Convenţie din 18.04.61 de la Viena cu privire la Relaţiile Diplomatice

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1135-XII din 04.08.92 CONVENŢIA DE LA VIENA CU PRIVIRE LA RELAŢIILE DIPLOMATICE din 18.04.61 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 4, pag.37 Statele părţi la prezenta Convenţie Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, popoarele tuturor ţărilor recunosc statutul agenţilor diplomatici, Conştiente de scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind egalitatea suverană a statelor, menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni, Convinse că o convenţie internaţională cu privire la relaţiile, privilegiile şi imunităţile diplomatice ar contribui la favorizarea relaţiilor de prietenie între ţări, indiferent de diversitatea regimurilor lor constituţionale şi sociale, Convinse că scopul acestor privilegii şi imunităţi este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcţiilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor, Afirmînd că regulile dreptului internaţional cutumiar trebuie să continue a guverna materiile care n-au fost reglementate în mod firesc de dispoziţiile prezentei Convenţii, Au convenit asupra celor ce urmează: Articolul 1 În sensul prezentei Convenţii, următoarele expresii se înţeleg aşa cum se precizează mai jos: a) Prin expresia <şef de misiune> se înţeleg persoana însărcinată de statut acreditant să acţioneze în această calitate; b) prin expresia <membrii misiunii> se înţelege şeful misiunii şi membrii personalului misiunii; c) prin expresia <membrii personalului misiunii> se înţelege membrii personalului diplomatic, ai personalului administrativ şi tehnic şi ai personalului de serviciu al misiunii; d) prin expresia <membrii personalului diplomatic> se înţelege membrii personalului misiunii care au calitatea de diplomaţi; e) prin expresia <agent diplomatic> se înţelege şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii; f) prin expresia <membrii personalului administrativ şi tehnic> se înţelege membrii personalului misiunii, angajaţi în serviciul tehnico-administrativ al misiunii; g) prin expresia <membrii personalului de serviciu> se înţelege membrii personalului misiunii, angajaţi în serviciul casnic al misiunii; h) prin expresia <om de serviciu particular> se înţelege persoanele folosite în serviciul casnic al unui membru al misiunii, care nu sunt angajaţi ai statului acreditant; i) prin expresia <localuri ale misiunii> se înţelege clădirile sau părţile din clădiri şi din terenul aferent care, indiferent de proprietar, sunt folosite în scopurile misiunii, inclusiv reşedinţa şefului de misiune. Articolul 2 Stabilirea de relaţii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimţămîntul mutual. Articolul 3 1. Funcţiile misiunii diplomatice constau în special în: a) a reprezenta statul acreditant în statul acreditar; b) a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional; c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar; d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant; e) a promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţii economice, culturale şi ştiinţifice între statul acreditant şi statul acreditar. 2. Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu ar putea fi interpretată ca interzicînd misiunii diplomatice exercitarea de funcţii consulare. Articolul 4 1. Statul acreditant trebuie să se asigure că persoana pe care intenţionează să o acrediteze ca şef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat. 2. Statul acreditar nu este obligat să comunice statului acreditant motivele refuzului agrementului. Articolul 5 1. Statul acreditant, după ce a făcut notificarea cuvenită către statele acreditare interesate, poate acredita un şef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, după caz, în mai multe state, afară numai dacă unul dintre statele acreditare se opune în mod expres la aceasta. 2. Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unul sau mai multe state, el poate înfiinţa o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim în fiecare din statele în care şeful misiunii nu-şi are reşedinţa sa permanentă. 3. Şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate reprezenta statul acreditant pe lîngă orice organizaţie internaţională. Articolul 6 Mai multe state pot acredita aceeaşi persoană în calitate de şef de misiune într-un alt stat, dacă statul acreditar nu se opune. Articolul 7 Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 5, 8, 9 şi 11, statul acreditant numeşte la alegerea sa pe membrii personalului misiunii. În ceea ce priveşte pe ataşaţii militari, navali sau ai aerului, statul acreditar poate cere ca numele lor să-i fie supus mai înainte spre aprobare. Articolul 8 1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea în principiu naţionalitatea statului acreditant. 