Convenţie din 23.09.71 pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.766-XIII din 06.03.96 CONVENŢIA PENTRU REPRIMAREA ACTELOR ILICITE ÎNDREPTATE CONTRA SECURITĂŢII AVIAŢIEI CIVILE din 23.09.71 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.249 Statele părţi la prezenta convenţie, considerînd că actele ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile pun în pericol securitatea persoanelor şi bunurilor, împiedică în mod serios exploatarea serviciilor aeriene şi subminează încrederea popoarelor lumii în securitatea aviaţiei civile, considerînd că atare acte le preocupă în mod serios, considerînd că, în scopul de a preveni aceste acte, trebuie să se prevadă urgent măsuri corespunzătoare în vederea pedepsirii autorilor acestora, au convenit asupra celor ce urmează: Articolul 1 1. Comite o infracţiune orice persoană care, în mod ilicit, cu intenţie: a) săvîrşeşte un act de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave în zbor, dacă acest act este de natură să pună în pericol securitatea aeronavei; b) distruge o aeronavă în serviciu sau îi cauzează deteriorări care o fac inaptă de zbor ori care sunt de natură să pună în pericol securitatea în zbor; c) plasează sau face să se plaseze pe o aeronavă în serviciu, prin orice mijloc, un dispozitiv sau substanţe apte să distrugă acea aeronavă sau să-i producă deteriorări care o fac inaptă de zbor ori sunt de natură să-i pună în pericol securitatea în zbor; d) distruge sau deteriorează instalaţii sau servicii de navigaţie aeriană sau tulbură funcţionarea acestora, dacă vreunul dintre aceste acte este de natură să pună în pericol securitatea aeronavelor în zbor; e) comunică o informaţie ştiind că aceasta este falsă şi, prin acest fapt, pune în pericol securitatea unei aeronave în zbor. 2. Comite o infracţiune şi acela care: a) încearcă să comită una dintre infracţiunile prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol; b) este complice al unei persoane care comite sau încearcă să comită vreuna dintre aceste infracţiuni. Articolul 2 În sensul prezentei convenţii: a) o aeronavă se consideră a fi în zbor din momentul în care, îmbarcarea fiind terminată, toate uşile exterioare au fost închise şi pînă în momentul în care una dintre aceste uşi a fost deschisă în vederea debarcării, în caz de aterizare forţată, se consideră că zborul se continuă pînă cînd autoritatea competentă preia în sarcină aeronava, persoanele şi bunurile de la bord. b) o aeronavă se consideră a fi în serviciu din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe să o pregătească în vederea unui anumit zbor pînă la expirarea unui termen de 24 de ore după orice aterizare, perioada de serviciu cuprinde, în orice caz, întregul timp în care aeronava se află în zbor în sensul alineatului a) din prezentul paragraf. Articolul 3 Fiecare stat contractant se angajează să sancţioneze prin pedepse severe infracţiunile prevăzute în art. 1. Articolul 4 1. Prezenta convenţie nu se aplică aeronavelor folosite în scopuri militare, de vamă sau de poliţie. 2. În cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie se aplică în ceea ce priveşte atît o aeronavă în zbor internaţional, cît şi o aeronavă în zbor intern dacă: a) locul real sau cel prevăzut pentru decolarea sau aterizarea aeronavei se află în afara teritoriului statului de înmatriculare a aeronavei, sau b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei. 3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 din prezentul articol în cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1, alin. a), b) şi c) şi e), prezenta convenţie se aplică şi atunci cînd autorul prezumat al infracţiunii este descoperit pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei. 4. În ceea ce priveşte statele menţionate în art. 9, şi în cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b) şi c) şi e), prezenta convenţie nu se aplică dacă locurile menţionate în paragraful 2 alin. a) din prezentul articol se află pe teritoriul unui sungur stat din cele menţionate în art. 9, în afara cazului cînd infracţiunea ar fi săvîrşită sau autorul prezumat al infracţiunii este descoperit pe teritoriul altui stat. 5. În cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. d), prezenta convenţie nu se aplică decît dacă instalaţiile şi serviciile de navigaţie aeriană sunt folosite pentru navigaţia internaţională. 