînsă colaborare cu
aceste autorităţi.
3) Orice Înaltă Parte Contractantă, al cărei guvern este considerat
ca guvernul lor legitim de către membrii unei mişcări de rezistenţă, va
atrage, dacă îi este posibil, atenţia acestor membri asupra obligaţiei
de a îndeplini dispoziţiile Convenţiei, care se referă la respectarea
bunurilor culturale.
Articolul 6
Semnalizarea bunurilor culturale
Conform dispoziţiilor art.16, bunurile culturale pot fi prevăzute
cu un semn distinctiv de natură să înlesnească identificarea lor.
Articolul 7
Măsuri de ordin militar
1) Înaltele Părţi Contractante se obligă să introducă încă din timp
de pace, în regulamentele sau instrucţiunile pentru uzul trupelor lor,
dispoziţii de natură să asigure respectarea prezentei Convenţii şi să
împrime, încă din timp de pace, personalului forţelor armate un spirit
de respect faţă de cultură şi bunurile culturale ale tuturor
popoarelor.
2) Ele se obligă să pregătească sau să stabilească, încă din timp de
pace, în sînul forţelor armate, servicii sau un personal specializat, a
căror misiune va fi de a veghea la respectarea bunurilor
culturale şi de a colabora cu autorităţile civile însărcinate cu
ocrotirea acestor bunuri.
CAPITOLUL II
DESPRE PROTECŢIA SPECIALA
Articolul 8
Acordarea protecţiei speciale
1) Pot fi puse sub protecţie specială un număr restrîns de
adăposturi destinate să adăpostească bunuri culturale mobile în caz de
conflict armat, centre monumentale şi alte bunuri culturale imobile de
foarte mare importanţă, cu condiţia:
a) ca ele să se găsească la o distanţă suficientă de un mare centru
industrial sau de orice alt obiectiv militar important, care constituie
un punct vulnerabil, ca de exemplu, un aerodrom, o staţie de
radiodifuziune, un stabiliment care lucrează pentru apărarea naţională,
un port sau o gară de cale ferată de o anumită importanţă sau o mare
cale de comunicaţie;
b) să nu fie folosite în scopuri militare.
2) Un adăpost pentru bunurile culturale mobile poate, de asemenea,
să fie pus sub protecţie specială, oricare ar fi locul unde este
situat, dacă este construit în aşa fel încît după toate probabilităţile
bombardamentele nu i-ar putea pricinui pagube.
3) Se consideră că un centru monumental este folosit în scopuri
militare atunci cînd el este folosit pentru deplasări de personal sau
de material militar, chiar şi în tranzit. De asemenea, atunci cînd în
acest centru monumental se desfăşoară activităţi legate direct de
operaţiunile militare de cantonare a personalului militar sau de
producţie de materiale de război.
4) Nu se consideră folosite în scopuri militare supravegherea unuia
din bunurile culturale enumerate la paragraful 1) de către paznici
înarmaţi, care sunt autorizaţi special în acest scop sau prezenţa pe
lîngă acest bun cultural a forţelor de poliţie, însărcinate în mod
normal să asigure ordinea publică.
5) Dacă unul din bunurile culturale enumerate la primul paragraf al
prezentului articol este situat în apropierea unui obiectiv militar
important în sensul acestui paragraf, el va putea, totuşi, să fie pus
sub protecţie specială, dacă Înalta Parte Contractantă care cere
aceasta îşi asumă obligaţia, în caz de conflict armat, de a nu folosi
obiectivul în cauză şi, îndeosebi, dacă este vorba de un
port, de o gară sau de un aerodrom, de a evita orice trafic
prin aceste obiective, în acest caz devierea traficului
trebuie organizată încă din timp de pace.
6) Protecţia specială se acordă bunurilor culturale prin înscrierea
lor în "Registrul Internaţional al bunurilor culturale sub protecţie
specială". Această înscriere poate fi făcută numai în conformitate
cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi în condiţiile prevăzute în
Regulamentul de aplicare.
Articolul 9
Imunitatea bunurilor culturale sub protecţie specială
Înaltele Părţi Contractante se obligă să asigure imunitatea
bunurilor culturale sub protecţie specială, abţinîndu-se, de îndată ce
s-a făcut înscrierea în Registrul internaţional, de la orice act de
ostilitate faţă de ele şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la
paragraful 5) al art. 8, de la orice utilizare a acestor bunuri sau a
împrejurimilor lor în scopuri militare.
Articolul 10
Semnalizare şi control
În cursul unui conflict armat, bunurile culturale sub protecţie
specială trebuie să fie prevăzute cu semnul distinctiv definit la
articolul 16 şi să fie supuse unui control cu caracter internaţional,
aşa cum este prevăzut în Regulamentul de aplicare.
Articolul 11
Retragerea imunităţii
1) Dacă una dintre Înaltele Părţi Contractante comite o violare a
obligaţiilor luate pe baza articolului 9 în legătură cu un bun cultural
sub protecţie specială, Partea adversă este eliberată, atît timp cît
această violare se menţine, de obligaţia ei de a asigura imunitatea
bunului în cauză. Totuşi, oricînd îi este cu putinţă, ea va face în
prealabil somaţia de a se pune capăt acestei violări într-un
termen rezonabil.
2) În afară de cazul prevăzut în primul paragraf al acestui
articol, imunitatea unui bun cultural sub protecţie specială nu poate
fi retrasă decît în cazuri excepţionale de necesităţi militare de
neînlăturat, şi numai atît timp cît asemenea necesităţi se menţin.
Necesitatea poate fi constatată numai de către şeful unei formaţiuni
egale sau superioare ca importanţă unei divizii, în toate cazurile în
care împrejurările îngăduie, hotărîrea de retragere a imunităţii va fi
notificată Părţii adverse cu suficient timp înainte.
3) Partea care retrage imunitatea trebuie să informeze despre
aceasta, în timpul cel mai scurt cu putinţă, în scris, şi cu arătarea
motivelor, Comisarul general pentru bunurile culturale prevăzute în
Regulamentul de aplicare.
CAPITOLULUI III
DESPRE TRANSPORTURILE DE BUNURI CULTURALE
Articolul 12
Transporturi sub protecţie specială
1) Un transport afectat în exclusivitate transferului de bunuri
culturale, fie în interiorul unui teritoriu, fie cu destinaţie pentru
un alt teritoriu, poate, la cererea Înaltei Părţi Contractante
interesate, să fie efectuat sub protecţie specială, în condiţiile
prevăzute în Regulamentul de aplicare.
