Convenţie din 26.09.86 cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1450-XIII din 28.01.98 Convenţie cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear din 26.09.86 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 15, pag.33 --------------------------------- * Adoptată la Viena la 26 septembrie 1986 * În vigoare pentru Republica Moldova din 7 iunie 1998 Statele părţi la prezenta convenţie, cunoscînd faptul că într-o serie de ţări se desfăşoară activităţi nucleare, notînd că s-au luat şi se iau măsuri ample pentru asigurarea unui nivel înalt de securitate în activităţile nucleare, în vederea prevenirii accidentelor nucleare şi a limitării cît mai mult posibil a consecinţelor oricărui asemenea accident care ar putea să se producă, dorind să întărească în continuare cooperarea internaţională în dezvoltarea şi folosirea energiei nucleare în condiţii de siguranţă, convinse de necesitatea pentru state de a furniza informaţii relevante asupra accidentelor nucleare, cît mai curînd posibil, cu scopul limitării cît mai mult posibil a consecinţelor radiologice transfrontieră, notînd utilitatea aranjamentelor bilaterale şi multilaterale privind schimbul de informaţii în acest domeniu, au convenit după cum urmează: Articolul 1 Domeniul de aplicare 1. Prezenta convenţie se va aplica în cazul oricărui accident care implică instalaţii sau activităţi ale unui stat parte, sau ale unor persoane fizice sau ale unor entităţi juridice aflate sub controlul sau jurisdicţia sa, menţionate la paragraful 2 de mai jos, în urma căruia se produce sau este probabil să se producă o degajare de substanţe radioactive, şi care a avut sau poate avea drept consecinţă o degajare transfrontieră internaţională, susceptibilă să aibă semnificaţie din punct de vedere al securităţii radiologice pentru un alt stat. 2. Instalaţiile şi activităţile vizate la paragraful 1 sunt următoarele: a) orice reactor nuclear oriunde ar fi situat; b) orice instalaţie din ciclul de combustibil nuclear; c) orice instalaţie de tratare a deşeurilor radioactive; d) transportul şi depozitarea combustibililor nucleari sau deşeurilor radioactive; e) producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor folosiţi în agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de cercetare; f) utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţiale. Articolul 2 Notificarea şi informarea În cazul unui accident specificat la art. 1 (în continuare denumit accident nuclear), statul parte, la care se face referire în acest articol: a) va notifica imediat, direct sau prin intermediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (în continuare denumită agenţie), acele state care sunt sau pot fi afectate în mod fizic, aşa cum se specifică la art. 1, precum şi agenţia, asupra accidentului nuclear, naturii sale, momentului apariţiei sale şi localizării sale exacte, după cum va fi cazul; b) va furniza imediat statelor, la care se face referire în alin. a), direct sau prin intermediul agenţiei, precum şi agenţiei, informaţiile disponibile relevante, pentru a limita cît mai mult posibil consecinţele radiologice în aceste state, conform dispoziţiilor art. 5. Articolul 3 Alte accidente nucleare În vederea limitării cît mai mult posibil a consecinţelor radiologice, statele părţi pot notifica, în cazul unor accidente nucleare, altele decît cele specificate la art. 1. Articolul 4 Funcţiile agenţiei Agenţia: a) va informa imediat statele părţi, statele membre, celelalte state, care sunt sau pot fi în mod fizic afectate după cum se specifică la art. 1, precum şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale (în continuare denumite organizaţii internaţionale) pertinente, asupra unei notificări primite în conformitate cu cele specificate la alin. a) al art. 2; b) va furniza prompt oricărui stat parte, stat membru sau organizaţii internaţionale pertinente, la cerere, informaţiile primite în conformitate cu alin. b) al art. 2. Articolul 5 Informaţii care urmează a fi furnizate 1. Informaţiile, care urmează a fi furnizate în conformitate cu alin. b) al art. 2, vor cuprinde următoarele date, în măsura în care statul parte, care face notificarea, le posedă: a) momentul, localizarea exactă dacă este cazul, şi natura accidentului nuclear; b) instalaţia sau activitatea implicată; c) cauza presupusă sau cunoscută şi evoluţia previzibilă a accidentului nuclear, în ce priveşte degajarea transfrontieră de substanţe radioactive; d) caracteristicile generale ale degajărilor de substanţe radioactive, incluzînd, în măsura în care este posibil şi adecvat, natura, forma fizică şi chimică probabilă, precum şi cantitatea, compoziţia şi înălţimea efectivă a degajărilor de substanţe radioactive; e) informaţii privind condiţiile meteorologice şi hidrologice existente la acea dată şi de prognoză, necesare pentru prevederea degajării transfrontieră de substanţe radioactive; f) rezultatele măsurătorilor de mediu înconjurător, care prezintă importanţă pentru degajările transfrontieră de substanţe radioactive; g) măsurile de protecţie luate sau planificate în afara amplasamentului; h) comportarea prevăzută în timp a degajărilor de substanţe radioactive. 