Documente
Convenţie din 29.06.94 privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.323-XIV din 17.03.99
Convenţia privind cooperarea pentru protecţia
şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea
(Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea)*
din 29.06.1994
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 2001, volumul 26, pag.233
---------------------
Adoptată la Sofia, la 29 iunie 1994
* În vigoare pentru Republica Moldova din 29 august 1999.
Preambul
Părţile contractante,
pornind de la dorinţa fermă de a intensifica colaborarea lor privind
gospodărirea apelor în domeniul protecţiei şi utilizării apei,
preocupate de apariţia şi existenţa unor ameninţări, generînd
efecte nefavorabile, pe termen scurt sau lung, de schimbările
intervenite în starea cursurilor de apă din bazinul Dunării, ce
influenţează mediul înconjurător, economiile şi bunăstarea statelor
dunărene,
accentuînd nevoia urgentă de întărire a măsurilor naţionale şi
internaţionale de prevenire, control şi reducere semnificativă a
impactului transfrontalier cauzat de substanţele periculoase şi de
nutrienţii evacuaţi în mediul acvatic din bazinul Dunării, acordînd,
totodată, o atenţie deosebită Mării Negre,
apreciind măsurile deja adoptate prin iniţiativele naţionale ale
ţărilor dunărene, cele convenite la nivel bilateral şi multilateral al
cooperării lor, precum şi eforturile deja întreprinse în procesul
C.S.C.E. de către Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa şi
de Comunitatea Europeană, avînd ca obiectiv promovarea colaborării la
nivel bilateral şi multilateral pentru prevenirea şi controlul poluării
transfrontaliere, gospodărirea durabilă a apelor, utilizarea raţională
şi conservarea resurselor de apă,
referindu-se în mod special la Convenţia privind protecţia şi
utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi lacurilor
internaţionale, din 17 martie 1992, precum şi la colaborarea bilaterală
şi multilaterală, existentă între statele dunărene, care va fi
continuată şi luată în considerare în cooperarea tuturor statelor
dunărene, referindu-se, totodată, la Convenţia privind protecţia Mării
Negre împotriva poluării, din 21 aprilie 1992,
străduindu-se să realizeze o îmbunătăţire de durată şi o protecţie
a fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, în special
în context transfrontalier şi pentru o gospodărire durabilă a apei,
luînd în considerare interesele statelor dunărene în domeniul
utilizării apei şi, în acelaşi timp, contribuind la protecţia mediului
marin al Mării Negre,
au convenit:
PARTEA I
Dispoziţii generale
Articolul 1
Definiţii
În sensul prezentei Convenţii:
a) state dunărene sunt statele suverane, care deţin o parte
considerabilă a bazinului hidrografic al Dunării. Prin parte
considerabilă se înţelege o cotă care depăşeşte 2000 km2 din totalul
bazinului hidrografic;
b) bazinul hidrografic al fluviului Dunărea înseamnă partea din
bazinul hidrografic al fluviului, de care beneficiază Părţile
contractante;
c) impact transfrontalier înseamnă orice efect nefavorabil
semnificativ produs asupra mediului înconjurător riveran, rezultat
dintr-o schimbare în condiţiile apelor, cauzată de activităţi umane, şi
care depăşeşte zona care se află sub jurisdicţia unei Părţi
contractante.
Asemenea modificări pot afecta viaţa şi proprietatea, securitatea
instalaţiilor şi ecosistemele acvatice în cauză;
d) substanţe periculoase sunt acele substanţe, care produc efecte
toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în
special cele remanente şi care au un impact nefavorabil semnificativ
asupra organismelor vii;
e) substanţe periculoase pentru apa sunt substanţele, care
reprezintă un pericol potenţial deosebit de ridicat pentru resursele
de apă, astfel încît manipularea lor necesită măsuri speciale
preventive şi de protecţie;
f) surse de poluare a apei punctuale şi nepunctuale înseamnă
sursele de poluanţi şi nutrienţi, a căror pătrundere în apă este
cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de
efectele difuze larg răspîndite în bazinul hidrografic (surse
nepunctuale);
g) balanţa apei semnifică relaţia, care caracterizează resursele
naturale de apă din întregul bazin hidrografic al unui rîu, cuprinzînd
toate componentele (precipitaţii, evaporare, scurgeri de suprafaţă şi
subterane). Suplimentar, sunt incluse şi efectele acţiunii umane,
rezultate din utilizarea apei şi care influenţează calitatea acesteia;
h) date aferente sunt datele rezumative, deduse din balanţele de
apă din amonte, în măsura în care sunt relevante şi necesare pentru
elaborarea balanţelor de apă din aval şi a unei balanţe generale de apă
pentru fluviul Dunărea. Astfel, datele aferente acoperă componentele
balanţei de apă pentru toate apele transfrontaliere importante din
bazinul hidrografic la fluviului Dunărea. Datele aferente se referă la
secţiunile transversale ale apelor transfrontaliere acolo unde ele
delimitează, traversează sau sunt situate la frontierele dintre Părţile
contractante;
i) Comisia internaţionala este organizaţia stabilită prin art.18
al prezentei Convenţii.
