Convenţie din 22.12.92 a Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.993-XIII din 15.10.96 CONVENŢIA UNIUNII INTERNAŢIONALE DE TELECOMUNICAŢII din 22.12.92 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 11, pag.38 ------------------------------ Semnată la Geneva la 22 decembrie 1992 Capitolul I Funţionarea uniunii Secţiunea I Articolul 1 Conferinţa plenipotenţiarilor 1 (1) Conferinţa plenipotenţiarilor se reuneşte conform dispoziţiilor corespunzătoare ale art. 8 al Constituţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (denumită în continuare Constituţia). 2 (2) Dacă este practic posibil, locul precis şi datele exacte ale unei conferinţe a plenipotenţiarilor sunt fixate de Conferinţa plenipotenţiarilor precedentă; în caz contrar, acest loc şi aceste date sunt determinate de Consiliu, cu acordul majorităţii membrilor uniunii. 3 2. (1) Locul precis şi datele exacte ale următoarei conferinţe a plenipotenţiarilor sau doar una dintre cele două pot fi schimbate: 4 a) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii, adresată individual secretarului general; 5 b) la propunerea Consiliului. 6 (2) Aceste schimbări necesită acordul majorităţii membrilor uniunii. Articolul 2 Alegerile şi problemele conexe Consiliul 7 1. Cu excepţia cazurilor de vacanţe care se produc în condiţiile specificate la nr. 10-12 de mai jos, membrii uniunii aleşi în Consiliu îşi îndeplinesc mandatul lor pînă la data la care este ales un nou consiliu. Ei pot fi realeşi. 8 2. (1) Dacă, între două conferinţe ale plenipotenţiarilor, în cadrul Consiliului se produce o vacanţă, locul revine de drept membrului uniunii care a obţinut, la ultimul scrutin, cel mai mare număr de voturi dintre membrii care fac parte din aceeaşi regiune şi a cărui candidatură n-a fost reţinută. 9 (2) Cînd, dintr-un motiv oarecare, locul vacant nu poate fi ocupat respectînd procedura indicată la nr. 8 de mai sus, preşedintele Consiliului invită ceilalţi membri ai regiunii să depună candidatura lor în termen de o lună socotită de la data solicitării candidaturii. La sfîrşitul acestei perioade, preşedintele Consiliului invită membrii uniunii să aleagă noul membru. Alegerea are loc cu buletin secret, prin corespondenţă. Este cerută aceeaşi majoritate ca cea indicată mai sus. Noul membru îşi păstrează postul pînă la alegerea noului consiliu de către următoarea conferinţă a plenipotenţiarilor competentă. 10 3. Un loc în Consiliu este considerat ca fiind vacant atunci cînd: 11 a) un membru al Consiliului nu a luat parte la două sesiuni ordinare consecutive ale Consiliului; 12 b) un membru al uniunii se demite din funcţiile sale de membru al Consiliului. Funcţionari aleşi 13 1. Secretarul general, vicesecretarul general şi directorii birourilor îşi preiau funcţiile la data fixată de Conferinţa plenipotenţiarilor în momentul alegerii lor. Ei rămîn în mod normal în funcţie pînă la data fixată de către următoarea conferinţă a plenipotenţiarilor şi nu pot fi realeşi decît o dată. 14 2. Dacă postul de secretar general devine vacant, vicesecretarul general este cel ce succede la postul de secretar general, pe care îl păstrează pînă la data fixată de Conferinţa plenipotenţiarilor în cursul următoarei sale reuniuni. Cînd, în aceste condiţii, vicesecretarul general succede secretarului general în postul acestuia, postul de vicesecretar general este considerat că a devenit vacant la aceeaşi dată şi se aplică dispoziţiile de la nr. 15 de mai jos. 15 3. Dacă postul de vicesecretar general devine vacant la o dată anterioară cu mai mult de 180 de zile celei care a fost fixată pentru începerea următoarei conferinţe a plenipotenţiarilor, Consiliul numeşte un succesor pentru durata mandatului ce a mai rămas de parcurs. 16 4. Dacă postul de secretar general şi vicesecretar general devin vacante simultan, directorul care a fost cel mai mult timp în serviciu exercită funcţia de secretar general pe o perioadă ce nu depăşeşte 90 de zile. Consiliul numeşte un secretar general şi, dacă posturile au devenit vacante la o dată anterioară cu mai mult de 180 de zile celei fixate pentru începerea următoarei conferinţe a plenipotenţiarilor, el numeşte, deasemenea, un vicesecretar general. Un funcţionar, astfel numit de Consiliu, rămîne în serviciu pentru perioada ce a rămas de parcurs din mandatul predecesorului său. 17 5. Dacă postul unui director devine în mod inopinat vacant, secretarul general ia măsurile necesare pentru ca funcţiile directorului să fie asigurate pînă cînd Consiliul desemnează un nou director la următoarea sa sesiune ordinară, ţinută după data la care vacanţa s-a produs. Un director astfel numit rămîne în funcţie pînă la data fixată de următoarea conferinţă a plenipotenţiarilor. 18 6. Consiliul procedează la desemnarea unui titular la postul de secretar general sau vicesecretar general devenit vacant, sub rezerva dispoziţiilor pertinente enunţate în art. 27 al Constituţiei în situaţia vizată de dispoziţiile respective ale prezentului articol şi aceasta în cursul uneia dintre sesiunile sale ordinare, dacă vacanţa s-a produs în 90 de zile care preced această sesiune, sau chiar în cursul unei sesiuni convocate de preşedintele sau în perioadele prevăzute în aceste dispoziţii. 19 7. Perioada de serviciu a unui funcţionar care a fost numit într-un post de funcţionar ales, conform dispoziţiilor prescrise la nr. 14-18 de mai sus, nu împiedică pe acest funcţionar să-şi depună candidatura la alegerea sau realegerea pe acest post. Comitetul Regulamentului radiocomunicaţiilor 20 1. Membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor îşi preiau funcţiile lor la datele fixate de Conferinţa plenipotenţiarilor în momentul alegerii lor. Ei rămîn în funcţie pînă la datele fixate de următoarea conferinţă a plenipotenţiarilor şi nu pot fi realeşi decît o dată. 21 2. Dacă, într-un interval de timp ce separă două conferinţe ale plenipotenţiarilor, un membru al Comitetului demisionează sau este împiedicat să-şi exercite funcţiile sale, secretarul general, după consultarea directorului Biroului radiocomunicaţiilor, invită membrii uniunii care fac parte din regiunea respectivă să propună candidaţi pentru alegerea unui înlocuitor în Consiliu la următoarea sa sesiune. Totuşi, dacă vacanţa postului se produce cu mai mult de 90 de zile înaintea unei sesiuni a Consiliului sau după sesiunea Consiliului care precede următoarea conferinţă a plenipotenţiarilor, respectivul membru al uniunii desemnează, cît mai repede posibil şi în termen de 90 de zile, un alt cetăţean ca înlocuitor, care va rămîne în funcţie, după caz, pînă la intrarea în funcţie a noului membru ales de Consiliu sau pînă la intrarea în funcţie a noilor membri ai comitetului ales de următoarea conferinţă a plenipotenţiarilor. Înlocuitorul va putea fi prezentat drept candidat la alegerea de către Consiliu sau Conferinţa plenipotenţiarilor, după caz. 22 3. Un membru al Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor este considerat că nu mai este în măsură să-şi exercite funcţiile sale atunci cînd a absentat de mai multe ori consecutiv de la reuniunile comitetului. Secretarul general, după consultarea preşedintelui comitetului, a membrului comitetului şi a membrului respectiv al uniunii, declară că un loc este vacant în comitet şi dă dispoziţiile prevăzute la nr. 21 de mai sus. Articolul 3 Alte conferinţe 23 1. Conform dispoziţiilor pertinente ale Constituţiei, conferinţele mondiale ale uniunii, prevăzute mai jos, sunt în mod normal convocate în intervalul ce separă două conferinţe ale plenipotenţiarilor: 24 a) două conferinţe mondiale ale radiocomunicaţiilor; 25 b) o conferinţă mondială de standardizare a telecomunicaţiilor; 26 c) o conferinţă mondială de dezvoltare a telecomunicaţiilor; 27 d) două adunări ale radiocomunicaţiilor, asociate conferinţelor mondiale ale radiocomunicaţiilor, ca loc şi dată. 28 2. În mod excepţional, în perioada cuprinsă între două conferinţe ale plenipotenţiarilor; 29 - a doua conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor şi adunarea radiocomunicaţiilor, care îi este asociată, pot fi anulate sau una dintre cele două poate fi anulată, chiar dacă cealaltă este convocată; 30 - o conferinţă de standardizare a telecomunicaţiilor adiţională poate fi convocată. 31 3. Aceste măsuri sunt luate: 32 a) prin decizia unei conferinţe a plenipotenţiarilor; 33 b) la recomandarea conferinţei mondiale precedente a sectorului interesat, sub rezerva aprobării de către Consiliu; 34 c) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii, adresată individual secretarului general; sau 35 d) la propunerea Consiliului. 36 4. O conferinţă regională a radiocomunicaţiilor este convocată: 37 a) prin decizia unei conferinţe a plenipotenţiarilor; 38 b) la recomandarea unei precedente conferinţe mondiale sau regionale a radiocomunicaţiilor, sub rezerva aprobării ei de Consiliu; 39 с) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii ce aparţin regiunii respective, adresată individual secretarului general; sau 40 d) la propunerea Consiliului. 41 5. (1) Locul precis şi datele exacte ale unei conferinţe mondiale sau regionale sau ale unei adunări a radiocomunicaţiilor pot fi fixate de o conferinţă a plenipotenţiarilor. 42 (2) În absenţa unei decizii asupra acestui subiect, locul precis şi datele exacte sunt determinate de către Consiliu cu acordul majorităţii membrilor uniunii, dacă este cazul unei conferinţe mondiale sau unei adunări a radiocomunicaţiilor, şi de majoritatea membrilor uniunii ce aparţin regiunii considerate, dacă este cazul unei conferinţe regionale; în ambele cazuri se aplică dispoziţiile nr. 47 de mai jos. 43 6. (1) Locul precis şi datele exacte ale unei conferinţe sau ale unei adunări pot fi schimbate: 44 a) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii, dacă este cazul unei conferinţe mondiale sau unei adunări sau a unui sfert dintre membrii uniunii ce aparţin regiunii considerate, dacă este cazul unei conferinţe regionale. Cererile sunt adresate individual secretarului general, care sesizează Consiliul despre acestea, în scopul aprobării; sau 45 b) la propunerea Consiliului. 46 (2) În cazurile vizate la nr. 44 şi 45 de mai sus, modificările propuse nu sunt definitiv adoptate decît cu acordul majorităţii membrilor uniunii, dacă este cazul unei conferinţe mondiale sau unei adunări, sau al majorităţii membrilor uniunii ce aparţin regiunii considerate, dacă este cazul unei conferinţe regionale, sub rezerva dispoziţiilor nr. 47 de mai jos. 47 7. În consultările vizate la nr. 42, 46, 118, 123, 138, 302, 304, 305, 307 şi 312 ale prezentei convenţii, membrii uniunii care nu au răspuns în termenul fixat de Consiliu sunt consideraţi că nu au participat la aceste consultări şi, în consecinţă, nu sunt luaţi în considerare la calcularea majorităţii. Dacă numărul de răspunsuri primite nu a depăşit jumătate din numărul membrilor uniunii consultaţi, se procedează la o nouă consultare, al cărei rezultat va fi determinant indiferent de numărul de voturi exprimate. 48 8. (1) Conferinţele mondiale ale telecomunicaţiilor internaţionale sunt convocate prin decizia Conferinţei plenipotenţiarilor. 49 (2) Dispoziţiile referitoare la convocarea unei conferinţe mondiale a radiocomunicaţiilor, adoptarea ordinii sale de zi şi condiţiile de participare se aplică, de asemenea, după cum se cuvine conferinţelor mondiale ale telecomunicaţiilor internaţionale. Secţiunea a II-a Articolul 4 Consiliul 50 1. Consiliul este compus din patruzeci şi trei de membri ai uniunii, aleşi de Conferinţa plenipotenţiarilor. 51 2. (1) Consiliul se reuneşte o dată pe an, în sesiune ordinară, la sediul uniunii. 52 (2) În cursul acestei sesiuni el poate decide să se ţină în mod excepţional o sesiune adiţională. 53 (3) În intervalul dintre sesiunile ordinare, el poate să fie convocat, în principiu la sediul uniunii, de către preşedintele său, la cererea majorităţii membrilor săi sau la iniţiativa preşedintelui său, în condiţiile prevăzute la nr. 18 al prezentei convenţii. 54 3. Consiliul nu ia decizii decît atunci cînd este în sesiune. În mod excepţional, Consiliul, reunit în sesiune, poate decide că o anumită problemă va fi reglementată prin corespondenţă. 55 4. La începutul fiecărei sesiuni ordinare, Consiliul alege dintre reprezentanţii membrilor săi şi ţinînd seama de principiul rotaţiei între regiuni pe preşedinte şi vicepreşedintele său. Aceştia rămîn în funcţie pînă la deschiderea sesiunii ordinare următoare şi nu sunt reeligibili. Vicepreşedintele înlocuieşte preşedintele în absenţa acestuia. 56 5. În măsura în care este posibil, persoana desemnată de către un membru al Consiliului pentru a participa la Consiliu este un funcţionar al administraţiei sale de telecomunicaţii sau este direct responsabil în faţa acestei administraţii sau în numele acesteia; această persoană trebuie să fie calificată, avînd în vedere experienţa sa în serviciile de telecomunicaţii. 57 6. Doar cheltuielile de călătorie, de subzistenţă şi de asigurări angajate de către reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului, pentru a-şi exercita funcţiile sale la sesiunile Consiliului, sunt în sarcina uniunii. 58 7. Reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului are dreptul de a asista, în calitate de observator, la toate reuniunile sectoarelor uniunii. 59 8. Secretarul general îşi asumă funcţiile secretarului Consiliului. 60 9. Secretarul general, vicesecretarul general şi directorii birourilor participă, cu drepturi depline, la deliberările Consiliului, dar fără să ia parte la vot. Totuşi, Consiliul poate să ţină şedinţe rezervate doar reprezentanţilor membrilor săi. 61 10. Consiliul examinează în fiecare an raportul întocmit de secretarul general asupra politicii şi planificării strategice, recomandate uniunii conform directivelor generale ale Conferinţei plenipotenţiarilor şi îi dă cursul pe care îl consideră potrivit. 62 11. Consiliul supervizează, în intervalul ce separă conferinţele plenipotenţiarilor, gestiunea şi administrarea globală ale uniunii. Îndeosebi, Consiliul: 63 (1) aprobă şi revizuieşte Statutul personalului şi Regulamentul financiar al uniunii şi celelalte regulamente pe care le consideră necesare, ţinînd cont de practica curentă a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a instituţiilor specializate care aplică regimul comun al salariilor, indemnizaţiilor şi pensiilor; 64 (2) ajustează, dacă este necesar: 65 a) treptele de bază ale salariilor personalului din categoriile profesională şi superioară, cu excepţia salariilor posturilor la care se prevăd alegeri, în scopul adaptării lor la treptele de bază ale salariilor fixate de Naţiunile Unite pentru categoriile corespondente ale regimului comun; 66 b) treptele de bază ale salariilor personalului din categoria servicii generale, în scopul adaptării lor la salariile aplicate de Naţiunile Unite şi instituţiile specializate la sediul uniunii; 67 c) indemnizaţiile de post ale categoriilor profesională şi superioară, precum şi cele ale posturilor la care se prevăd alegeri, conform deciziilor Naţiunilor Unite valabile pentru sediul uniunii; 68 d) indemnizaţiile de care beneficiază întreg personalul uniunii, în concordanţă cu toate modificările adoptate în regimul comun al Naţiunilor Unite; 69 (3) ia deciziile necesare pentru a asigura repartiţia geografică echitabilă a personalului uniunii şi controlează executarea acestor decizii; 70 (4) decide adoptarea propunerilor de reforme majore referitoare la organizarea Secretariatului general şi a birourilor sectoarelor uniunii, conforme cu Constituţia şi prezenta convenţie, care îi sunt supuse de către secretarul general după ce au fost examinate de către Comitetul de coordonare; 71 (5) examinează şi stabileşte planurile plurianuale referitoare la locurile de muncă şi la personal, precum şi la programele de dezvoltare a resurselor umane ale uniunii şi furnizează orientări în ceea ce priveşte efectivele uniunii, referitoare la nivelul sau la structura acestor efective, ţinînd cont de directivele generale ale Conferinţei plenipotenţiarilor şi dispoziţiilor pertinente ale art. 27 al Constituţiei; 72 (6) ajustează, dacă este necesar, contribuţiile uniunii şi ale personalului la Casa comună a pensiilor personalului Naţiunilor Unite, conform statutului şi regulamentului acestei case, precum şi indemnizaţiile de scumpire a vieţii, care se acordă beneficiarilor Casei de asigurări a personalului uniunii, conform practicii acesteia; 73 (7) examinează şi stabileşte bugetul bienal al uniunii şi examinează bugetul previzibil pentru ciclul de 2 ani ce urmează bugetului stabilit, ţinînd seama de deciziile Conferinţei plenipotenţiarilor referitoare la nr. 50 al Constituţiei şi de limitele fixate pentru cheltuieli de această Conferinţă, conform dispoziţiilor nr. 51 al Constituţiei; realizează toate economiile posibile, însă are în vedere obligaţia pe care o are uniunea de a obţine rezultate satisfăcătoare cît mai rapid posibil. Făcînd aceasta, Consiliul ţine seama de opiniile Comitetului de coordonare expuse în raportul