Convenţie din 16.12.70 pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.766-XIII din 06.03.96 CONVENŢIA PENTRU REPRIMAREA CAPTURĂRII ILICITE A AERONAVELOR din 16.12.70 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.261 Preambul Statele părţi la prezenta convenţie, considerînd că actele ilicite de capturare sau de exercitare a controlului unor aeronave în zbor compromit securitatea persoanelor şi bunurilor, stînjenesc în mod serios exploatarea serviciilor aeriene şi subminează încrederea popoarelor lumii în securitatea aviaţiei civile, considerînd că săvîrşirea unor asemenea acte le provoacă o serioasă preocupare, considerînd că, în scopul prevenirii acestor acte, este o necesitate urgentă să se prevadă măsuri corespunzătoare pentru pedepsirea autorilor lor, au căzut de acord asupra celor ce urmează: Articolul 1 Comite o infracţiune penală (denumită mai jos infracţiune) orice persoană care, la bordul unei aeronave în zbor: a) în mod ilicit şi prin violenţă sau ameninţare cu violenţă pune stăpînire pe această aeronavă sau exercită controlul asupra ei, ori încearcă să comită una dintre aceste fapte, sau b) este complicele unei persoane care comite sau încearcă să comită una dintre aceste fapte. Articolul 2 Orice stat contractant se obligă să reprime infracţiunea prin pedepse severe. Articolul 3 1. Pentru aplicarea prezentei convenţii o aeronavă este considerată în zbor din momentul în care, fiind terminată îmbarcarea, toate uşile exterioare ale acelei aeronave au fost închise şi pînă în momentul în care una dintre aceste uşi este deschisă în vederea debarcării. În caz de aterizare forţată zborul se consideră ca fiind continuat pînă în momentul cînd autoritatea competentă ia în primire aeronava, precum şi persoanele şi bunurile de la bord. 2. Prezenta convenţie nu se aplică aeronavelor utilizate în scopuri militare, de vamă sau de poliţie. 3. Prezenta convenţie nu se aplică decît dacă locul de decolare sau locul de aterizare efectivă a aeronavei, la bordul căreia a fost săvîrşită infracţiunea, este situat în afara teritoriului statului de înmatriculare a acestei aeronave, indiferent dacă este vorba de o aeronavă în zbor internaţional sau de o aeronavă în zbor intern. 4. În cazurile prevăzute la art. 5, prezenta convenţie nu se aplică dacă locul de decolare şi locul de aterizare efectivă a aeronavei, la bordul căreia a fost comisă infracţiunea, sunt situate pe teritoriul unui singur stat dintre cele menţionate în acel articol. 5. Independent de prevederile paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol, articolele 6, 7, 8 şi 10 sunt aplicabile, oricare ar fi locul decolării sau aterizării efective a aeronavei, dacă autorul sau autorul prezumat al infracţiunii este descoperit pe teritoriul unui alt stat decît cel de înmatriculare a aeronavei respective. Articolul 4 1. Orice stat contractant va lua măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa jurisdicţională în ceea ce priveşte infracţiunea, precum şi orice act de violenţă îndreptat împotriva pasagerilor sau echipajului şi comis de autorul prezumat al infracţiunii în legătură directă cu aceasta, în următoarele cazuri: a) dacă infracţiunea este săvîrşită la bordul unei aeronave înmatriculate în acest stat; b) dacă aeronava la bordul căreia s-a săvîrşit infracţiunea aterizează pe teritoriul său avînd încă la bord pe autorul prezumat al infracţiunii; c) dacă infracţiunea este săvîrşită la bordul unei aeronave închiriate fără echipaj unei persoane care îşi are sediul principal de exploatare sau, în lipsă, reşedinţa sa permanentă în acel stat. 2. Orice stat contractant va lua de asemenea măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa jurisdicţională în ceea ce priveşte infracţiunea, în cazul în care autorul prezumat al infracţiunii se găseşte pe teritoriul său şi cînd statul respectiv nu-l extrădează conform art. 8 unuia dintre statele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol. 3. Prezenta convenţie nu înlătură nici o competenţă penală exercitată conform legilor naţionale. Articolul 5 Statele contractante care înfiinţează pentru