2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi aleşi dintre cetăţenii statului acreditar decît cu consimţămîntul acestui stat, care poate oricînd să şi-l retragă. 3. Statul acreditar poate să-şi rezerve acelaşi drept în ce priveşte cetăţenii unui al treilea stat, care nu sunt şi cetăţeni ai statului acreditant. Articolul 9 1. Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui să motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant că şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar. 2. Dacă statul acreditant refuză să execute sau nu execută într-un termen rezonabil obligaţiile care îi incumbă conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza să recunoască persoanei în cauză calitatea de membru al misiunii. Articolul 10 1. Se notifică Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit: a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor şi plecarea lor definitivă sau încetarea funcţiilor lor la misiune; b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane aparţinînd familiei unui membru al misiunii şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei unui membru al misiunii; c) sosirea şi plecare definitivă a oamenilor de serviciu particulari aflaţi în serviciul persoanelor menţionate în alineatul a) de mai sus şi, dacă este cazul, faptul că ei părăsesc serviciul acestor persoane; d) angajarea şi concedierea de persoane care îşi au reşedinţa în statul acreditar, în calitate de membri ai misiunii sau în calitate de oameni de serviciu particulari, avînd dreptul la privilegii şi imunităţi. Ori de cîte ori este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie să facă de asemenea obiectul notificări prealabile. Articolul 11 1. În lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poate cere ca acest efectiv să fie menţinut în limitele a ceea ce el consideră ca rezonabil şi normal, avînd în vedere împrejurările şi condiţiile existente în acest stat şi nevoile misiunii în cauză. 2. Statul acreditar poate, de asemenea, în aceleaşi limite şi fără discriminare, să refuze a admite funcţionari de o numită categorie. Articolul 12 Statul acreditant nu trebuie să înfiinţeze, fără a fi obţinut în prealabil consimţămîntul expres al statului acreditar, birouri făcînd parte din misiune în alte localităţi decît cele în care este stabilită misiunea însăşi. Articolul 13 1. Şeful misiunii este considerat că şi-a asumat funcţiile în statul acreditar de îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau de îndată ce şi-a comunicat sosirea şi o copie a scrisorilor sale de acreditare a fost prezentată Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit, conform practicii în vigoare a statului acreditar, care trebuie să fie aplicată în mod uniform. 2. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori este determinată de data şi ora sosirii şefului misiunii. Articolul 14 1. Şefii de misiune se împart în trei clase, şi anume: a) aceea a ambasadorilor sau nunţilor acreditaţi pe lîngă şefii de stat şi a celorlalţi şefi de misiune cu rang echivalent; b) aceea a trimişilor, miniştrilor sau internunţilor acreditaţi pe lîngă şefii de stat; c) aceea a însărcinaţilor cu afaceri acreditaţi pe lîngă ministerele afacerilor externe. 2. În afară de precădere şi etichetă, nu se face nici o diferenţă între şefii de misiune în raport cu clasa lor. Articolul 15 Statele convin asupra clasei căreia trebuie să-i aparţină şefii misiunilor lor. Articolul 16 1. Şefii de misiune primesc rangul în fiecare clasă după data şi ora la care şi-au asumat funcţiile, în conformitate cu articolul 13. 2. Modificările aduse scrisorilor de acreditare ale unui şef de misiune, care nu implică schimbări de clasă, nu afectează rangul său de precădere. 3. Prezentul articol nu afectează uzanţele care sunt sau ar putea fi acceptate de statul acreditar în ceea ce priveşte precăderea reprezentantului Sfîntul Scaun. Articolul 17 Ordinea de precădere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notificată de către şeful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit. Articolul 18 În fiecare stat, procedura ce trebuie urmată pentru primirea şefilor de misiune trebuie să fie uniformă faţă de fiecare clasă. Articolul 19 1. Dacă postul de şef de misiune este vacant sau dacă şeful misiunii este împiedicat să-şi exercite funcţiile, un însărcinat cu afaceri ad-interim funcţionează cu titlu provizoriu ca şef al misiunii. Numele însărcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de către şeful misiunii, fie, în cazul în care acesta este împiedicat să facă acest lucru, de către Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricui alt minister asupra căruia se va fi convenit. 