6. Dispoziţiile paragrafelor 2, 3, 4 şi 5 din prezentul articol se aplică şi în cazurile prevăzute în art. 1 paragraful 2. Articolul 5 1. Fiecare stat contractant ia măsurile necesare pentru stabilirea competenţei sale, în scopul anchetării infracţiunilor în următoarele cazuri: a) dacă infracţiunea este săvîrşită pe teritoriul acestui stat; b) dacă infracţiunea este săvîrşită împotrivă sau la bordul unei aeronave înmatriculate în acest stat; c) dacă aeronava la bordul căreia s-a comis infracţiunea aterizează pe teritoriul său şi autorul prezumat al infracţiunii se află încă la bord; d) dacă infracţiunea este săvîrşită împotrivă sau la bordul unei aeronave închiriate fără echipaj unei persoane care are sediul principal al activităţii sale sau, în lipsă, reşedinţa sa permanentă în acest stat. 2. Fiecare stat contractant ia, deasemenea, măsurile necesare pentru stabilirea competenţei sale în scopul anchetării infracţiunilor prevăzute la art. 1 paragraful 1, alin. a), b), şi c), precum şi la paragraful 2 al aceluiaşi articol, în măsura în care acest paragraf priveşte menţionatele infracţiuni, în cazul în care autorul prezumat al uneia dintre acestea se găseşte pe teritoriul acestui stat, iar acesta nu efectuează extrădarea, conform art. 8, către unul dintre statele prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol. 3. Prezenta convenţie nu înlătură competenţa penală exercitată în conformitate cu legile naţionale. Articolul 6 1. Dacă consideră că circumstanţele o justifică, statul contractant, pe teritoriul căruia se găseşte autorul sau autorul prezumat al infracţiunii, asigură detenţia acestuia sau ia orice alte măsuri necesare pentru a-i asigura prezenţa. Această detenţie şi aceste măsuri trebuie să fie conforme cu legislaţia acelui stat: ele nu pot fi menţinute decît pe perioada necesară începerii urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare. 2. Acest stat procedează imediat la o anchetă preliminară în vederea stabilirii faptelor. 3. Orice persoană deţinută în aplicarea prevederilor paragrafului 1 din prezentul articol poate comunica imediat cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului a cărei naţionalitate o are; orice facilităţi îi sunt acordate în acest scop. 4. Atunci cînd un stat pune o persoană în stare de detenţie în conformitate cu prevederile prezentului articol, el înştiinţează imediat despre această detenţie, precum şi despre împrejurările care o justifică, statele menţionate la art. 5 paragraful 1, statul a cărui naţionalitate o are persoana deţinută şi, dacă consideră oportun, orice alte state interesate. Statul care procedează la ancheta preliminară prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol comunică neîntîrziat concluziile statelor menţionate mai sus şi le indică dacă înţelege să-şi exercite competenţa. Articolul 7 Statul contractant pe teritoriul căruia este descoperit autorul prezumat al unei infracţiuni, în cazul cînd nu procedează la extrădarea acestuia, supune cazul, fără nici o excepţie şi indiferent dacă infracţiunea a fost sau nu săvîrşită pe teritoriul său, autorităţilor sale care au competenţa de a exercita acţiunea penală. Aceste autorităţi hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru celelalte infracţiuni de drept comun cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat. Articolul 8 1. Infracţiunile sunt de plin drept socotite ca fiind caz de extrădare în orice tratat de extrădare încheiat între statele contractante. Statele contractante se angajează să includă infracţiunile ca fiind caz de extrădare în orice convenţie de extrădare pe care ar încheia-o între ele. 2. În cazul în care un stat contractant care condiţionează extrădarea de existenţa unei convenţii este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat contractant cu care nu a încheiat convenţie de extrădare, acesta are latitudinea de a considera prezenta convenţie ca temei juridic al extrădării în ceea ce priveşte infracţiunile. Extrădarea este supusă celorlalte condiţii prevăzute de dreptul statului căruia i-a fost adresată cererea. 3. Statele contractante care nu condiţionează extrădarea de existenţa unei convenţii socotesc infracţiunea ca un caz de extrădare între ele, în condiţiile definite de dreptul statului căruia i-a fost adresată cererea. 4. În scopul extrădării între statele contractante, se va considera că infracţiunile au fost comise atît la locul săvîrşirii lor, cît şi pe teritoriul statelor care trebuie să stabilească competenţa lor potrivit art. 5 paragraful 1 alin. b), c) şi d). Articolul 9 Statele contractante care înfiinţează pentru transportul aerian organizaţii de exploatare în comun sau organisme internaţionale de exploatare şi care exploatează aeronave făcînd obiectul unei înmatriculări comune sau internaţionale desemnează pentru fiecare aeronavă, în funcţie de împrejurări, statul care exercită competenţa şi care va avea atribuţiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenţii. Ele vor înştiinţa despre această desemnare Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care va informa despre aceasta toate statele părţi la prezenta convenţie. Articolul 10 1. Statele contractante se angajează, conform dreptului internaţional şi naţional, să depună eforturi pentru a lua măsuri raţionale în scopul prevenirii săvîrşirii infracţiunilor prevăzute la art. 1. 