secretarului general, despre care se menţionează la nr. 86 al prezentei convenţii, şi de raportul de gestiune financiară menţionat la nr. 101 al prezentei convenţii; 74 (8) face aranjamentele necesare în vederea verificării anuale a conturilor uniunii stabilite de către secretarul general şi aprobă aceste conturi, dacă este cazul, pentru a le supune următoarei conferinţe a plenipotenţiarilor; 75 (9) dă dispoziţiile necesare pentru convocarea conferinţelor uniunii şi furnizează Secretariatului general şi sectoarelor uniunii cu acordul majorităţii membrilor uniunii, dacă este cazul unei conferinţe mondiale sau al majorităţii membrilor uniunii ce aparţin regiunii interesate, dacă este cazul unei conferinţe regionale, directivele potrivite în ceea ce priveşte asistenţa lor tehnică şi de altă natură la pregătirea şi organizarea conferinţelor; 76 (10) ia deciziile necesare în ceea ce priveşte nr. 28 al prezentei convenţii; 77 (11) decide asupra punerii în aplicare a deciziilor care sunt luate de conferinţe şi care au repercusiuni financiare; 78 (12) în limitele prescrise de Constituţie, pe prezenta convenţie şi de regulamentele administrative, ia toate celelalte măsuri considerate necesare pentru buna funcţionare a uniunii; 79 (13) dă toate dispoziţiile necesare, după acordul majorităţii membrilor uniunii, pentru a rezolva, cu titlu provizoriu, cazurile neprevăzute în Constituţie, în prezenta convenţie, în regulamentele administrative şi anexele lor, pentru soluţionarea cărora nu este posibil să se aştepte următoarea conferinţă competentă; 80 (14) este însărcinat să asigure coordonarea cu toate organizaţiile internaţionale vizate la art. 49 şi 50 ale Constituţiei. În acest scop, încheie în numele uniunii acorduri provizorii cu organizaţiile internaţionale vizate la art. 50 al Constituţiei şi cu Naţiunile Unite, în aplicarea Acordului dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor; aceste acorduri provizorii trebuie să fie supuse următoarei conferinţe a plenipotenţiarilor în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale art. 8 ale Constituţiei; 81 (15) trimite membrilor uniunii, cît mai repede posibil, după fiecare dintre sesiunile sale, procese-vervale succinte ale lucrărilor sale, precum şi toate documentele pe care le consideră utile; 82 (16) supune Conferinţei plenipotenţiarilor un raport asupra activităţii uniunii de la ultima conferinţă a plenipotenţiarilor, precum şi recomandările pe care le consideră potrivite. Secţiunea a III-a Articolul 5 Secretariatul general 83 1. Secretarul general: 84 a) este responsabil al gestiunii globale a resurselor uniunii; el poate delega gestiunea unei părţi din aceste resurse vicesecretarului general, precum şi directorilor birourilor, după consultarea, la nevoie, a Comitetului de coordonare; 85 b) coordonează activităţile Secretariatului general şi ale sectoarelor uniunii, ţinînd seama de opiniile Comitetului de coordonare, în scopul de a asigura o utilizare cît mai eficientă şi mai economică posibil a resurselor uniunii; 86 c) după consultarea Comitetului de coordonare şi ţinînd seama de opiniile acestuia, pregăteşte şi supune Consiliului un raport anual despre starea evoluţiei mediului telecomunicaţiilor şi care conţine recomandări referitoare la politica şi strategia viitoare ale uniunii, cum se stipulează la nr. 61 al prezentei convenţii, precum şi o evaluare a repersiunilor lor financiare; 87 d) organizează activitatea Secretariatului general şi numeşte personalul acestuia, conformîndu-se directivelor date de Conferinţa plenipotenţiarilor şi regulamentelor stabilite de Consiliu; 88 e) ia măsurile administrative referitoare la birourile sectoarelor uniunii şi numeşte personalul acestor birouri pe baza alegerii şi propunerilor directorului biroului respectiv, decizia finală de numire sau de concediere aparţinînd, totuşi, secretarului general; 89 f) aduce la conoştinţa Consiliului orice decizie luată de Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile specializate, care afectează condiţiile de serviciu, indemnizaţiile şi pensiile regimului comun; 90 g) veghează la aplicarea oricărui regulament adoptat de Consiliu; 91 h) furnizează avize juridice uniunii; 92 i) supervizează, pentru cerinţele gestiunii administrative, personalul uniunii, în scopul de a asigura o folosire cît mai eficace posibilă a acestui personal şi de a-i aplica condiţiile de lucru ale regimului comun. Personalul desemnat pentru a asista direct pe directorii birourilor este plasat sub autoritatea administrativă a secretarului general şi lucrează sub ordinele directe ale directorilor respectivi, dar conform directivelor administrative generale ale Consiliului; 93 j) în interesul general al uniunii şi în consultare cu directorii birourilor interesate, repartizează temporar funcţionari pe alte posturi decît cele pe care au fost numiţi în funcţie de fluctuaţiile activităţii la sediul uniunii; 94 k) dă, de comun acord cu directorul biroului interesat, dispoziţiile administrative şi financiare necesare privind conferinţele şi reuniunile fiecărui sector; 95 l) asigură activitatea de secretariat, adecvată, care precede şi care urmează conferinţelor uniunii, ţinînd seama de responsabilităţile fiecărui sector; 96 m) pregăteşte recomandări pentru prima reuniune a şefilor de delegaţie, menţionată la nr. 342 al prezentei convenţii, ţinînd seama de rezultatul eventualelor consultări regionale; 97 n) asigură, dacă este cazul în cooperare cu guvernul care invită, secretariatul conferinţelor uniunii şi, dacă este necesar, în colaborare cu directorul interesat, furnizează serviciile necesare ţinerii reuniunilor uniunii, făcînd apel, în măsura în care se apreciază ca necesar, la personalul uniunii în conformitate cu nr. 93 de mai sus. Secretarul general poate, deasemenea, la cerere şi pe baza unui contract, să asigure secretariatul oricărei alte reuniuni referitoare la telecomunicaţii; 98 o) dă dispoziţiile necesare pentru a asigura publicarea şi distribuirea în timp oportun a documentelor de serviciu, a buletinelor de informare, precum şi a altor documente şi dosare care au fost stabilite de Secretariatul general şi sectoare sau care au fost comunicate uniunii, sau a căror publicare este cerută de conferinţe sau de Consiliu. Consiliul ţine la zi lista documentelor de publicat, după ce a consultat conferinţa respectivă cu privire la documentele de serviciu şi la alte documente a căror publicare este cerută de conferinţe; 99 p) publică periodic, cu ajutorul informaţiilor centralizate sau puse la dispoziţia sa, inclusiv cele pe care le poate culege de la alte organizaţii internaţionale, un jurnal de informare şi de documentare generală despre telecomunicaţii; 100 q) după consultarea Comitetului de coordonare şi după ce a realizat toate economiile posibile, pregăteşte şi supune Consiliului un proiect de buget bienal ce acoperă cheltuielile uniunii în limitele fixate de Conferinţa plenipotenţiarilor. Acest proiect de buget se compune dintr-un buget global ce regrupează bugetele bazate pe costurile fiecăruia dintre cele trei sectoare, stabilite conform directivelor bugetare ce provin de la secretarul general şi care cuprinde două versiuni. O versiune corespunde unei creşteri zero pentru unitatea contributivă, cealaltă, unei creşteri inferioare sau egale oricărei limite fixate de Conferinţa plenipotenţiarilor, după prelevarea eventuală de fonduri din contul de provizie. Rezoluţia referitoare la buget, după aprobarea de către Consiliu, este transmisă cu titlu informativ tuturor membrilor uniunii; 101 r) cu ajutorul Comitetului de coordonare, stabileşte un raport anual de gestiune financiară, conform dispoziţiilor Regulamentului financiar şi îl prezintă Consiliului. Un raport de gestiune financiară şi un cont recapitulativ sunt stabilite şi supuse următoarei conferinţe a plenipotenţiarilor în scopul examinării şi aprobării definitive; 102 s) cu ajutorul Comitetului de coordonare, stabileşte un raport anual asupra activităţii uniunii, care este transmis, după aprobarea Consiliului, tuturor membrilor; 103 t) îndeplineşte toate celelalte funcţii de secretariat ale uniunii; 104 u) îndeplineşte orice altă funcţie pe care i-o încredinţează Consiliul. 105 2. Secretarul general sau vicesecretarul general poate asista, cu titlu consultativ, la conferinţele uniunii; secretarul general sau reprezentantul său poate participa, cu titlu consultativ la toate celelalte reuniuni ale uniunii. Secţiunea a IV-a Articolul 6 Comitetul de coordonare 106 1. (1) Comitetul de coordonare asistă şi sfătuieşte secretarul general asupra tuturor problemelor menţionate în dispoziţiile pertinente ale art. 26 al Constituţiei, precum şi ale articolelor corespunzătoare ale prezentei convenţii. 107 (2) Comitetul este însărcinat să asigure coordonarea cu toate organizaţiile internaţionale menţionate la art. 49 şi 50 ale Constituţiei, în ceea ce priveşte reprezentarea uniunii la conferinţele acestor organizaţii. 108 (3) Comitetul examinează rezultatele activităţilor uniunii şi asistă secretarul general în pregătirea raportului vizat la nr. 86 al prezentei convenţii, care este supus Consiliului. 109 2. Comitetul trebuie să se străduiască să formuleze concluziile sale prin acord unanim. Dacă nu este sprijinit de majoritatea comitetului, preşedintele poate, în circumstanţe excepţionale, să ia decizii pe propria lui răspundere, dacă el apreciază că rezolvarea problemelor în cauză este urgentă şi nu poate aştepta următoarea sesiune a Consiliului. În aceste circumstanţe, face un raport prompt şi scris membrilor Consiliului asupra acestor probleme, indicînd motivele ce l-au determinat să ia aceste măsuri şi comunicîndu-le opiniile, expuse în scris, ale celorlalţi membri ai comitetului. Dacă problemele studiate în asemenea circumstanţe nu sunt urgente, dar totuşi importante, ele trebuie supuse examinării Consiliului la următoarea sa sesiune. 110 3. Preşedintele convoacă comitetul cel puţin o dată pe lună; comitetul poate, deasemenea, să se reunească, în caz de necesitate, la cererea a doi dintre membrii săi. 111 4. Un raport asupra lucrărilor Comitetului de coordonare este stabilit şi comunicat membrilor Consiliului, la cerere. Secţiunea a V-a Sectorul de radiocomunicaţii Articolul 7 Conferinţele mondiale ale radiocomunicaţiilor 112 1. Conform nr. 90 al Constituţiei, o conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor este convocată pentru a examina probleme specifice de radiocomunicaţii. O conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor tratează punctele înscrise pe ordinea de zi, adoptată în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale prezentului articol. 113 . (1) Ordinea de zi a unei conferinţe mondiale a radiocomunicaţiilor poate să cuprindă: 114 a) revizuirea parţială sau, în mod excepţional, totală a Regulamentului radiocomunicaţiilor menţionat la art. 4 al Constituţiei; 115 b) orice altă problemă cu caracter mondial care este de competenţa conferinţei; 116 c) un punct referitor la instrucţiunile de dat Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor şi Biroului radiocomunicaţiilor cu privire la activităţile lor şi la examinarea acestora; 117 d) adoptarea problemelor pe care adunările radiotelecomunicaţiilor trebuie să le studieze, precum şi a celor pe care această adunare va trebui să le examineze cu privire la viitoarele conferinţe ale radiocomunicaţiilor. 118 (2) Cadrul general al acestei ordini de zi ar trebui să fie fixat cu 4 ani înainte, iar ordinea de zi definitivă este fixată de Consiliu, de preferinţă cu 2 ani înaintea conferinţei, cu acordul majorităţii membrilor uniunii, sub rezerva dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii. 119 (3) Această ordine de zi cuprinde orice problemă a cărei includere a fost decisă de o conferinţă a plenipotenţiarilor. 120 3. (1) Această ordine de zi poate să fie schimbată: 121 a) la cererea a cel puţin un sfert dintre membrii uniunii, aceste cereri fiind adresate individual secretarului general, care sesizează Consiliul în scopul aprobării; sau 122 b) la propunerea Consiliului. 123 (2) Proiectele de modificare a ordinii de zi a unei conferinţe mondiale a radiocomunicaţiilor nu sunt definitiv adoptate decît cu acordul majorităţii membrilor uniunii sub rezerva dispoziţiilor de la nr. 47 al prezentei convenţii. 124 4. În plus, conferinţa: 125 (1) examinează şi aprobă raportul directorului biroului asupra activităţii sectorului, după ultima conferinţă; 126 (2) adresează recomandări Consiliului în ceea ce priveşte punctele înscrise pe ordinea de zi a unei viitoare conferinţe, expune opiniile sale despre ordinea de zi a conferinţelor pentru un ciclu de cel puţin 4 ani şi evaluează repercusiunile lor financiare; 127 (3) include în deciziile sale instrucţiuni sau solicitări, după caz, secretarului general şi sectoarelor uniunii. 128 5. Preşedintele şi vicepreşedinţii adunării radiocomunicaţiilor, ai comisiei (comisiilor) de studii pertinent(e) pot participa la conferinţa mondială a radiocomunicaţiilor asociată. Articolul 8 Adunările radiocomunicaţiilor 129 1. O adunare a radiocomunicaţiilor examinează recomandările referitoare la problemele pe care ea le-a adoptat conform propriilor sale proceduri sau care îi sunt supuse de Conferinţa plenipotenţiarilor, de o altă conferinţă, de Consiliu sau de Comitetul Regulamentului radiocomunicaţiilor şi, după caz, formulează recomandări în acest subiect. 130 2. În ceea ce priveşte nr. 129 de mai sus, adunarea radiocomunicaţiilor: 131 (1) examinează rapoartele comisiilor de studii stabilite conform dispoziţiilor de la nr. 157 de mai jos şi aprobă, modifică sau respinge proiectele de recomandări pe care le conţin aceste rapoarte; 132 (2) ţinînd seama de necesitatea de a limita la minimum sarcinile ce încarcă uniunea, aprobă programul de lucru ce decurge din examinarea problemelor existente şi a noilor probleme, evaluează gradul de prioritate şi de urgenţă a acestor probleme ca şi incidenţa financiară a studierii lor şi fixează termenul pentru a le duce la bun sfîrşit; 133 (3) decide, legat de programul de lucru aprobat, prevăzut la nr. 132 de mai sus, dacă este cazul să se menţină sau să se dizolve comisiile de studii sau să creeze altele noi şi atribuie fiecăreia problemele de studiat; 134 (4) regrupează, atît cît este posibil, problemele care interesează ţările în curs de dezvoltare, în scopul de a facilita participarea acestora la studiul lor; 135 (5) dă avize asupra problemelor ce decurg din competenţa sa, ce răspund la întrebările formulate de o conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor; 136 (6) face raport pentru Conferinţa mondială a radiocomunicaţiilor, la care este asociată, asupra stadiului de înaintare a lucrărilor privind punctele ce pot fi incluse pe ordinea de zi a viitoarelor conferinţe ale radiocomunicaţiilor. 137 3. Adunarea radiocomunicaţiilor este prezidată de către o persoană desemnată de guvernul ţării unde are loc reuniunea sau, cînd această reuniune se ţine la sediul uniunii, de o persoană aleasă chiar de adunarea respectivă; preşedintele este asistat de vicepreşedinţi aleşi de adunare. Articolul 9 Conferinţele regionale ale radiocomunicaţiilor 138 Ordinea de zi a unei conferinţe regionale a radiocomunicaţiilor nu poate cuprinde decît probleme de radiocomunicaţii particulare cu caracter regional, inclusiv directive destinate Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor şi Biroului radiocomunicaţiilor referitoare la activităţile ce interesează regiunea respectivă, cu condiţia ca aceste directive să nu fie contrare intereselor altor regiuni. Pot fi dezbătute doar problemele înscrise pe ordinea de zi. Dispoziţiile de la nr. 118-123 ale prezentei convenţii se aplică conferinţelor regionale ale radiocomunicaţiilor, dar numai în ceea ce priveşte membrii regiunii respective. Articolul 10 Comitetul Regulamentului radiocomunicaţiilor 139 1. Comitetul este compus din nouă membri aleşi de Conferinţa plenipotenţiarilor. 140 2. În afara funcţiilor enunţate la art. 14 al Constituţiei, comitetul examinează rapoartele directorului Biroului radiocomunicaţiilor privind studiul, la cererea uneia sau a mai multor administraţii interesate, al cazurilor de perturbaţii prejudiciabile şi elaborează recomandările necesare. 141 3. Membrii comitetului au ca obligaţie să participe, cu titlu consultativ, la conferinţele radiocomunicaţiilor şi la adunările radiocomunicaţiilor. Preşedintele şi vicepreşedintele sau reprezentanţii lor desemnaţi au obligaţia să participe, cu titlu consultativ, la conferinţele plenipotenţiarilor, în toate aceste cazuri, membrii supuşi acestor obligaţii nu sunt autorizaţi să participe la aceste conferinţe în calitate de membri ai delegaţiei lor naţionale. 142 4. În sarcina uniunii sunt doar cheltuielile de călătorie, de subzistenţă şi de asigurări, angajate de membrii comitetului în exercitarea funcţiilor lor în serviciul uniunii. 