2. În cazul în care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este prezent în statul acreditar, un membru al personalului administrativ şi tehnic poate, cu consimţămîntul statului aceditar, să fie desemnat de către statul acreditant pentru a gera afacerile administrative curente ale misiunii. Articolul 20 Misiunea şi şeful său au dreptul să arboreze drapelul şi să pună stema statului acreditant pe localurile misiunii, inclusiv pe reşedinţa şefului de misiune şi pe mijloacele de transport ale acestuia. Articolul 21 1. Statul acreditar trebuie, fie să înlesnească achiziţionarea pe teritoriul său, în cadrul legislaţiei sale, de către statul acreditant a localurilor necesare misiunii sale, fie să ajute statul acreditant să-şi procure localuri în alt fel. 2. El trebuie de asemenea, dacă este nevoie, să ajute misiunile în obţinerea de locuinţe convenabile pentru membrii lor. Articolul 22 1. Localurile misiunii sunt inviolabile. Nu este permis agenţilor statului acreditar să pătrundă în ele decît cu consimţămîntul şefului misiunii. 2. Statul acreditar are obligaţia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea demnităţii acesteia. 3. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziţii, rechiziţii, sechestru sau măsuri executorii. Articolul 23 1. Statul acreditant şi şeful misiunii sunt scutiţi de orice impozite şi taxe naţionale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii ai căror proprietari sau locatari sunt, cu excepţia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraţie pentru servicii particulare prestate. 2. Scutirea fiscală prevăzută în prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi taxe cînd, după legislaţia statului acreditar, ele cad în sarcina persoanei care tratează cu statul acreditant sau cu şeful misiunii. Articolul 24 Arhivele şi documentele misiunii sunt inviolabile în orice loc s-ar afla. Articolul 25 Statul acreditar acordă toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcţiilor misiunii. Articolul 26 Sub rezerva legilor şi regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naţională, statul acreditar asigură libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul său tuturor membrilor misiunii. Articolul 27 1. Statul acreditar permite şi ocroteşte comunicarea liberă a misiunii în orice scopuri oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum şi cu celelalte misiuni şi consulate ale statului acreditant, oriunde se găsesc acestea, misiunea poate folosi toate mijloacele de comunicaţie potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, misiunea nu poate instala şi utiliza un post de radio-emisie decît cu asentimentul statului acreditar. jhdfkjHFkjh KJHF 2. Corespondenţa oficială a misiunii este inviolabilă. Prin expresia <corespondenţă oficială> se înţelege întreaga corespondenţă referitoare la misiune şi la funcţiile sale. 3. Valiza diplomatică nu trebuie să fie nici deschisă, nici reţinută. 4. Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot cuprinde decît documente diplomatice sau obiecte de uz oficial. 5. Curierul diplomatic, care trebuie să fie purtător al unui document oficial ce atestă calitatea sa şi precizează numărul de colete care constituie valiza diplomatică, este ocrotit, în exercitarea funcţiilor sale, de statul acreditar. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detenţiune. 6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici ad-hoc. În acest caz, dispoziţiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub rezerva că imunităţile pe care le menţionează vor înceta să se aplice de îndată ce curierul a remis destinatarului valiza diplomatică pe care o are în grijă. 7. Valiza diplomatică poate fi încredinţată comandantului unei aeronave comerciale care trebuie să aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să fie purtătorul unui document oficial care să indice numărul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii săi să ia în posesie, în mod direct şi liber, valiza diplomatică din mîinile comandantului aeronavei. Articolul 28 Drepturile şi redevenţele percepute de către misiune pentru acte oficiale sunt scutite de orice impozite şi taxe. Articolul 29 Persoana agentului diplomatic este inviolabilă. El nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenţiune. Statul acreditar îl tratează cu respectul care i se cuvine şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi demnităţii sale. Articolul 30 1. Locuinţa particulară a agentului diplomatic se bucură de aceeaşi inviolabilitate şi de aceiaşi ocrotire ca şi localurile misiunii. 2. Documentele sale, corespondenţa sa şi, sub rezerva paragrafului 3 al art. 31, bunurile sale se bucură de asemenea de inviolabilitate. Articolul 31 1. Agentul diplomatic se bucură de imunitatea de jurisdicţie penală a statului acreditar. El se bucură de asemenea de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a acestuia, afară dacă este vorba: a) de o acţiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii; b) de o acţiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar, administrator, moştenitor sau legator, cu titlu particular, şi nu în numele statului acreditant; c) de o acţiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar, în afara funcţiilor sale oficiale. 