Articolul 2
Obiective şi principii ale cooperării
1) Părţile contractante vor depune eforturi pentru realizarea
scopurilor unei gospodăriri durabile şi echitabile a apelor, inclusiv
pentru conservarea, îmbunătăţirea şi utilizarea raţională a apelor de
suprafaţă şi a celor subterane din bazinul hidrografic, în măsura în
care acestea sunt posibile. De asemenea, Părţile contractante vor
depune toate eforturile pentru controlul pericolelor provocate de
accidente cu substanţe periculoase pentru apă, inundaţii şi îngheţ pe
fluviul Dunărea. În plus, ele vor încerca să contribuie la reducerea
încărcărilor poluante ale Mării Negre din surse situate în bazinul
hidrografic.
2) În conformitate cu prevederile acestei Convenţii, Părţile
contractante vor coopera în probleme fundamentale de gospodărire a
apelor şi vor lua toate măsurile legale, administrative şi tehnice
adecvate pentru a menţine cel puţin şi a îmbunătăţi starea actuală a
mediului înconjurător şi condiţiile de calitate a apei fluviului
Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, pentru a preveni şi
reduce, pe cît posibil, impacturile şi schimbările nefavorabile ce apar
sau pot fi cauzate.
3) În acest scop, Părţile contractante, luînd în considerare
urgenţa măsurilor de reducere a poluării şi necesitatea utilizării
raţionale, durabile a apei, vor stabili priorităţile adecvate şi vor
întări, armoniza şi coordona măsurile adoptate şi cele planificate a fi
luate la nivel naţional şi internaţional în întreg bazinul Dunării,
avînd ca obiectiv dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului fluviului
Dunărea. În mod special, acest obiectiv vizează asigurarea unei
utilizări durabile a resurselor de apă pentru alimentare cu apă
potabilă, industrială şi pentru irigaţii, precum şi pentru conservarea
şi reconstrucţia ecosistemelor, răspunzînd, de asemenea, şi altor
cerinţe din domeniul sănătăţii publice.
4) Principiul poluatorul plăteşte şi principiul precauţiei
constituie baza tuturor măsurilor pentru protecţia fluviului Dunărea şi
a apelor din bazinul său hidrografic.
5) Cooperarea în domeniul gospodăririi apei se va orienta spre o
gospodărire durabilă a apelor, pornind de la criteriile unei dezvoltări
stabile şi ecologice adecvate, care vizează în acelaşi timp:
- menţinerea calităţii generale a vieţii;
- menţinerea accesului continuu la resursele naturale;
- evitarea pagubelor ecologice de durată şi asigurarea protecţiei
ecosistemelor;
- aplicarea unei abordări preventive.
6) Nu este admis ca aplicarea prevederilor acestei Convenţii să
cauzeze vreo creştere semnificativă, directă sau indirectă, a
impacturilor asupra mediului riveran.
7) Fiecare Parte contractantă are dreptul să adopte şi să aplice
măsuri mai ferme decît cele care rezultă din prevederile prezentei
Convenţii.
Articolul 3
Domeniu de aplicabilitate
1) Această Convenţie se aplică pentru bazinul hidrografic al
fluviului Dunărea, aşa cum a fost definit în art.1 paragraful b).