143 5. Metodele de lucru ale comitetului sunt următoarele: 144 (1) Membrii comitetului aleg dintre ei un preşedinte şi un vicepreşedinte, care îşi îndeplinesc funcţiile lor pe o durată de un an. Prin urmare, vicepreşedintele succede în fiecare an preşedintelui şi este ales un nou vicepreşedinte. În cazul unei absenţe a preşedintelui şi vicepreşedintelui, membrii comitetului aleg, pentru circumstanţă, un preşedinte temporar ales dintre ei. 145 (2) În mod normal, comitetul ţine cel mult patru reuniuni pe an la sediul uniunii, în cursul cărora cel puţin două treimi dintre membrii săi trebuie să fie prezenţi. El îşi poate îndeplini sarcinile cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicaţii. 146 (3) Comitetul trebuie să se străduiască să ia deciziile sale în unanimitate. Dacă nu se ajunge la aceasta, o decizie nu este considerată ca valabilă decît dacă cel puţin două treimi dintre membrii comitetului s-au pronunţat prin vot în favoarea sa. Fiecare membru al comitetului dispune de un vot; votul prin procură este interzis. 147 (4) Comitetul poate adopta dispoziţiile interne pe care le consideră necesare, conforme cu dispoziţiile Constituţiei, ale prezentei convenţii şi ale Regulamentului radiocomunicaţiilor. Aceste dispoziţii sunt publicate ca parte a regulamentului interior. Articolul 11 Comisiile de studii ale radiocomunicaţiilor 148 1. Comisiile de studii ale radiocomunicaţiilor sunt stabilite de o adunare a radiocomunicaţiilor. 149 2. (1) Comisiile de studii ale radiocomunicaţiilor studiază problemele care le sunt supuse conform dispoziţiilor art. 7 al prezentei convenţii şi redactează proiecte de recomandări. Aceste proiecte de recomandări sunt supuse aprobării fie adunării radiocomunicaţiilor fie, între două adunări, administraţiilor, prin corespondenţă, conform procedurilor adoptate de adunare. Recomandările aprobate după una sau cealaltă din aceste modalităţi au acelaşi statut. 150 (2) Sub rezerva dispoziţiilor de la nr. 158 de mai jos, studiul problemelor sus-menţionate se dirijează în special spre: 151 a) utilizarea spectrului frecvenţelor radioelectrice în radiocomunicaţiile terestre şi radiocomunicaţiile spaţiale (şi ale orbitei sateliţilor geostaţionari); 152 b) caracteristicile şi calitatea de funcţionare a sistemelor radioelectrice; 153 c) funcţionarea staţiilor de radiocomunicaţie; 154 d) aspectele radiocomunicaţie ale problemelor referitoare la pericol şi la securitate. 155 (3) Ca regulă generală, aceste studii nu iau în considerare problemele de ordin economic, dar în cazurile în care ele presupun comparaţii între mai multe soluţii tehnice, factorii economici pot să fie luaţi în considerare. 156 3. Comisiile de studii ale radiocomunicaţiilor efectuează, deasemenea, lucrări pregătitoare referitoare la problemele tehnice, de exploatare şi de procedură ce vor fi supuse examinării conferinţelor mondiale şi regionale ale radiocomunicaţiilor şi elaborează rapoarte pe acest subiect, conform programului de lucru adoptat în această privinţă de o adunare a radiocomunicaţiilor sau după directivele formulate de Consiliu. 157 4. Fiecare comisie de studii elaborează, pentru adunarea radiocomunicaţiilor, un raport ce indică stadiul lucrărilor, recomandările adoptate conform procedurii de consultare prevăzute la nr. 149 de mai sus şi proiectele de recomandări noi sau revizuite pe care trebuie să le examineze adunarea. 158 5. Ţinînd seama de dispoziţiile nr. 79 al Constituţiei, Sectorul radiocomunicaţiilor şi Sectorul standardizării telecomunicaţiilor revăd în permanenţă sarcinile enunţate la nr. 151-154 de mai sus şi la nr. 193 al prezentei convenţii în ceea ce priveşte Sectorul standardizării telecomunicaţiilor, pentru a hotărî de comun acord, modificările ce trebuie aduse repartizării problemelor studiate de cele două sectoare. Aceste două sectoare lucrează în strînsă colaborare şi adoptă proceduri care permit să efectueze această revizuire şi să încheie aceste acorduri în timpul dorit şi de o manieră eficientă. Dacă un acord n-a putut fi obţinut, problema poate fi supusă pentru a fi decisă Conferinţei plenipotenţiarilor, prin intermediul Consiliului. 159 6. În îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de studii ale radiocomunicaţiilor trebuie să acorde atenţia cuvenită studierii problemelor şi elaborării recomandărilor direct legate de crearea, dezvoltarea şi îmbunătăţirea telecomunicaţiilor în ţările în curs de dezvoltare, la nivel regional şi internaţional. Ele îşi conduc lucrările ţinînd seama, cum se cuvine, de activitatea organizaţiilor naţionale şi regionale şi a altor organizaţii internaţionale care se ocupă de radiocomunicaţii şi cooperează cu ele în ceea ce priveşte necesitatea pentru uniune de a-şi păstra poziţia sa superioară în materie de telecomunicaţii. 160 7. În scopul facilităţii examinării activităţilor Sectorului radiocomunicaţiilor, se cuvine să se ia măsuri proprii pentru a încuraja cooperarea şi coordonarea cu alte organizaţii ce se ocupă cu radiocomunicaţiile, cu Sectorul standardizării telecomunicaţiilor şi cu Sectorul dezvoltării telecomunicaţiilor. O adunare a radiocomunicaţiilor hotărăşte obligaţiile specifice, condiţiile de participare şi regulile de aplicare a acestor măsuri. Articolul 12 Biroul radiocomunicaţiilor 161 1. Directorul Biroului radiocomunicaţiilor organizează şi coordonează lucrările Sectorului radiocomunicaţiilor. Funcţiile biroului sunt completate cu funcţiile specificate în dispoziţiile Regulamentului radiocomunicaţiilor. 162 2. Îndeosebi directorul, 163 (1) în ceea ce priveşte conferinţele radiocomunicaţiilor: 164 a) coordonează lucrările pregătitoare ale comisiilor de studii şi ale biroului, comunică membrilor rezultatele acestor lucrări, adună comentăriile lor şi supune conferinţei un raport de sinteză, care poate include propuneri de ordin regulamentar; 165 b) participă de drept, dar cu titlu consultativ, la dezbaterile adunării radiocomunicaţiilor şi ale comisiilor de studii ale radiocomunicaţiilor. Directorul ia toate măsurile care se impun pentru pregătirea conferinţelor radiocomunicaţiilor şi a reuniunilor Sectorului radiocomunicaţiilor, consultînd secretarul general conform dispoziţiilor de la nr. 94 al prezentei convenţii şi, dacă este necesar, celelalte sectoare ale uniunii şi ţinînd cont, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la executarea acestei pregătiri; 166 c) acordă asistenţa sa ţărilor în curs de dezvoltare la lucrările pregătitoare ale conferinţelor radiocomunicaţiilor; 167 (2) în ceea ce priveşte Comitetul Regulamentului radiocomunicaţiilor; 168 a) stabileşte proiecte de reguli de procedură şi le supune spre aprobare Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor; aceste proiecte de reguli de procedură conţin printre altele, metodele de calcul şi datele necesare aplicării dispoziţiilor Regulamentului radiocomunicaţiilor; 169 b) comunică tuturor membrilor uniunii regulile de procedură ale comitetului şi adună observaţiile prezentate de administraţii referitoare la acest subiect; 170 c) tratează informaţiile comunicate de administraţii în aplicarea procedurilor corespunzătoare ale Regulamentului radiocomunicaţiilor şi a acordurilor regionale şi le pregăteşte, dacă este cazul, în scopul publicării lor sub o formă adecvată; 171 d) aplică regulile de procedură aprobate de comitet, pregăteşte şi publică concluziile pe baza acestor reguli şi supune comitetului orice reexaminare a unei concluzii care este cerută de o administraţie şi care nu poate fi dusă la bun sfîrşit în virtutea acestor reguli de procedură; 172 e) efectuează, conform dispoziţiilor pertinente ale Regulamentului radiocomunicaţiilor, înscrierea şi înregistrarea metodică a asignaţiilor de frecvenţe şi, dacă este cazul, a caracteristicilor orbitale asociate şi ţine la zi Fişierul de referinţă internaţional al frecvenţelor; revizuieşte înscrierile conţinute în acest fişier în vederea modificării sau eliminării, după caz, a înscrisurilor care nu reflectă utilizarea reală a spectrului de frecvenţe, în acord cu administraţia interesată; 173 f) ajută administraţiile interesate, care au făcut cerere, să rezolve cazurile de perturbaţii prejudiciabile şi, la nevoie, procedează la studii şi stabileşte un raport, pentru examinarea de către comitet, în care formulează proiecte de recomandări în atenţia administraţiilor interesate; 174 g) asigură funcţiile de secretar executiv al comitetului; 175 (3) coordonează lucrările comisiilor de studii ale radiocomunicaţiilor şi este responsabil de organizarea acestor lucrări; 176 (4) în plus, directorul; 177 a) întreprinde studii în scopul furnizării de avize membrilor, în vederea exploatării unui număr cît mai mare posibil de căi radioelectrice în regiunile spectrului de frecvenţe, unde se pot produce perturbaţii prejudiciabile, precum şi în vederea utilizării echitabile, eficiente şi economice a orbitei sateliţilor geostaţionari, ţinînd cont de cerinţele particulare ale ţărilor în curs de dezvoltare, ca şi de situaţia geografică aparte a anumitor ţări; 178 b) schimbă cu membrii date sub o formă accesibilă în lectură automată şi sub alte forme, stabileşte şi ţine la zi documentele şi bazele de date ale Sectorului radiocomunicaţiilor şi ia toate măsurile utile cu secretarul general, după cum este necesar, pentru ca ele să fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, în conformitate cu nr. 172 al Constituţiei; 179 c) ţine la zi dosarele indispensabile cerinţelor sale; 180 d) prezintă o dare de seamă într-un raport prezentat Conferinţei mondiale a radiocomunicaţiilor despre activitatea Sectorului radiocomunicaţiilor de la ultima conferinţă; dacă nici o conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor nu a fost prevăzută, un raport asupra activităţii sectorului, în perioada de 2 ani ce a urmat de la ultima conferinţă, este supus Consiliului şi membrilor uniunii; 181 e) stabileşte un buget estimativ bazat pe costurile ce corespund cerinţelor Sectorului radiocomunicaţiilor şi îl transmite secretarului general pentru a fi examinat de Comitetul de coordonare şi încorporat în bugetul uniunii. 182 3. Directorul alege personalul tehnic şi administrativ al biroului, în cadrul bugetului aprobat de Consiliu. Numirea acestui personal tehnic şi administrativ este hotărîtă de secretarul general de acord cu directorul. Decizia definitivă de numire sau concedierea aparţine secretarului general. 183 4. Directorul acordă sprijinul tehnic necesar Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor în cadrul dispoziţiilor Constituţiei şi ale prezentei convenţii. Secţiunea a VI-a Sectorul standardizării telecomunicaţiilor Articolul 13 Conferinţa mondială de standardizare a telecomunicaţiilor 184 1. În conformitate cu nr. 104 al Constituţiei, o conferinţă mondială de standardizare este convocată pentru a examina probleme specifice referitoare la standardizarea telecomunicaţiilor. 185 2. Problemele pe care trebuie să le studieze o conferinţă mondială de standardizare a telecomunicaţiilor, asupra cărora sunt formulate recomandări, sunt cele pe care ea le-a adoptat conform propriilor sale proceduri sau cele care îi sunt puse de Conferinţa plenipotenţiarilor, de o altă conferinţă sau de către Consiliu. 186 3. În conformitate cu dispoziţiile nr. 104 al Constituţiei, conferinţa: 187 a) examinează rapoartele stabilite de comisiile de studii conform dispoziţiilor nr. 194 al prezentei convenţii şi aprobă, modifică sau respinge proiectele de recomandări pe care le conţin aceste rapoarte; 188 b) ţinînd seama de necesitatea de a menţine la minimum exigenţele referitoare la resursele uniunii, aprobă programul de lucru ce decurge din examinarea problemelor existente şi a noilor probleme, determină gradul lor de prioritate şi de urgenţă şi evaluează incidenţa financiară şi calendarul necesar pentru a le dirija cu bine; 189 c) decide, în vederea programului de lucru aprobat, despre care se menţionează la nr. 188 de mai sus, dacă este cazul să se menţină sau să se dizolve comisiile de studii existente sau să se creeze altele noi, şi atribuie fiecăreia dintre ele problemele de studiat; 190 d) regrupează, pe cît posibil, problemele care interesează ţările în curs de dezvoltare, pentru a facilita participarea acestora din urmă la studiul problemelor respective; 191 e) examinează şi aprobă raportul directorului asupra activităţilor sectorului, după ultima conferinţă. Articolul 14 Comisiile de studii ale standardizării telecomunicaţiilor 192 1. (1) Comisiile de studii ale standardizării telecomunicaţiilor studiază probleme şi redactează proiecte de recomandări asupra subiectelor care le sunt supuse conform dispoziţiilor art. 13 al prezentei convenţii. Aceste proiecte sunt supuse pentru aprobare fie unei conferinţe mondiale de standardizare a telecomunicaţiilor, fie, între două conferinţe de acest gen, administraţiilor prin corespondenţă, după procedura adoptată de conferinţă. Recomandările aprobate după una sau cealaltă din aceste modalităţi au acelaşi statut. 193 (2) Sub rezerva dispoziţiilor nr. 195 de mai jos, comisiile de studii studiază problemele tehnice, de exploatare şi de tarifare şi redactează recomandări referitoare la acest subiect în vederea standardizării universale a telecomunicaţiilor, mai ales a recomandărilor asupra interconectării sistemelor radioelectrice în reţelele de telecomunicaţii publice şi asupra calităţii cerute de aceste interconectări; problemele tehnice sau de exploatare care se raportează în mod specific radiocomunicaţiilor şi care sunt enunţate la nr. 151-154 ale prezentei convenţii, provenite din Sectorul radiocomunicaţiilor. 194 (3) Fiecare comisie de studii elaborează, pentru Conferinţa de standardizare a telecomunicaţiilor, un raport indicînd stadiul lucrărilor sale, recomandările adoptate în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la nr. 192 de mai sus şi proiectele de recomandări, noi sau revizuite, pe care conferinţa trebuie să le examineze. 195 2. Ţinînd seama de dispoziţiile nr. 105 al Constituţiei, Sectorul standardizării telecomunicaţiilor şi Sectorul radiocomunicaţiilor revăd în permanenţă sarcinile enunţate la nr. 193 şi 151-154 ale prezentei convenţii în ceea ce priveşte Sectorul radiocomunicaţiilor, în vederea hotărîrii, de comun acord, asupra modificărilor aduse repartizării problemelor studiate pe cele două sectoare. Aceste sectoare lucrează în strînsă colaborare şi adoptă proceduri care permit să se efectueze această revizuire şi să încheie aceste acorduri în timpul dorit şi de o manieră eficace. Dacă un acord n-a putut fi obţinut, această problemă poate fi supusă pentru decizie, Conferinţei plenipotenţiarilor, prin intermediul Consiliului. 196 3. În îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de studii ale standardizării telecomunicaţiilor trebuie să acorde atenţia cuvenită studierii problemelor şi elaborării de recomandări legate direct de crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea telecomunicaţiilor în ţările în curs de dezvoltare, la nivel regional şi internaţional. Ele tratează lucrările lor ţinînd cont, cum se cuvine, de munca organizaţiilor naţionale şi regionale şi a altor organizaţii internaţionale de standardizare şi cooperează cu ele, ţinînd seama de necesitatea pentru uniune de a-şi păstra poziţia sa superioară în materie de standardizare mondială a telecomunicaţiilor. 197 4. În scopul facilitării examinării activităţilor Sectorului standardizării telecomunicaţiilor, se cuvine să se ia măsuri potrivite pentru încurajarea cooperării şi coordonării cu alte organizaţii care se ocupă de standardizare, cu Sectorul radiocomunicaţiilor şi cu Sectorul dezvoltării telecomunicaţiilor. O conferinţă mondială de standardizare a telecomunicaţiilor stabileşte obligaţiile specifice, condiţiile de participare şi regulile de aplicare a acestor măsuri. Articolul 15 Biroul standardizării telecomunicaţiilor 198 1. Directorul Biroului standardizării telecomunicaţiilor organizează şi coordonează lucrările Sectorului standardizării telecomunicaţiilor. 199 2. Îndeosebi, directorul: 200 a) actualizează în fiecare an, în acord cu preşedinţii comisiilor de studii ale standardizării telecomunicaţiilor, programul de muncă aprobat de către Conferinţa mondială de standardizare a telecomunicaţiilor; 201 b) participă de drept, dar cu titlu consultativ, la deliberările conferinţelor mondiale de standardizare a telecomunicaţiilor şi ale comisiilor de studii ale standardizării telecomunicaţiilor. Directorul ia toate măsurile care se impun pentru pregătirea conferinţelor şi a reuniunilor Sectorului standardizării telecomunicaţiilor, consultînd Secretariatul general, conform dispoziţiilor nr. 94 al prezentei convenţii şi, dacă este necesar, alte sectoare ale uniunii şi ţinînd seama, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la executarea acestei pregătiri; 202 c) tratează informaţiile transmise de către administraţii în aplicarea dispoziţiilor pertinente ale Regulamentului telecomunicaţiilor internaţionale sau a deciziilor Conferinţei mondiale de standardizare a telecomunicaţiilor şi le pregăteşte, dacă este cazul, în scopul publicării într-o formă corespunzătoare; 203 d) schimbă date cu membrii, într-o formă accesibilă în lectură automată şi sub alte forme, stabileşte şi, la nevoie, ţine la zi documentele şi bazele de date ale Sectorului standardizării telecomunicaţiilor şi ia măsurile dorite împreună cu secretarul general, după cum este necesar, pentru ca ele să fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, conform nr. 172 al Constituţiei; 204 e) informează, într-un raport prezentat Conferinţei mondiale de standardizare a telecomunicaţiilor, despre activitatea sectorului de la ultima conferinţă şi supune Consiliului şi membrilor uniunii un raport de activitate a acestui sector în timpul perioadei de 2 ani ce urmează după ultima conferinţă, afară de cazul dacă o a doua conferinţă este convocată; 205 f) stabileşte un buget estimativ, fundamentat pe costurile care corespund cerinţelor Sectorului standardizării telecomunicaţiilor, şi îl transmite secretarului general pentru ca el să fie examinat de Comitetul de coordonare şi încorporat în bugetul uniunii. 