2) Transportul sub protecţie specială va avea loc sub supraveghere
cu caracter internaţional prevăzută în Regulamentul de aplicare şi va
fi prevăzut cu semnul distinctiv definit în articolul 16.
3) Înaltele Părţi Contractante se vor abţine de la orice act de
ostilitate faţă de un transport sub protecţie specială.
Articolul 13
Transportul în caz de urgenţă
1) Dacă una dintre Înaltele Părţi Contractante consideră, că
securitatea anumitor bunuri culturale necesită transferul acestora şi
că problema este atît de urgentă încît procedura prevăzută la articolul
12 nu poate fi urmată, îndeosebi la începutul unui conflict armat,
transportul poate fi prevăzut cu semnul distinctiv definit la articolul
16, în caz că n-a făcut obiectul unei cereri de imunitate, în sensul
articolului 12, care a fost respinsă. În măsura posibilului, trebuie
făcută notificarea despre transport Părţilor adverse. Un transport
îndrumat către teritoriul unei alte ţări nu va putea, în nici un caz,
să fie prevăzut cu semnul distinctiv, dacă imunitatea nu i-a fost
acordată în mod expres.
2) Înaltele Părţi Contractante vor lua, în măsura posibilului,
precauţiile necesare pentru ca transporturile prevăzute în primul
paragraf al acestui articol şi purtînd semnul distinctiv să fie
ocrotite împotriva unor acte ostile îndreptate împotriva lor.
Articolul 14
Imunitatea de confiscare, de captură şi de priză
1) Se bucură de imunitate de confiscare, captură şi priză:
a) bunurile culturale, care beneficiază de protecţia prevăzută la
articolul 12 sau de aceea prevăzută la articolul 13;
b) mijloacele de transport afectate în exclusivitate transferului
acestor bunuri.
2) În prezentul articol nimic nu limitează dreptul de vizită şi de
control.
CAPITOLUL IV
DESPRE PERSONAL
Articolul 15
Personalul
Personalul afectat protecţiei bunurilor culturale trebuie, în
măsura în care cerinţele securităţii o permit, să fie respectat în
interesul păstrării acestor bunuri, iar dacă acest personal cade în
mîinile Părţii adverse, va trebui să i se permită continuarea
exercitării funcţiunilor sale, în caz că bunurile culturale de care
este răspunzător au căzut, de asemenea, în mîinile Părţii adverse.
CAPITOLUL V
DESPRE SEMNUL DISTINCTIV
Articolul 16
Semnul Convenţiei
1) Semnul distinctiv al Convenţiei constă dintr-un scut ascuţit
jos, împărţit în patru părţi cu liniile încrucişate oblic în culorile
albastru şi alb (un scut format dintr-un careu albastru, unul din
unghiurile căruia formează vîrful scutului şi dintr-un triunghi
albastru deasupra careului, ambele delimitînd un triunghi alb de
fiecare parte).
2) Semnul este folosit izolat sau repetat de trei ori în formaţie
triunghiulară (un semn jos), în condiţiile prevăzute la articolul 17.
Articolul 17
Folosirea semnului
1) Semnul distinctiv repetat de trei ori poate fi folosit numai
pentru:
a) bunurile culturale imobile sub protecţie specială;
b) transporturile de bunuri culturale în condiţiile prevăzute la
articolele 12 şi 13;
c) adăposturile improvizate, în condiţiile prevăzute în Regulamentul
de aplicare.
2) Semnul distinctiv poate fi folosit izolat numai pentru:
a) bunuri culturale, care nu se află sub protecţie specială;
b) persoanele, cărora li s-au încredinţat funcţiuni de control,
conform Regulamentului de aplicare;
c) personal afectat protecţiei bunurilor culturale;
d) cărţile de identitate menţionate în Regulamentul de aplicare.
3) În caz de conflict armat este interzisă folosirea semnului
distinctiv în alte cazuri decît cele menţionate în paragrafele
precedente ale acestui articol sau folosirea în orice scop a unui semn
asemănător semnului distinctiv.
4) Semnul distinctiv nu poate fi aplicat pe un bun cultural imobil
fără a i se ataşa, în acelaşi timp, o autorizaţie datată şi semnată în
modul cuvenit de către autoritatea competentă a Înaltei Părţi
Contractante.
CAPITOLUL VI
DESPRE DOMENIUL DE APLICARE A CONVENŢIEI
Articolul 18
Aplicarea Convenţiei
1) În afară de dispoziţiile, care trebuie să intre în vigoare, încă
din timp de pace, Convenţia de faţă se va aplica, în caz de război
declarat sau în caz de orice alt conflict armat care ar izbucni între
două sau mai multe dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă
starea de război nu a fost recunoscută de către una sau mai multe
dintre ele.
2) Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de
ocupaţie totală sau parţială a teritoriului uneia dintre Înaltele Părţi
Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întîmpină nici o
rezistenţă militară.
3) Dacă una din puterile în conflict nu este Parte la prezenta
Convenţie, puterile Părţi la Convenţie vor rămîne, totuşi, angajate
prin Convenţie în raporturile lor reciproce. Ele vor fi legate, de
asemenea, prin Convenţie faţă de menţionata putere, dacă aceasta a
declarat că acceptă prevederile Convenţiei şi atît timp cît ea le
aplică.
Articolul 19
Conflicte care nu au caracter internaţional
1) În caz de conflict armat, care nu are caracter internaţional şi
care izbucneşte pe teritoriul uneia din Înaltele Părţi Contractante,
fiecare din Părţile în conflict va fi obligată să aplice cel puţin
prevederile prezentei Convenţii, care se referă la respectarea
bunurilor culturale.
2) Părţile în conflict se vor strădui să pună în vigoare pe cale de
acorduri speciale toate sau o parte din celelalte prevederi ale
Convenţiei de faţă.
3) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
poate oferi serviciile sale Părţilor în conflict.
4) Aplicarea dispoziţiilor de mai sus nu va avea efect asupra
statutului juridic al Părţilor în conflict.
CAPITOLUL VII
DESPRE EXECUTAREA CONVENŢIEI
Articolul 20
Regulamentul de aplicare
Procedura de aplicare a prezentei Convenţii este definită în
Regulamentul de aplicare, care este parte integrantă a acesteia.
Articolul 21
Puterile protectoare
Convenţia de faţă şi Regulamentul său de aplicare se aplică cu
concursul puterilor protectoare însărcinate cu ocrotirea intereselor
Părţilor în conflict.
Articolul 22
Procedura de conciliere
1) Puterile protectoare vor acorda bunele lor oficii în toate
cazurile, cînd vor socoti că aceasta este util în interesul apărării
bunurilor culturale, îndeosebi atunci cînd există un dezacord între
Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea
dispoziţiilor prezentei Convenţii sau a Regulamentului său de aplicare.
