Convenţie din 23.05.69 de la Viena cu privire la Dreptul Tratatelor

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1135-XII din 04.08.92 CONVENŢIA DE LA VIENA CU PRIVIRE LA DREPTUL TRATATELOR din 23.05.69 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 4, pag.53 Statele Părţi la prezenta Convenţie, Considerînd rolul fundamental al tratatelor în istoria relaţiilor internaţionale, Recunoscînd importanţa din ce în ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional şi ca mijloc de dezvoltare a cooperării paşnice între naţiuni, oricare ar fi orînduirile lor constituţionale şi sociale, Constatînd că principiul liberului consimţămînt şi al bunei credinţe, precum şi regula pacta suut servanda sunt universal recunoscute, Afirmînd că diferendele privind tratatele trebuie, ca şi celelalte diferende internaţionale, să fie soluţionate prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi ale dreptului internaţional, Reamintind hotărîrea popoarelor Naţiunilor Unite de a crea condiţiile necesare pentru menţinerea justiţiei şi respectarea obligaţiilor născute din tratate, Conştiente de principiile dreptului internaţional incorporate în Carta Naţiunilor Unite cum sunt principiile privind egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a-şi hotărî singure soarta, egalitatea suverană şi independenţa tuturor statelor, neamestecul în treburile interne ale statelor, interzicerea ameninţării sau a folosirii forţei şi respectul universal şi efectiv al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale pentru toţi, Convinse că codificarea şi dezvoltarea progresivă a dreptului tratatelor realizate prin prezenta Convenţie vor servi scopurile Naţiunilor Unite enunţate în Cartă, care sunt menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor amicale între naţiuni şi realizarea cooperării internaţionale, Afirmînd că regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua să cîrmuiască chestiunile nereglementate de dispoziţiile prezentei Convenţii, Au convenit asupra celor ce urmează: PARTEA I INTRODUCERE Articolul 1 Domeniul de aplicare a prezentei Convenţii Prezenta Convenţie se aplică tratatelor încheiate între state. Articolul 2 Expresii întrebuinţate 1. În înţelesul prezentei Convenţii: a) prin expresia <tratat>, se înţelege un acord internaţional încheiat în scris între state şi guvernat de dreptul internaţional, fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară; b) prin expresiile <ratificare>, <acceptare>, <aprobare> şi <aderare> se înţelege, după caz, actul internaţional astfel denumit prin care un stat stabileşte, pe plan internaţional, consimţămîntul său de a fi legat printr-un tratat; c) prin expresia <depline puteri> se înţelege un document emanînd de la autoritatea competentă a unui stat şi desemnînd una sau mai multe persoane împuternicite să reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimţămîntul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a îndeplini oricare alt act cu privire la tratat; d) prin expresia <rezervă>, se înţelege o declaraţie unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa, făcută de un stat atunci cînd semnează, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă la acesta, prin care îşi manifestă intenţia de a exclude sau modifica efectul juridic al unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor faţă de statul respectiv; e) prin expresia <stat care a participat la negociere>, se înţelege un stat care a participat la elaborarea şi la adoptarea textului tratatului; f) prin expresia <stat contractant>, se înţelege statul care a consimţit a se lega prin tratat, fie că acesta a intrat sau nu a intrat în vigoare; g) prin expresia <parte>, se înţelege statul care a consimţit să se lege prin tratat şi faţă de care tratatul a intrat în vigoare; h) prin expresia <stat terţ>, se înţelege un stat care nu este parte la tratat; i) prin expresia <organizaţie internaţională> se înţelege o organizaţie interguvernamentală. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 privind expresiile folosite în prezenta Convenţie nu prejudiciază folosirii acestor expresii nici sensurilor ce li se poate da în dreptul intern al unui stat. Articolul 3 Acorduri internaţionale care nu intră în cadrul prezentei Convenţii Faptul că prezenta Convenţie nu se aplică nici acordurilor internaţionale încheiate între state sau alte subiecte de drept internaţional ori între aceste alte subiecte de drept internaţional şi niciîn formă scrisă, nu aduce vreo atingere; a) valorii juridice a unor asemenea acorduri; b) aplicării la aceste acorduri a tuturor regulilor enunţate în prezenta Convenţie, cărora ar fi supuse în temeiul dreptului internaţional independent de Convenţie; c) aplicării Convenţiei la relaţiile dintre state, reglementate prin acorduri internaţionale, la care sunt părţi şi alte subiecte de drept internaţional. Articolul 4 Neretroactivitatea prezentei Convenţii Fără prejudiciul aplicării vreuneia din regulile enunţate în prezenta Convenţie cărora tratatele le-ar fi supuse în temeiul dreptului internaţional independent de prezenta Convenţie, aceasta se aplia ei în vigoare faţă de aceste state. Articolul 5 Tratate constitutive de organizaţii internaţionale şi tratate adoptate în sînul unei organizaţii internaţionale Prezenta Convenţie se aplică oricărui tratat care este actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale, precum şi oricărui tratat adoptat în sînul unei organizaţii internaţionale, sub rezerva oricărei reguli pertinente a organizaţiei. PARTEA II ÎNCHEIEREA ŞI INTRAREA ÎN VIGOARE A TRATATELOR SECŢIUNEA 1 Încheierea tratatelor Articolul 6 Capacitatea statelor de a încheia tratate Oricare stat are capacitatea de a încheia tratate. Articolul 7 Depline puteri 1. O persoană este considerată ca reprezentînd un stat pentru adoptarea sau autentificarea textului unui tratat sau pentru a exprima consimţămîntul unui stat de a se lega printr-un tratat dacă: a) prezintă deplinele puteri cuvenite; sau b) rezultă din practica statelor interesate sau din alte împrejurări că aveau intenţia de a considera această persoană ca reprezentînd statul în acest scop şi a nu pretinde prezentarea de depline puteri. 2. În virtutea funcţiilor lor şi fără a fi obligaţi să prezinte depline puteri, sunt consideraţi ca reprezentînd statul lor: a) şefii de stat, şefii guvernelor şi miniştrii afacerilor externe, pentru toate actele referitoare la încheierea unui tratat; b) şefii de misiune diplomatică, pentru adoptarea textului unui tratat ce se încheie între statul acreditant şi statul acreditar; c) reprezentanţii acreditaţi ai statelor la o conferinţă internaţională sau pe lîngă o organizaţie internaţională ori pe lîngă un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat în această Articolul 8 Confirmarea ulterioară a unui act îndeplinit fără autorizare Un act referitor la încheierea unui tratat, îndeplinit de o persoană care, în temeiul articolului 7, nu poate fi considerată ca autorizată a reprezenta un stat pentru acest scop, este fără efect jurcătre acel stat. Articolul 9 Adoptarea textului 1. Adoptarea textului unui tratat se face prin consimţămîntul tuturor statelor participante la elaborarea sa, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 2. 