206 3. Directorul alege personalul tehnic şi administrativ al Biroului standardizării telecomunicaţiilor, în cadrul bugetului aprobat de către Consiliu. Numirea acestui personal tehnic şi administrativ este aprobată de secretarul general, de acord cu directorul. Decizia definitivă de numire sau de concediere aparţine secretarului general. 207 4. Directorul acordă sprijinul tehnic necesar Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor în cadrul dispoziţiilor Constituţiei şi ale prezentei convenţii. Secţiunea a VII-a Sectorul dezvoltării telecomunicaţiilor Articolul 16 Conferinţe de dezvoltare a telecomunicaţiilor 208 1. În conformitate cu dispoziţiile nr. 118 al Constituţiei, rolul conferinţelor de dezvoltare a telecomunicaţiilor este: 209 a) conferinţele mondiale de dezvoltare a telecomunicaţiilor stabilesc programe de lucru şi directive pentru a defini problemele şi priorităţile referitoare la dezvoltarea telecomunicaţiilor şi dau orientări Sectorului telecomunicaţiilor pentru programul său de lucru. În funcţie de cerinţe, ele pot constitui comisii de studii. 210 b) conferinţele regionale de dezvoltare a telecomunicaţiilor pot furniza avize Biroului de dezvoltare a telecomunicaţiilor asupra cerinţelor şi caracteristicilor specifice în materie de telecomunicaţii ale regiunii respective; ele pot, deasemenea, să prezinte recomandări conferinţelor mondiale de dezvoltare a telecomunicaţiilor; 211 c) conferinţele de dezvoltare ale telecomunicaţiilor trebuie să fixeze obiectivele şi strategiile pentru dezvoltarea echilibrată a telecomunicaţiilor mondiale şi regionale, acordînd o atenţie deosebită extinderii şi modernizării reţelelor şi serviciilor ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi mobilizării resurselor necesare în acest scop. Ele constituie un cadru pentru examinarea problemelor de politică generală, de organizare, de exploatare, regulamentare, tehnice, financiare şi ale aspectelor conexe, inclusiv căutarea de noi surse de finanţare şi punerea lor în aplicare; 212 d) conferinţele mondiale şi regionale de dezvoltare a telecomunicaţiilor, în domeniul respectiv de competenţă, examinează rapoartele care le sunt supuse şi evaluează activităţile sectorului; ele pot, deasemenea, să examineze problemele de dezvoltare a telecomunicaţiilor referitoare la activităţile altor sectoare ale uniunii. 213 2. Proiectul ordinii de zi a conferinţelor de dezvoltare a telecomunicaţiilor este stabilit de către directorul Biroului de dezvoltare a telecomunicaţiilor; el este supus de secretarul general aprobării Consiliului, cu asentimentul unei majorităţi a membrilor uniunii, în cazul unei conferinţe mondiale sau a unei majorităţi a membrilor uniunii aparţinînd regiunii interesate, în cazul unei conferinţe regionale, sub rezerva dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii. Articolul 17 Comisiile de studii ale dezvoltării telecomunicaţiilor 214 1. Comisiile de studii ale dezvoltării telecomunicaţiilor studiază problemele telecomunicaţiilor specifice, inclusiv problemele menţionate la nr. 211 al prezentei convenţii, care interesează ţările în curs de dezvoltare. Aceste comisii de studii sunt în număr restrîns şi sunt create pentru o perioadă limitată, ţinînd seama de resursele disponibile. Ele au mandate specifice, tratează chestiuni şi probleme care prezintă un interes prioritar pentru ţările în curs de dezvoltare şi sunt axate pe sarcini. 215 2. Ţinînd seama de dispoziţiile nr. 119 al Constituţiei, Sectorul radiocomunicaţiilor, Sectorul standardizării telecomunicaţiilor şi Sectorul dezvoltării telecomunicaţiilor revăd în permanenţă problemele pe care le studiază, pentru a se pune de acord asupra repartizării activităţii, armonizării eforturilor şi ameliorării coordonării. Aceste sectoare adoptă proceduri care permit să se efectueze această revizuire şi să se încheie aceste acorduri în timpul dorit şi într-o manieră eficace. Articolul 18 Biroul de dezvoltare a telecomunicaţiilor şi Comitetul consultativ pentru dezvoltarea telecomunicaţiilor 216 1. Directorul Biroului de dezvoltare a telecomunicaţiilor organizează şi coordonează lucrările Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor. 217 2. Îndeosebi, directorul: 218 a) participă de drept, însă cu titlu consultativ, la deliberările conferinţelor mondiale de dezvoltare a telecomunicaţiilor. Directorul ia toate măsurile privind pregătirea conferinţelor şi a reuniunilor Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor, consultînd secretarul general conform dispoziţiilor nr. 94 al prezentei convenţii şi, dacă este necesar, celelalte sectoare ale uniunii, ţinînd seama, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la realizarea acestei pregătiri; 219 b) tratează informaţiile comunicate de către administraţii în aplicarea rezoluţiilor şi deciziilor pertinente ale Conferinţei plenipotenţiarilor şi ale conferinţelor de dezvoltare a telecomunicaţiilor şi le pregăteşte, dacă este cazul, în scopul publicării sub o formă potrivită; 220 c) schimbă cu membrii date într-o formă accesibilă pentru lectură automată şi sub alte forme, stabileşte şi, la nevoie, ţine la zi documentele şi bazele de date ale Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor şi ia măsurile dorite împreună cu secretarul general pentru ca, dacă este cazul, ele să fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, conform nr. 172 al Constituţiei; 221 d) culege şi pregăteşte, în scopul publicării, în colaborare cu secretarul general şi cu celelalte sectoare al uniunii, informaţiile cu caracter tehnic sau administrativ care ar putea să fie deosebit de utile pentru ţările în curs de dezvoltare, spre a le ajuta să-şi amelioreze reţelele lor de telecomunicaţii. Atenţia acestor ţări este în mod egal atrasă posibilităţilor oferite de programele internaţionale plasate sub auspiciile Naţiunilor Unite; 222 e) informează într-un raport, prezentat Conferinţei mondiale de dezvoltare a telecomunicaţiilor, despre activitatea sectorului după ultima conferinţă şi supune Consiliului, precum şi membrilor uniunii, un raport asupra activităţii acestui sector în timpul unei perioade de 2 ani care urmează ultimei conferinţe; 223 f) stabileşte un buget estimativ, fundamentat pe costurile care corespund cerinţelor Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor, şi îl transmite secretarului general, pentru a fi examinat de către Comitetul de coordonare şi înglobat în bugetul uniunii. 224 3. Directorul lucrează în colaborare cu alţi funcţionari aleşi şi se străduieşte să întărească rolul de catalizator al uniunii, în vederea stimulării dezvoltării telecomunicaţiilor; el dă dispoziţiile necesare, în colaborare cu directorul biroului interesat, pentru convocarea reuniunilor de informare referitoare la activităţile sectorului corespunzător. 225 4. La cererea membrilor interesaţi, directorul, cu concursul directorilor celorlalte birouri şi, dacă este cazul, al secretarului general, face studii şi dă sfaturi asupra problemelor referitoare la telecomunicaţiile lor naţionale. În cazul în care acest studiu implică compararea mai multor soluţii tehnice posibile, pot fi luaţi în considerare factorii economici. 226 5. Directorul alege personalul tehnic şi administrativ al Biroului de dezvoltare a telecomunicaţiilor, în cadrul bugetului aprobat de către Consiliu. Numirea acestui personal este hotărîtă de secretarul general, în acord cu directorul. Decizia definitivă de numire sau de concedire aparţine secretarului general. 227 6. Se stabileşte un comitet consultativ pentru dezvoltarea telecomunicaţiilor, iar membrii săi sunt numiţi de către director, după consultarea secretarului general. Comitetul este compus din personalităţi, corespunzător unei repartizări largi şi echitabile de interese şi de competenţe în materie de dezvoltare a telecomunicaţiilor; el îşi alege preşedintele dintre membrii săi. Comitetul sfătuieşte directorul, care participă la reuniunile sale, asupra priorităţilor şi strategiilor care trebuie puse în practică în cadrul activităţilor de dezvoltare a telecomunicaţiilor uniunii. El recomandă, mai ales, măsuri vizînd încurajarea cooperării şi coordonării cu alte organizaţii care se ocupă cu dezvoltarea telecomunicaţiilor. Secţiunea a VIII-a Dispoziţii comune celor trei sectoare Articolul 19 Participarea de entităţi şi organizaţii, altele decît administraţiile, la activităţile uniunii 228 1. Secretarul general şi directorii birourilor încurajează entităţile şi organizaţiile de mai jos să participe mai amplu la activităţile uniunii: 229 a) exploatări recunoscute, organisme ştiinţifice sau industriale şi organisme de finanţare sau de dezvoltare aprobate de către membrul interesat; 230 b) alte entităţi care se ocupă de probleme de telecomunicaţii, aprobate de către membrul interesat; 231 c) organizaţii regionale şi alte organizaţii internaţionale ale telecomunicaţiilor, de standardizare, de finanţare sau de dezvoltare. 232 2. Directorii birourilor lucrează în strînsă colaborare cu entităţile şi organizaţiile care sunt admise să participe la lucrările unuia sau ale mai multor sectoare ale uniunii. 233 3. Orice cerere de participare la lucrările unui sector, formulată de către o entitate menţionată la nr. 229 de mai sus în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale Constituţiei şi ale prezentei convenţii şi aprobate de către membrul interesat, este adresată de către acest membru secretarului general. 234 4. Orice cerere a unei entităţi menţionate la nr. 230 de mai sus, prezentată de către membrul interesat, este tratată după o procedură stabilită de către Consiliu. Conformitatea unei cereri de acest tip cu această procedură face obiectul unei examinări din partea Consiliului. 235 5. Orice cerere de participare la lucrările unui sector, formulată de către o entitate sau organism menţionat la nr. 231 de mai sus (cu excepţia organizaţiilor vizate la nr. 260 şi 261 ale prezentei convenţii), este transmisă secretarului general şi tratată conform procedurilor stabilite de către Consiliu. 236 6. Orice cerere de participare la lucrările unui sector, formulată de către o organizaţie menţionată la nr. 260-262 ale prezentei convenţii, este transmisă secretarului general, şi organizaţia interesată este înscrisă pe listele menţionate la nr. 237 de mai jos. 237 7. Secretarul general stabileşte şi ţine la zi, pentru fiecare sector, listele tuturor entităţilor şi organizaţiile vizate la nr. 229-231, cît şi la nr. 260-262 ale prezentei convenţii care sunt admise să participe la lucrările sectoarelor. El publică fiecare dintre aceste liste la intervale potrivite şi le aduce la cunoştinţa tuturor membrilor şi directorului biroului interesat. Acest director face cunoscut entităţilor şi organizaţiilor respective cursul dat cererii lor. 238 8. Entităţile şi organizaţiile care figurează pe listele vizate la nr. 237 de mai sus sunt, de asemenea, denumite membri ai sectoarelor uniunii; condiţiile participării lor la lucrările sectoarelor sunt enunţate în prezentul articol, în art. 33 şi în alte dispoziţii pertinente ale prezentei convenţii. Dispoziţiile art. 3 al Constituţiei nu le sunt aplicabile. 239 9. O exploatare recunoscută poate acţiona în numele membrului care a recunoscut-o, dacă acesta înştiinţează directorul biroului interesat că el a autorizat-o în acest scop. 240 10. Orice entitate sau organizaţie admisă să participe la lucrările unui sector are dreptul să denunţe această participare printr-o notificare adresată secretarului general. Această participare poate, deasemenea, să fie denunţată, dacă este cazul, de către membrul interesat. Această denunţare capătă efect la expirarea unei perioade de un an începînd din ziua primirii notificării de către secretarul general. 241 11. Secretarul general suprimă din lista entităţilor şi organizaţiilor numele acelora care nu sunt autorizate să participe la lucrările unui sector, conformîndu-se criteriilor şi procedurilor definite de către Consiliu. Articolul 20 Conducerea lucrărilor comisiilor de studii 242 1. Adunarea radiocomunicaţiilor, Conferinţa mondială de standardizare a telecomunicaţiilor şi Conferinţa mondială de dezvoltare a telecomunicaţiilor numesc un preşedinte pentru fiecare comisie de studii şi, în principiu, un singur vicepreşedinte. La numirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor se va ţine cont, îndeosebi, de criteriile de competenţă şi de cerinţa unei repartiţii geografice echitabile, cît şi de necesitatea de a favoriza participarea mai eficace a ţărilor în curs de dezvoltare. 243 2. Dacă volumul de lucru al comisiilor de studii o cere, adunarea sau conferinţele numesc atîţia vicepreşedinţi cît estimează ele că este necesar, în principiu nu mai mult de doi în total. 244 3. Dacă, în intervalul dintre două conferinţe ale sectorului interesat, preşedintele unei comisii de studii nu este în măsură să-şi exercite funcţiile sale şi dacă n-a fost numit decît un singur vicepreşedinte, acesta ia locul preşedintelui. În cazul unei comisii de studii la care au fost numiţi mai mulţi vicepreşedinţi, comisia de studii, în cursul următoarei sale reuniuni, alege dintre ei noul său preşedinte şi, dacă este necesar, un nou vicepreşedinte dintre membrii săi. Ea alege, deasemenea, un nou vicepreşedinte în cazul în care unul dintre vicepreşedinţi ar fi împiedicat să-şi exercite funcţiile sale în cursul perioadei respective. 245 4. Lucrările încredinţate comisiilor de studii sunt, în măsura posibilului, tratate prin corespondenţă, cu ajutorul mijloacelor de comunicare moderne. 246 5. După ce a fost consultat secretarul general şi după coordonare, aşa cum se prevede în Constituţie şi în convenţie, directorul biroului fiecărui sector, ţinînd seama de deciziile conferinţei competente, stabileşte planul general al reuniunilor comisiilor de studii. 247 6. Comisiile de studii pot să ia măsuri în vederea obţinerii din partea membrilor a aprobării recomandărilor puse la punct între două conferinţe. Procedurile care se aplică pentru obţinerea acestei aprobări vor fi cele aprobate de conferinţa competentă. Recomandările astfel aprobate vor avea acelaşi statut ca cele aprobate de către conferinţa propriu-zisă. 248 7. Dacă este necesar, pot fi constituite grupe de lucru mixte pentru studierea problemelor care necesită participarea experţilor mai multor comisii de studii. 249 8. Directorul biroului interesat trimite rapoartele finale ale comisiilor de studii, inclusiv o listă de recomandări aprobate în conformitate cu nr. 247 de mai sus, administraţiilor, organizaţiilor şi entităţilor care participă la lucrările sectorului. Aceste rapoarte sunt trimise în cele mai potrivite termene şi, în orice caz, suficient de repede ca ele să parvină destinatarilor, cel puţin cu o lună înainte de data conferinţei competente care urmează. Articolul 21 Recomandările adresate de o conferinţă unei alte conferinţe 250 1. Orice conferinţă poate supune unei alte conferinţe a uniunii recomandări care aparţin domeniului său de competenţă. 251 2. Aceste recomandări sunt adresate în timp util secretarului general pentru a fi reunite, corelate şi transmise în condiţiile prevăzute la nr. 320 al prezentei convenţii. Articolul 22 Relaţiile sectoarelor între ele şi cu organizaţiile internaţionale 252 1. Directorii birourilor pot decide, după ce au fost efectuate consultări corespunzătoare şi după o coordonare aşa cum se prevede în Constituţie, în convenţie şi în deciziile conferinţelor competente, se organizează reuniuni mixte ale comisiilor de studii aparţinînd la două sau trei sectoare, în vederea efectuării studiilor şi pregătirii proiectelor de recomandări asupra problemelor de interes comun. Aceste proiecte de recomandări sunt supuse conferinţelor competente ale sectoarelor respective. 253 2. La conferinţele sau reuniunile unui sector pot să asiste, cu titlu consultativ, secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor altor sectoare sau reprezentanţii lor, precum şi membrii Comitetului Regulamentului radiocumunicaţiilor. În caz de necesitate, aceste conferinţe sau reuniuni pot să invite, cu titlu consultativ, reprezentanţi ai Secretariatului general sau ai oricărui sector care nu a considerat necesar să fie reprezentat. 