transportul aerian organizaţii de exploatare în comun sau organisme internaţionale de exploatare şi care exploatează aeronave care fac obiectul unei înmatriculări comune sau internaţionale vor desemna pentru fiecare aeronavă, prin modalităţi corespunzătoare, statul care exercită competenţa şi care va avea atribuţiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenţii. Ele vor înştiinţa despre această desemnare Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care va informa toate statele părţi la prezenta convenţie. Articolul 6 1. Orice stat contractant pe teritoriul căruia se află autorul sau autorul prezumat al infracţiunii, dacă apreciază că împrejurările justifică acest lucru, va asigura detenţiunea acestei persoane sau va lua orice alte măsuri necesare pentru a asigura prezenţa acesteia. Detenţiunea şi măsurile respective trebuie să fie conforme cu legislaţia acelui stat; ele nu pot fi menţinute decît pe durata necesară deschiderii urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare. 2. Statul respectiv va proceda imediat la o anchetă preliminară în vederea stabilirii faptelor. 3. Orice persoană deţinută în baza paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului al cărui cetăţean este, în care scop îi vor fi acordate orice înlesniri. 4. Atunci cînd un stat a deţinut o persoană conform prevederilor prezentului articol, el va înştiinţa imediat despre această deţinere, precum şi despre împrejurările care o justifică, statul de înmatriculare a aeronavei, statul menţionat la art. 4 paragraful 1 (c), statul al cărui cetăţean este persoana deţinută şi, dacă procedează la ancheta preliminară menţionată în paragraful 2 al prezentului articol, va comunica prompt concluziile acesteia statelor mai sus arătate şi le va indica dacă intenţionează să-şi exercite competenţa sa jurisdicţională. Articolul 7 Statul contractant pe teritoriul căruia este descoperit autorul prezumat al infracţiunii, dacă nu-l extrădează, va supune cauza, fără nici o excepţie şi indiferent dacă infracţiunea a fost sau nu săvîrşită pe teritoriul său, autorităţilor sale competente pentru exerciţiul acţiunii penale. Aceste autorităţi vor hotărî în aceleaşi condiţii ca pentru orice infracţiune de drept comun cu caracter grav, conform legilor acestui stat. Articolul 8 1. Infracţiunea este cuprinsă, de plin drept, ca un caz de extrădare în orice tratat de extrădare încheiat între statele contractante. Statele contractante se obligă să cuprindă infracţiunea ca un caz de extrădare în orice tratat de extrădare ce urmează a se încheia între ele. 2. Dacă un stat contractant care subordonează extrădarea existenţei unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat contractant cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el are latitudinea de a considera prezenta convenţie ca fiind baza juridică a extrădării în ceea ce priveşte infracţiunea. Extrădarea este subordonată celorlalte condiţii prevăzute de dreptul statului solicitat. 3. Statele contractante care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc infracţiunea ca un caz de extrădare între ele, în condiţiile prevăzute de dreptul statului solicitat. 4. Între statele contractante, infracţiunea este considerată în vederea extrădării ca fiind comisă atît pe locul săvîrşirii ei cît şi pe teritoriul statelor ce trebuie să-şi stabilească competenţa în virtutea articolului 4 paragrafului 1. Articolul 9 1. Atunci cînd unul dintre actele prevăzute la art. 1 (a) este săvîrşit sau pe punctul de a fi săvîrşit, statele contractante vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca comandantul legitim al aeronavei să recapete sau să menţină controlul asupra aeronavei. 2. În cazurile menţionate în paragraful precedent, orice stat contractant pe teritoriul căruia se află aeronava, pasagerii sau echipajul înlesneşte pasagerilor şi echipajului continuarea călătoriei lor cît mai grabnic posibil şi restituie fără întîrziere aeronava şi încărcătura sa celor care au dreptul să le deţină. Articolul 10 1. Statele contractante îşi vor acorda cea mai largă asistenţă judiciară posibilă, în orice procedură penală relativă la infracţiune şi la celelalte acte menţionate în art. 4. În toate cazurile, legea aplicabilă pentru aducerea la îndeplinire a unei cereri de asistenţă este cea a statului solicitat. 