2. Adoptarea textului unui tratat la o conferinţă internaţională se face cu majoritatea de două treimi a statelor prezente şi votante afară numai dacă aceste state nu decid, cu aceeaşi majoritate, să aplice o regulă diferită Articolul 10 Autentificarea tratatului Textul unui tratat este stabilit ca fiind autentic şi definitiv: a) respectîndu-se procedura prevăzută în acest text sau convenită de statele participante la elaborarea tratatului; sau, b) în lipsa unei astfel de proceduri, prin semnarea, semnarea ad referendum sau parafarea, de către reprezentanţii acestor state, a textului sau a actului final al unei conferinţe în care textul a fost incorporat. Articolul 11 Moduri de exprimare a consimţămîntului de a fi legat de tratat Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat poate fi exprimat prin semnătură, prin schimbul instrumentelor care constituie un tratat, prin ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ori prin oricare alt mijloc convenit. Articolul 12 Exprimarea, prin semnătură, a consimţămîntului de a fi legat printr-un tratat 1. Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin semnătura reprezentantului acestui stat: a) cînd tratatul prevede că semnătura va avea acest efect; b) cînd este stabilit pe altă cale că statele care au participat la negociere conveniseră că semnătura va avea acest efect; sau c) cînd intenţia statului de a conferi semnăturii acest efect rezultă din deplinele puteri ale reprezentantului său sau a fost exprimată în cursul negocierii. 2. În aplicarea paragrafului 1: a) parafarea unui text are valoarea semnăturii tratatului dacă este stabilit că statele care au participat la negociere conveniseră în acest fel; b) semnătura ad referendum pusă pe un tratat de către reprezentantul unui stat, dacă acesta o confirmă, are valoarea semnăturii definitive a tratatului. Articolul 13 Exprimarea consimţămîntului de a fi legat printr-un tratat prin schimbul instrumentelor constituind tratatul Consimţămîntul statelor de a se lega printr-un tratat constituit de instrumentele ce se schimbă între ele se exprimă prin acest schimb: a) cînd instrumentele prevăd că schimbul lor va avea acest efect; sau b) cînd este stabilit pe altă cale că aceste state conveniseră ca schimbul instrumentelor să aibă acest efect. Articolul 14 Exprimarea prin ratificare, acceptare sau aprobare a consimţămîntului de a fi legat printr-un tratat 1. Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin ratificare: a) cînd tratatul prevede că acest consimţămînt se exprimă prin ratificare; b) cînd este stabilit, pe altă cale, că statele participante la negociere conveniseră asupra cerinţei ratificării; c) cînd reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificării; sau d) cînd intenţia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificării rezultă din deplinele puteri ale reprezentantului său ori a fost exprimată în cursul negocierii. 2. Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin acceptare sau aprobare în condiţii asemănătoare acelora care se aplică ratificării. Articolul 15 Exprimarea prin aderare a consimţămîntului de a fi legat printr-un tratat Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin aderare: a) cînd tratatul prevede că acest consimţămînt poate fi exprimat de către acest stat pe calea aderării; b) cînd este stabilit, pe altă cale, că statele participante la negociere conveniseră că acest consimţămînt va putea fi exprimat de către acest stat pe calea aderării; sau c) cînd toate părţile au convenit ulterior că acest consimţămînt va putea fi exprimat de către acest stat pe calea aderării. Articolul 16 Schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare Dacă tratatul nu dispune altfel, instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare stabilesc consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat din momentul: a) schimbului lor între statele contractante; b) depunerii lor pe lîngă depozitar; sau c) notificării lor către statele contractante sau către depozitar, dacă s-a convenit astfel. Articolul 17 Consimţămîntul de a fi legat printr-o parte a unui tratat şi alegerea între diferitele dispoziţii 1. Fără prejudiciul aplicării articolelor 19 - 23, consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-o parte a unui tratat nu produce efecte decît dacă tratatul permite sau dacă statele contractante co 2. Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat care permite alegerea între diferitele sale dispoziţii nu produce efecte decît dacă dispoziţiile la care se referă sunt indicate în mod clar. Articolul 18 Obligaţia de a nu lipsi un tratat de obiectul şi scopul său înainte de intrarea sa în vigoare Un stat trebuie să se abţină de la săvîrşirea unor acte care ar lipsi un tratat de obiectul şi scopul său: a) cînd a semnat tratatul sau a schimbat instrumentul care constituie tratatul sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, atît timp cît nu şi-a manifestat intenţia de a nu deveni parte la tratat; sau b) cînd şi-a exprimat consimţămîntul de a fi legat prin tratat, în perioada care precede intrarea în vigoare a tratatului şi cu condiţia ca aceasta să nu fie întîrziată fără motiv valabil. SECŢIUNEA 2 Rezerve Articolul 19 Formularea rezervelor Un stat în momentul în care semnează, ratifică, acceptă, aprobă un tratat sau aderă la el, poate formula o rezervă, cu condiţia ca: a) rezerva să nu fie interzisă de tratat; b) tratatul să nu dispună că pot fi făcute numai anumite rezerve printre care nu figurează rezerva respectivă; sau c) în alte cazuri decît cele prevăzute de alineatul a) şi b), rezerva să nu fie incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului. Articolul 20 Acceptarea rezervelor şi obiecţiunilor la rezervare 1. O rezervă autorizată în mod expres de un tratat nu are nevoie să fie acceptată ulterior de celelalte state contractante, afară numai dacă tratatul prevede aceasta. 2. Cînd, din numărul restrîns al statelor care au participat la negociere, precum şi din obiectul şi scopul tratatului rezultă că aplicarea tratatului în întregul său între toate părţile este o condiţie esenţială a consimţămîntului fiecăreia dintre ele de a fi legate prin tratat, rezerva trebuie să fie acceptată de toate părţile. 3. Cînd tratatul este actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale şi dacă nu dispune altfel, o rezervă cere să fie aprobată de organul competent al acestei organizaţii. 4. În alte cazuri decît cele prevăzute de paragrafele precedente şi dacă tratatul nu prevede altfel: a) acceptarea unei rezerve de către alt stat contractant face ca statul autor al rezervei să devină parte la tratat faţă de acest stat dacă tratatul este în vigoare sau atunci cînd el intră în vigoare faţă de aceste state; b) obiecţiunea făcută la o rezervă de către un alt stat contractant nu împiedică intrarea în vigoare a tratatului între statul care a formulat obiecţiunea şi statul autor al rezervei, afară numai dacă statul care a formulat obiecţiunea şi-a exprimat în mod clar intenţia în mod conrar; c) un act exprimînd consimţămîntul unui stat de a fi legat prin tratat şi care conţine o rezervă produce efecte din momentul în care cel puţin un alt stat contractant a acceptat rezerva. 5. În vederea aplicării paragrafelor 2 şi 4 şi dacă tratatul nu dispune altfel, o rezervă este considerată a fi fost acceptată de un stat dacă acesta nu a formulat vreo obiecţiune la rezervă pînă la expirarea a douăsprezece luni de la data la care şi-a exprimat consimţămîntul de a fi legat prin tratat, dacă această dată este posterioară. Articolul 21 Efectele juridice ale rezervelor şi ale obiecţiunilor la rezerve 1. O rezervă stabilită faţă de o altă parte, în conformitate cu articolele 19, 20 şi 23: a) modifică pentru statul autor al rezervei în relaţiile sale cu cealaltă parte dispoziţiile din tratat la care se referă rezerva, în măsura prevăzută în această rezervă; şi b) modifică aceste dispoziţii în aceeaşi măsură faţă de cealaltă parte în relaţiile sale cu statul autor al rezervei. 