254 3. Atunci cînd un sector este invitat să participe la o reuniune a unei organizaţii internaţionale, directorul său este autorizat, ţinînd seama de dispoziţiile nr. 107 al prezentei convenţii, să ia măsuri pentru a asigura reprezentarea sa cu titlu consultativ. Capitolul II Dispoziţii generale privind conferinţele Articolul 23 Invitarea şi admiterea la conferinţele plenipotenţiarilor cînd există un guvern care invită 255 1. Locul precis şi datele exacte ale conferinţei sunt fixate în conformitate cu dispoziţiile art. 1 al prezentei convenţii, după consultarea guvernului care invită. 256 2. (1) Un an înaintea datei de deschidere a conferinţei, guvernul care invită trimite o invitaţie guvernului fiecărui membru al uniunii. 257 (2) Aceste invitaţii pot fi adresate fie direct, fie prin intermediul secretarului general, fie prin intermediul unui alt guvern. 258 3. Secretarul general invită organizaţiile următoare să trimită observatori: 259 a) Organizaţia Naţiunilor Unite; 260 b) organizaţiile regionale de telecomunicaţii despre care se menţionează la art. 43 al Constituţiei; 261 c) organizaţiile interguvernamentale exploatînd sistemele prin sateliţi; 262 d) instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite, precum şi Agenţia Internaţională a Energiei Atomice. 263 4. (1) Răspunsurile membrilor trebuie să parvină guvernului care invită cel puţin cu o lună înaintea deschiderii conferinţei; ele trebuie, pe cît posibil, să dea toate indicaţiile asupra componenţei delegaţiei. 264 (2) Aceste răspunsuri pot să fie adresate guvernului care invită, fie direct, fie prin intermediul secretarului general, fie prin intermediul unui alt guvern. 265 (3) Răspunsurile organizaţiilor şi instituţiilor vizate la nr. 259-262 de mai sus trebuie să parvină secretarului general cu o lună înaintea datei de deschidere a conferinţei. 266 5. Secretarul general şi cele trei birouri ale uniunii sunt reprezentate la conferinţă cu titlu consultativ. 267 6. Se admit la conferinţele plenipotenţiarilor: 268 a) delegaţiile; 269 b) observatorii organizaţiilor şi instituţiilor invitate conform nr. 259-262 de mai sus. Articolul 24 Invitarea şi admiterea la conferinţele radiocomunicaţiilor cînd există un guvern care invită 270 1. Locul precis şi datele exacte ale Conferinţei sunt fixate conform dispoziţiilor art. 3 al prezentei convenţii, după consultarea guvernului care invită. 271 2. (1) Dispoziţiile nr. 256-265 ale prezentei convenţii sunt aplicabile conferinţelor radiocomunicaţiilor. 272 (2) Membrii uniunii ar trebui să informeze exploatările recunoscute despre invitaţia care le-a fost adresată pentru a participa la o conferinţă a radiocomunicaţiilor. 273 3. (1) Guvernul care invită, de acord cu Consiliul sau la propunerea acestuia din urmă, poate să adreseze o notificare organizaţiilor internaţionale, altele decît cele vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenţii, care ar putea dori să trimită observatori care să participe la conferinţă cu titlu consultativ. 274 (2) Organizaţiile internaţionale interesate, despre care se menţionează la nr. 273 de mai sus, adresează guvernului care invită o cerere de admitere în termen de 2 luni începînd cu data notificării. 275 (3) Guvernul care invită strînge cererile şi decizia de admitere este luată de conferinţa însăşi. 276 4. Se admit la conferinţele radiocomunicaţiilor: 277 a) delegaţiile; 278 b) observatorii organizaţiilor şi ai instituţiilor vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenţii; 279 c) observatorii organizaţiilor internaţionale acceptate conform dispoziţiilor nr. 273-275 de mai sus; 280 d) observatorii reprezentînd exploatările recunoscute admise să participe la comisiile de studii ale radiocomunicaţiilor conform dispoziţiilor art. 19 al prezentei convenţii şi autorizate în modul cuvenit de către membrul respectiv; 281 e) cu titlu consultativ, funcţionarii aleşi, atunci cînd conferinţa tratează afaceri care sunt de competenţa lor, şi membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor; 282 f) observatorii membrilor uniunii care participă, fără drept de vot, la conferinţa regională a radiocomunicaţiilor unei regiuni, alta decît cea căreia îi aparţin membrii respectivi. Articolul 25 Invitarea şi admiterea la adunările radiocomunicaţiilor, la conferinţele de standardizare a telecomunicaţiilor şi la conferinţele de dezvoltare a telecomunicaţiilor cînd există un guvern care invită 283 1. Locul precis şi datele exacte ale fiecărei adunări sau conferinţe sunt fixate în conformitate cu dispoziţiile art. 3 al prezentei convenţii, după consultarea guvernului care invită. 284 2. Un an înainte de data deschiderii adunării sau conferinţei, secretarul general, după consultarea directorului biroului interesat, trimite o invitaţie: 285 a) administraţiei fiecărui membru al uniunii; 286 b) entităţilor şi organizaţiilor admise să participe la lucrările sectorului respectiv conform dispoziţiilor art. 19 al prezentei convenţii; 287 c) organizaţiilor regionale de telecomunicaţii despre care se menţionează la art. 43 al Constituţiei; 288 d) organizaţiilor interguvernamentale care exploatează sistemele prin sateliţi; 289 e) oricare alte organizaţii regionale sau altei organizaţii internaţionale, care se ocupă de probleme care interesează adunarea sau conferinţa. 290 3. În plus, secretarul general invită organizaţiile sau instituţiile de mai jos să trimită observatori: 291 a) Organizaţia Naţiunilor Unite; 292 b) instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite şi Agenţia Internaţională a Energiei Atomice. 293 4. Răspunsurile trebuie să parvină secretarului general cu cel puţin o lună înaintea deschiderii adunării sau conferinţei; ele trebuie, pe cît posibil, să dea toate indicaţiile asupra componenţei delegaţiei sau reprezentării. 294 5. Secretarul general şi funcţionarii aleşi ai uniunii sunt reprezentaţi la adunare sau la conferinţă cu titlul consultativ. 295 6. Se admit la adunare sau la conferinţă: 296 a) delegaţiile; 297 b) observatorii organizaţiilor şi instituţiilor invitate conform dispoziţiilor nr. 287-289, 291 şi 292 de mai sus; 298 c) reprezentanţii entităţilor şi organizaţiilor vizate la nr. 286 de mai sus. Articolul 26 Procedura pentru convocarea sau anularea de conferinţe mondiale sau de adunări ale radiocomunicaţiilor la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului 299 1. Procedurile enunţate în dispoziţiile de mai jos se aplică la convocarea unei a doua conferinţe mondiale de standardizare a telecomunicaţiilor în intervalul cuprins între două conferinţe ale plenipotenţiarilor, succesive, şi la determinarea locului precis şi a datelor exacte ale acestei conferinţe sau la anularea unei a doua conferinţe mondiale a radiocomunicaţiilor sau a unei a doua adunări a radiocomunicaţiilor. 300 2. (1) Membrii uniunii care doresc să fie convocată o a doua conferinţă mondială de standardizare a telecomunicaţiilor informează secretarul general, indicîndu-i locul şi datele conferinţei. 301 (2) Secretarul general, la primirea cererilor concordante, provenind de la cel puţin un sfert din membri, informează imediat pe toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite, rugîndu-i să-i indice, într-un interval de 6 săptămîni, dacă ei acceptă sau nu propunerea formulată. 302 (3) Dacă majoritatea membrilor, determinată conform dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii, se pronunţă în favoarea ansamblului propunerii, adică acceptă, în acelaşi timp, locul şi datele propuse, secretarul general informează imediat pe toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite. 303 (4) Dacă propunerea acceptată tinde să reunească conferinţa în altă parte decît la sediul uniunii, secretarul general, de acord cu guvernul care invită, dă dispoziţiile necesare pentru convocarea conferinţei. 304 (5) Dacă ansamblul propunerii (loc şi date) nu este acceptat de către majoritatea membrilor, determinată potrivit dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii, secretarul general comunică membrilor uniunii răspunsurile primite, invitîndu-i să se pronunţe în mod definitiv, în termen de 6 săptămîni începînd de la data primirii, asupra punctelor controversate. 305 (6) Aceste puncte sunt considerate ca adoptate dacă au fost aprobate de către majoritatea membrilor, determinată după dispoziţiile nr. 47 al prezentei convenţii. 306 3. (1) Oricare membru al uniunii care doreşte să fie anulată o a doua conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor sau o a doua adunare a radiocomunicaţiilor informează secretarul general. La primirea cererilor concordante, provenind de la cel puţin un sfert din membri, secretarul general informează imediat toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite, rugîndu-i să-i indice, într-un termen de 6 săptămîni, dacă ei acceptă sau nu propunerea formulată. 307 (2) Dacă majoritatea membrilor, determinată după dispoziţiile de la nr. 47 al prezentei convenţii, se pronunţă în favoarea propunerii, secretarul general informează imediat pe toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite, conferinţa sau adunarea fiind anulată. 308 4. Procedurile indicate la nr. 301-307 de mai sus, cu excepţia nr. 306, sunt, deasemenea, aplicabile dacă propunerea care vizează să se convoace o a doua conferinţă mondială de standardizare a telecomunicaţiilor sau să se anuleze o a doua conferinţă mondială a radiocomunicaţiilor sau o a doua adunare a radiocomunicaţiilor este prezentată de către Consiliu. 309 5. Oricare membru al uniunii care doreşte să fie convocată o conferinţă mondială a telecomunicaţiilor internaţionale supune, în acest scop, o propunere Conferinţei plenipotenţiarilor; ordinea de zi, locul precis şi datele exacte ale acestei conferinţe sunt determinate conform dispoziţiilor art. 3 al prezentei convenţii. Articolul 27 Procedura pentru convocarea conferinţelor regionale la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului 310 În cazul conferinţelor regionale, procedura deschisă la nr. 300-305 ale prezentei convenţii se aplică doar membrilor regiunii interesate. Dacă convocarea trebuie să se facă la iniţiativa membrilor regiunii, este suficient ca secretarul general să primească cereri concordante care emană de la un sfert din membrii acestei regiuni. Procedura descrisă la nr. 301-305 ale prezentei convenţii este, deasemenea, aplicabilă dacă propunerea convocării unei conferinţe regionale este prezentată de către Consiliu. Articolul 28 Dispoziţii referitoare la conferinţele care se întrunesc fără guvernul care invită 311 Cînd o conferinţă trebuie să se întrunească fără guvernul care invită, sunt aplicabile dispoziţiile art. 23, 24 şi 25 ale prezentei convenţii. Secretarul general, după o înţelegere cu Guvernul Confederaţiei Elveţiene, dă dispoziţiile necesare pentru a convoca şi organiza conferinţa la sediul uniunii. Articolul 29 Schimbarea locului sau a datelor unei conferinţe 312 1. Dispoziţiile art. 26 şi 27 ale prezentei convenţii referitoare la convocarea unei conferinţe se aplică, prin analogie, atunci cînd este cazul, la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului de a schimba locul precis sau datele exacte ale unei conferinţe. Totuşi, asemenea schimbări nu pot fi operate, decît dacă majoritatea membrilor interesaţi, determinată conform dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii, s-a pronunţat în favoarea lor. 313 2. Oricare membru care propune să se schimbe locul precis sau datele exacte ale unei conferinţe trebuie să obţină sprijinul numărului de membri care se cere. 314 3. Dacă este cazul, secretarul general face cunoscute în comunicarea prevăzută la nr. 301 al prezentei convenţii consecinţele financiare probabile care rezultă din schimbarea locului sau din schimbarea datelor, de exemplu atunci cînd au fost angajate cheltuielile pentru pregătirea întrunirii conferinţei în locul prevăzut iniţial. Articolul 30 Termene şi modalităţi de prezentare a propunerilor şi rapoartelor la conferinţe 315 1. Dispoziţiile prezentului articol se aplică conferinţelor plenipotenţiarilor, conferinţelor mondiale şi regionale ale radiocomunicaţiilor şi conflictelor mondiale ale telecomunicaţiilor internaţionale. 316 2. Imediat după trimiterea invitaţiilor, secretarul general solicită membrilor să-i trimită propunerile lor pentru lucrările conferinţei cu cel puţin 4 luni înaintea datei deschiderii conferinţei. 317 3. Orice propunere a cărei adoptare antrenează amendarea textului Constituţiei sau al prezentei convenţii ori revizuirea regulamentelor administrative trebuie să conţină referinţe la numerele părţilor textului care necesită un astfel de amendament sau o asemenea revizuire. Motivele propunerii trebuie să fie indicate, în fiecare caz, cît mai concis posibil. 318 4. Orice propunere primită de un membru al uniunii este adnotată de către secretarul general, pentru a indica originea sa cu ajutorul simbolului stabilit de uniune pentru acest membru. Dacă o propunere este prezentată de mai mulţi membri, propunerea, în măsura posibilului, este adnotată cu ajutorul simbolului fiecărui membru. 319 5. Secretarul general comunică propunerile tuturor membrilor pe măsura primirii lor. 320 6. Secretarul general centralizează şi coordonează propunerile membrilor şi face să le parvină acestora pe măsură ce el le primeşte şi, în orice caz, cu cel puţin 2 luni înainte de data deschiderii conferinţei. Funcţionarii aleşi şi funcţionarii uniunii, precum şi observatorii şi reprezentanţii care pot să asiste la conferinţe, conform dispoziţiilor pertinente ale prezentei convenţii nu sunt abilităţi să prezinte propuneri. 321 7. Secretarul general centralizează, deasemenea, rapoartele primite de la membri, de la Consiliu şi de la sectoarele uniunii, ca şi recomandările formulate de către conferinţe, şi le transmite membrilor împreună cu orice raport al secretarului general, cu cel puţin 4 luni înaintea deschiderii conferinţei. 322 8. Propunerile primite după data limită specificată la nr. 316 de mai sus sunt comunicate tuturor membrilor de către secretarul general, de îndată ce este posibil. 323 9. Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile fără prejudicierea dispoziţiilor referitoare la procedura de amendare, cuprinse în art. 55 al Constituţiei şi în art. 42 al prezentei convenţii. Articolul 31 Împuternicirile pentru conferinţe 324 1. Delegaţia trimisă la o conferinţă a plenipotenţiarilor, la o conferinţă a radiocomunicaţiilor sau la o conferinţă mondială a telecomunicaţiilor internaţionale de către un membru al uniunii trebuie să fie corespunzător acreditată în conformitate cu dispoziţiile nr. 325-331 de mai jos. 325 2. (1) Delegaţiile la conferinţele plenipotenţiarilor sunt acreditate prin acte semnate de şeful de stat, de şeful guvernului sau de ministrul afacerilor externe. 326 (2) Delegaţiile la alte conferinţe vizate la nr. 324 de mai sus sunt acreditate cu acte semnate de şeful de stat, de şeful guvernului, de ministrul afacerilor externe sau de ministrul competent pentru problemele tratate în cursul conferinţei. 327 (3) Sub rezerva confirmării provenite de la una dintre autorităţile enumerate la nr. 325 sau 326 de mai sus şi primite înaintea semnării actelor finale, o delegaţie poate fi provizoriu acreditată de către şeful misiunii diplomatice a membrului respectiv pe lîngă guvernul gazdă sau, dacă conferinţa are loc în Confederaţia Elveţiană, de către şeful delegaţiei permanente a membrului respectiv pe lîngă Oficiul Naţiunilor Unite la Geneva. 328 3. Împuternicirile sunt acceptate dacă ele sunt semnate de către una dintre autorităţile competente enumerate la nr. 325-327 de mai sus şi dacă ele răspund la unul dintre criteriile următoare: 329 - conferă puteri depline delegaţiei; 330 - autorizează delegaţia să reprezinte guvernul său fără restricţii; 331 - dă delegaţiei sau unora dintre membrii săi dreptul de a semna actele finale. 332 4. (1) O delegaţie ale cărei împuterniciri sunt recunoscute de către şedinţa plenară este abilitată să exerseze dreptul de vot al membrului interesat, sub rezerva dispoziţiilor nr. 169 şi 210 ale Constituţiei, şi să semneze actele finale. 333 (2) O delegaţie ale cărei împuterniciri nu sunt recunoscute de către şedinţa plenară nu este abilitată să exerseze dreptul la vot, nici să semneze actele finale atît timp cît n-a fost remediată această stare de lucruri. 334 5. Împuternicirile trebuie să fie depuse la secretariatul conferinţei cît de curînd posibil. Comisia prevăzută la nr. 361 al prezentei convenţii este însărcinată să le verifice; ea prezintă şedinţei plenare un raport asupra concluziilor sale, în termenul fixat de aceasta. Aşteptînd decizia şedinţei plenare asupra acestui subiect, orice delegaţie este abilitată să participe la lucrări şi să exerseze dreptul de vot al membrului respectiv. 