2) Obiectul acestei Convenţii îl reprezintă, în special,
următoarele activităţi planificate sau în curs de realizare, în măsura
în care acestea produc sau pot produce impacturi transfrontaliere:
a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienţi şi substanţe
periculoase, atît din surse punctuale cît şi nepunctuale, precum şi
evacuarea căldurii;
b) activităţi şi măsuri planificate în domeniul amenajărilor
hidrotehnice, în special regularizări, controlul scurgerii şi nivelul
de stocare a cursurilor de apă, controlul inundaţiilor şi îndepărtarea
pericolului de îngheţ, precum şi efectul instalaţiilor, situate în sau
în afara cursului de apă, asupra regimului lui hidraulic;
c) alte activităţi şi măsuri planificate, în scopul utilizării
apei, cum ar fi: hidroenergia, transferul şi captarea apei;
d) exploatarea construcţiilor hidrotehnice existente, de exemplu,
acumulări, hidrocentrale, măsuri pentru prevenirea impactului ecologic
incluzînd: deteriorarea condiţiilor hidrologice, eroziuni, surpări,
inundaţii şi transportul sedimentelor; măsuri pentru protecţia
ecosistemelor;
e) manipularea substanţelor periculoase pentru apă şi prevenirea
accidentelor.
3) Această Convenţie se aplică în cazul pescuitului şi navigaţiei
interne, în măsura în care sunt vizate probleme de protecţie a apei
împotriva poluării cauzate de asemenea activităţi.
Articolul 4
Forme de cooperare
Formele de cooperare realizate potrivit acestei Convenţii vor fi,
de regulă, următoarele:
a) consultări şi activităţi comune în cadrul Comisiei
internaţionale, în conformitate cu prevederile acestei Convenţii;
b) schimb de informaţii despre acorduri bilaterale şi multilaterale,
reglementări legale şi măsuri în domeniul gospodăririi apelor; schimb
de documente legale, linii directoare şi de alte publicaţii; alte forme
de schimb de informaţii şi de experienţă.
PARTEA II
Cooperarea multilaterală
Articolul 5
Prevenirea, controlul şi reducerea
impactului transfrontalier
1) Părţile contractante vor dezvolta, adopta şi aplica măsuri
legislative, administrative şi tehnice adecvate, vor asigura premisele
interne şi bazele necesare pentru protecţia eficientă a calităţii apei
şi utilizarea durabilă a apei, realizînd astfel prevenirea, controlul
şi reducerea impactului transfrontalier.
2) În acest scop, Părţile contractante vor lua, separat sau în
comun, măsurile indicate mai jos:
a) înregistrează condiţia resurselor naturale de apă din bazinul
hidrografic al fluviului Dunărea, aplicînd parametrii cantitativi şi
calitativi stabiliţi de comun acord, inclusiv metodologiile adecvate;
b) adoptă norme legale, prin care se vor stabili cerinţele de
îndeplinit, inclusiv limitele de timp, care trebuie respectate la
evacuările de ape uzate;
c) adoptă norme legale pentru manipularea substanţelor periculoase
pentru apă;
d) adoptă norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienţi
sau substanţe periculoase din surse difuze, în special din aplicarea
nutrienţilor, a substanţelor de protecţie a plantelor şi pesticidelor
în agricultură;
e) în scopul armonizării acestor reglementări la un înalt nivel de
protecţie, precum şi pentru implementarea armonizată a măsurilor
corespunzătoare, Părţile contractante vor lua în considerare
rezultatele şi propunerile Comisiei internaţionale;
f) Părţile contractante vor coopera şi vor lua măsuri adecvate
pentru evitarea efectelor transfrontaliere nefavorabile produse de
deşeuri şi substanţe periculoase, în special de cele provenind din
transport.