2. Rezerva nu modifică dispoziţiile tratatului faţă de celelalte părţi în raporturile lor inter se. 3. Cînd un stat care a formulat o obiecţiune împotriva unei rezerve nu s-a opus intrării în vigoare a tratatului între el şi statul autor al rezervei, dispoziţiile la care se referă rezerva nu se aplică între cele două state în măsură prevăzută de rezervă. Articolul 22 Retragerea rezervelor şi obiecţiunilor la rezerve 1. Dacă tratatul nu dispune altfel, o rezervă poate oricînd să fie retrasă fără a fi nevoie de consimţămîntul statului care a acceptat rezerva pentru retragerea ei. 2. Dacă tratatul nu dispune altfel, o obiecţiune la o rezervă poate fi retrasă oricînd. 3. Dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă nu s-a convenit în alt fel: a) retragerea unei rezerve nu produce efecte faţă de alt stat contractant decît de la data primirii notificării ei de către acest stat; b) retragerea unei obiecţiuni la o rezervă nu produce efecte decît de la data la care statul autor al rezervei a primit notificarea acestei retrageri. Articolul 23 Procedura referitoare la rezerve 1. Rezerva, acceptarea expresă a unei rezerve şi obiecţiunea la o rezervă trebuie să fie formulate în scris şi comunicate părţilor contractante şi celorlalte state avînd calitate de a deveni părţi la tratat. 2. Cînd ea este formulată la semnarea tratatului sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, o rezervă trebuie să fie confirmată în mod formal de către statul care a formulat-o în momentul cînd îşi exprimă consimţămîntul de a fi legat prin tratat. Într-un asemenea caz, se consideră că rezerva a fost făcută la data cînd a fost confirmată. 3. O acceptare expresă a unei rezerve sau o obiecţiune la o rezervă, dacă sunt anterioare confirmării acesteia, nu au nevoie să fie şi ele confirmate. 4. Retragerea unei rezerve sau a unei obiecţiuni la o rezervă trebuie să fie formulată în scris. SECŢIUNEA 3 Întrarea în vigoare a tratatelor şi aplicarea lor provizorie Articolul 24 Intrarea în vigoare 1. Un tratat intră în vigoare la data şi după modalităţile ce s-au fixat prin dispoziţiile sale sau prin acord între statele care au participat la negociere. 2. În lipsa unor atari dispoziţii sau a unui asemenea acord, un tratat intră în vigoare de îndată ce consimţămîntul de a fi legat prin tratat a fost stabilit pentru toate statele care au participat la negociere. 3. Cînd consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat este stabilit la o dată posterioară intrării în vigoare a zisului tratat, acesta, dacă nu dispune altfel, intră în vigoare faţă de acest stat la acea dată. 4. Dispoziţiile unui tratat, care reglementează autentificarea textelor, stabilirea consimţămîntului statelor de a fi legate prin tratat, modalităţile sau data intrării în vigoare, rezervele, funcţiunile depozitarului precum şi alte chestiuni care se pun în mod necesar înainte de intrarea în vigoare a tratatului, sunt aplicabile de îndată ce textul a fost adoptat. Articolul 25 Aplicarea provizorie 1. Un tratat sau o parte a unui tratat se aplică în mod provizoriu pînă la intrarea sa în vigoare: a) dacă tratatul însuşi dispune astfel; sau b) dacă statele care au participat la negociere conveniseră astfel, într-un alt mod. 2. Dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă statele care au participat la negociere nu au convenit altfel, aplicarea provizorie a unui tratat sau a unei părţi dintr-un tratat faţă de un stat încetează, dacă acest stat notifică celorlalte state între care tratatul este aplicat provizoriu intenţia sa de a nu deveni parte la tratat. PARTEA III RESPECTAREA, APLICAREAŞI INTERPRETAREA TRATATELOR SECŢIUNEA 1 Respectarea tratatelor Articolul 26 Pacta sunt servanda Orice tratat în vigoare leagă părţile şi trebuie să fie executat de ele cu bună credinţă. Articolul 27 Dreptul intern şi respectarea tratatelor O parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat. Această regulă este fără prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 46. SECŢIUNEA 2 Aplicarea tratatelor Articolul 28 Neretroactivitatea tratatelor Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenţie diferită su dacă aceasta nu este stabilită pe altă cale, dispoziţiile unui tratat nu leagă o parte în ce priveşte un act sau fapt anterior datei intrării în vigoare a acestui tratat faţă de această parte sau în ce priveşte o situaţie care încetase să existe la acea dată. Articolul 29 Aplicarea teritorială a tratatelor Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenţie diferită sau dacă aceasta nu este stabilită pe altă cale, un tratat leagă pe fiecare din părţi cu privire la întregul său teritoriu. Articolul 30 Aplicarea tratatelor succesive purtînd asupra aceleiaşi materii 1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 103 al Cartei Naţiunilor Unite, drepturile şi obligaţiile statelor, părţi la tratate succesive purtînd asupra aceleiaşi materii sunt determinate potrivit paragrafelor ce urmează. 2. Cînd un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior sau posterior sau că nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu celălalt tratat, dispoziţiile acestuia se vor aplica cu precădere. 3. Cînd toate părţile la tratatul anterior sunt de asemenea părţi la tratatul posterior, fără ca cel anterior să fie expirat sau ca aplicarea să fi fost suspendată în conformitate cu articolul 59, tratatul anterior nu se aplică decît în măsura în care dispoziţiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului posterior. 4. Cînd părţile la tratatul anterior nu sunt toate părţi la tratatul posterior: a) în relaţiile dintre statele care sunt părţi la ambele tratate, regula aplicabilă este cea enunţată la paragraful 3; b) în relaţiile dintre un stat parte la cele două tratate şi un stat parte la numai unul din aceste tratate, tratatul la care ambele state sunt părţi reglementează drepturile şi obligaţiile lor reciproce. 5. Paragraful 4 se aplică fără vreun prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 41, orice chestiune relativ la stingerea sau la suspendarea aplicării unui tratat conform articolului 60 sau orice chestiune privind responsabilitatea ce poate lua naştere pentru un stat ca urmare a încheierii sau aplicării unui tratat ale cărui dispoziţii sunt incompatibile cu obligaţiile ce incumbă acestui stat faţă de altul, în virtutea unui alt stat. SECŢIUNEA 3 Interpretarea tratatelor Articolul 31 Regulă generală de interpretare 1. Un tratat trebuie să fie interpretat cu bună credinţă potrivit sensului obişnuit ce urmează a fi atribuit termenilor tratatului în contextul lor şi în lumina obiectului şi scopului său. 2. În vederea interpretării unui tratat, contextul cuprinde, în afară de text, preamabil şi anexe: a) orice acord în legătură cu tratatul şi care a intervenit între toate părţile cu prilejul încheierii tratatului; b) orice instrument stabilit de către una sau mai multe părţi cu prilejul încheierii tratatului şi acceptat de celelalte părţi ca instrument avînd legătură cu tratatul. 3. Se va ţine seama, odată cu contextul: a) de orice acord ulterior intervenit între părţi cu privire la interpretarea tratatului sau la aplicarea dispoziţiilor sale; b) de orice practică urmată ulterior în aplicarea tratatului prin care este stabilit acordul părţilor în privinţa interpretării tratatului; c) de orice regulă pertinentă de drept internaţional aplicabilă relaţiilor dintre părţi. 4. Un termen va fi înţeles într-un sens special dacă este stabilit că aceasta a fost intenţia părţilor. Articolul 32 Mijloace complementare de interpretare Se poate recurge la mijloace complementare de interpretare, îndeosebi la lucrările pregătitoare şi la împrejurările în care a fost încheiat tratatul, fie pentru a se confirma sensul rezultînd din aplicarea articolului 31, fie pentru a se determina sensul atunci cînd interpretarea dată conform articolului 31: a) lasă sensul ambiguu sau obscur; sau b) duce la un rezultat vădit absurd sau neraţional. Articolul 33 Interpretarea tratatelor autentificate în două sau mai multe limbi 1. Cînd un tratat a fost autentificat în două sau mai multe limbi, textul său are aceeaşi valoare în fiecare din aceste limbi, afară numai dacă tratatul nu dispune sau dacă părţile nu convin ca, în caz de divergenţă, unul din texte să aibă precădere. 