2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu afectează obligaţiile ce decurg din prevederile oricărui tratat bilateral sau multilateral care reglementează sau care va reglementa, total sau parţial, domeniul asistenţei judiciare reciproce în materie penală. Articolul 11 Orice stat contractant va comunica fără întîrziere Consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale naţionale, orice informaţii utile pe care le posedă în legătură cu: a) împrejurările infracţiunii; b) măsurile luate în aplicarea art. 9; c) măsurile luate cu privire la autorul sau autorul prezumat al infracţiunii şi în special la rezultatul oricărei proceduri de extrădare sau a oricărei alte proceduri judiciare. Articolul 12 1. Orice diferend între statele contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierii, este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacă, timp de 6 luni de la data cererii de arbitraj, părţile nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, depunînd o cerere în conformitate cu Statutul Curţii. 2. Fiecare stat va putea, în momentul cînd va semna sau va ratifica prezenta convenţie ori cînd va adera la ea, să declare că nu se consideră legat de prevederile paragrafului precedent. Celelalte state contractante nu vor fi legate prin sus-menţionatele prevederi, faţă de orice stat contractant care va formula o atare rezervă. 3. Orice stat contractant care va formula o rezervă conform prevederilor paragrafului precedent va putea în orice moment să renunţe la această rezervă printr-o notificare adresată guvernelor depozitare. Articolul 13 1. Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare la 16 decembrie 1970, la Haga, statelor care au participat la Conferinţa internaţională de drept aerian ţinută la Haga între 1 şi 16 decembrie 1970 (numită mai jos Conferinţa de la Haga). După 31 decembrie 1970, ea va fi deschisă spre semnare tuturor statelor, la Moscova, Londra şi Washington. Orice stat care nu va semna convenţia înainte de intrarea ei în vigoare conform paragrafului 3 al prezentului articol va putea adera la ea în orice moment. 2. Prezenta convenţie este supusă ratificării statelor semnatare. Instrumentele de ratificare, precum şi instrumentele de aderare, vor fi depuse la guvernele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statelor Unite ale Americii, care sunt desemnate, prin prezentele dispoziţii, ca guverne depozitare. 3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare a 10 state semnatare care au participat la Conferinţa de la Haga. 4. Pentru celelalte state, prezenta convenţie va intra în vigoare la data intrării sale în vigoare conform paragrafului 3 al prezentului articol, sau la 30 zile de la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare, dacă această din urmă dată este posterioară celei dintîi. 5. Guvernele depozitare vor informa prompt toate statele care vor semna prezenta convenţie sau care vor adera la ea despre data fiecărei semnături, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau de aderare, data intrării în vigoare a prezentei convenţii, precum şi despre orice alte comunicări. 6. Din momentul intrării în vigoare, prezenta convenţie va fi înregistrată de guvernele depozitare conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite şi conform prevederilor art. 83 din Convenţia referitoare la aviaţia civilă internaţională (Chicago, 1944). Articolul 14 1. Orice stat contractant poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată guvernelor depozitare. 2. Denunţarea va avea efect la 6 luni după data la care notificarea va fi primită de guvernele depozitare. Drept care plenipotenţiarii mai jos semnaţi, valabil împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie. Încheiată la Haga la 16 decembrie 1970, în trei exemplare originale cuprinzînd fiecare cele patru texte autentice redactate în limbile franceză, engleză, spaniolă şi rusă.