Articolul 6
Măsuri speciale pentru protecţia resurselor de apă
Părţile contractante vor lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau
reducerea impacturilor transfrontaliere, pentru o utilizare durabilă a
resurselor de apă, precum şi pentru conservarea resurselor ecologice,
în special prin:
a) identificarea resurselor de apă subterană, care vor trebui să
fie protejate pe termen lung, precum şi a zonelor de protecţie pentru
asigurarea alimentării cu apă potabilă, existente şi viitoare;
b) prevenirea poluării resurselor de apă subterană, în special a
celor rezervate pentru alimentarea cu apă potabilă pe termen lung, în
particular cea cauzată de nitraţi, substanţe pentru protecţia plantelor
şi pesticide, precum şi de alte substanţe periculoase;
c) minimalizarea riscurilor poluărilor accidentale prin măsuri de
prevenire şi control;
d) luarea în considerare a posibilelor influenţe asupra calităţii
apei rezultate din activităţile planificate şi măsurile aplicate, în
conformitate cu art.3 paragraful 2);
e) evaluarea importanţei diferitelor elemente ale biotopului pentru
ecologia riverană şi propunerea de măsuri pentru îmbunătăţirea
condiţiilor ecologice litorale şi acvatice.
Articolul 7
Limitarea emisiei.
Obiective şi criterii de calitate a apei
1) Ţinînd cont de propunerile Comisiei internaţionale, Părţile
contractante vor stabili limite de emisie aplicabile în sectoarele
industriale individuale sau în industrie, în funcţie de încărcările şi
concentraţiile poluante şi, pe cît posibil, bazate pe tehnologii cu
poluare redusă sau nepoluante la sursă. La evacuarea substanţelor
periculoase, limitele de emisie se vor baza pe cele mai bune tehnologii
disponibile pentru reducerea la sursă şi/sau pentru tratarea apelor
uzate. Pentru apele uzate orăşeneşti, limitele de emisie vor fi bazate
pe aplicarea cel puţin a unei tratări biologice sau a unui nivel de
tratare echivalent.
2) Părţile contractante vor stabili prevederi suplimentare pentru
prevenirea sau reducerea evacuării de substanţe periculoase şi de
nutrienţi în cazul surselor nepunctuale, în special atunci cînd sursele
principale provin din agricultură, luînd în considerare cele
mai bune practici ecologice.
3) În scopul prevăzut la paragrafele 1) şi 2), în Anexa II a
prezentei Convenţii este cuprinsă o listă a sectoarelor industriale şi
a industriilor, precum şi o listă suplimentară, în care sunt enumerate
substanţele periculoase şi grupele de substanţe, a căror evacuare din
surse punctuale şi nepunctuale va trebui să fie evitată sau redusă
considerabil. Actualizarea Anexei II va fi realizată de către Comisia
internaţională.
4) În mod suplimentar, Părţile contractante vor defini împreună
obiectivele de calitate a apei, atunci cînd este cazul, şi vor aplica
criterii de calitate a apei, în scopul prevenirii controlului şi
reducerii impactului transfrontalier. Recomandările generale, care
sunt prezentate în Anexa III, vor fi aplicate şi specificate de către
Părţile contractante atît la nivel naţional, cît şi împreună, atunci
cînd este cazul.
5) Pentru realizarea unei limitări eficiente a emisiilor în zonele,
care se află sub jurisdicţia lor, Părţile contractante vor asigura
condiţiile preliminare necesare şi vor aplica măsurile corespunzătoare.
Ele vor asigura că:
a) reglementările naţionale pentru limitarea emisiilor şi nivelul
lor impus prin standarde sunt armonizate, pas cu pas, cu limitele de
emisie stabilite prin această Convenţie;
b) fără excepţie, evacuările de ape uzate se bazează pe un aviz
anterior emis de către autorităţile competente şi avînd termen de
valabilitate limitat;
c) reglementările şi avizele pentru măsuri de prevenire şi de
control, în cazul instalaţiilor industriale noi sau modernizate, în
special cele care implică folosirea unor substanţe periculoase, sunt
orientate spre cele mai bune tehnologii disponibile şi sunt
implementate cu cea mai mare prioritate;
d) sunt aplicate prevederi mai restrictive decît cele ale
standardelor - în cazuri individuale chiar interziceri - în situaţia în
care caracterul apei receptoare şi ecosistemul său o cere, în
concordanţă cu prevederile paragrafului 4);
e) autorităţile competente supraveghează ca activităţile de natură
să cauzeze impacturi transfrontaliere să se desfăşoare în conformitate
cu avizele şi aprobările impuse;
f) evaluarea impactului ecologic se realizează în conformitate cu
reglementările naţionale şi internaţionale sau cu alte proceduri pentru
evaluarea şi aprecierea efectelor ecologice;
g) la planificarea, acordarea licenţei şi implementarea
activităţilor şi măsurilor menţionate în art.3 paragraful 2) şi art.16
paragraful 2), autorităţile competente iau în considerare riscul
accidentelor cu substanţe periculoase pentru apă, impun măsuri
preventive şi ordonă reguli de comportament pentru combaterea efectelor
negative după accidente.