2. Aceste informaţii vor fi suplimentate la intervale corespunzătoare prin alte informaţii ulterioare relevante asupra evoluţiei situaţiei de urgenţă, inclusiv încetarea ei previzibilă sau efectivă. 3. Informaţiile primite în conformitate cu cele specificate la alin. b) al art. 2 pot fi utilizate fără restricţie, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt furnizate cu titlu confidenţial de statul parte care face notificarea. Articolul 6 Consultări Un stat parte, care furnizează informaţii în conformitate cu alin. b) al art. 2, va răspunde prompt, în măsura în care sau dacă raţional acest lucru este posibil, unei cereri pentru informaţii suplimentare sau consultări, solicitate de un stat parte afectat în vederea limitării cît mai mult posibil a consecinţelor radiologice în acest stat. Articolul 7 Autorităţi competente şi puncte de contact 1. Fiecare stat parte va face cunoscute agenţiei şi celorlalte state părţi, direct sau prin intermediul agenţiei, autorităţile sale competente şi punctele de contact autorizate pentru transmiterea şi primirea notificărilor şi informaţiilor la care se face referire în art. 2. Aceste puncte de contact, precum şi un punct central din cadrul agenţiei, vor fi accesibile în permanenţă. 2. Fiecare stat parte va informa cu promptitudine agenţia asupra oricăror modificări care vor fi aduse informaţiilor la care se face referire în paragraful 1. 3. Agenţia va ţine la zi o listă a acestor autorităţi naţionale şi puncte de contact, precum şi a punctelor de contact ale organizaţiilor internaţionale pertinente şi o va transmite statelor părţi şi statelor membre, precum şi organizaţiilor internaţionale pertinente. Articolul 8 Asistenţa acordată statelor părţi În conformitate cu statutul său şi la cererea unui stat parte, care nu desfăşoară activităţi nucleare proprii şi care are frontieră comună cu un stat care are un program nuclear în desfăşurare dar nu este parte, agenţia va proceda la studii asupra fezabilităţii şi stabilirii unui sistem adecvat de supraveghere a radioactivităţii, pentru a facilita realizarea obiectivelor prezentei convenţii. Articolul 9 Aranjamente bilaterale şi multilaterale În scopul promovării intereselor lor reciproce, statele părţi pot lua în consideraţie, cînd se consideră utilă, încheierea de aranjamente bilaterale sau multilaterale cu privire la problemele prevăzute de această convenţie. Articolul 10 Raporturile cu alte acorduri internaţionale Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile reciproce ale statelor părţi, asumate în virtutea unor acorduri internaţionale existente care se referă la problemele prevăzute de această convenţie, sau în virtutea unor acorduri internaţionale viitoare, încheiate în conformitate cu obiectul şi scopul prezentei convenţii. Articolul 11 Rezolvarea litigiilor 1. În cazul unui litigiu între state părţi sau între un stat parte şi agenţie, cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, părţile în litigiu se vor consulta în vederea rezolvării litigiului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic de rezolvare a litigiilor, acceptabil pentru acestea. 2. Dacă un litigiu de această natură între state părţi nu poate fi rezolvat în decurs de un an de la data cererii pentru consultări prevăzute la paragraful 1, la cererea oricărei părţi la un astfel de litigiu acesta va fi supus arbitrajului sau transmis Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie. Dacă, în decurs de şase luni de la data cererii de arbitraj, părţile în litigiu nu ajung la un acord asupra organizării arbitrajului, o parte poate cere preşedintelui Curţii internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să desemneze unu sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile părţilor la litigiu, cererea adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va prevala. 3. La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie, un stat poate declara că nu se consideră legat de una sau ambele proceduri de rezolvare a litigiilor prevăzute la paragraful 2. Celelalte state părţi nu vor fi legate de procedura de rezolvare a litigiilor, prevăzută la paragraful 2 cu privire la un stat parte pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare. 4. Un stat parte care a făcut o declaraţie în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3, poate în orice moment să o retragă printr-o notificare adresată depozitarului. Articolul 12 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare de către toate statele şi Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, la Viena, precum şi la sediul Naţiunilor Unite, la New York, cu începere din 26 septembrie 1986 şi 6 octombrie 1986, respectiv pînă la intrarea sa în vigoare sau în cursul unei perioade de 12 luni, dacă aceasta este mai lungă. 