335 6. Ca regulă generală, membrii uniunii trebuie să se străduiască să trimită la conferinţele uniunii propriile lor delegaţii. Totuşi, dacă din motive excepţionale, un membru nu poate să trimită propria sa delegaţie, el poate să dea delegaţiei unui alt membru împuternicirea de a vota şi de a semna în numele său. Acest transfer de putere trebuie să facă obiectul unui act semnat de către una dintre autorităţile citate la nr. 325 sau 326 de mai sus. 336 7. O delegaţie avînd dreptul de vot poate să dea mandat de a exercita acest drept unei alte delegaţii avînd dreptul la vot în cursul uneia sau mai multor şedinţe la care nu îi este posibil să asiste. Într-un asemenea caz, ea trebuie să-l informeze pe preşedintele conferinţei în timp util şi în scris. 337 8. O delegaţie nu poate să exercite mai mult de un vot prin procură. 338 9. Împuternicirile şi procurile adresate prin telegramă nu sunt acceptate. În schimb, sunt acceptate răspunsurile telegrafice la cererile de clarificare ale preşedintelui sau ale secretariatului conferinţei cu privire la împuterniciri. 339 10. Un membru sau o entitate ori o organizaţie agreată care-şi propune să trimită o delegaţie sau reprezentanţi la o conferinţă de standardizare a telecomunicaţiilor ori la o conferinţă de dezvoltare a telecomunicaţiilor sau la o adunare a radiocomunicaţiilor îl informează pe directorul biroului sectorului respectiv, indicîndu-i numele şi funcţia membrilor delegaţiei sau ale reprezentanţilor. Capitolul III Regulamentul interior Articolul 32 Regulamentul interior al conferinţelor şi al altor reuniuni 340 Regulamentul interior este aplicabil fără prejudicierea dispoziţiilor referitoare la procedura de amendare conţinută în art. 55 al Constituţiei şi în art. 42 al prezentei convenţii. 1. Ordinea locurilor 341 La şedinţele conferinţei, delegaţiile sunt aşezate în ordinea alfabetică a numelor, în limba franceză, ale membrilor reprezentanţi. 2. Inaugurarea conferinţei 342 1. (1) Şedinţa inaugurală a conferinţei este precedată de o reuniune a şefilor de delegaţie în cursul căreia este pregătită ordinea de zi a primei şedinţe plenare şi sunt prezentate propuneri privind organizarea şi desemnarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor conferinţei şi ale comisiilor sale, ţinînd seama de principiul rotaţiei, al repartiţiei geografice, de competenţa necesară şi de dispoziţiile nr. 346 de mai jos. 343 (2) Preşedintele reuniunii şefilor de delegaţie este desemnat conform dispoziţiilor nr. 344 şi 345 de mai jos. 344 2. (1) Conferinţa este deschisă de o personalitate desemnată de guvernul care invită. 345 (2) Dacă nu există guvern care invită, ea este deschisă de cel mai în vîrstă şef de delegaţie. 346 3. (1) La prima şedinţă plenară se procedează la alegerea preşedintelui care, în general, este o personalitate desemnată de guvernul care invită. 347 (2) Dacă nu există guvern care invită, preşedintele este ales ţinîndu-se seama de propunerea făcută de şefii de delegaţii în timpul reuniunii vizate la nr. 342 de mai sus. 348 4. Prima şedinţă plenară procedează, deasemenea: 349 a) la alegerea vicepreşedinţilor conferinţei; 350 b) la constituirea comisiilor conferinţei şi la delegarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor respectivi; 351 c) la desemnarea secretariatului conferinţei, în virtutea nr. 97 al prezentei convenţii; secretariatul poate să fie întărit, dacă este cazul, cu personal dat de administraţia guvernului care invită. 3. Prerogativele preşedintelui conferinţei 352 1. În plus, faţă de exercitarea tuturor celorlalte prerogative care îi sunt conferite de prezentul regulament, preşedintele declară deschiderea şi închiderea fiecărei şedinţe plenare, dirijează dezbaterile, veghează la aplicarea regulamentului interior, acordă cuvîntul, supune problemele la vot şi confirmă deciziile adoptate. 353 2. Are conducerea generală a lucrărilor conferinţei şi veghează la menţinerea ordinii în cursul şedinţelor plenare. El decide asupra moţiunilor şi punctelor de ordine şi are, în particular, puterea de a propune amînarea sau închiderea dezbaterii, ridicarea sau suspendarea unei şedinţe. El poate, deasemenea, să decidă amînarea convocării unei şedinţe plenare, dacă o consideră necesară. 354 3. Protejează dreptul tuturor delegaţiilor de a-şi exprima liber şi plenar părerea lor asupra subiectului în discuţie. 355 4. Veghează ca dezbaterile să fie limitate la subiectul în discuţie şi poate întrerupe orice vorbitor care s-ar îndepărta de problema tratată, pentru a-i reaminti necesitatea de a se limita la această problemă. 4. Constituirea comisiilor 356 1. Şedinţa plenară poate constitui comisii pentru examinarea problemelor supuse dezbaterilor conferinţei. Aceste comisii pot constitui subcomisii. Comisiile şi subcomisiile pot constitui, deasemenea, grupe de lucru. 357 2. Subcomisiile şi grupele de lucru sunt constituite dacă este necesar. 358 3. Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute la nr. 356 şi 357 de mai sus, vor fi constituite următoarele comisii: 4.1. Comisia de conducere 359 a) Această comisie este normal constituită din preşedintele conferinţei sau al reuniunii pe care o prezidează, din vicepreşedinţii conferinţei şi din preşedinţii şi vicepreşedinţii comisiilor. 360 b) Comisia de conducere coordonează toate activităţile aferente bunei desfăşurări a lucrărilor şi stabileşte ordinea şi numărul şedinţelor, evitînd, pe cît posibil, orice simultaneitate, dată fiind compunerea restrînsă a unor delegaţii. 4.2. Comisia împuterniciţilor 361 O Conferinţă a plenipotenţiarilor, o conferinţă a radiocomunicaţiilor sau o conferinţă mondială a telecomunicaţiilor internaţionale numeşte o comisie a împuterniciţilor, care este însărcinată să verifice împuternicirile delegaţiilor la aceste conferinţe. Această comisie prezintă concluziile sale şedinţei plenare în termenele fixate de aceasta. 4.3. Comisia de redactare 362 a) Textele stabilite, pe cît posibil, în forma lor definitivă, de către diversele comisii, ţinînd seama de părerile exprimate, sunt supuse comisiei de redactare, care este însărcinată să le perfecţioneze forma fără a le altera sensul şi, dacă este cazul, să le asambleze cu textele anterioare neamendate. 363 b) Aceste texte sunt supuse de comisia de redactare şedinţei plenare, care le aprobă sau le retrimite, în scopul unei noi examinări, comisiei competente. 4.4. Comisia de control bugetar 364 a) La deschiderea fiecărei conferinţe, şedinţa plenară numeşte o comisie de control bugetar, însărcinată să aprecieze organizarea şi mijloacele de acţiune puse la dispoziţia delegaţilor, să examineze şi să aprobe conturile cheltuielilor angajate pe timpul întregii durate a conferinţei. Această comisie cuprinde, independent de membrii delegaţiilor care doresc să participe la ea, un reprezentant al secretarului general şi al directorului biroului în cauză şi, dacă există guvern care invită, un reprezentant al acestuia. 365 b) Înainte de epuizarea bugetului aprobat de Consiliu pentru conferinţă, comisia de control bugetar, în colaborare cu secretariatul conferinţei, prezintă şedinţei plenare o situaţie provizorie a cheltuielilor. Şedinţa plenară ţine seama de ea, ca să decidă dacă progresele realizate justifică o prelungire a conferinţei după data la care bugetul aprobat va fi epuizat. 366 c) La sfîrşitul fiecărei conferinţe, comisia de control bugetar prezintă şedinţei plenare un raport care indică, cît mai exact posibil, suma estimată a cheltuielilor conferinţei, precum şi acelea pe care riscă să le antreneze executarea deciziilor luate de această conferinţă. 367 d) După ce a examinat şi aprobat acest raport, şedinţa plenară îl transmite secretarului general, cu observaţiile sale, pentru ca acesta să sesizeze Consiliul în timpul următoarei sale sesiuni ordinare. 5. Compunerea comisiilor 5.1. Conferinţele plenipotenţiarilor 368 Comisiile sunt compuse din delegaţii membrilor şi din observatorii prevăzuţi la nr. 269 al prezentei convenţii, care au cerut aceasta sau care au fost desemnaţi de şedinţa plenară. 5.2. Conferinţele radiocomunicaţiilor şi conferinţele mondiale ale telecomunicaţiilor internaţionale 369 Comisiile sunt compuse din delegaţii membrilor, din observatori şi din reprezentanţi vizaţi la nr. 278, 279 şi 280 ale prezentei convenţii, care au cerut aceasta sau care au fost desemnaţi de şedinţa plenară. 5.3. Adunările radiocomunicaţiilor, conferinţele de standardizare a telecomunicaţiilor şi conferinţele de dezvoltare a telecomunicaţiilor 370 În afara delegaţiilor, membrilor şi observatorilor vizaţi la nr. 259-262 ale prezentei convenţii, reprezentanţii oricărei entităţi sau organizaţii care figurează în lista respectivă menţionată la nr. 237 al prezentei convenţii pot participa la adunările radiocomunicaţiilor, la comisiile conferinţelor de standardizare a telecomunicaţiilor şi la conferinţele de dezvoltare a telecomunicaţiilor. 6. Preşedinţii şi vicepreşedinţii subcomisiilor 371 Preşedintele fiecărei comisii propune acesteia alegerea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor subcomisiilor pe care ea le constituie. 7. Convocarea şedinţelor 372 Şedinţele plenare şi cele ale comisiilor, subcomisiilor şi grupelor de lucru sunt anunţate cu suficient timp înainte de întrunirea conferinţei. 8. Propuneri prezentate înaintea deschideriiconferinţei 373 Propunerile prezentate înaintea deschiderii conferinţei sunt repartizate de către şedinţa plenară comisiilor competente, constituite conform dispoziţiilor secţiunii a 4-a a prezentului regulament interior. Totuşi, şedinţa plenară poate să trateze direct orice propunere. 9. Propuneri sau amendamente prezentate în timpul conferinţei 374 1. Propunerile sau amendamentele prezentate după deschiderea conferinţei sunt remise preşedintelui conferinţei, preşedintelui comisiei competente sau secretariatului conferinţei spre a fi publicate şi distribuite ca document al conferinţei. 375 2. Nici o propunere sau amendament scris nu poate fi prezentată dacă nu este semnată de şeful delegaţiei interesate sau de locţiitorul său. 376 3. Preşedintele conferinţei, al unei comisii, al unei subcomisii sau al unei grupe de lucru poate prezenta în orice moment propuneri susceptibile să accelereze cursul dezbaterilor. 377 4. Orice propunere sau amendament trebuie să conţină în termeni concreţi şi precişi textul de examinat. 378 5. (1) Preşedintele conferinţei sau preşedintele comisiei, subcomisiei sau grupei de lucru competente decide, în fiecare caz, dacă o propunere sau un amendament prezentat în timpul şedinţei poate face obiectul unei comunicări verbale sau dacă trebuie să fie remis spre publicare şi distribuire în condiţiile prevăzute la nr. 374 de mai sus. 379 (2) În general, textul oricărei propuneri importante care trebuie să facă obiectul unui vot va fi distribuit în limbile de lucru ale conferinţei, cu suficient timp înainte, pentru a permite studiul, sau înaintea discuţiilor. 380 (3) În plus, preşedintele conferinţei, care primeşte propunerile şi amendamentele vizate la nr. 374 de mai sus, le transmite, după caz, comisiilor competente sau şedinţei plenare. 381 6. Orice persoană autorizată poate citi sau poate cere să fie citită în şedinţa plenară orice propunere sau orice amendament prezentat de ea în timpul conferinţei şi poate să expună motivele. 10. Condiţii cerute pentru orice examinare, decizie sau vot care priveşte o propunere sau un amendament 382 1. Nici o propunere sau nici un amendament nu poate fi pus în discuţie dacă, în momentul examinării sale, nu este susţinută de cel puţin o altă delegaţie. 383 2. Orice propunere sau amendament corespunzător susţinut trebuie să fie prezentat pentru examinare şi apoi pentru decizie, dacă este cazul, în urma unui vot. 11. Propuneri sau amendamente omise sau amînate 384 Cînd o propunere sau un amendament a fost omis sau cînd examinarea sa a fost amînată, delegaţia, sub ale cărei auspicii această propunere sau acest amendament a fost prezentat, trebuie să vegheze să se treacă la examinarea sa. 12. Conducerea dezbaterilor în şedinţa plenară 12.1. Cvorumul 385 Pentru ca un vot să fie valabil considerat în timpul unei şedinţe plenare, mai mult de jumătate din delegaţiile acreditate la conferinţă şi avînd drept de vot trebuie să fie prezente sau reprezentate la şedinţă. 12.2. Ordinea discuţiilor 386 (1) Persoanele care doresc să ia cuvîntul nu pot s-o facă decît după ce au obţinut consimţămîntul preşedintelui. Ca regulă generală, ele vor începe prin a indica în ce calitate vorbesc. 387 (2) Orice persoană care are cuvîntul să se exprime rar şi desluşit, separînd bine cuvintele şi marcînd timpii de oprire necesari pentru a permite tuturor să-i înţeleagă bine opinia. 12.3. Moţiuni de ordine şi puncte de ordine 388 (1) În cursul dezbaterilor, o delegaţie poate, la momentul pe care-l crede oportun, să prezinte orice moţiune de ordine sau să pună în discuţie orice punct de ordine care determină imediat luarea unei decizii de către preşedinte, conform prezentului regulament interior. Orice delegaţie poate face apel împotriva deciziei preşedintelui, dar aceasta rămîne valabilă în totalitatea sa, dacă majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot nu se opun. 389 (2) Delegaţia care prezintă o moţiune de ordine nu poate, în intervenţia sa, să trateze fondul problemei în discuţie. 12.4. Ordinea priorităţilor moţiunilor şi punctelor de ordine 390 Ordinea de prioritate atribuită moţiunilor şi punctelor de ordine care fac obiectul nr. 388 de mai sus este următoarea: 391 a) orice punct de ordine referitor la aplicarea prezentului regulament interior, inclusiv procedurile de votare; 392 b) suspendarea şedinţei; 393 c) ridicarea şedinţei; 394 d) amînarea dezbaterii asupra problemei în discuţie; 395 e) încheierea dezbaterii asupra problemei în discuţie; 396 f) orice alte moţiuni sau puncte de ordine care ar putea fi prezentate şi a căror prioritate relativă este fixată de către preşedinte. 12.5. Moţiunea de suspendare sau de ridicare a şedinţei 397 În timpul discutării unei probleme, o delegaţie poate să propună suspendarea sau ridicarea şedinţei, indicînd motivele propunerii sale. Dacă această propunere este susţinută, cuvîntul este dat la doi vorbitori care se exprimă împotriva moţiunii şi numai asupra acestui subiect, după care moţiunea este supusă la vot. 12.6. Moţiunea de amînare a dezbaterilor 398 În timpul discutării oricărei probleme, o delegaţie poate să propună amînarea dezbaterii pentru o perioadă determinată. În cazul în care o astfel de moţiune face obiectul unei discuţii, doar trei vorbitori, în afara autorului moţiunii, pot să participe la ea, unul în favoarea moţiunii şi doi împotrivă, după care moţiunea este pusă la vot. 12.7. Moţiunea de închidere a dezbaterilor 399 În orice moment, o delegaţie poate propune ca dezbaterile asupra problemei în discuţie să fie încheiate. În acest caz, cuvîntul nu este acordat decît la doi oratori care se opun închiderii, după care această moţiune este pusă la vot. Dacă moţiunea este adoptată, preşedintele cere imediat să se voteze asupra problemei în discuţie. 12.8. Limitarea intervenţiilor 400 (1) Şedinţa plenară poate, eventual, să limiteze durata şi numărul intervenţiilor unei aceleiaşi delegaţii asupra unui subiect determinat. 401 (2) Totuşi, asupra problemelor de procedură, preşedintele limitează durata fiecărei intervenţii la maximum 5 minute. 402 (3) Cînd un orator depăşeşte timpul de vorbire care i-a fost acordat, preşedintele atenţionează adunarea şi roagă vorbitorul să-şi încheie expunerea în scurt timp. 12.9. Închiderea listei de oratori 403 (1) În cursul unei dezbateri, preşedintele poate da citire listei oratorilor înscrişi; el adaugă numele delegaţilor care îşi manifestă dorinţa de a lua cuvîntul şi, cu asentimentul adunării, poate declara lista închisă. Totuşi, preşedintele, dacă consideră oportun, poate să acorde, în mod excepţional, dreptul de a răspunde la orice intervenţie anterioară, chiar după închiderea listei. 404 (2) Cînd lista oratorilor s-a epuizat, preşedintele pronunţă închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie. 12.10. Probleme de competenţă 405 Problemele de competenţă care se pot ivi trebuie să fie rezolvate înainte de a se vota asupra fondului problemei în discuţie. 12.11. Retragerea şi prezentarea din nou a unei moţiuni 406 Autorul unei moţiuni poate să o retragă înainte ca ea să fie supusă la vot. Orice moţiune amendată sau nu, care ar fi astfel retrasă, poate fi prezentată din nou sau reluată, fie de delegaţia autoare a amendamentului, fie de orice altă delegaţie. 13. Dreptul de vot 407 1. La toate şedinţele conferinţei, delegaţia unui membru al uniunii, acreditată în mod cuvenit de către acesta din urmă pentru a participa la conferinţă, are dreptul la un vot, conform art. 3 al Constituţiei. 408 2. Delegaţia unui membru al uniunii exercită dreptul său de vot în condiţiile precizate la art. 31 al prezentei convenţii. 