2. O versiune a tratatului în altă limbă decît cele în care textul a fost autentificat nu va fi considerată drept text autentic decît dacă tratatul prevede sau dacă părţile au convenit aceasta. 3. Termenii unui tratat sunt presupuşi a avea acelaşi înţeles în diversele texte autentice. 4. În afară de cazul în care un text determinat are precădere în conformitate cu paragraful 1, atunci cînd comparaţia textelor autentice învederează o deosebire de sens, pe care aplicarea articolelor 31 şi 32 nu îngăduie a o elimina, se va adopta sensul care, ţinîndu-se seama de obiectul şi de scopul tratatului, împacă cel mai bine aceste texte. SECŢIUNEA 4 Tratatele şi statele terţe Articolul 34 Regulă privind statele terţe Un tratat nu creează nici obligaţii nici drepturi pentru un stat terţ fără consimţămîntul său. Articolul 35 Tratate prevăzînd obligaţii pentru statele terţe O obligaţie ia naştere pentru un stat terţ din dispoziţia unui tratat dacă părţile la acest tratat înţeleg să creeze obligaţia prin mijlocirea acestei dispoziţii şi dacă statul terţ acceptă în mod expres şi în scris această obligaţie. Articolul 36 Tratate prevăzînd drepturi pentru statele terţe 1. Un drept ia naştere pentru un stat terţ din dispoziţia unui tratat dacă părţile la acest tratat înţeleg, prin această dispoziţie, să confere acest drept fie statului terţ sau unui grup de state căruia acesta îi aparţine, fie tuturor statelor, şi dacă statul terţ consimte. Consimţămîntul este prezumat în lipsa vreunei indicaţii contrare, afară numai dacă tratatul nu dispune altfel. 2. Un stat care exercită un drept în temeiul paragrafului 1 este ţinut să respecte, în exercitarea acestui drept, condiţiile prevăzute de tratat sau stabilite conform dispoziţiilor sale. Articolul 37 Revocarea sau modificarea obligaţiilor sau drepturilor statelor terţe 1. În cazul cînd o obligaţie s-a născut în sarcina unui stat terţ potrivit articolului 35, această obligaţie nu poate fi revocată sau modificată decît prin consimţămîntul statelor părţi la tratat şi al statului terţ, afară dacă se stabileşte că ele au convenit altfel. 2. În cazul cînd un drept s-a născut în folosul unui stat terţ potrivit articolului 36, acest drept nu poate fi revocat sau modificat de părţi dacă se stabileşte că dreptul era destinat să nu poată fi revocat sau modificat fără consimţămîntul statului terţ. Articolul 38 Regulile unui tratat ce devin obligatorii pentru statele terţe prin formarea unei cutume internaţionale Nici una din dispoziţiile articolelor 34 - 37 nu se opune ca o regulă enunţată într-un tratat să devină obligatorie pentru un stat terţ ca regulă cutumiară de drept internaţional recunoscută ca atare. PARTEA IV AMENDAREA ŞI MODIFICAREA TRATATELOR Articolul 39 Regulă generală referitoare la amendarea tratatelor Un tratat poate fi amendat prin acordul părţilor. Afară de cazul cînd tratatul ar dispune altfel, regulile enunţate în partea II sunt aplicabile unui astfel de acord. Articolul 40 Amendarea tratatelor multilaterale 1. Dacă tratatul nu dispune altfel, amendarea tratatelor multilaterale este guvernată de paragrafele următoare. 2. Orice propunere tinzînd la amendarea unui tratat multilateral în relaţiile dintre toate părţile trebuie să fie notificată tuturor statelor contractante şi fiecare dintre ele are dreptul să participe: a) la hotărîrea cu privire la urmarea ce se va da acestei propuneri; b) la negocierea şi la încheierea oricărui acord avînd drept obiect amendarea tratatului. 3. Orice stat avînd calitatea de a deveni parte la tratat are de asemenea calitatea de a deveni parte la tratat astfel cum este amendat. 4. Acordul asupra amendamentului nu leagă statele care sunt părţi la tratat şi care nu devin părţi la acest acord; alineatul b) al paragrafului 4 din articolul 30 se aplică acestor state. 5. Orice stat care devine parte la tratat după intrarea în vigoare a acordului asupra amendamentului este, dacă nu a exprimat o intenţie diferită, considerat ca fiind: a) parte la tratat astfel cum este amendat; b) parte la tratatul neamendat faţă de oricare parte la tratat care nu este legată prin acordul asupra amendamentului. Articolul 41 Acorduri avînd ca obiect modificarea tratatelor multilaterale numai în relaţiile dintre unele părţi 1. Două sau mai multe părţi ale unui tratat multilateral pot încheia un acord avînd ca obiect modificarea tratatului, numai în relaţiile lor mutuale; a) dacă posibilitatea unei astfel de modificări este prevăzută de tratat; sau b) dacă modificarea în chestiune nu este interzisă de tratat, cu condiţia i) să nu aducă atingere nici folosinţei de către celelalte părţi a drepturilor ce le conferă tratatul, nici executării obligaţiilor lor; şi ii) să nu poarte asupra unei dispoziţii de la care nu se poate deroga fără să existe incompatibilitate cu realizarea efectivă a obiectului şi scopului tratatului luat în ansamblul său. 2. Afară dacă, în cazul prevăzut la alineatul a) al paragrafului 1, tratatul nu dispune altfel, părţile în chestiune trebuie să notifice celorlalte părţi intenţia lor de a încheia acordul, precum şi modificările pe care acesta le aduce tratatului. PARTEA V NULITATEA, STINGEREA ŞI SUSPENDAREAAPLICĂRII TRATATELOR SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale Articolul 42 Validitatea şi menţinerea în vigoare a tratatelor 1. Validitatea unui tratat sau a consimţămîntului unui stat de a fi legat printr-un tratat nu poate fi contestată decît în aplicarea prezentei Convenţii. 2. Stingerea unui tratat, denunţarea sa sau retragerea unei părţi nu pot avea loc decît în aplicarea dispoziţiilor tratatului sau a prezentei Convenţii. Aceeaşi regulă este valabilă pentru suspendarea aplicării tratatului. Articolul 43 Obligaţii impuse de dreptul internaţional independent de un tratat Nulitatea, stingerea sau denunţarea unui tratat, retragerea uneia din părţi sau suspendarea aplicării tratatului, atunci cînd rezultă din aplicarea prezentei Convenţii sau din dispoziţiile tratatului, nu afectează în nici un chip îndatorirea unui stat de a executa oricare obligaţie enunţată în tratat la care este supus în temeiul dreptului internaţional, independent de zisul tratat. Articolul 44 Divizibilitatea dispoziţiilor unui tratat 1. Dreptul unei părţi, prevăzut de un tratat sau rezultînd din articolul 56, de a denunţa tratatul, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea nu poate fi exercitat decît în privinţa ansamblului tratatului, afară numai dacă acesta dispune altfel sau dacă părţile au convenit în alt fel. 2. O cauză de nulitate sau de stingere a unui tratat, de retragere a unei părţi sau de suspendare a aplicării tratatului, recunoscută conform dispoziţiilor prezentei Convenţii, nu poate fi invocată decît în privinţa ansamblului tratatului, afară de condiţiile prevăzute de paragrafele următoare sau de articolul 60. 3. În cazul în care cauza în chestiune nu vizează decît anumite clauze determinate, ea nu poate fi invocată decît în privinţa acestor singure clauze atunci cînd: a) aceste clauze pot fi separate de restul tratatului în ce priveşte executarea lor; b) rezultă din tratat sau este stabilit în alt mod că acceptarea clauzelor în chestiune nu a constituit pentru cealaltă parte sau pentru celelalte părţi la tratat o bază esenţială a consimţămîntului lor de a fi legate prin tratat în ansamblul său; şi c) nu este în just de a continua executarea a ceea ce subzistă din tratat. 