2) În acest scop, fiecare dintre puterile protectoare poate, în
urma invitaţiei unei Părţi, a Directorului general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură sau din proprie
iniţiativă, să propună Părţilor în conflict o consfătuire a
reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu
protecţia bunurilor culturale, eventual pe un teritoriu neutru, ales în
mod convenabil. Părţile în conflict sunt obligate să dea urmare
propunerilor de consfătuire, care le sunt făcute. Puterile protectoare
vor propune spre aprobare Părţilor în conflict o personalitate,
aparţinînd unei puteri neutre, sau prezentată de către Directorul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură, care va fi invitată să participe la această consfătuire în
calitate de preşedinte.
Articolul 23
Asistenţa din partea UNESCO
1) Înaltele Părţi Contractante pot face apel la concursul tehnic al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, în
vederea organizării protecţiei bunurilor lor culturale sau în legătură
cu orice altă problemă decurgînd din aplicarea prezentei Convenţii şi
din Regulamentul ei de aplicare. Organizaţia va acorda această asistenţă
în limitele programului şi posibilităţilor ei.
2) Organizaţia este autorizată să facă din propria ei iniţiativă
propuneri în această privinţă Înaltelor Părţi Contractante.
Articolul 24
Acorduri speciale
1) Înaltele Părţi Contractante pot încheia acorduri speciale în
orice chestiune cu privire la care ele socotesc utilă o reglementare
separată.
2) Nu va putea fi încheiat nici un acord special, care să micşoreze
protecţia asigurată prin prezenta Convenţie bunurilor culturale şi
personalului afectat acestora.
Articolul 25
Difuzarea Convenţiei
Înaltele Părţi Contractante se obligă să difuzeze, cît mai larg
posibil, în timp de pace şi în timp de conflict armat, textul prezentei
Convenţii şi al Regulamentului ei de aplicare în ţările respective. Ele
se obligă, în special, să introducă studierea Convenţiei şi
Regulamentului în programele de instrucţie militară şi, dacă e posibil,
civilă, în aşa fel încît principiile lor să poată fi cunoscute de
întreaga populaţie şi îndeosebi de forţele armate şi de personalul
afectat protecţiei bunurilor culturale.
Articolul 26
Traduceri şi rapoarte
1) Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul
Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură, traducerile oficiale ale prezentei Convenţii şi ale
Regulamentului ei de aplicare.
2) În afară de aceasta, cel puţin o dată la patru ani, ele vor
adresa Directorului general un raport conţinînd informaţiile pe care le
vor socoti utile pentru măsurile luate, pregătite sau proiectate de
către administraţiile lor respective pentru aplicarea prezentei
Convenţii şi a Regulamentului ei de aplicare.
Articolul 27
Consfătuiri
1) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate, cu aprobarea Consiliului executiv,
să convoace consfătuiri ale reprezentanţilor Înaltelor Părţi
Contractante. El este obligat să facă o asemenea convocare, dacă
aceasta este cerută de cel puţin o cincime dintre Înaltele Părţi
Contractante.
2) În afară de alte funcţiuni care sunt conferite consfătuirii prin
prezenta Convenţie sau prin Regulamentul de aplicare, consfătuirea va
avea atribuţia de a studia problemele relative la aplicarea Convenţiei
şi a Regulamentului său de aplicare şi de a formula recomandări în
această privinţă.
3) În afară de aceasta, în conformitate cu prevederile articolului
39, consfătuirea poate proceda la revizuirea Convenţiei sau a
Regulamentului ei de aplicare, dacă majoritatea Înaltelor Părţi
Contractante este reprezentată.
Articolul 28
Sancţiuni
Înaltele Părţi Contractante se obligă ca, în cadrul sistemului lor
de drept penal, să ia toate măsurile necesare pentru ca persoanele,
oricare ar fi cetăţenia lor, care au încălcat sau au ordonat încălcarea
prezentei Convenţii, să fie urmărite şi supuse unor sancţiuni penale
sau disciplinare.
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 29
Limbi
1) Prezenta Convenţie este redactată în engleză, spaniolă, franceză
si rusă, cele patru texte făcînd în mod egal credinţă.
2) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
va stabili la Conferinţa sa generală traducerile în alte limbi
oficiale.
Articolul 30
Semnare
Prezenta Convenţie va purta data de 14 mai 1954, şi va rămîne
deschisă pînă la data de 31 decembrie 1954 semnării pentru toate
statele invitate la Conferinţă, care s-a reunit la Haga, de la 21
aprilie 1954 pînă la 14 mai 1954.
Articolul 31
Ratificare
1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării statelor semnatare
conform procedurilor lor constituţionale.
2) Instrumentele de ratificare vor fi depuse Directorului general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Articolul 32
Aderare
Începînd din ziua intrării sale în vigoare, prezenta Convenţie va
fi deschisă aderării tuturor statelor vizate la articolul 30,
nesemnatare, precum şi oricărui alt stat invitat să adere la aceasta de
către Consiliul executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Aderarea se va face prin depunerea unui
instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor
Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Articolul 33
Intrarea în vigoare
1) Prezenta Convenţie va intra în vigoare după trei luni de la
depunerea a cinci instrumente de ratificare.
2) Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte
Contractantă, după trei luni de la depunerea instrumentului său de
ratificare sau aderare.
3) Situaţiile prevăzute la articolele 18 şi 19 vor da efect imediat
ratificărilor şi aderărilor depuse de Părţile în conflict înainte sau
după începerea ostilităţilor sau a ocupaţiei. În aceste cazuri,
Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură va face, pe calea cea mai rapidă, comunicările
prevăzute la art. 38.
Articolul 34
Aplicarea efectivă
1) La data intrării în vigoare a Convenţiei, fiecare din statele
Părţi la Convenţie va lua, într-un termen de 6 luni, toate măsurile
necesare punerii în aplicare a Convenţiei.
2) Pentru toate statele, care depun instrumentele de ratificare sau
aderă după data intrării în vigoare a Convenţiei, acest termen va fi,
de asemenea, de 6 luni, socotit din ziua depunerii instrumentului de
ratificare sau de aderare.
Articolul 35
Extinderea teritorială a Convenţiei
Oricare Înaltă Parte Contractantă va putea, în momentul ratificării
sau aderării, sau în orice moment ulterior, să declare, printr-o
notificare adresată Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor
Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, că prezenta Convenţie se va
extinde asupra tuturor teritoriilor, sau asupra unui teritoriu oarecare
din teritoriile, pe care această Parte le reprezintă în relaţiile
internaţionale. Această notificare intră în vigoare după trei luni de
la data primirii sale.