Articolul 8
Inventarieri ale emisiilor, programe de acţiune
şi evaluarea progreselor inregistrate
1) Părţile contractante vor întocmi periodic inventarieri ale
surselor de poluare punctuale şi nepunctuale relevante din bazinul
hidrografic al fluviului Dunărea, care vor cuprinde inclusiv măsurile
de prevenire şi reducere deja luate pentru respectivele evacuări,
precum şi cu privire la eficienţa acestor măsuri, ţinînd cont de
prevederile art.5 paragraful 2) subparagraful a).
2) Pe o asemenea bază, Părţile contractante vor stabili, în etape,
o listă de măsuri preventive şi de reducere, ce urmează a fi aplicate,
treptat, atît cît este necesar pentru realizarea obiectivelor acestei
Convenţii.
3) Inventarul emisiilor şi lista de măsuri care vor fi adoptate
formează baza pentru dezvoltarea programelor comune de acţiune, pe care
le desfăşoară Părţile contractante, ţinînd cont de priorităţile
stabilite în funcţie de urgenţă şi eficienţă.
Asemenea programe de acţiune vor fi orientate, în special, spre
reducerea încărcării şi concentraţiilor poluante provenind atît din
surse punctuale industriale şi municipale, cît şi din surse
nepunctuale. Acestea vor cuprinde, printre altele, şi măsuri de
prevenire şi reducere, inclusiv estimări ale duratei şi costului.
4) În mod suplimentar Părţile contractante vor urmări progresul
obţinut în implementarea programelor comune de acţiune, întocmind
rapoarte periodice. Aceste rapoarte vor cuprinde atît măsurile de
protecţie realizate, cît şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte
condiţiile riverane în lumina evaluării actuale.
Articolul 9
Programe de monitoring
Pe baza activităţilor lor naţionale, Părţile contractante vor
coopera în domeniul monitoringului şi al evaluării.
1) În acest scop ele:
- vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring
şi de evaluare aplicabile la nivel naţional, în special în domeniul
calităţii apei, controlului emisiilor, prognozei inundaţiilor şi
balanţei de apă pentru a se putea obţine rezultate comparabile, care să
fie introduse în activităţile comune de monitoring şi evaluare;
- vor dezvolta sisteme concertate sau comune, la care se vor
utiliza echipamente staţionare sau mobile de măsură, facilităţi pentru
comunicaţii şi procesare a datelor;
- vor elabora şi implementa programe comune pentru monitoringul
condiţiilor de scurgere pe suprafaţa bazinului hidrografic al fluviului
Dunărea, atît sub aspectul calităţii, cît şi al cantităţii apei, precum
şi a sedimentelor şi ecosistemelor riverane, ca bază pentru evaluarea
impacturilor transfrontaliere, cum ar fi: poluarea transfrontalieră,
schimbările regimurilor de curgere, balanţa apei şi riscurile de
inundaţii sau de îngheţ;
- vor dezvolta metode comune sau armonizate pentru monitoring şi
evaluare a evacuărilor de ape uzate, inclusiv pentru procesarea,
interpretarea şi înregistrarea de date, luînd în considerare abordarea
specifică, care are ca obiect limitarea emisiei (Anexa II, partea I);
- vor elabora inventare ale surselor punctuale importante,
incluzînd poluanţii evacuaţi (inventare ale emisiilor), şi vor estima
poluarea apei din surse nepunctuale, ţinînd cont de Anexa II, partea
II; vor revizui aceste documente în concordanţă cu situaţia actuală.
2) Vor stabili, de comun acord, punctele de monitoring,
caracteristicile de calitate a apelor şi parametrii de poluare, care
vor fi înregistrate pe fluviul Dunărea cu suficientă regularitate,
ţinînd cont de caracterul ecologic şi hidrologic al cursului de apă
avut în vedere şi de emisiile tipice de poluanţi evacuaţi în bazinul
hidrografic.