4. În cazurile ţinînd de articolele 49 şi 50, statul care are dreptul de a invoca dolul sau corupţia poate face aceasta fie în privinţa întregului tratat, fie, în cazul prevăzut la paragraful 3, în privinţa numai a anumitor clauze determinate. 5. În cazurile prevăzute de articolele 51, 52 şi 53, diviziunea dispoziţiilor tratatului nu este admisă. Articolul 45 Pierderea dreptului de a invoca o cauză de nulitate a unui tratat sau un motiv de a-i pune capăt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea Un stat nu mai poate invoca o cauză de nulitate a unui tratat sau un motiv de a-i pune capăt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda executarea în conformitate cu articolele 46 - 50 sau cu articolele 60 şi 62 dacă, după ce a avut cunoştinţă de fapte, acest stat: a) a acceptat în mod explicit să considere că, după caz, tratatul este valid, rămîne în vigoare sau continuă să fie aplicabil; sau b) trebuie, faţă de conduita sa, să fie socotit că a achiesat, după caz, la validitatea tratatului sau la menţinerea sa în vigoare ori în aplicare. SECŢIUNEA 2 Nulitatea tratatelor Articolul 46 Dispoziţii ale dreptului intern privind competenţa de a încheia tratate 1. Faptul că consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost exprimat cu violarea unei dispoziţii a dreptului său intern privitoare la competenţa de a încheia tratate, nu poate fi invocat de acest stat ca viciu de consimţămînt, afară numai dacă această violare a fost vădită şi nu priveşte o regulă de importanţă fundamentală a dreptului său intern. 2. O violare este vădită dacă ea este obiectiv evidentă pentru orice stat care s-ar comporta în asemenea împrejurări în conformitate cu practica obişnuită şi cu bună credinţă. Notă: Vezi Ordinul MAE şi IE nr.1433-T-13 din 27.11.2015 pct.1 lit.j. Articolul 47 Restricţie specială a putinţei de a exprima consimţămîntul unui stat Dacă împuternicirea unui reprezentant să exprime consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat determinat a făcut obiectul unei restricţii speciale, faptul că acest reprezentant nu a ţinut seama de restricţie nu poate fi invocat ca viciu al consimţămîntului pe care l-a exprimat, afară numai dacă restricţia nu a fost notificată, înainte de exprimarea acestui consimţămînt, celorlalte state care au participat la negociere. Articolul 48 Eroarea 1. Un stat poate invoca o eroare într-un tratat drept viciu al consimţămîntului său de a fi legat prin tratat dacă eroarea poartă asupra unui fapt sau unei situaţii care statul presupunea că există în momentul încheierii tratatului şi care constituia o bază esenţială a consimţămîntului acestui stat de a fi legat prin tratat. 2. Paragraful 1 nu se aplică dacă zisul stat a contribuit la această eroare prin comportarea sa sau dacă împrejurările au fost de aşa natură încît trebuia să fi fost avertizat despre posibilitatea unei erori. 3. O eroare purtînd numai asupra redactării textului unui tratat nu aduce atingere validităţii sale; în acest caz, se va aplica articolul 79. Articolul 49 Dolul Dacă un stat a fost determinat să încheie un tratat în urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negociere, el poate invoca dolul ca viciu al consimţămîntului său de a se lega prin tratat. Articolul 50 Coruperea reprezentantului unui stat Dacă exprimarea consimţămîntului unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost obţinută pe calea coruperii reprezentantului său prin acţiunea directă sau indirectă a unui stat care a participat la negociere, statul poate invoca coruperea ca viciu al consimţămîntului său de a se lega prin tratat. Articolul 51 Constrîngerea exercitată asupra reprezentantului unui stat Exprimarea consimţămîntului unui stat de a fi legat printr-un tratat, obţinută prin constrîngerea exercitată asupra reprezentantului său prin acte sau ameninţări îndreptate împotriva lui, este lipsită de orice efect juridic. Articolul 52 Constrîngerea exercitată asupra unui stat prin ameninţare sau folosirea forţei Este nul orice tratat a cărui încheiere a fost obţinută prin ameninţarea sau prin folosirea forţei, cu violarea principiilor de drept internaţional încorporate în Carta Naţiunilor Unite. Articolul 53 Tratate în conflict cu o normă imperativă a dreptului internaţional general (jus cogens) Este nul orice tratat care, în momentul încheierii sale, este în conflict cu o normă imperativă a dreptului internaţional general. În sensul prezentei Convenţii, o normă imperativă a dreptului internaţional general este o normă acceptată şi recunoscută de comunitatea internaţională a statelor în ansamblul ei, drept o normă de la care nu este permisă nici o derogare şi care poate fi modificată doar printr-o normă succesivă a dreptului internaţional general având acelaşi caracter".

Rectificare: Articolul 53 în redacţie nouă.
____________________

*Conform scrisorii Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova
nr.DI/1/394-1808 din 24 februarie 2025.
       (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.100-103 din 28.02.2025, pag.77)

SECŢIUNEA 3 Stingerea tratatelor şi suspendarea aplicării lor Articolul 54 Stingerea unui tratat sau retragerea în temeiul dispoziţiilor tratatului sau prin consimţămîntul părţilor Stingerea unui tratat sau retragerea unei părţi pot avea loc: a) în conformitate cu dispoziţiile tratatului; sau b) în orice moment, prin consimţămîntul tuturor părţilor, după consultarea celorlalte state contractante. Articolul 55 Numărul părţilor la un tratat multilateral scăzut sub numărul necesar intrării sale în vigoare Afară de cazul cînd tratatul dispune altfel, un tratat multilateral nu ia sfîrşit pentru singurul motiv că numărul părţilor a scăzut sub numărul necesar pentru intrarea sa în vigoare. Articolul 56 Denunţarea sau retragerea în cazul unui tratat care nu conţine dispoziţii privind stingerea şi denunţarea tratatului sau retragerea din el 1. Un tratat care nu conţine dispoziţii cu privire la stingerea şi denunţarea sa sau la retragerea din el nu poate fi obiectul unei denunţări sau unei retrageri, afară numai dacă: a) se va fi stabilit că era în intenţia părţilor de a admite posibilitatea unei denunţări sau retrageri; sau b) dreptul de denunţare sau de retragere poate fi dedus din natura tratatului. 2. O parte trebuie să notifice cu cel puţin douăsprezece luni înainte intenţia sa de a denunţa tratatul sau de a se retrage din el conform dispoziţiilor paragrafului 1. Articolul 57 Suspendarea aplicării unui tratat în temeiul dispoziţiilor sale sau prin consimţămîntul părţilor Aplicarea unui tratat faţă de toate părţile sau de o parte determinată poate fi suspendată: a) conform dispoziţiilor tratatului; sau b) în orice moment, prin consimţămîntul tuturor părţilor, după consultarea celorlalte state contractante. Articolul 58 Suspendarea aplicării unui tratat multilateral prin acordul unora dintre părţi 1. Două sau mai multe părţi la un tratat multilateral pot încheia un acord avînd drept obiect să suspende, temporar şi numai între ele, aplicarea dispoziţiilor tratatului: a) dacă posibilitatea unei astfel de suspendări este prevăzută de tratat; sau b) dacă suspendarea în chestiune nu este interzisă de tratat, cu condiţia ca: i) să nu aducă atingere nici folosinţei celorlalte părţi a drepturilor pe care le deţin prin trarat, nici executării obligaţiilor lor; şi ii) să nu fie incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului. 2. Afară numai dacă, în cazul prevăzut la alineatul a) al paragrafului 1, tratatul dispune altfel, părţile în chestiune trebuie să notifice celorlalte părţi intenţia lor de a încheia acordul şi dispoziţiile tratatului a căror aplicare intenţionează să o suspende. Articolul 59 Stingerea unui tratat sau suspendarea aplicării sale rezultînd implicit din încheierea unui tratat posterior 1. Un tratat este socotit a fi luat sfîrşit dacă toate părţile la acest tratat încheie ulterior un tratat asupra aceleiaşi materii şi: a) dacă rezultă din tratatul posterior sau dacă este stabilit în alt fel, că potrivit intenţiei părţilor, materia trebuie să fie guvernată de acest tratat; sau b) dacă dispoziţiile tratatului posterior sunt incompatibile cu cele din tratatul anterior într-aşa măsură încît este imposibil să se aplice ambele tratate în acelaşi timp. 2. Tratatul anterior este socotit ca fiind numai suspendat dacă rezultă din tratatul posterior, sau este stabilit pe altă cale, că aceasta a fost intenţia părţilor. Articolul 60 Stingerea unui tratat sau suspendarea aplicării lui ca urmare a violării sale 1. O violare substanţială a unui tratat bilateral de către una din părţi autoriză cealaltă parte să invoce violarea ca motiv pentru a pune capăt tratatului sau a suspenda aplicarea lui în total sau în parte. 