2. Agentul diplomatic nu este obligat să depună mărturie. 3. Faţă de agentul diplomatic nu poate fi luată nici o măsură de executare, în afară de cazurile prevăzute la alineatele a), b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol şi numai dacă executarea poate avea loc fără a se aduce atingere inviolabilităţii persoanei sale sau a locuinţei sale. 4. Imunitatea de jurisdicţie a unui agent diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdicţia statului acreditant. Articolul 32 1. Statul acreditant poate renunţa la imunitatea de jurisdicţie a agenţilor diplomatici şi a persoanelor care beneficiază de imunitate în baza articolului 37. 2. Renunţarea trebuie să fie întotdeauna expresă. 3. Dacă un agent diplomatic sau o persoană care beneficiază de imunitate de jurisdicţie în baza art. 37 intentează o acţiune, el nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicţie faţă de nici o cerere reconvenţională direct legată de cererea principală. 4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă sau administrativă nu ar putea fi considerată ca implicînd renunţarea la imunitatea privind măsurile de executare a hotărîrii, pentru care este necesară o renunţare deosebită. Articolul 33 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul diplomatic este, în ce priveşte serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziţiile cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditar. 2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi oamenilor de serviciu particulari care sunt în serviciul exlusiv al agentului diplomatic, cu condiţia: a) ca ei să nu fie cetăţeni ai statului acreditar sau să nu aibă acolo reşedinţa lor permanentă; b) ca ei să fie supuşi dispoziţiilor cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditant sau într-un al treilea stat. 3. Agentul diplomatic care are în serviciul său persoane cărora nu li se aplică scutirea prevăzută în paragraful 2 din prezentul articol trebuie să respecte obligaţiile pe care dispoziţiile statului acreditar cu privire la asigurările sociale le impun celui care angajează. 4. Scutirea prevăzută la paragraful 1 şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntară la regimul asigurărilor sociale al statului acreditar în măsura în care este admisă de acest stat. 5. Dispoziţiile prezentului articol nu afectează acordurile bilaterale sau multilaterale referitoare la asigurările sociale care au fost încheiate anterior şi nu împiedică încheierea ulterioară a unor asemenea acorduri. Articolul 34 Agentul diplomatic este scutit de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naţionale, regionale sau comunale, cu excepţia: a) impozitelor indirecte care prin natura lor sunt în mod normal încorporate în preţurile mărfurilor sau ale serviciilor; b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic le posedă în contul statului acreditant, în scopurile misiunii; c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din art. 39; d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare care îşi au sursa lor în statul acreditar şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiţiilor făcute în întreprinderi comerciale situate în statul acreditar; e) impozitelor şi taxelor percepute ca remuneraţie pentru servicii speciale prestate; f) drepturilor de înregistrare, grefă, ipotecă şi de timbru în ce priveşte bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziţiilor articolului 23. Articolul 35 Statul acreditar trebuie să scutească pe agenţii diplomatici de orice prestaţie personală, de orice serviciu public, indiferent de natura sa şi de sarcinile militare, ca rechiziţii, contribuţii şi încartiruiri militare. Articolul 36 1. Potrivit dispoziţiilor legale şi regulamentare pe care le poate adopta, statul acreditar acordă intrarea şi scutirea de plata drepturilor de vamă, taxelor şi altor drepturi conexe, altele decît cheltuielile de depozitare, de transport şi cheltuielile aferente unor servicii similare, pentru: a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii; b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale, care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării sale. 2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului său personal, afară de cazul cînd există motive serioase să se creadă că acesta conţine obiecte care nu beneficiază de scutirile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislaţia sau supus regulamentelor de carantină ale statului acreditar. Într-un asemenea caz, controlul nu trebuie să se facă decît în prezenţa agentului diplomatic sau reprezentantului său autorizat. Articolul 37 1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodăria sa beneficiază de privilegiile şi imunităţile menţionate în articolele 29-36, afară de cazul cînd aceştia sunt cetăţeni ai statului acreditar. 2. Membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii, precum şi membrii familiilor lor care fac parte din gospodăriile lor respective, beneficiază, dacă nu sunt cetăţeni ai statului acreditar sau dacă nu îşi au reşedinţa permanentă în acest stat, de privilegiile şi imunităţile menţionate în articolele 29-35, dar imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a statului acreditar menţionată la paragraful 1 al art. 31 nu se aplică actelor îndeplinite în afara exercitării funcţiilor lor. Ei beneficiază de asemenea de privilegiile menţionate la paragraful 1 al articolului 36 în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări. 3. Membrii personalului de serviciu al misiunii, care nu sunt cetăţeni ai statului acreditar sau care nu îşi au aici reşedinţa permanentă, beneficiază de imunitate pentru actele îndeplinite în exerciţiul funcţiilor lor şi de scutirea de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor, precum şi de scutirea prevăzută la art. 33. 4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sunt cetăţeni ai statului acreditar sau nu îşi au acolo reşedinţa permanentă, sunt scutiţi de impozite şi de taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte privinţe, ei nu beneficiază de privilegii şi imunităţi decît în măsura admisă de statul acreditar. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane în aşa fel încît să nu stînjenească în mod excesiv îndeplinirea funcţiilor misiunii. Articolul 38 1. Exceptînd cazul cînd statul acreditar a acordat privilegii şi imunităţi suplimentare, agentul diplomatic care are naţionalitatea statului acreditar sau care îşi are reşedinţa permanentă în acest stat nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie şi de inviolabilitate decît pentru actele oficiale îndeplinite în exerciţiul funcţiilor sale. 2. Ceilalţi membri ai personalului misiunii şi oamenii de serviciu particulari care sunt cetăţeni ai statului acreditar sau care îşi au reşedinţa permanentă în acest stat nu beneficiază de privilegii şi imunităţi decît în măsura în care acest stat li le recunoaşte. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane în aşa fel încît să nu stînjenească în mod excesiv îndeplinirea funcţiilor misiunii. Articolul 39 1. Orice persoană avînd drept la privilegii şi imunităţi beneficiază de ele de îndată ce pătrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul său, iar dacă se află deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost comunicată Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit. 2. Cînd funcţiile unei persoane care beneficiază de privilegii şi imunităţi iau sfîrşit, aceste privilegii şi imunităţi încetează în mod normal în momentul în care această persoană părăseşte ţara sau la expirarea unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop, dar ele continuă pînă în acest moment, chiar în caz de conflict armat. Totuşi, imunitatea continuă în ceea ce priveşte actele îndeplinite de către această persoană în exercitarea funcţiilor sale ca membru al misiunii. 3. În caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continuă să se bucure de privilegiile şi imunităţile de care ei beneficiază, pînă la expirarea unui termen rezonabil, care să le permită să părăsească teritoriul statului acreditar. 4. În caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetăţean al statului acreditar sau nu-şi are reşedinţa permanentă în acest stat, sau al unui membru al familiei sale care face parte din gospodăria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia acelora care vor fi fost achiziţionate în această ţară şi care fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului său. El nu va fi prelevat de drepturile de succesiune asupra bunurilor mobile a căror prezenţă în statul acreditar se datora exclusiv prezenţei în acest stat a defunctului în calitate de membru al misiunii. Articolul 40 1. Dacă agentul diplomatic traversează teritoriul sau să găseşte pe teritoriul unui al treilea stat, care i-a acordat o viză de paşaport, în cazul în care această viză este cerută, pentru a merge să-şi asume funcţiile sau să-şi ia în primire postul, sau pentru a se întoarce în ţara sa, statul terţ îi va acorda inviolabilitatea şi toate celelalte imunităţi necesare pentru a-i permite trecerea sau întoarcerea. În acelaşi fel va proceda şi cu membrii familiei agentului diplomatic care beneficiază de privilegii şi imunităţi şi care însoţesc sau călătoresc separat pentru a-l întîlni sau pentru a se întoarce în ţara lor. 2. În condiţii similare acelora care sunt prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol, statele terţe nu trebuie să stînjenească trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului administrativ şi tehnic sau de serviciu al misiunii şi a membrilor familiilor lor. 3. Statele terţe acordă corespondenţei şi celorlalte comunicări oficiale în tranzit, inclusiv mesajele în cod sau cifre, aceiaşi libertate şi ocrotire ca şi statul acreditar. Ele acordă curierilor diplomatici, cărora li s-a acordat viză de paşaport, dacă o asemenea viză se cere, şi valizelor diplomatice în tranzit, aceiaşi inviolabilitate şi aceiaşi ocrotire pe care statul acreditar este obligat să le-o acorde. 