409 3. Cînd un membru al uniunii nu este reprezentat de o administraţie la o adunare a radiocomunicaţiilor, la o conferinţă mondială de standardizare a telecomunicaţiilor sau la o conferinţă de dezvoltare a telecomunicaţiilor, reprezentanţii exploatărilor recunoscute de membrul respectiv au împreună, oricare ar fi numărul lor, dreptul la un singur vot, sub rezerva dispoziţiilor nr. 239 al prezentei convenţii. Dispoziţiile nr. 335-338 ale prezentei convenţii referitoare la procuri se aplică conferinţelor citate mai sus. 14. Votul 14.1. Definirea majorităţii 410 (1) Majoritatea este constituită din mai mult de jumătate din delegaţiile prezente şi volante. 411 (2) Abţinerile nu sunt luate în considerare la numărarea voturilor necesare pentru constituirea majorităţii. 412 (3) În caz de egalitate a voturilor, propunerea sau amendamentul este considerat ca respins. 413 (4) În contextul prezentului regulament, este considerată delegaţie prezentă votantă orice delegaţie care se pronunţă pentru sau împotriva unei propuneri. 14.2. Neparticiparea la vot 414 Delegaţiile prezente care nu participă la o votare stabilită sau care declară în mod expres că nu vor să participe la ea, nu sunt considerate ca absente din punctul de vedere al determinării cvorumului în sensul nr. 385 al prezentei convenţii, nici ca delegaţii care se abţin din punct de vedere al aplicării dispoziţiilor nr. 416 de mai jos. 14.3. Majoritatea specială 415 În ceea ce priveşte admiterea de noi membri ai uniunii, majoritatea cerută este fixată în art. 2 al Constituţiei. 14.4. Mai mult de cincizeci la sută abţineri 416 Cînd numărul de abţineri depăşeşte jumătatea numărului voturilor exprimate (pentru, contra, abţineri), examinarea problemei în discuţie este retrimisă unei şedinţe ulterioare în cursul căreia abţinerile nu vor fi luate în considerare. 14.5. Procedurile de votare 417 (1) Procedurile de votare sunt următoarele: 418 a) prin ridicarea mîinii, ca regulă generală, numai dacă nu a fost cerută o votare prin apel nominal potrivit procedurii b) sau o votare prin scrutin secret potrivit procedurii c); 419 b) prin apel nominal, în ordinea alfabetică, în limba franceză, a numelor membrilor prezenţi şi abilităţi să voteze: 420 1. dacă cel puţin două delegaţii prezente şi abilitate să voteze o cer înaintea începerii votării, numai dacă nu a fost cerut un vot secret după procedura c); sau 421 2. dacă o majoritate nu se evidenţiază cu claritate printr-o votare conform procedurii a); 422 c) prin scrutin secret dacă cel puţin cinci delegaţii prezente şi abilitate să voteze o cer înaintea începerii votării; 423 (2) înainte de a se proceda la votare, preşedintele examinează orice cerere care priveşte maniera în care aceasta se va efectua, apoi anunţă oficial procedura de votare care va fi aplicată şi problema care este pusă la vot. După aceea declară începerea votării şi cînd aceasta este terminată, anunţă rezultatele. 424 (3) În caz de votare prin scrutin secret, secretariatul ia imediat măsurile potrivite pentru a asigura secretul scrutinului. 425 (4) Dacă un sistem electronic adecvat este disponibil şi dacă conferinţa decide astfel, votarea poate fi efectuată prin intermediul unui sistem electronic. 14.6. Interdicţia de a întrerupe o votare cînd aceasta a început 426 Cînd votarea a început, nici o delegaţie nu poate să o întrerupă, numai dacă este cazul unei moţiuni de ordine referitoare la derularea votării. Această moţiune de ordine nu poate să includă o propunere care să antreneze o modificare a votării în curs sau o modificare a fondului problemei supuse la vot. Votarea începe prin declaraţia preşedintelui care anunţă că votarea a început şi se termină prin declaraţia preşedintelui care anunţă rezultatele. 14.7. Explicarea votului 427 Preşedintele dă cuvîntul delegaţilor care doresc să explice votul lor ulterior votării înseşi. 14.8. Votarea unei propuneri pe părţi 428 (1) Cînd autorul unei propuneri o cere sau cînd adunarea o consideră oportună ori cînd preşedintele, cu aprobarea autorului, o propune, această propunere este subdivizată şi diferitele subpărţi sunt supuse la vot separat. Părţile propunerii care a fost adoptată sunt supuse la vot ca un întreg. 429 (2) Dacă toate părţile unei propuneri sunt respinse, însăşi propunerea este considerată ca respinsă. 14.9. Ordinea de votare a propunerilor privind aceeaşi problemă 430 (1) Dacă aceeaşi problemă face obiectul mai multor propuneri acestea sunt supuse la vot în ordinea în care au fost prezentate, cu excepţia cazului în care adunarea nu decide altfel. 431 (2) După fiecare vot adunarea decide dacă este cazul sau nu să se supună la vot propunerea următoare. 14.10. Amendamente 432 (1) Este considerat amendament orice propunere de modificare care conţine doar o suprimare, o adăugare la o parte a propunerii originale sau revizurea unei părţi a acestei propuneri. 433 (2) Orice amendament la o propunere care este acceptat de delegaţia care prezintă această propunere este imediat încorporat textului iniţial al propunerii. 434 (3) Nici o propunere de modificare nu este considerată amendament, dacă o adunare, este de părere că ea este incompatibilă cu propunerea iniţială. 14.11. Votul asupra amendamentelor 435 (1) Dacă o propunere este obiectul unui amendament, acesta este supus la vot în primul rînd. 436 (2) Dacă o propunere face obiectul mai multor amendamente, acela care se îndepărtează cel mai mult de textul original este supus la vot în primul rînd. Dacă acest amendament nu întruneşte majoritatea voturilor, acel amendament dintre cele rămase, care se îndepărtează cel mai mult de la textul originar, este supus apoi la vot şi aşa mai departe pînă cînd unul dintre amendamente primeşte majoritatea voturilor; dacă toate amendamentele propuse au fost examinate fără ca nici unul dintre ele să întrunească o majoritate, propunerea originală neamendată este supusă la vot. 437 (3) Dacă unul sau mai multe amendamente sunt adoptate, propunerea astfel modificată este supusă apoi la vot. 14.12. Repetarea unei votări 438 (1) În cazul comisiilor, subcomisiilor sau grupelor de lucru ale unei conferinţe sau ale unei reuniuni, o propunere, o parte a unei propuneri sau un amendament care a făcut deja obiectul unei decizii ca urmare a unei votări, într-una dintre comisii sau subcomisii sau într-una dintre grupele de lucru, nu poate fi supusă din nou la vot în aceeaşi comisie sau subcomisie sau în aceeaşi grupă de lucru. Această dispoziţie se aplică oricare ar fi procedura de votare aleasă. 439 (2) În cazul şedinţelor plenare, o propunere, o parte a unei propuneri sau un amendament nu trebuie repus la vot decît dacă următoarele două condiţii sunt îndeplinite: 440 a) majoritatea membrilor abilitaţi să voteze o cere; 441 b) cererea de repetare a votării este făcută la cel puţin o zi după votare. 15. Conducerea dezbaterilor şi procedura de votare în comisii şi subcomisii 442 1. Preşedinţii comisiilor şi subcomisiilor au atribuţii analoage celor atribuite preşedintelui conferinţei în secţiunea a 3-a a prezentului regulament interior. 443 2. Dispoziţiile fixate la secţiunea a 12-a a prezentului regulament interior pentru conducerea dezbaterilor în şedinţă plenară sunt aplicabile dezbaterilor comisiilor sau subcomisiilor, cu excepţia celor legate de cvorum. 444 3. Dispoziţiile fixate la secţiunea a 14-a a prezentului regulament interior sunt aplicabile votărilor în comisii sau subcomisii. 16. Rezerve 445 1. Ca regulă generală, delegaţiile care nu pot să realizeze partajarea punctului lor de vedere de către celelalte delegaţii trebuie să se străduiască, în măsura posibilului, să se alăture opiniei majorităţii. 446 2. Totuşi, dacă unei delegaţii i se pare că o decizie oarecare este de natură să împiedice guvernul său să consimtă să fie legat de amendamente la Constituţie sau la prezenta convenţie ori de revizuirea regulamentelor administrative, această delegaţie poate să facă rezerve cu titlu provizoriu sau definitiv la obiectul acestei decizii; astfel de rezerve pot fi formulate de o delegaţie în numele unui membru care nu participă la conferinţă şi care a înmînat o procură acestei delegaţii pentru semnarea actelor finale, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 al prezentei convenţii. 17. Procesele-verbale ale şedinţelor plenare 447 1. Procesele-verbale ale şedinţelor plenare sunt stabilite de secretariatul conferinţei, care asigură distribuirea lor delegaţiilor cît mai curînd posibil şi, în orice caz, cu cel mai tîrziu 5 zile lucrătoare după fiecare şedinţă. 448 2. După ce procesele-verbale au fost distribuite, delegaţiile pot depune în scris la secretariatul conferinţei, în cel mai scurt timp posibil, corecturile pe care le estimează ca justificate, ceea ce nu le împiedică să prezinte oral modificări la şedinţa în cursul căreia sunt aprobate procesele-verbale. 449 3. (1) Ca regulă generală, procesele-verbale nu conţin decît propunerile şi concluziile, cu principalele argumente pe care le sunt fondate, într-o redactare cît mai concisă posibil. 450 (2) Cu toate acestea, orice delegaţie are dreptul să ceară inserarea analitică sau în extenso a oricărei declaraţii formulate de către ea în cursul dezbaterilor. În acest caz, ea trebuie, ca regulă generală, să o anunţe la începutul intervenţiei sale, pentru a facilita sarcina raportorilor. Ea trebuie, în plus, să furnizeze ea însăşi textul secretariatului conferinţei în cele 2 ore care urmează după terminarea şedinţei. 451 4. În orice caz, nu trebuie să se uzeze decît cu discreţie de facultatea acordată de nr. 450 de mai sus în ceea ce priveşte inserarea declaraţiilor. 18. Dările de seamă şi rapoartele comisiilor şi subcomisiilor 452 1. (1) Dezbaterile comisiilor şi subcomisiilor sunt rezumate şedinţă cu şedinţă, în dări de seamă stabilite de secretariatul conferinţei şi distribuite delegaţiilor în cel mai tîrziu 5 zile lucrătoare după fiecare şedinţă. Dările de seamă scot în relief punctele esenţiale ale discuţiilor, diversele opinii care se cuvine să se noteze, precum şi propunerile şi concluziile care se desprind din ansamblu. 453 (2) Cu toate acestea, orice delegaţie are, deasemenea, dreptul să se folosească de facultatea acordată la nr. 450 de mai sus. 454 (3) În orice caz, nu trebuie să se folosească decît cu discreţie facultatea acordată la nr. 453 de mai sus. 455 2. Comisiile şi subcomisiile pot stabili rapoarte parţiale pe care ele le estimează ca necesare şi, dacă circumstanţele o justifică, la sfîrşitul lucrărilor lor, ele pot prezenta un raport final în care recapitulează, sub o formă concisă, propunerile şi concluziile care rezultă din studiile care le-au fost încredinţate. 19. Aprobarea proceselor-verbale, a dărilor de seamă şi a rapoartelor 456 1. (1) Ca regulă generală, la începutul fiecărei şedinţe plenare sau al fiecărei şedinţe de comisie sau de subcomisie, preşedintele întreabă dacă delegaţiile au observaţii de formulat asupra procesului-verbal sau, cînd este cazul unei comisii sau al unei subcomisii, asupra dării de seamă a şedinţei precedente. Acestea sunt considerate aprobate dacă nici o corectură nu a fost transmisă secretariatului sau dacă nici o împotrivire nu s-a manifestat verbal. În caz contrar sunt aduse corecţiile necesare procesului-verbal sau dării de seamă. 457 (2) Orice raport parţial sau final trebuie să fie aprobat de comisia sau subcomisia interesată. 458 2. (1) Procesele-verbale ale ultimelor şedinţe plenare sunt examinate şi aprobate de preşedinte. 459 (2) Dările de seamă ale ultimelor şedinţe ale unei comisii sau ale unei subcomisii sunt examinate şi aprobate de preşedintele acestei comisii sau subcomisii. 20. Numerotarea 460 1. Numerele capitolelor, articolelor şi paragrafelor textelor supuse revizuirii sunt păstrate pînă la prima lectură în şedinţă plenară. Textele adăugate poartă în mod provizoriu numărul ultimului paragraf ce precedă textul iniţial, la care se adaugă "A", "B" etc. 461 2. Numerotarea definitivă a capitolelor lor, a articolelor şi a paragrafelor este în mod normal încredinţată comisiei de redactare, după adoptarea lor în prima lectură, însă poate să fie încredinţată secretarului general prin decizie luată în şedinţă plenară. 21. Aprobarea definitivă 462 Textele actelor finale ale unei conferinţe a plenipotenţiarilor, ale unei conferinţe a radiocomunicaţiilor sau ale unei conferinţe mondiale a telecomunicaţiilor internaţionale sunt considerate definitive atunci cînd au fost aprobate în a doua lectură în şedinţă plenară. 22. Semnătura 463 Textele actelor finale aprobate de conferinţele vizate la nr. 462 de mai sus sunt supuse semnării de către delegaţii prevăzuţi cu împuterniciri definite la art. 31 al prezentei convenţii, în ordinea alfabetică a numelor membrilor în limba franceză. 23. Relaţiile cu presa şi publicul 464 1. Comunicatele oficiale asupra lucrărilor conferinţei nu pot fi transmise presei decît cu autorizaţia preşedintelui conferinţei. 465 2. În măsura în care aceasta este posibil în practică, presa şi publicul pot asista la conferinţe în conformitate cu directivele aprobate la reuniunea şefilor de delegaţii vizată la nr. 342 de mai sus şi cu dispoziţiile practice luate de secretarul general. Prezenţa presei şi a publicului nu trebuie în nici un caz să perturbe buna desfăşurare a lucrărilor unei şedinţe. 466 3. Celelalte reuniuni ale uniunii nu sunt deschise presei şi publicului, cu excepţia cazului în care participanţii la reuniunea în cauză decid altfel. 24. Scutiri de taxe 467 Pe durata conferinţei, membrii delegaţiilor, reprezentanţii membrilor Consiliului, membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor, înalţii funcţionari ai Secretariatului general şi ai sectoarelor uniunii care asistă la conferinţă şi personalul secretariatului uniunii detaşat la conferinţă au dreptul la scutire de taxe poştale, la scutire de taxe pentru telegrame, precum şi la scutire de taxe telefonice şi telex în măsura în care guvernul gazdă a putut să se pună de acord în această privinţă cu celelalte guverne şi exploatări recunoscute în cauză. Capitolul IV Alte dispoziţii Articolul 33 Finanţele 468 1. (1) Scara în care fiecare membru alege clasa sa de contribuţie, în conformitate cu dispoziţiile corespunzătoare ale art. 28 al Constituţiei, este următoarea: clasa de 40 unităţi clasa de 35 unităţi clasa de 30 unităţi clasa de 28 unităţi clasa de 25 unităţi clasa de 23 unităţi clasa de 20 unităţi clasa de 18 unităţi clasa de 15 unităţi clasa de 13 unităţi clasa de 10 unităţi clasa de 8 unităţi clasa de 5 unităţi clasa de 4 unităţi clasa de 3 unităţi clasa de 2 unităţi clasa de 1 1/2 unităţi clasa de 1 unitate clasa de 1/2 unitate clasa de 1/4 unitate clasa de 1/8 unitate* clasa de 1/16 unitate* -------------------------- *Pentru ţările cel mai puţin avansate, astfel cum sunt cele recenzate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi pentru alţi memebri stabiliţi de către Consiliu. 469 (2) Peste clasele de contribuţie menţionate la nr. 468 de mai sus, orice membru poate alege un număr de unităţi contributive superior lui 40. 470 (3) Secretarul general notifică tuturor membrilor uniunii decizia fiecărui membru privind clasa de contribuţie aleasă. 471 (4) Membrii pot în orice moment să aleagă o clasă de contribuţie superioară celei pe care au adoptat-o anterior. 472 2. (1) Orice membru nou achită, pentru anul aderării sale, o contribuţie calculată începînd cu prima zi a lunii aderării. 473 (2) În caz de denunţare a Constituţiei şi a prezentei convenţii de către un membru, contribuţia trebuie achitată pînă la ultima zi a lunii în care denunţarea capătă efect. 474 3. Sumele datorate produc dobînzi de la debutul fiecărui an financiar al uniunii. Această dobîndă este fixată la procentul de 3% (trei la sută) pe an în timpul primelor 6 luni şi la procentul de 6% (şase la sută) pe an începînd cu luna a şaptea. 475 4. Dispoziţiile următoare se aplică contribuţiilor organizaţiilor vizate la nr. 259-262 şi ale entităţilor admise să participe la activităţile uniunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 al prezentei convenţii. 476 5. Organizaţiile vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenţii şi celelalte organizaţii internaţionale care participă la o conferinţă a plenipotenţiarilor, la un sector al uniunii sau la o conferinţă mondială a telecomunicaţiilor internaţionale contribuie la cheltuielile acestei conferinţe sau ale acestui sector în conformitate cu nr. 479-481 de mai jos, după caz, cu excepţia cazurilor cînd ele au fost exonerate sub rezerva reciprocităţii. 477 6. Orice entitate sau organizaţie care figurează în listele menţionate la nr. 237 al prezentei convenţii contribuie la cheltuielile acestui sector în conformitate cu nr. 479 şi 480 de mai jos. 478 7. Orice entitate sau organizaţie care figurează în listele menţionate la nr. 237 al prezentei convenţii, care participă la o conferinţă a radiocomunicaţiilor, la o conferinţă mondială a telecomunicaţiilor internaţionale sau la o conferinţă ori la o adunare a unui sector la care ea nu este membră, contribuie la cheltuielile acestei conferinţe sau ale acestei adunări în conformitate cu nr. 479 şi 481 de mai jos. 479 8. Contribuţiile menţionate la nr. 476, 477 şi 478 sunt bazate pe libera alegere a unei clase de contribuţie din scara care figurează la nr. 468 de mai sus, cu excepţia claselor de 1/4, 1/8 şi 1/16 dintr-o unitate, rezervate membrilor uniunii (această excepţie nu se aplică Sectorului dezvoltării telecomunicaţiilor); clasa aleasă este comunicată secretarului general; entitatea sau organizaţia interesată poate, în orice moment, să aleagă o clasă de contribuţie superioară celei pe care o adoptase anterior. 