2. O violare substanţială a unui tratat multilateral de către una din părţi autoriză: a) celelalte părţi ca, prin acordul lor unanim, să suspende aplicarea tratatului în total sau în parte, ori să-i pună capăt: i) fie în relaţiile dintre ele şi statul autor al violării, ii) fie între toate părţile; b) o parte atinsă în mod deosebit, prin violare, să o invoce ca motiv de suspendare a aplicării tratatului în total sau în parte în privinţa ei, dacă acest tratat este de aşa natură încît o violare substanţială a dispoziţiilor sale de către o parte modifică radical situaţia fiecărei părţi în ce priveşte executarea ulterioară a obligaţiilor sale în virtutea tratatului. 3. În sensul prezentului articol, o violare substanţială a unui tratat este constituită de: a) o respingere a tratatului, neautorizată de prezenta Convenţie; sau b) violarea unei dispoziţii esenţiale pentru realizarea obiectului sau scopului tratatului. 4. Paragrafele precedente nu aduc atingere nici unei dispoziţii a tratatului aplicabilă în caz de violare. 5. Paragrafele 1 la 3 nu se aplică dispoziţiilor referitoare la protecţia persoanei umane, conţinute în tratate cu caracter umanitar, în special acelor dispoziţii care exclud orice formă de represalii împotriva persoanelor proteguite prin zisele tratate. Articolul 61 Ivirea unei situaţii zădărnicind executatrea 1. O parte poate invoca imposibilitatea de a executa un tratat ca motiv pentru a-i pune capăt sau pentru a se retrage din el, dacă această imposibilitate rezultă din dispariţia sau distrugerea definitivă a obiectului indispensabil pentru executarea acestui tratat. Dacă imposibilitatea este temporară, ea poate fi invocată numai ca motiv pentru suspendarea aplicării tratatului. 2. O parte nu poate invoca imposibilitatea de executare ca motiv pentru a pune capăt tratatului, pentru a se retrage din el sau cere suspendarea aplicării tratatului, dacă această imposibilitate rezultă dintr-o violare, din partea părţii care o invocă, fie a unei obligaţii a tratatului, fie a unei obligaţii internaţionale faţă de oricare altă parte a tratatului. Articolul 62 Schimbarea fundamentală a împrejurărilor 1. O schimbare fundamentală a împrejurărilor, care a intervenit în raport cu cele existente în momentul încheierii unui tratat şi care nu fusese prevăzută de părţi, nu poate fi invocată ca motiv de a pune capăt tratatului sau a se retrage din el, afară numai dacă: a) existenţa acestor împrejurări a constituit o bază esenţială a consimţămîntului de a se lega prin tratat; şi b) această schimbare a avut ca efect transformarea radicală a naturii obligaţiilor care rămîn de executat în virtutea tratatului. 2. O schimbare fundamentală a împrejurărilor nu poate fi invocată ca motiv pentru a pune capăt tratatului sau a se retrage din el: a) dacă este vorba despre un tratat care stabileşte o frontieră; sau b) dacă schimbarea fundamentală rezultă dintr-o violare de către partea care o invocă, fie a unei obligaţii din tratat, fie a oricărei alte obligaţii internaţionale faţă de oricare altă parte a tratatului. 3. Dacă o parte poate, potrivit paragrafelor precedente, să invoce o schimbare fundamentală a împrejurărilor ca motiv pentru a pune capăt unui tratat sau pentru a se retrage din el, ea poate de asemenea, s-o invoce numai pentru suspendarea aplicării tratatului. Articolul 63 Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare dintre părţile la un tratat este fără efect asupra relaţiilor juridice stabilite între ele prin tratat, afară dacă şi în măsura în care existenţa relaţiilor diplomatice sau consulare este indispensabilă pentru aplicarea tratatului. Articolul 64 Apariţia unei noi norme imperative a dreptului internaţional general (jus cogens) Dacă survine o nouă normă imperativă a dreptului internaţional gene-ral, orice tratat existent, care este în conflict cu această normă devine nul şi ia sfîrşit. SECŢIUNEA 4 Procedura Articolul 65 Procedura de urmat cu privire la nulitatea unui tratat, la stingerea sa, la retragerea unei părţi din el sau la suspendarea aplicării tratatului 1. Partea care, în temeiul dispoziţiilor prezentei Convenţii, invovcă fie un viciu al consimţămîntului său de a se lega printr-un tratat, fie un motiv de a contesta validitatea unui tratat, de a-i pune capăt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea, trebuie să notifice pretenţia sa celorlalte părţi. Notificarea trebuie să menţioneze măsura avută în vedere faţă de tratat şi motivele acesteia. 2. Dacă, după trecerea unui termen care, în afara cazurilor de urgenţă deosebită, nu poate fi mai mic de trei luni cu începere de la primirea notificării, nici una din părţi nu a formulat vreo obiecţiune, partea care a trimis notificarea poate proceda, în formele prevăzute la articolul 67, la luarea măsurii proiectate. 3. Dacă totuşi o altă parte a ridicat o obiecţiune, părţile vor trebui să caute o soluţie prin mijloacele arătate la articolul 33 al Cartei Naţiunilor Unite. 4. Nici o dispoziţie a paragrafelor precedente nu aduce vreo atingere drepturilor sau obligaţiilor părţilor decurgînd din oricare dispoziţie în vigoare dintre ele privind rezolvarea diferendelor. 5. Fără a se aduce vreun prejudiciu articolului 45, faptul că un stat nu a adresat notificarea prescrisă la paragraful 1 nu-l împiedică de a face această notificare ca răspuns unei alte părţi care cere executarea tratatului sau invocă violarea sa. Articolul 66 Proceduri de soluţionare juridică, de arbitraj şi conciliere Dacă, în termen de douăsprezece luni următoare datei la care obiecţiunea a fost formulată, nu a fost posibil de a se ajunge la o soluţie conformă cu paragraful 3 al articolului 65, se vor aplica procedurile mai jos arătate: a) oricare parte la un diferend privind interpretarea articolelor 54 sau 64 poate, pe calea unei cereri, să supună diferendul hotărîrii Curţii Internaţionale de Justiţie, afară numai dacă părţile nu ar decide de comun acord să supună diferendul arbitrajului; b) oricare parte la un diferend privind aplicarea sau interpretarea unuia dintre celelalte articole ale părţii V din prezenta Convenţie poate recurge la procedura prevăzută la Anexa Convenţiei, adresînd, în acest scop, o cerere Secretarului general al Naţiunilor Unite. Articolul 67 Instrumente avînd de obiect declararea nulităţii unui tratat, de a-i pune capăt, de a realiza retragerea din el sau de a suspenda aplicarea tratatului 1. Notificarea prevăzută la paragraful 1 al articolului 65 trebuie făcută în scris. 