2. Atunci cînd zborul unei aeronave a fost întîrziat sau întrerupt din cauza comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 1 statul contractant pe teritoriul căruia se găsesc aeronava, pasagerii sau echipajul facilitează pasagerilor şi echipajului continuarea călătoriei cît mai curînd posibil. El restituie fără întîrziere aeronava şi încărcătura sa celor ce au dreptul să le deţină. Articolul 11 1. Statele contractante acordă cea mai largă asistenţă judiciară posibilă în orice procedură penală privind infracţiunile menţionate. În toate cazurile, legea aplicabilă pentru executarea unei cereri de asistenţă este aceea a statului căruia i se adresează cererea. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor decurgînd din dispoziţiile oricărei alte convenţii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează, total sau parţial, domeniul asistenţei judiciare în materie penală. Articolul 12 Dacă vreunul dintre statele contractante are motive să creadă că se va comite o infracţiune din cele prevăzute la art. 1, el transmite, potrivit dispoziţiilor legislaţiei sale naţionale, toate datele utile pe care le posedă statelor pe care le apreciază că se încadrează în art. 5. Articolul 13 Statele contractante comunică, cît mai curînd posibil, Consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, potrivit dispoziţiilor legislaţiei lor naţionale, orice informaţii de care dispun, privind: a) împrejurările săvîrşirii infracţiunii; b) măsurile luate în aplicarea art. 10 paragraful 2; c) măsurile luate în legătură cu autorul prezumat al infracţiunii şi, în special, rezultatul unei proceduri de extrădare sau al oricărei alte proceduri judiciare. Articolul 14 1. Orice diferend între statele contractante în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii care nu poate fi soluţionat pe cale de negocieri este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre aceste state. Dacă timp de 6 luni de la data cererii de arbitraj părţile nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, formulînd o cerere în conformitate cu statutul curţii. 2. Fiecare stat va putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării la convenţie, să declare că nu se consideră legat de dispoziţiile paragrafului 1 faţă de acel stat contractant care a formulat o atare rezervă. 3. Statul contractant care a formulat o rezervă potrivit dispoziţiilor paragrafului precedent va putea oricînd să renunţe la această rezervă printr-o notificare adresată guvernelor depozitare. Articolul 15 1. Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare la 23 septembrie 1971, la Montreal, de către statele participante la Conferinţa internaţională de drept aerian, ţinută la Montreal la 8-23 septembrie 1971 denumită mai jos conferinţa de la Montreal. După 10 octombrie 1971 ea va fi deschisă pentru semnare din partea tuturor statelor la Washington, Londra şi Moscova. Orice stat care nu a semnat convenţia înaintea intrării ei în vigoare potrivit paragrafului 3 din prezentul articol va putea adera la aceasta oricînd. 2. Prezenta convenţie este supusă ratificării statelor semnatare. Instrumentele de ratificare şi cele de aderare vor fi depuse pe lîngă guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care se desemnează ca guverne depozitare. 3. Convenţia va intra în vigoare după 30 de zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare din partea a zece state semnatare care au participat la Conferinţa de la Montreal. 4. Pentru celelalte state convenţia intră în vigoare la data intrării sale în vigoare conform paragrafului 3 din prezentul articol sau după 30 de zile de la data depunerii instrumentului respectiv de ratificare sau de aderare, dacă această dată este ulterioară primei. 5. Guvernele depozitare vor informa neîntîrziat toate statele care vor semna sau vor adera la prezenta convenţie despre data fiecărei semnări, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau de aderare, despre data intrării în vigoare a convenţiei, precum şi despre orice alte comunicări. 6. La intrarea în vigoare convenţia va fi înregistrată de către guvernele depozitare conform dispoziţiilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite şi ale art. 83 din Convenţia referitoare la aviaţia civilă internaţională (Chicago, 1944). Articolul 16 1. Oricare dintre statele contractante poate să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată guvernelor depozitare. 2. Denunţarea va avea efect după 6 luni de la data la care notificarea va fi primită de guvernele depozitare. Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, legal autorizaţi, au semnat prezenta convenţie. Încheiată la Montreal la douăzeci şi trei septembrie anul una mie nouă sute şaptezeci şi unu, în trei exemplare originale, cuprinzînd fiecare patru texte autentice, redactate în limbile franceză, engleză, spaniolă şi rusă.