2. Un stat şi Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, îşi pot exprima consimţămîntul de a fi legate de prezenta convenţie prin semnare sau prin depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare după semnare care este supusă ratificării, acceptării sau aprobării, sau prin depunerea unui instrument de aderare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi înaintate depozitarului. 3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile după ce trei state şi-au exprimat consimţămîntul de a fi legate de aceasta. 4. Pentru fiecare stat care îşi exprimă consimţămîntul de a fi legat de prezenta convenţie după intrarea ei în vigoare, prezenta convenţie va intra în vigoare pentru acel stat la 30 de zile după data exprimării consimţămîntului. 5. (a) Prezenta convenţie va fi deschisă, conform prevederilor acestui articol, pentru aderarea organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor de integrare regională constituite din state suverane, care au competenţă cu privire la negocierea, încheierea şi aplicarea de acorduri internaţionale în probleme prevăzute de această convenţie. (b) Pentru problemele care ţin de competenţa lor, aceste organizaţii, acţionînd în propriul lor nume, vor exercita drepturile şi vor îndeplini obligaţiile pe care prezenta convenţie le atribuie statelor părţi. (c) Cînd îşi depune instrumentele de aderare, o astfel de organizaţie va prezenta depozitarului o declaraţie în care va indica întinderea competenţei sale cu privire la problemele prevăzute de această convenţie. (d) O astfel de organizaţie nu va avea nici un vot suplimentar acelora pe care le au statele ei membre. Articolul 13 Aplicare provizorie Un stat poate, la semnarea convenţiei sau la orice dată ulterioară înainte ca această convenţie să intre în vigoare pentru acest stat, să declare că va aplica prezenta convenţie cu titlu provizoriu. Articolul 14 Amendamente 1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Amendamentul propus va fi transmis depozitarului, care îl va comunica imediat tuturor celorlalte state părţi. 2. Dacă majoritatea statelor părţi vor cere depozitarului să convoace o conferinţă pentru a examina amendamentele propuse, depozitarul va invita toate statele părţi să participe la o astfel de conferinţă care îşi va începe lucrările după cel puţin 30 de zile de la transmiterea invitaţiilor. Orice amendament adoptat la conferinţă cu o majoritate de 2/3 din toate statele părţi va fi consemnat într-un protocol care va fi deschis spre semnare la Viena şi New York, de către toate statele părţi. 3. Protocolul va intra în vigoare la 30 de zile după ce trei state îşi vor fi exprimat consimţămîntul de a fi legate. Pentru fiecare stat care îşi exprimă consimţămîntul de a fi legat prin protocol după intrarea sa în vigoare, protocolul va intra în vigoare pentru acest stat la 30 de zile după data exprimării consimţămîntului. Articolul 15 Denunţare 1. Un stat parte poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. 2. Denunţarea va avea efect la un an după data la care depozitarul primeşte notificarea. Articolul 16 Depozitarul 1. Directorul general al agenţiei va fi depozitarul prezentei convenţii. 2. Directorul general al agenţiei va notifica prompt statele părţi şi toate celelalte state, cu privire la: a) fiecare semnare a prezentei convenţii sau oricărui protocol de amendare; b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare privind prezenta convenţie sau orice protocol de amendare; c) orice declaraţie sau orice retragere de declaraţie, făcute conform art. 11; d) orice declaraţie de aplicare provizorie a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 13; e) intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi a oricărui amendament care i-a fost adus; f) orice denunţare făcută în conformitate cu art. 15. Articolul 17 Texte autentice şi copii certificate Originalul prezentei convenţii, ale cărei versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus pe lîngă directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică care va transmite copii certificate statelor părţi şi tuturor celorlalte state. Subsemnaţii, împuterniciţi în mod cuvenit, au semnat prezenta convenţie, deschisă spre semnare conform prevederilor de la paragraful 1 al art. 12. Adoptată de Conferinţa generală a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, întrunită în sesiune extraordinară la Viena, la data de 26 septembrie 1986.