Articolul 36
Raportul cu Convenţiile anterioare
1) În raporturile dintre Puterile legate prin Convenţiile de la
Haga cu privire la legile şi uzanţele războiului pe uscat (IV) şi cu
privire la bombardarea prin forţe navale în timp de război (IX), din 29
iulie 1899 sau din 18 octombrie 1907, şi care sunt Părţi la prezenta
Convenţie, aceasta din urmă va completa sus-menţionata Convenţie (IX)
şi Regulamentul anexat la sus-zisa Convenţie (IV) şi va înlocui semnul
descris în articolul 5 al sus-amintitei Convenţii (IX) prin semnul
descris la articolul 16 al prezentei Convenţii pentru cazurile în care
aceasta şi Regulamentul ei de aplicare prevăd folosirea acestui semn
distinctiv.
2) În raporturile dintre Puterile legate prin Pactul de la
Washington, din 15 aprilie 1935, pentru protecţia instituţiilor
artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich) şi
care sunt Parte la prezenta Convenţie, aceasta din urmă va completa
Pactul Roerich şi va înlocui drapelul distinctiv definit la articolul
III din Pact prin semnul definit la articolul 16 al prezentei
Convenţii, pentru cazurile în care aceasta şi Regulamentul ei de
aplicare prevăd folosirea acestui semn distinctiv.
Articolul 37
Denunţare
1) Fiecare dintre Părţile Contractante va avea facultatea să
denunţe prezenta Convenţie în numele său propriu sau în numele oricărui
teritoriu, ale cărui relaţii internaţionale le asigură.
2) Denunţarea va fi notificată printr-un instrument scris depus
Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură.
3) Denunţarea va căpăta efect la un an după primirea instrumentului
de denunţare. Dacă, totuşi, în momentul expirării acestui an, Partea
care denunţă se găseşte implicată într-un conflict armat, efectul
denunţării va rămîne suspendat pînă la sfîrşitul ostilităţilor şi în
orice caz atîta timp cît operaţiunile de repatriere a bunurilor
culturale nu se vor fi terminat.
Articolul 38
Notificări
Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va informa statele vizate la articolele 30
şi 32, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite despre depunerile tuturor
instrumentelor de ratificare, aderare şi acceptare menţionate la
articolele 31, 32, şi 39, precum şi despre notificările şi denunţările
prevăzute la articolele 35, 37 şi 39.
Articolul 39
Revizuirea Convenţiei şi a Regulamentului ei de aplicare
1) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate să propună
amendamente la prezenta Convenţie sau la Regulamentul ei de aplicare.
Orice amendament astfel propus va fi comunicat Directorului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care
va transmite textul lui tuturor Înaltelor Părţi Contractante, cărora le
va cere, în acelaşi timp, să comunice în termen de patru luni:
a) dacă doresc să fie convocată o conferinţă pentru a studia
amendamentul propus;
b) sau dacă sunt de părere să accepte amendamentul propus, fără
întrunirea unei conferinţe;
c) sau dacă sunt de părere să respingă amendamentul propus, fără să
se convoace o conferinţă.
2) Directorul general va transmite tuturor Înaltelor Părţi
Contractante răspunsurile primite întru aplicarea primului paragraf al
acestui articol.
3) Dacă toate Înaltele Părţi Contractante, care, în termenul
prevăzut, au comunicat părerile lor Directorului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură,
conform alineatului b) al paragrafului 1) al prezentului articol, vor
informa pe Directorul general că sunt de părere să adopte amendamentul,
fără întrunirea unei conferinţe, Directorul general va notifica
hotărîrea lor conform articolului 38. Amendamentul va intra în
vigoare, faţă de toate Înaltele Părţi Contractante, după 90
de zile de la această notificare.
4) Directorul general va convoca o conferinţă a Înaltelor Părţi
Contractante în vederea studierii amendamentului propus, dacă
convocarea conferinţei este cerută de mai mult de o treime dintre
Înaltele Părţi Contractante.
5) Acele amendamente la Convenţie sau la Regulamentul ei de
aplicare, care au fost supuse procedurii prevăzute în paragraful
precedent, vor intra în vigoare numai după ce au fost adoptate în
unanimitate de către Înaltele Părţi Contractante reprezentate la
conferinţă şi după ce au fost acceptate de către fiecare dintre
Înaltele Părţi Contractante.
6) Acceptarea de către Înaltele Părţi Contractante a amendamentelor
la Convenţie sau la Regulamentul ei de aplicare, care au fost adoptate
de către conferinţa menţionată la paragrafele 4) şi 5), se va face prin
depunerea unui instrument formal pe lîngă Directorul general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură.
7) După intrarea în vigoare a amendamentelor la prezenta Convenţie
sau la Regulamentul ei de aplicare, numai textul astfel modificat al
Convenţiei sau al Regulamentului ei de aplicare va rămîne deschis
pentru ratificare sau aderare.
Articolul 40
Înregistrarea
În conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite,
prezenta Convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Naţiunilor
Unite, la cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Drept pentru care subsemnaţii, împuterniciţi în modul cuvenit, au
semnat prezenta Convenţie.
Făcută la Haga, la 14 mai 1954, într-un singur exemplar, care va fi
depus în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură şi din care vor fi remise copii, certificate
conform, tuturor statelor menţionate la articolele 30 şi 32, precum şi
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
REGULAMENT DE APLICARE A CONVENŢIEI
PENTRU PROTECŢIA BUNURILOR CULTURALE
ÎN CAZ DE CONFLICT ARMAT
CAPITOLUL I
DESPRE CONTROL
Articolul 1
Listă internaţională de personalităţi
Din momentul intrării în vigoare a Convenţiei, Directorul general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va
întocmi o listă internaţională a tuturor personalităţilor desemnate de
către Înaltele Părţi Contractante ca fiind apte să îndeplinească
funcţiile de Comisar general pentru bunurile culturale. Această listă
va fi supusă unor revizuiri periodice la iniţiativa Directorului
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură, pe baza cererilor formulate de către Înaltele Părţi
Contractante.