480 9. Cuantumul unităţii de contribuţie la cheltuielile fiecărui sector interesat este fixat la 1/5 din unitatea contributivă a membrilor uniunii. Aceste contribuţii sunt considerate ca venit al uniunii. Ele produc dobînda în conformitate cu dispoziţile nr. 474 de mai sus. 481 10. Cuantumul unităţii de contribuţie la cheltuielile unei conferinţe sau ale unei adunări este fixat prin împărţirea sumei totale a bugetului conferinţei sau al adunării respective la numărul total de unităţi contributive plătite de membri drept contribuţie a lor la cheltuielile uniunii. Contribuţiile sunt considerate ca venit al uniunii. Ele produc dobîndă începînd cu a şaizecea zi care urmează trimiterii facturilor, în procentele fixate la nr. 474 de mai sus. 482 11. Reducerea numărului de unităţi contributive nu este posibilă decît în conformitate cu principiile enunţate în dispoziţiile pertinente ale art. 28 al Constituţiei. 483 12. În caz de denunţare a participării la lucrările unui sector sau dacă se pune capăt acestei participări (a se vedea nr. 240 al prezentei convenţii), contribuţia trebuie să fie achitată pînă la ultima zi a lunii în care denunţarea capătă efect sau a lunii în care se pune capăt participării. 484 13. Preţul de vînzare al publicaţiilor este stabilit de secretarul general, care se inspiră din preocuparea de a acoperi, ca regulă generală, cheltuielile de reproducere şi de distribuire. 485 14. Uniunea menţine un fond de rezervă, care constituie un capital de rulment ce permite să se facă faţă cheltuielilor esenţiale şi să se menţină rezerve suficiente în numerar pentru a evita, în măsura posibilului, să se recurgă la împrumuturi. Consiliul fixează anual cuantumul fondului de rezervă în funcţie de cerinţele prevăzute. La sfîrşitul fiecărui exerciţiu bugetar bienal, toate creditele bugetare care n-au fost consumate sau angajate sunt introduse în fondul de rezervă. Celelalte detalii referitoare la acest fond de rezervă sunt descrise în Regulamentul financiar. 486 15. (1) De acord cu Comitetul de coordonare, secretarul general poate să accepte contribuţii voluntare în numerar sau în natură, sub rezerva ca, condiţiile aplicabile acestor contribuţii să fie conforme, după caz, cu obiectul şi programele uniunii, precum şi cu Regulamentul financiar care va trebui să conţină dispoziţii speciale referitoare la acceptarea şi utilizarea acestor contribuţii voluntare. 487 (2) Secretarul general justifică Consiliului despre aceste contribuţii voluntare în raportul de gestiune financiară şi într-un document care indică pe scurt originea şi utilizarea propusă pentru fiecare dintre aceste contribuţii şi cursul care le-a fost dat. Articolul 34 Responsabilităţile financiare ale conferinţelor 488 1. Înainte de a adopta propuneri sau înainte de a lua decizii care au incidenţe financiare, conferinţele uniunii ţin seama de toate prevederile bugetare ale uniunii, pentru a se asigura ca acestea să nu antreneze cheltuieli superioare creditelor pe care Consiliul este abilitat să le autorizeze. 489 2. Nu se dă urmare nici unei decizii a unei conferinţe care are drept consecinţă o creştere directă sau indirectă a cheltuielilor peste creditele pe care Consiliul este abilitat să le autorizeze. Articolul 35 Limbile 490 1. (1) În timpul conferinţelor şi reuniunilor uniunii pot fi utilizate alte limbi decît cele indicate în dispoziţiile corespunzătoare ale art. 29 al Constituţiei: 491 a) dacă se cere secretarului general sau directorului biroului interesat folosirea orală sau scrisă a uneia sau mai multor limbi suplimentare, sub rezerva ca cheltuielile suplimentare ce vor fi astfel antrenate să fie suportate de membrii care au făcut această cerere sau care au sprijinit-o; 492 b) dacă o delegaţie dă ea însăşi dispoziţii pentru a asigura pe propriile sale cheltuieli, traducerea orală din propria sa limbă într-una din limbile indicate în dispoziţiile pertinente ale art. 29 al Constituţiei. 493 (2) În cazul prevăzut la nr. 491 de mai sus, secretarul general sau directorul biroului interesat se conformează acestei cereri în măsura posibilului, după ce a obţinut de la membrii interesaţi angajamentul că cheltuielile ce vor apărea vor fi corespunzător rambursate de ei uniunii. 494 (3) În cazul prevăzut la nr. 492 de mai sus, delegaţia interesată poate, în plus, dacă o doreşte, să asigure pe propriile sale cheltuieli traducerea orală în propria sa limbă din una dintre limbile indicate în dispoziţia pertinentă a art. 29 al Constituţiei. 495 2. Toate documentele care fac obiectul dispoziţiilor pertinente ale art. 29 al Constituţiei pot să fie publicate într-o altă limbă decît cele care sunt specificate acolo, cu condiţia ca membrii care cer această publicare să se angajeze să ia în sarcina lor totalitatea cheltuielilor de traducere şi publicare ce vor rezulta. Capitolul V Dispoziţii diverse referitoare la exploatarea serviciilor de telecomunicaţii Articolul 36 Taxe şi scutiri 496 Dispoziţiile referitoare la taxele telecomunicaţiilor şi diversele cazuri în care se acordă scutiri de taxe sunt fixate în regulamentele administrative. Articolul 37 Stabilirea şi reglarea conturilor 497 1. Reglările conturilor internaţionale sunt considerate ca tranzacţii curente şi se efectuează în acord cu obligaţiile internaţionale curente ale membrilor interesaţi, dacă guvernele lor au încheiat aranjamente cu acest subiect. În absenţa unor aranjamente de acest gen sau a unor acorduri particulare, încheiate în condiţiile prevăzute la art. 42 al Constituţiei, aceste reglări de conturi se efectuează în conformitate cu dispoziţiile regulamentelor administrative. 498 2. Administraţiile membrilor şi exploatările recunoscute care exploatează servicii internaţionale de telecomunicaţii trebuie să se pună de acord asupra sumei debitelor şi creditelor lor. 499 3. Conturile aferente debitelor şi creditelor vizate la nr. 498 de mai sus sunt stabilite în conformitate cu regulamentele administrative, numai dacă nu au fost încheiate aranjamente particulare între părţile interesate. Articolul 38 Unitatea monetară 500 În absenţa unor aranjamente particulare încheiate între membri, unitatea monetară utilizată la compunerea taxelor de repartiţie pentru serviciile internaţionale de telecomunicaţii şi la stabilirea conturilor internaţionale este: - fie unitatea monetară a Fondului Monetar Internaţional, - fie francul-aur, cum sunt definite în regulamentele administrative. Modalităţile de aplicare sunt fixate în apendicele 1 al Regulamentului telecomunicaţiilor internaţionale. Articolul 39 Intercomunicaţia 501 1. Staţiile care asigură radiocomunicaţiile în serviciul mobil sunt obligate, în limitele afectării lor normale, să schimbe reciproc radiocomunicaţiile indiferent de sistemul radioelectric adoptat de ele. 502 2. Totuşi, pentru a nu se opune progreselor ştiinţifce, dispoziţiile nr. 501 de mai sus nu împiedică folosirea unui sistem radioelectric incapabil să comunice cu alte sisteme, cu condiţia ca această incapacitate să fie datorată naturii specifice a acestui sistem şi să nu fie efectul unor dispozitive adoptate în mod special pentru împiedicarea intercomunicaţiei. 503 3. În pofida dispoziţiilor nr. 501 de mai sus, o staţie poate fi afectată unui serviciu internaţional restrîns de telecomunicaţii, determinat de scopul acestui serviciu sau de alte circumstanţe independente ale sistemului folosit. Articolul 40 Limbajul secret 504 1. Telegramele de stat, precum şi telegramele de serviciu pot fi redactate în limbaj secret, în toate relaţiile. 505 2. Telegramele particulare în limbaj secret pot fi admise între toţi membrii, cu excepţia celor care au notificat în prealabil prin intermediul secretarului general, că ei nu admit acest limbaj pentru această categorie de corespondenţe. 506 3. Membrii care nu admit telegramele particulare în limbajul secret provenind din sau avînd ca destinaţie propriul lor teritoriu trebuie să le accepte în tranzit, cu excepţia cazului de suspendare a serviciului prevăzut la art. 35 al Constituţiei. Capitolul VI Arbitrajul şi amendarea Articolul 41 Arbitrajul: procedura (a se vedea art. 56 al Constituţiei) 507 1. Partea care doreşte un arbitraj începe procedura trimiţînd celeilalte părţi o notificare de cerere a arbitrajului. 508 2. Părţile decid de comun acord dacă arbitrajul trebuie să fie încredinţat unor persoane, unor administraţii sau unor guverne. În cazul în care, în termen de o lună, socotind din ziua notificării cererii de arbitraj, părţile nu au putut să cadă de acord asupra acestui punct, arbitrajul este încredinţat unor guverne. 509 3. Dacă arbitrajul este încredinţat unor persoane, arbitrii nu trebuie să fie cetăţeni ai unui stat parte în diferend, nici să aibă domiciliul lor într-unul dintre aceste state, nici să fie în serviciul lor. 510 4. Dacă arbitrajul este încredinţat unor guverne sau unor administraţii ale acestor guverne, acestea trebuie să fie alese dintre membrii care nu sunt implicaţi în diferend, dar care sunt părţi la acordul a cărui aplicare a provocat diferendul. 511 5. În termen de 3 luni, socotind de la data primirii notificării cererii de arbitraj, fiecare dintre cele două părţi în cauză desemnează un arbitru. 512 6. Dacă în diferend sunt implicate mai mult de două părţi, fiecare din cele două grupe de părţi avînd interese comune în diferend desenează un arbitru în conformitate cu procedura prevăzută la nr. 510 şi 511 de mai sus. 513 7. Cei doi arbitri astfel desemnaţi se înţeleg pentru a numi un al treilea arbitru care, dacă primii doi sunt persoane şi nu guverne sau administraţii, trebuie să răspundă condiţiilor fixate la nr. 509 de mai sus şi care, în plus, trebuie să fie de o naţionalitate diferită de aceea a celorlalţi doi. În lipsa unui acord între cei doi arbitri asupra alegerii celui de-al treilea arbitru, fiecare arbitru propune un al treilea arbitru neavînd nici un interes în diferend. Secretarul general procedează apoi la o tragere la sorţi pentru a desemna al treilea arbitru. 514 8. Părţile în dezacord pot să se înţeleagă pentru a-şi rezolva diferendul lor printr-un arbitru unic desemnat de comun acord; deasemenea, ele pot să desemneze fiecare un arbitru şi să solicite Secretarului general să procedeze la o tragere la sorţi pentru a desemna arbitrul unic. 515 9. Arbitrul sau arbitrii decid în mod liber asupra locului arbitrajului şi regulilor de procedură care să se aplice pentru acest arbitraj. 516 10. Decizia arbitrului unic este definitivă şi obligă părţile la diferend. Dacă arbitrajul este încredinţat mai multor arbitri, decizia luată cu majoritatea voturilor arbitrilor este definitivă şi obligă părţile. 517 11. Fiecare parte suportă cheltuielile pe care ea le-a făcut cu ocazia instruirii şi introducerii arbitrajului. Cheltuielile de arbitraj, altele de cît cele prezentate de către părţi, sunt repartizate în mod egal între părţile în litigiu. 518 12. Uniunea furnizează toate informaţiile care se referă la diferend de care arbitrul sau arbitrii pot să aibă nevoie. Dacă părţile în diferend decid astfel, decizia arbitrului sau a arbitrilor este comunicată secretarului general în scop de referinţă viitoare. Articolul 42 Dispoziţii pentru amendarea prezentei convenţii 519 1. Oricare membru al uniunii poate să propună orice amendament la prezenta convenţie. O astfel de propunere, pentru a putea să fie transmisă tuturor membrilor uniunii şi examinată de ei în timp util, trebuie să parvină secretarului general cu cel tîrziu 8 luni înaintea datei fixate pentru deschiderea Conferinţei plenipotenţiarilor. Secretarul general transmite tuturor membrilor uniunii, cît mai curînd posibil şi cu cel tîrziu 6 luni înaintea acestei ultime date, o astfel de propunere. 520 2. Orice propunere de modificare a unui amendament, propus conform nr. 519 de mai sus, poate totuşi să fie prezentată în orice moment de un membru al uniunii sau de delegaţia sa la Conferinţa plenipotenţiarilor. 521 3. Cvorumul cerut la orice şedinţă plenară a Conferinţei plenipotenţiarilor pentru examinarea oricărei propuneri de amendare a prezentei convenţii sau a oricărei modificări a unei asemenea propuneri este constituit din mai mult de jumătate din delegaţiile acreditate la Conferinţa plenipotenţiarilor. 522 4. Pentru a fi adoptată, orice propunere de modificare a unui amendament propus, cît şi propunerea de amendare în totalitatea sa, modificată sau nu, trebuie să fie aprobată la o şedinţă plenară de mai mult din jumătatea delegaţiilor acreditate la Conferinţa plenipotenţiarilor şi avînd drept de vot. 523 5. Dispoziţiile generale privind conferinţele şi regulamentul interior al conferinţelor şi al altor reuniuni ce figurează în prezenta convenţie se aplică cu excepţia cazurilor în care paragrafele precedente ale prezentului articol, care prevalează nu dispun altfel. 524 6. Toate amendamentele la prezenta convenţie, adoptate de o conferinţă a plenipotenţiarilor, intră în vigoare la o dată fixată de conferinţă, în totalitatea lor şi sub forma unui instrument de amendare unic, între membrii care au depus, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie şi la instrumentul de amendare. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea numai la o parte din acest instrument de amendare este exclusă. 525 7. În pofida nr. 524 de mai sus, Conferinţa plenipotenţiarilor poate să decidă că un amendament la prezenta convenţie este necesar pentru buna aplicare a unui amendament la Constituţie. În acest caz, amendamentul la prezenta convenţie nu intră în vigoare înaintea intrării în vigoare a amendamentului la Constituţie. 526 8. Secretarul general notifică tuturor membrilor depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 527 9. După intrarea în vigoare a oricărui instrument de amendare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea în conformitate cu art. 52 şi 53 ale Constituţiei se aplică convenţiei amendate. 528 10. După intrarea în vigoare a unui asemenea instrument de amendare, secretarul general îl înregistrează la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. Dispoziţiile nr. 241 al Constituţiei se aplică, deasemenea, oricărui instrument de amendare. Anexă Definiţia diferiţilor termeni folosiţi în prezenta convenţie şi în regulamentele administrative ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor În contextul instrumentelor uniunii sus-menţionate, următorii termeni au sensul dat de definiţiile următoare: 1001 Expert - persoana trimisă de: a) guvernul sau administraţia ţării sale; sau b) o entitate sau o organizaţie agreată conform dispoziţiilor art. 19 al prezentei convenţii; sau c) o organizaţie internaţională, pentru a participa la sarcinile uniunii care corespund domeniului său de competenţă profesională. 1002 Observator - persoana trimisă de: - Organizaţia Naţiunilor Unite, o instituţie specializată a Naţiunilor Unite, Agenţia Internaţională a Energiei Atomice, o organizaţie regională de telecomunicaţii sau o organizaţie interguvernamentală care exploatează sisteme cu sateliţi pentru a participa cu titlu consultativ la Conferinţa plenipotenţiarilor, la o conferinţă sau la o reuniune a unui sector; - o organizaţie internaţională, pentru a participa cu titlu consultativ la o conferinţă sau la o reuniune a unui sector; - guvernul unui membru al uniunii, pentru a participa fără drept de vot la o conferinţă regională, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale prezentei convenţii. 1003 Serviciu mobil - Serviciul de radiocomunicaţii între staţii mobile şi staţii terestre sau între staţii mobile. 1004 Organism ştiinţific sau industrial - orice organism, altul decît o instituţie sau o agenţie guvernamentală, care se ocupă de studierea problemelor de telecomunicaţii, de concepţia şi de fabricarea de echipamente destinate serviciilor de telecomunicaţii. 1005 Radiocomunicaţie - telecomunicaţie prin unde radioelectrice. Nota 1: Undele radioelectrice sunt unde electromagnetice a căror frecvenţă este, prin convenţie, inferioară frecvenţei de 3 000 GHz şi care se propagă în spaţiu fără ghid artificial. Nota 2: Pentru cerinţele nr. 149-154 ale prezentei convenţii, termenul radiocomunicaţie cuprinde, deasemenea, şi telecomunicaţiile prin unde electromagnetice a căror frecvenţă este superioară frecvenţei de 3000 GHz şi care se propagă în spaţiu fără ghid artificial. 1006 Telecomunicaţie de serviciu - telecomunicaţie referitoare la telecomunicaţiile publice internaţionale şi schimbată între: - administraţii; - exploatări recunoscute; - preşedintele Consiliului, secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor, membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicaţiilor sau alţi reprezentanţi sau funcţionari autorizaţi, ai uniunii, inclusiv cei însărcinaţi cu funcţii oficiale în afara sediului uniunii.