2. Orice act prin care se declară nulitatea unui tratat, i se pune capăt sau se realizează retragerea din el ori suspendarea aplicării tratatului pe baza dispoziţiilor sale sau ale paragrafelor 2 sau 3 din articolul 65 trebuie consemnat într-un instrument comunicat celorlalte părţi. Dacă instrumentul nu este semnat de şeful statului, de şeful guvernului sau de ministrul afacerilor externe, reprezentantul statului de la care emană comunicarea poate fi invitat să înfăţişeze deplinele sale puteri. Articolul 68 Revocarea notificării şi instrumentelor prevăzute la articolele 65 şi 67 O notificare sau un instrument prevăzut la articolele 65 şi 67 pot fi revocate oricînd înainte de a-şi fi produs efectele. SECŢIUNEA 5 Consecinţele nulităţii, stingerii sau suspendării aplicării unui tratat Articolul 69 Consecinţele nulităţii unui tratat 1. Este nul tratatul a cărui nulitate este stabilită în virtutea prezentei Convenţii. Dispoziţiile unui tratat nul nu au forţă juridică. 2. Dacă unele acte au fost totuşi îndeplinite în baza unui asemenea tratat: a) oricare parte poate cere oricărei alte părţi să stabilească pe cît se va putea în relaţiile lor reciproce situaţia care ar fi existat dacă aceste acte nu ar fi fost îndeplinite; b) actele îndeplinite cu bună credinţă înainte de invocarea nulităţii nu devin ilicite prin singurul fapt al nulităţii tratatului. 3. În cazurile de la articolele 49, 50, 51 sau 52, paragraful 2 nu se aplică părţii căreia îi este imputabil dolul, actul de corupere sau constrîngere. 4. În cazurile în care consimţămîntul unui stat anumit de a fi legat printr-un tratat multilateral este viciat, regulile precedente se aplică în relaţiile dintre zisul stat şi părţile la tratat. Articolul 70 Consecinţele stingerii unui tratat 1. Dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă părţile nu convin în alt mod, faptul că un tratat a luat sfîrşit în temeiul dispoziţiilor lui sau conform prezentei Convenţii: a) liberează părţile de obligaţia de a continua executarea tratatului; b) nu aduce atingere nici unui drept, nici unei obligaţii şi nici unei situaţii juridice a părţilor, create prin executarea tratatului înainte ca acesta să fi luat sfîrşit. 2. Cînd un stat denunţă un tratat multilateral sau se retrage din el, paragraful 1 se aplică relaţiilor dintre acest stat şi fiecare din celelalte părţi la tratat, cu începere de la data la care denunţarea sau retragerea îşi produce efectul. Articolul 71 Consecinţele nulităţii unui tratat aflat în conflict cu o normă imperativă a dreptului internaţional general 1. În cazul unui tratat nul în temeiul articolului 53, părţile sunt ţinute: a) să elimine, în măsura posibilului, consecinţele oricărui act îndeplinit pe baza unei dispoziţii care este în conflict cu norma imperativă a dreptului internaţional general; şi b) să facă astfel încît relaţiile lor mutuale să fie conforme cu norma imperativă a dreptului internaţional general. 2. În cazul unui tratat care devine nul şi ia sfîrşit în temeiul articolului 64, expirarea tratatului: a) liberează părţile de obligaţia de a continua să execute tratatul; b) nu aduce atingere nici unui drept, nici unei obligaţii, nici unei situaţii juridice a părţilor, create prin executarea tratatului înainte de a fi luat sfîrşit; totuşi, aceste drepturi, obligaţii sau situaţii nu pot fi menţinute mai departe decît în măsura în care menţinerea lor ne este în sine în conflict cu noua normă imperativă a dreptului internaţional general. Articolul 72 Consecinţele suspendării aplicării unui tratat 1. Dacă tratatul nu dispune sau părţile nu convin în alt mod, suspendarea aplicării unui tratat pe temeiul dispoziţiilor sale sau în conformitate cu prezenta Convenţie: a) liberează părţile între care aplicarea tratatului este suspendată de obligaţia executării tratatului în relaţiile lor reciproce pe timpul perioadei de suspendare; b) nu afectează relaţiile juridice stabilite de tratat între părţi. 2. În timpul perioadei de suspendare, părţile trebuie să se abţină de la săvîrşirea oricăror acte care ar tinde să împiedice reluarea aplicării tratatului. PARTEA VI DISPOZIŢII DIVERSE Articolul 73 Cazurile de succesiune a statelor, de responsabilitate a unui stat sau de deschidere de ostilităţi Dispoziţiile prezentei Convenţii nu prejudecă asupra nici unei chestiuni care s-ar putea pune în legătură cu un tratat din cauza unei succesiuni de state sau în raport cu responsabilitatea internaţională a unui stat ori cu deschiderea de ostilităţi între state. Articolul 74 Relaţii diplomatice sau consulare şi încheierea de tratate Ruperea relaţiilor diplomatice sau a relaţiilor consulare ori lipsa unor asemenea relaţii între două sau mai multe state nu împiedică încheierea tratatelor între aceste state. Încheierea unui tratat nu are prin sine vreun efect în privinţa relaţiilor diplomatice sau relaţiilor consulare. Articolul 75 Cazul unui stat agresor Dispoziţiile prezentei Convenţii sunt fără efect asupra obligaţiilor care pot rezulta cu privire la un tratat, pentru un stat agresor, din măsuri luate conform Cartei Naţiunilor Unite în legătură cu agresiunea săvîrşită de acest stat. PARTEA VII DEPOZITĂRI, NOTIFICĂRI, CORECTĂRI ŞI ÎNREGISTRARE Articolul 76 Depozitarii tratatelor 1. De asemenea, depozitarea unui tratat poate fi făcută de statele care au participat la negociere fie prin însuşi tratatul, fie prin orice alt mod. Depozitarul poate fi unul sau mau multe state, o organizaţie internaţională sau principalul funcţionar administrativ al unei asemenea organizaţii. 2. Funcţiunile depozitarului unui tratat au un caracter internaţional, depozitarul fiind ţinut să acţioneze fără părtinire în îndeplinirea funcţiunilor sale. În special, faptul că un tratat nu a intrat în vigoare între unele părţi sau că o divergenţă s-a ivit între un stat şi un depozitar cu privire la exercitarea funcţiunilor acestuia nu poate avea vreo înrîurire asupra acestei obligaţii. Articolul 77 Funcţiunile depozitarilor 1. Dacă tratatul nu dispune sau dacă părţile nu convin în alt chip, funcţiunile depozitarului sunt următoarele: a) asigură păstrarea textului original al tratatului şi a deplinelor puteri care i s-ar fi încredinţat; b) întocmeşte copii certificate pentru conformitate cu textul original şi orice alte texte în alte limbi care pot fi cerute prin tratat, şi le comunică părţilor la tratat, precum şi statelor avînd calitatea de a deveni părţi; c) primeşte toate semnăturile tratatului, primeşte şi păstrează toate instrumentele, notificările şi comunicările relative la tratat; d) examinează dacă o semnătură, un instrument, o notificare sau o comunicare referitoare la tratat este în bună şi cuvenită formă şi, după caz, atrage asupra chestiunii atenţia statului în cauză; e) informează părţile la tratat şi statele avînd calitate de a deveni părţi asupra actelor, notificărilor şi comunicărilor referitoare la tratat; f) informează statele avînd calitate de a deveni părţi la tratat despre data la care a fost primit sau depus numărul de semnături sau de instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cerute pentru intrarea în vigoare a tratatului; g) asigură înregistrarea tratatului la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite; h) îndeplineşte funcţiunile menţionate în alte dispoziţii ale prezentei Convenţii. 