Articolul 2
Organizarea controlului
De îndată ce una dintre Înaltele Părţi Contractante este angajată
într-un conflict armat, la care se aplică art. 18 al Convenţiei:
a) ea va numi un reprezentant pentru bunurile culturale situate pe
teritoriul ei; dacă ea ocupă un alt teritoriu, trebuie să numească un
reprezentant special pentru bunurile culturale ce se află acolo;
b) puterea protectoare a fiecăreia dintre Părţile adverse ale
acestei Înalte Părţi Contractante va numi delegaţi pe lîngă aceasta
din urmă, în conformitate cu articolului 3 de mai jos;
c) pe lîngă această Înaltă Parte Contractantă va fi numit un
comisar general pentru bunurile culturale, conform articolului 4 de mai
jos.
Articolul 3
Desemnarea delegaţilor Puterilor protectoare
Puterea protectoare îşi desemnează delegaţi dintre membrii
personalului său diplomatic sau consular sau, cu asentimentul Părţii pe
lîngă care îşi vor exercita funcţiunea, dintre alte persoane.
Articolul 4
Desemnarea Comisarului general
1) Comisarul general pentru bunurile culturale este ales, de comun
acord, din lista internaţională de personalităţi, de către Partea pe
lîngă care îşi va exercita misiunea şi de către puterile protectoare
ale Părţilor adverse.
2) Dacă Părţile nu ajung la un acord asupra acestui punct, într-un
termen de trei săptămîni de la începerea tratativelor, ele vor cere
preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie să desemneze Comisarul
general, care nu va intra în funcţiune decît după ce va fi obţinut
agrementul Părţii pe lîngă care urmează să-şi exercite misiunea.
Articolul 5
Atribuţiile delegaţilor
Delegaţii Puterilor protectoare constată violările Convenţiei,
anchetează, cu consimţămîntul Părţii pe lîngă care îşi exercită
misiunea, împrejurările în care s-au produs aceste violări, fac
demersuri locale pentru a face să înceteze aceste violări şi, în caz de
nevoie, sesizează despre ele Comisarul general. Ei informează Comisarul
general despre activitatea lor.
Articolul 6
Atribuţiile Comisarului general
1) Comisarul general pentru bunurile culturale tratează cu
reprezentantul Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea şi cu
delegaţii interesaţi chestiunile, despre care este sesizat cu privire
la aplicarea Convenţiei.
2) El poate lua hotărîri şi face numiri în cazurile prevăzute în
prezentul Regulament.
3) Cu acordul Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea, el are
dreptul să ordone o anchetă sau s-o conducă el însuşi.
4) El întreprinde pe lîngă Părţile în conflict sau pe lîngă
Puterile lor protectoare toate demersurile pe care le consideră utile
pentru aplicarea Convenţiei.
5) El întocmeşte rapoartele necesare referitor la aplicarea
Convenţiei şi le comunică Părţilor interesate, precum şi Puterilor lor
protectoare. El remite copii de pe aceste rapoarte Directorului general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură,
care va putea utiliza numai datele lor tehnice.
6) Cînd nu există o Putere protectoare, Comisarul general exercită
funcţiunile atribuite Puterii protectoare prin articolele 21 şi 22 ale
Convenţiei.
Articolul 7
Inspectorii şi experţii
1) Ori de cîte ori Comisarul general pentru bunurile culturale, la
cererea delegaţilor interesaţi sau după consultare cu aceştia, va
considera necesar, el va propune aprobării Părţii pe lîngă care îşi
exercită misiunea o persoană în calitate de inspector pentru bunurile
culturale, însărcinat cu o misiune determinată. Inspectorul este
răspunzător numai faţă de Comisarul general.
2) Comisarul general, delegaţii şi inspectorii pot să recurgă la
serviciile experţilor, care vor fi, de asemenea, propuşi aprobării
Părţii menţionate în paragraful precedent.
Articolul 8
Exercitarea misiunii de control
Comisarii generali pentru bunurile culturale, delegaţii Puterilor
protectoare, inspectorii şi experţii nu pot depăşi, în nici un caz,
limitele misiunii lor. Îndeosebi, ei trebuie să ţină seama de
necesităţile de securitate ale Înaltei Părţi Contractante pe lîngă care
îşi exercită misiunea şi să aibă în vedere, în toate împrejurările,
cerinţele situaţiei militare despre care li se va comunica de către
această Înaltă Parte Contractantă.
Articolul 9
Substitutul Puterilor protectoare
Dacă o Parte în conflict nu beneficiază sau nu mai beneficiază de
activitatea unei Puteri protectoare, poate fi solicitat un stat neutru
să-şi asume funcţiunile de Putere protectoare în vederea desemnării
unui Comisar general pentru bunurile culturale, conform procedurii
prevăzute la articolul 4 de mai sus. Comisarul general astfel desemnat,
în caz de nevoie, va putea încredinţa unor inspectori funcţiunile de
delegaţi ai Puterilor protectoare determinate prin Regulamentul de
faţă.
Articolul 10
Cheltuieli
Remunerarea şi cheltuielile Comisarului general pentru bunurile
culturale, ale inspectorilor şi experţilor sunt în sarcina Părţii pe
lîngă care îşi exercită misiunea; remunerarea şi cheltuielile
delegaţilor Puterilor protectoare vor face obiectul unui control între
aceste Puteri şi Statele, ale căror interese le ocrotesc.
CAPITOLUL II
DESPRE PROTECŢIA SPECIALA
Articolul 11
Adăposturi improvizate
1) Dacă o Înaltă Parte Contractantă, în cursul unui conflict armat,
este obligată de împrejurări neprevăzute să amenajeze un adăpost
improvizat şi dacă ea doreşte ca acest adăpost să fie pus sub protecţie
specială, ea va comunica aceasta, de îndată Comisarului general, care
îşi exercită misiunea pe lîngă ea.
2) Dacă Comisarul general este de părere că împrejurările şi
importanţa bunurilor culturale adăpostite în acest adăpost improvizat
îndreptăţesc o asemenea măsură, el poate autoriza Înalta Parte
Contractantă să aplice acestui adăpost semnul distinctiv definit la
articolul 16 al Convenţiei. El comunică fără întîrziere hotărîrea sa
delegaţilor interesaţi ai Puterilor protectoare, fiecare din aceşti
delegaţi avînd puterea să ordone, într-un termen de 30 de zile,
retragerea imediată a semnului.
3) De îndată ce aceşti delegaţi îşi vor fi comunicat acordul lor,
sau dacă termenul de 30 zile s-a scurs fără ca vreunul din delegaţii
interesaţi să fi făcut opoziţie, şi dacă adăpostul improvizat
îndeplineşte, după pararea Comisarului general, condiţiile prevăzute de
articolul 8 al Convenţiei, Comisarul general va cere Directorului
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură înscrierea adăpostului în registrul bunurilor culturale sub
protecţie specială.