4. Obligaţiile statelor terţe prevăzute în paragraful 1, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică de asemenea persoanelor menţionate în aceste paragrafe, ca şi comunicărilor oficiale şi valizelor diplomatice, cînd prezenţa lor pe teritoriul statului terţ este datorată forţei majore. Articolul 41 1. Fără a aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au de asemenea datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinţate misiunii statului acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit. 3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu funcţiile misiunii, aşa cum sunt ele enunţate în prezenta Convenţie, în alte reguli ale dreptului internaţional general ori în acordurile speciale în vigoare între statul acreditant şi statul acreditar. Articolul 42 Agentul diplomatic nu va exercita în statul acreditar vreo activitate profesională sau comercială în vederea unui cîştig personal. Articolul 43 Funcţiile unui agent diplomatic iau sfîrşit în special: a) prin notificarea statului acreditant către statul acreditar că funcţiile agentului diplomatic au luat sfîrşit; b) prin notificarea statului acreditar către statul acreditant că, în conformitate cu paragraful 2 al articolului 9, acest stat refuză să recunoască agentul diplomatic ca membru al misiunii. Articolul 44 Statul acreditar trebuie, chiar şi în caz de conflict armat, să acorde înlesniri care să permită persoanelor care beneficiază de privilegii şi imunităţi, altele decît cetăţenii statului acreditar, ca şi membrilor familiei acestor persoane, indiferent de naţionalitatea lor, să părăsească teritoriul său în termenele stabile cele mai potrivite. El trebuie în deosebi, dacă este nevoie, să le pună la dispoziţie mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor. Articolul 45 În cazul ruperii relaţiilor diplomatice între două state sau dacă o misiune este rechemată definitiv sau temporar: a) statul acreditar este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să protejeze localurile misiunii, precum şi bunurile şi arhivele sale; b) statul acreditant poate încredinţa paza localurilor misiunii, cu bunurile care se găsesc aici, precum şi arhivele, unui stat terţ acceptabil pentru statul acreditar; c) statul acreditant poate încredinţa protecţia intereselor sale şi ale cetăţenilor săi unui stat terţ acceptabil pentru statul acreditar. Articolul 46 Cu consimţămîntul prealabil al statului acreditar şi la cererea unui stat terţ nereprezentant în acest stat, statul acreditant poate să-şi asume protecţia temporară a intereselor statului terţ ale cetăţenilor acestuia. Articolul 47 1. Aplicînd dispoziţiile prezentei Convenţii, statul acreditar nu va face discriminare între state. 2. Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii: a) faptul că statul acreditar aplică în mod restrictiv una din dispoziţiile prezentei Convenţii pentru motivul că aceasta este aplicată în acest mod misiunii sale din statul acreditant; b) faptul că unele state îşi asigură în mod reciproc, prin cutumă sau pe cale de acord, un tratament mai favorabil decît cel cerut de dispoziţiile prezentei Convenţii. Articolul 48 Prezenta Convenţie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite să devină parte la Convenţie, după cum urmează: pînă la 31 octombrie 1961, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Austriei şi apoi, pînă la 31 martie 1962, la Sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York. Articolul 49 Prezenta Convenţie va fi ratificată, instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 50 Prezenta Convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat care aparţine uneia din cele patru categorii menţionate la articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 51 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare într-a treizecea zi după depunerea de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. Articolul 52 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor care aparţin uneia din cele patru categorii menţionate la articolul 48: a) semnăturile puse pe prezenta Convenţie şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, în conformitate cu articolele 48, 49 şi 50; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, în conformitate cu articolul 51. Articolul 53 Originalul prezentei Convenţii, ale cărei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au aceiaşi valoare, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite o copie certificată conformă tuturor statelor aparţinînd uneia din cele patru categorii menţionate la articolul 48. Drept care plenipotenţiarii mai jos semnaţi, în modul cuvenit autorizaţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta Convenţie. Întocmită la Viena, la optsprezece aprilie, una mie nouă sute şaizeci şi unu.