2. Cînd apare o divergenţă între un stat şi depozitar cu privire la îndeplinirea funcţiunilor acestuia, depozitarul trebuie să atragă atenţia statelor semnatare şi statelor contractante asupra chestiunii respective sau, după caz, organului competent al organizaţiei internaţionale în cauză. Articolul 78 Notificări şi comunicări Afară de cazurile în care tratatul sau prezenta Convenţie ar dispune altfel, o notificare sau comunicare care trebuie să fie făcută de un stat în temeiul prezentei Convenţii: a) este transmisă, în lipsa unui depozitar, direct statelor cărora este destinată, sau, dacă există un depozitar, acestuia; b) nu este socotită ca făcută de statul respectiv decît din momentul primirii ei de către statul căruia a fost transmisă, sau, după caz, de către depozitar; c) dacă este transmisă unui depozitar, ea nu este socotită ca fiind primită de statul destinatar decît din momentul în care acest stat va fi primit de la depozitar informaţia prevăzută la alineatul e) al paragrafului 1 din articolul 77. Articolul 79 Cercetarea erorilor din texte sau din copiile certificate pentru conformitate cu tratatele 1. Dacă, după autentificarea textului unui tratat, statele semnatare şi statele contractante constată de comun acord că acest text conţine o eroare, se va proceda de corectarea erorii printr-unul din mijloacele enumerate mai jos, afară numai dacă sus-zisele state nu ar fi convenit asupra altui mod de corectare: a) corectarea textului în sensul potrivit şi parafarea corectării de către reprezentanţi valabil împuterniciţi; b) stabilirea unui instrument sau schimb de instrumente în care este trecută corectarea ce s-a convenit a se aduce textului; c) stabilirea unui text corectat al întregului tratat potrivit procedurii folosite pentru textul original. 2. Cînd este vorba de un tratat pentru care există un depozitar, acesta notifică statelor semnatare şi statelor contractante eroarea şi propunerea de corectare şi specifică un termen potrivit înăuntrul căruia pot fi formulate obiecţiuni la corectarea propusă. Dacă, la expirarea termenului: a) nu s-a făcut nici o obiecţiune, depozitarul operează corectarea în text şi o parafează, întocmeşte un proces-verbal de rectificare a textului comunicîndu-l în copie părţilor la tratat şi statelor avînd calitate de a deveni părţi; b) s-a făcut o obiecţiune, depozitarul o comunică statelor semnatare şi statelor contractante. 3. Regulile enunţate la paragrafele 1 şi 2 se aplică şi cînd textul a fost autentificat în două sau mai multe limbi şi cînd apare un defect de concordanţă care urmează a fi corectat prin acordul statelor semnatare şi al statelor contractante. 4. Textul corectat înlocuieşte ab initio textul defectuos, afară numai dacă statele semnatare şi statele contractante nu ar fi convenit altfel. 5. Corectarea textului unui tratat care a fost înregistrat se notifică Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 6. Cînd eroarea este descoperită într-o copie a unui tratat certificat pentru conformitate, depozitarul întocmeşte un proces-verbal de rectificare de pe care comunică copie statelor semnatare şi statelor contractante. Articolul 80 Înregistrarea şi publicarea textelor 1. După intrarea lor în vigoare, tratatele sunt trimise Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor unite spre înregistrare sau clasare sau înscrierea în repertoriu, după caz, precum şi spre publicare. 2. Desemnarea unui depozitar constituie pentru acesta autorizarea de a îndeplini actele menţionate în paragraful precedent. PARTEA VIII DISPOZIŢII FINALE Articolul 81 Semnarea Prezenta Convenţie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membrilor unei instituţii specializate ori Agenţiei internaţionale a energiei atomice, precum şi a oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau a oricărui alt stat invitat la Adunarea generală a Naţiunilor Unite să devină parte la Convenţie, în modul următor: pînă la 30 noiembrie 1969, la Ministerul federal al Republicii Austria şi apoi, pînă la 30 aprilie 1970, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York. Articolul 82 Ratificarea Prezenta Convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Naţiunilor Unite. Articolul 83 Aderarea Prezenta Convenţie va rămîne deschisă pentru aderare oricărui stat aparţinînd uneia din categoriile menţionate de articolul 81. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul general al Naţiunilor Unite. Articolul 84 Intrarea în vigoare 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a teizecea zi de la data depunerii celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Faţă de fiecare din statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea după depunerea celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. Articolul 85 Texte autentice Originalul prezentei Convenţii, ale căror texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus, sunt deopotrivă autentice, va fi depus la Secretarul general al Naţiunilor Unite. Drept care plenipotenţiarii mai jos semnaţi, valabil autorizaţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta Convenţie. Întocmită la Viena, la douăzeci şi trei mai una mie nouă sute şase zeci şi nouă. ANEXA la Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor 1. Secretarul general al Naţiunilor Unite întocmeşte şi ţine o listă de conciliatori compusă din jurişti calificaţi. În acest scop fiecare stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la prezenta Convenţie este invitat să desemneze doi conciliatori, iar numele persoanelor astfel desemnate va compune lista. Desemnarea conciliatorilor, inclusiv a celor numiţi pentru a împlini o vacanţă întîmplătoare, se face pe o perioadă de cinci ani, putînd fi reînnoită. La expirarea perioadei pe timpul căreia au fost desemnaţi, conciliatorii vor continua să-şi exercite funcţiunile pentru care au fost aleşi conform paragrafului următor. 2. Cînd o cerere este supusă Secretarului general conform articolului 66, Secretarul general supune diferendul unei comisii compusă după cum urmează. Statul sau statele constituind una din părţi la diferend numesc: a) un conciliator avînd naţionalitatea acestui stat sau a unuia din aceste state, ales sau nu din lista arătată de paragraful 1; şi b) un conciliator neavînd naţionalitatea acestui stat sau a unuia din aceste state, ales din listă. Statul sau statele constituind cealaltă parte a diferendului numesc doi conciliatori în acelaşi mod. Cei patru conciliatori aleşi de părţi trebuie să fie numiţi într-un termen de şaizeci de zile, începînd de la data la care Secretarul general primeşte cererea. Dacă numirea preşedintelui sau a unuia dintre ceilalţi conciliatori nu intervine în termenul mai sus arătat pentru această numire, ea va fi făcută de Secretarul general în termenul de şaizeci zile de la expirarea acestui termen. Secretatul general poate desemna ca preşedinte fie una din persoanele de pe listă, fie pe unul din membrii Comisiei de drept internaţional. Oricare dintre termenele în care trebuie făcute numirile poate fi prorogat prin acordul părţilor la diferend. Orice loc rămas vacant trebuie ocupat în modul arătat pentru numirea iniţială. 3. Comisia de conciliere îşi stabileşte ea însăşi procedura. Comisia, cu consimţămîntul părţilor la diferend, poate invita pe oricare parte la tratat pentru a-i supune părerile sale oral sau în scris. Hotărîrile şi recomandările Comisiei sunt adoptate cu majoritatea voturilor celor cinci membri ai săi. 4. Comisia poate supune atenţiei părţilor la diferend orice măsură susceptibilă de a înlesni o soluţie prin bună înţelegere. 5. Comisia audiază părţile, cercetează pretenţiile şi obiecţiunile şi face propuneri părţilor pentru a le ajuta să ajungă la o soluţie a diferendului prin bună înţelegere. 6. Comisia întocmeşte un raport în termen de douăsprezece luni de la constituirea sa. Raportul său este depus la Secretarul general şi comunicat părţilor la diferend. Raportul comisiei, inclusiv toate concluziile pe care le cuprinde asupra faptelor şi punctelor de drept, nu leagă părţile şi nu constituie nimic altceva decît enunţarea recomandărilor supuse examinării de către părţi în vederea înlesnirii unei soluţii prin bună înţelegere diferendului. 7. Secretarul general asigură Comisiei asistenţa şi înlesnirile de care poate avea nevoie. Cheltuielile comisiei sunt în sarcina Organizaţiei Naţiunilor Unite.