Articolul 12
Registrul internaţional al bunurilor
culturale sub protecţie specială
1) Se instituie un "Registru internaţional al bunurilor culturale
sub protecţie specială".
2) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va ţine acest registru, va remite copii de
pe el Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi
Înaltelor Părţi Contractante.
3) Registrul va fi împărţit în capitole, cîte unul pe numele
fiecărei Înalte Părţi Contractante. Fiecare capitol va fi subîmpărţit
în 3 paragrafe, intitulate respectiv: adăposturi, centre monumentale,
alte bunuri culturale mobile. Directorul general hotărăşte datele, care
vor figura în fiecare capitol.
Articolul 13
Cereri de înregistrare
1) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante va putea adresa
Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură cereri de înscriere în registru a anumitor
adăposturi, centre monumentale sau altor bunuri culturale imobile
situate pe teritoriul ei. În această cerere, ea comunică indicaţii
despre amplasamentul bunurilor şi certificarea că bunurile îndeplinesc
condiţiile prevăzute la articolul 8 din Convenţie.
2) În caz de ocupaţie, puterea ocupantă va avea dreptul să facă
cereri de înregistrare.
3) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va trimite neîntîrziat copia cererilor de
înregistrare fiecăreia dintre Înaltele Părţi Contractante.
Articolul 14
Opoziţia
1) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate face opoziţie
înregistrării unui bun cultural, printr-o scrisoare adresată
Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură. Această scrisoare trebuie să fie primită de către
el în termen de 4 luni, socotit, din ziua cînd a expediat copia cererii
de înregistrare.
2) O astfel de opoziţie trebuie să fie motivată. Singurele motive
admisibile pot fi:
a) că bunul nu este un bun cultural;
b) că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 8 al
Convenţiei.
3) Directorul general va trimite fără întîrziere copia scrisorii de
opoziţie Înaltelor Părţi Contractante. El va lua, la nevoie, avizul
Comitetului Internaţional pentru monumente, aşezări de interes artistic
şi istoric şi săpături arheologice, şi, în afară de aceasta, dacă
consideră necesar, avizul oricărui alt organism sau personalitate
calificată.
4) Directorul general sau Înalta Parte Contractantă, care a cerut
înscrierea, poate face demersurile pe care le consideră necesare pe
lîngă Înaltele Părţi Contractante, care au formulat opoziţia, pentru ca
aceasta să fie retrasă.
5) Dacă o Înaltă Parte Contractantă, care a făcut în timp de pace
cererea de înregistrare a unui bun cultural, devine participantă la un
conflict armat, înainte ca înregistrarea să fi fost făcută, bunul
cultural despre care este vorba va fi înregistrat, de îndată, de către
Directorul general, cu titlu provizoriu, în aşteptarea confirmării,
reînregistrării sau anulării oricărei opoziţii, care poate sau putea fi
formulată.
6) Dacă în termen de 6 luni de la data cînd a primit scrisoarea de
opoziţie, Directorul general nu primeşte din partea Înaltei Părţi
Contractante care a formulat opoziţia comunicarea că a renunţat la ea,
Înalta Parte Contractantă care a făcut cererea de înregistrare poate
recurge la procedura de arbitraj prevăzută la paragraful următor.
7) Cererea de arbitraj trebuie formulată cel mai tîrziu într-un an
de la data de la care Directorul general a primit scrisoarea de
opoziţie. Fiecare dintre Părţile în litigiu desemnează un arbitru. În
cazul cînd o cerere de înregistrare a făcut obiectul mai multor
opoziţii, Înaltele Părţi Contractante care au formulat opoziţia vor
desemna în comun un arbitru. Cei doi arbitri aleg un supra-arbitru din
lista internaţională prevăzută la articolul 1 al prezentului
Regulament; dacă ei nu se pot înţelege pentru a face această alegere,
vor cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie să numească
un supra-arbitru, care nu va trebui neapărat să fie ales din lista
internaţională. Tribunalul arbitral, astfel alcătuit, îşi fixează
propria procedură, hotărîrile lui vor fi fără drept de apel.
8) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate să declare,
atunci cînd se iveşte o controversă, în care ea este parte, că nu
doreşte să aplice procedura arbitrală prevăzută la paragraful
precedent, în acest caz, opoziţia la o cerere de înregistrare este
supusă de către Directorul general Înaltelor Părţi Contractante.
Opoziţia este confirmată numai dacă Înaltele Părţi Contractante
hotărăsc confirmarea cu o majoritate de două treimi dintre votanţi.
Votul va fi dat prin corespondenţă, în afara cazului în care Directorul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură va socoti necesară convocarea unei consfătuiri, în virtutea
împuternicirilor care îi sunt conferite prin articolul 27 al Convenţiei,
şi ar proceda la o asemenea convocare. Dacă Directorul general
hotărăşte votarea prin corespondenţă, el va invita Înaltele Părţi
Contractante să-i transmită voturile lor în plic sigilat, într-un
termen de 6 luni din ziua în care invitaţia respectivă le-a fost
adresată.
Articolul 15
Înregistrarea
1) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va dispune înscrierea în registru, sub un
număr de ordine, a oricărui bun cultural pentru care s-a făcut o cerere
de înregistrare, dacă această cerere nu a făcut obiectul unei opoziţii
în termenul prevăzut de paragraful 1) al articolului 14.
2) În caz că a fost formulată o opoziţie, şi cu excepţia celor
prevăzute de paragraful 5) al articolului 14, Directorul general va
proceda la înscrierea în registru a bunului, numai dacă opoziţia a fost
retrasă sau nu a fost confirmată în urma procedurii prevăzute de
paragraful 7) al articolului 14 sau a procedurii prevăzute de paragraful
8) al aceluiaşi articol.
3) În cazurile prevăzute de paragraful 3) al articolului 11,
Directorul general procedează la înscrierea în registru la cererea
Comisarului general pentru bunurile culturale.
4) Directorul general trimite fără întîrziere Secretarului general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Înaltelor Părţi Contractante şi, la
cererea Părţii care a făcut cererea de înregistrare, tuturor celorlalte
state menţionate la articolele 30 şi 32 ale Convenţiei, o copie
certificată a fiecărei cereri de înscriere în registru. Înscrierea
devine efectivă la 30 de zile după această trimitere.
Articolul 16
Radierea
1) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va radia înregistrarea unui bun cultural:
a) la cererea Înaltei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se
găseşte bunul;
b) dacă Înalta Parte Contractantă, care a cerut înregistrarea, a
denunţat Convenţia şi dacă această denunţare a intrat în vigoare;
c) în cazul prevăzut de paragraful 5) al articolului 14, cînd o
opoziţie a fost confirmată pe baza procedurii prevăzute de paragraful
7) al articolului 14 sau a procedurii prevăzute de paragraful 8) al
aceluiaşi articol.
2) Directorul general trimite fără întîrziere Secretarului general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tuturor statelor, care au primit
copia înregistrării, o copie certificată a oricărei radieri din
registru. Radierea intră în vigoare după 30 de zile de la această
trimitere.
CAPITOLUL III
DESPRE TRANSPORTURILE DE BUNURI CULTURALE
Articolul 17
Procedura de obţinere a imunităţii
1) Cererea prevăzută de paragraful 1) al articolului 12 al
Convenţiei va fi adresată Comisarului general pentru bunurile culturale.
Ea va trebui să cuprindă motivele care au generat-o şi să specifice
numărul aproximativ al bunurilor culturale de transferat, importanţa
lor, locul unde se află, locul unde se prevede să fie mutate, mijloacele
de transport, ruta de urmat, data prevăzută pentru transport şi orice
altă informaţie utilă.
2) Dacă Comisarul general, după ce a luat avizele pe care le
apreciază necesare, consideră că transferul este justificat, el va
consulta pe delegaţii interesaţi ai Puterilor protectoare asupra
modului de transport. În urma acestor consultări el va informa despre
transport Părţile în conflict interesate, anexînd notificării toate
informaţiile utile.
3) Comisarul general va desemna unul sau mai mulţi inspectori, care
se vor încredinţa că transportul conţine numai bunurile indicate în
cerere, că el este efectuat în conformitate cu modalităţile aprobate şi
că este prevăzut cu semnul distinctiv; acest sau aceşti inspectori vor
însoţi transportul pînă la locul de destinaţie.
Articolul 18
Transportul în străinătate
Dacă transportul sub protecţie specială se face către teritoriul
unei alte ţări, el va fi supus nu numai prevederilor articolului 12 al
Convenţiei şi articolului 17 al Regulamentului de faţă, dar şi
dispoziţiilor de mai jos:
a) atît timp cît bunurile culturale se află pe teritoriul unui alt
stat, acesta va fi depozitarul lor. El va asigura acestor bunuri o
îngrijire cel puţin egală aceleia pe care o dă propriilor sale bunuri
culturale de importanţă similară;
b) statul depozitar va înapoia aceste bunuri numai după încetarea
conflictului; înapoierea va avea loc într-un termen de 6 luni de la
data cînd a fost cerută;
c) în timpul transporturilor succesive şi în timpul aflării lor pe
teritoriul unui alt stat, bunurile culturale vor fi la adăpost de orice
măsură de confiscare, nici depunătorul şi nici depozitarul neputînd
dispune de ele. Totuşi, dacă securitatea bunurilor o cere, depozitarul
va putea, cu consimţămîntul depunătorului, să dispună transportarea
bunurilor într-o terţă ţară, în condiţiile prevăzute în articolul de
faţă;
d) cererea de punere sub protecţie specială trebuie să menţioneze,
că statul spre al cărui teritoriu se va face transportul acceptă
dispoziţiile prezentului articol.
Articolul 19
Teritoriul ocupat
Dacă o Înaltă Parte Contractantă, care ocupă teritoriul unei alte
Înalte Părţi Contractante, transportă bunuri culturale la un adăpost
situat într-un punct al acestui teritoriu, fără să poată îndeplini
procedura prevăzută de articolul 17 din Regulament, transportul în
cauză nu va fi considerat ca o însuşire ilegală în sensul articolului 4
al Convenţiei dacă Comisarul general pentru bunurile culturale
certifică, în scris, după ce a consultat personalul normal de protecţie,
că împrejurările au făcut necesar acest transport.
CAPITOLUL IV
DESPRE SEMNUL DISTINCTIV
Articolul 20
Aplicarea semnului
1) Locul de aşezare a semnului distinctiv şi gradul său de
vizibilitate sunt lăsate la aprecierea autorităţilor competente ale
fiecărei Înalte Părţi Contractante. Semnul poate figura pe drapele sau
pe banderole de mînă. El va putea fi pictat pe un obiect sau va putea
să figureze pe el în orice altă formă potrivită.
2) Totuşi, în timpul unui conflict armat, în cazurile prevăzute la
articolele 12 şi 13 din Convenţie şi fără a exclude posibilitatea altor
mijloace de semnalizare mai complete, semnul va trebui să fie aplicat
pe transporturi, în aşa fel încît ziua să fie bine vizibil din aer şi
de pe pămînt.
Semnul va trebui să fie bine vizibil de pe pămînt:
a) la distanţe regulate, suficiente pentru a delimita în mod clar
perimetrul unui centru monumental sub protecţie specială;
b) la intrarea altor bunuri culturale imobile sub protecţie
specială.
Articolul 21
Identificarea persoanelor
1) Persoanele menţionate la articolul 17 al Convenţiei, paragraful
2), alineatele b) şi c) pot să poarte o banderolă de mînă prevăzută cu
semnul distinctiv, eliberată de autorităţile competente şi purtînd
ştampila acestora.
2) Ele vor purta asupra lor o carte de identitate specială,
prevăzută cu semnul distinctiv. Această carte de identitate va menţiona
cel puţin numele şi prenumele, data naşterii, titlul sau gradul şi
calitatea deţinătorului ei. Cartea de identitate va fi prevăzută cu
fotografia titularului şi va purta, de asemenea, fie semnătura sa, fie
amprentele sale digitale, sau ambele împreună. Ea va purta timbrul sec
al autorităţilor competente.
3) Fiecare Înaltă Parte Contractantă îşi va întocmi modelul de
carte de identitate, inspirîndu-se după modelul care figurează cu
titlul, de exemplu, în anexa la prezentul Regulament, Înaltele Părţi
Contractante îşi vor comunica modelul adoptat. Fiecare carte de
identitate va fi întocmită, pe cît posibil, în cel puţin două exemplare,
dintre care unul va fi păstrat de puterea care a eliberat-o.
4) Persoanele menţionate mai sus nu pot fi private, fără un motiv
legitim, nici de cartea lor de identitate, nici de dreptul de a purta
banderola.
PROTOCOL
PENTRU PROTECŢIA BUNURILOR CULTURALE
ÎN CAZ DE CONFLICT ARMAT
Înaltele Părţi Contractante au convenit asupra următoarelor:
I
1) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să împiedice
exportul bunurilor culturale de pe un teritoriu ocupat de ea în caz de
conflict armat, aceste bunuri culturale fiind definite la articolul 1
al Convenţiei pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict
armat, semnată la Haga, la 14 mai 1954.
2) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să primească în
custodie bunurile culturale importate pe teritoriul său, provenind
direct sau indirect de pe un teritoriu ocupat. Aceasta se va face sau
automat, în momentul importului, sau, dacă nu s-a făcut atunci, se va
face la cererea autorităţilor teritoriului ocupat.
3) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să predea la
încheierea ostilităţilor, autorităţilor competente ale teritoriului, pe
care-l ocupase anterior, bunurile culturale ce se găsesc pe teritoriul
ei, în caz că aceste bunuri au fost exportate contrar principiului
stabilit la paragraful 1). Aceste bunuri nu vor putea fi reţinute în
nici un caz cu titlu de reparaţii de război.
4) Înalta Parte Contractantă, care a avut obligaţia să împiedice
exportul bunurilor culturale de pe teritoriul ocupat de ea, va trebui
să indemnizeze pe deţinătorii de bună credinţă ai bunurilor culturale
care vor trebui să fie restituite, conform paragrafului precedent.
II
5) Bunurile culturale provenite de pe teritoriul uneia dintre
Înaltele Părţi Contractante şi care au fost depuse de ea pe teritoriul
unei alte Înalte Părţi Contractante în vederea protecţiei lor împotriva
perioadelor unui conflict armat, la încheierea ostilităţilor vor fi
restituite de către aceasta din urmă autorităţilor competente ale
teritoriului de provenienţă.
III
6) Prezentul Protocol va purta data de 14 mai 1954 şi pînă la data
de 31 decembrie 1954 va rămîne deschis semnării tuturor statelor
invitate la Conferinţa, care s-a întrunit la Haga între 21 aprilie 1954
şi 14 mai 1954.
7) a) Prezentul Protocol va fi supus ratificării statelor
semnatare, conform procedurilor lor constituţionale;
b) instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă Directorul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură.
8) Cu începere din ziua intrării sale în vigoare, prezentul
Protocol va fi deschis aderării tuturor statelor menţionate la
paragraful 6), nesemnatare, precum şi oricărui alt stat invitat să
adere de către Consiliul executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Aderarea se va face prin
depunerea unui instrument de aderare pe lîngă Directorul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
9) Statele menţionate la paragrafele 6) şi 8) vor putea, în
momentul semnării, ratificării sau aderării, să declare că nu se vor
considera legate prin dispoziţiile Părţii I sau prin acelea ale Părţii
a II-a ale prezentului Protocol.
10) a) Prezentul Protocol va intra în vigoare la 3 luni după
depunerea a 5 instrumente de ratificare;
b) ulterior, el va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte
Contractantă, la 3 luni după depunerea instrumentului ei de ratificare
sau aderare;
c) în cazurile prevăzute de articolele 18 şi 19 ale Convenţiei
pentru protecţia bunurilor culturale, în caz de conflict armat, semnată
la Haga, la 14 mai 1954, ratificările şi aderările depuse de către
Părţile în conflict, înainte sau după începerea ostilităţilor sau
ocupaţiei, vor intra în vigoare imediat. În acest caz,
Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va face, pe calea cea mai
rapidă, comunicările prevăzute la paragraful 14).
11) a) Fiecare Stat Parte la Protocol, la data intrării sale în
vigoare, va lua, în ceea ce îl priveşte, toate măsurile necesare pentru
asigurarea punerii în aplicare a Protocolului, într-un termen de 6 luni
după intrarea lui în vigoare.
b) Acest termen va fi de 6 luni, socotit de la data depunerii
instrumentului de ratificare sau de aderare pentru toate statele care
vor depune instrumentele lor de ratificare sau de aderare, după data
intrării în vigoare a Protocolului.
12) Fiecare Înaltă Parte Contractantă va putea, în momentul
ratificării sau aderării sau la orice dată ulterioară, să declare
printr-o notificare adresată Directorului general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură că prezentul
Protocol seva extinde asupra tuturor teritoriilor sau asupra unui
teritoriu oarecare din teritoriile, pe care le reprezintă în relaţiile
internaţionale. Prevederile Protocolului se vor extinde asupra
teritoriului (teritoriilor) menţionat (menţionate) în această
notificare, după trei luni de la primirea notificării.
13) a) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate să denunţe
prezentul Protocol în numele său propriu sau în numele oricărui
teritoriu, pe care îl reprezintă în relaţiile internaţionale.
b) Denunţarea va fi notificată printr-un instrument scris, depus pe
lîngă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
c) Denunţarea îşi produce efectul la un an după primirea
instrumentului de denunţare. Totuşi, dacă în momentul expirării
acestui an, Partea denunţătoare se găseşte implicată într-un conflict
armat, efectul denunţării va rămîne suspendat pînă la încheierea
ostilităţilor şi, în orice caz, atît timp cît operaţiile de repatriere
a bunurilor culturale nu vor fi terminate.
14) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va informa statele menţionate la
paragrafele 6) şi 8), precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, despre
depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, de aderare sau de
acceptare, menţionate la paragrafele 7), 8) şi 15) precum şi despre
notificările şi denunţurile prevăzute, respectiv, la paragrafele 12) şi
13).
15) a) Protocolul de faţă poate fi revizuit, dacă revizuirea este
cerută de mai mult de o treime dintre Înaltele Părţi Contractante.
b) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va convoca o conferinţă în acest scop.
c) Amendamentele la prezentul Protocol vor intra în vigoare numai
după ce vor fi adoptate în unanimitate de către Înaltele Părţi
Contractante reprezentate la conferinţă şi vor fi acceptate de către
fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante.
d) Acceptarea de către Înaltele Părţi Contractante a amendamentelor
la prezentul Protocol, care vor fi adoptate de către conferinţa
menţionată la alineatele b) şi c), se va face prin depunerea unui
instrument formal pe lîngă Directorul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
e) După intrarea în vigoare a amendamentelor la prezentul Protocol
numai textul astfel modificat al Protocolului va rămîne deschis
ratificării sau aderării.
Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezentul
Protocol va fi înregistrat la Secretariatul Naţiunilor Unite, la
cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Drept pentru care subsemnaţii, împuterniciţi în modul cuvenit, au
semnat prezentul Protocol.
Făcut la Haga, la 14 mai 1954, într-un singur exemplar, în limbile
engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate cele patru texte avînd
aceeaşi valabilitate. Acest exemplar va fi depus în arhivele
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Copii certificate vor fi remise tuturor statelor menţionate la
paragrafele 6) şi 8), precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Adoptată la Haga, la 14 mai 1954