3) Pe baza unei metodologii armonizate, Părţile contractante vor
stabili balanţele naţionale ale apei, precum şi balanţa generală a apei
din bazinul fluviului Dunărea. Părţile contractante vor oferi datele
de corelare, care să fie comparabile într-o măsură suficientă prin
aplicarea unei metodologii armonizate. De asemenea, pe baza acestor
date, se pot întocmi şi balanţele de apă pentru principalii afluenţi ai
fluviului Dunărea.
4) Periodic, ele vor evalua condiţiile de calitate a fluviului
Dunărea şi progresele înregistrate prin măsurile adoptate, în scopul
prevenirii, controlului şi al reducerii impacturilor transfrontaliere.
Rezultatele vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul unor
publicaţii adecvate.
Articolul 10
Obligaţii de raportare
Părţile contractante vor prezenta Comisiei internaţionale rapoarte
cu privire la problemele de bază, care sunt necesare comisiei pentru
îndeplinirea sarcinilor sale. Acestea vor include, în special:
a) rapoarte şi documente prevăzute în această Convenţie sau
solicitate de către comisie;
b) informaţii privind existenţa, încheierea, amendarea sau
denunţarea acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a tratatelor,
care reglementează protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea
şi a apelor din bazinul său hidrografic, sau care sunt relevante pentru
aspectele ce prezintă interes;
c) informaţii privind legile, ordonanţele şi alte reglementări
generale naţionale, ce reglementează protecţia şi gospodărirea apelor
fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, sau care sunt
relevante pentru aspectele ce prezintă interes;
d) comunicarea în termenul stabilit, după adoptarea hotărîrilor de
către Comisia internaţională, a modului, cadrului temporar şi
dimensiunilor financiare pentru implementarea hotărîrilor de acţiune la
nivel naţional, cum ar fi recomandări, programe şi măsuri;
e) desemnarea instituţiilor competente, care să fie contactate de
către Comisia internaţională sau de către celelalte Părţi contractante
pentru cooperare în cadrul acestei Convenţii;
f) comunicarea activităţilor planificate care, prin caracterul lor,
ar putea produce impact transfrontalier.
Articolul 11
Consultări
1) După realizarea unui schimb de informaţii preliminar, la cererea
uneia sau mai multor Părţi contractante interesate, Părţile contractante
implicate vor participa la consultări asupra activităţilor planificate
de genul celor la care se face referire în art. 3 paragraful 2), care
ar putea cauza impact transfrontalier, în cazul în care acest schimb de
informaţii şi asemenea consultări nu sunt încă incluse în cooperarea
bilaterală sau internaţională. Consultările se desfăşoară, de regulă,
în cadrul Comisiei internaţionale, în vederea soluţionării unei
probleme.
2) Înainte de adoptarea unei decizii privind activităţile propuse,
autorităţile competente - cu excepţia cazurilor ce prezintă pericol -
vor aştepta rezultatele consultărilor, cu excepţia cazului cînd acestea
nu sunt finalizate cel mai tarziu într-un an de la începerea lor.
Articolul 12
Schimbul de informaţii
1) Conform hotărîrii Comisiei internaţionale, Părţile contractante
vor desfăşura un schimb de date rezonabile disponibile, printre altele
cu privire la:
a) condiţiile generale ale mediului riveran din bazinul hidrografic
al Dunării;
b) experienţa acumulată prin aplicarea şi exploatarea celei mai
bune tehnologii disponibile şi a rezultatelor cercetării şi dezvoltării;
c) date cu privire la emisii şi monitoririg;
d) măsuri aplicate şi planificate pentru prevenirea, controlul şi
reducerea impactului transfrontalier;
e) reglementări privind evacuările de ape uzate;
f) accidente în care sunt implicate substanţe periculoase pentru
apă.
2) Pentru armonizarea limitelor emisiilor, Părţile contractante vor
desfăşura schimburi de informaţii cu privire la reglementările lor.
3) Dacă unei Părţi contractante i se cer de către celelalte Părţi
contractante date sau informaţii care nu sunt disponibile, aceasta se
va strădui să satisfacă cererea, dar o poate face condiţionat, pe bază
de plată de către partea solicitantă, care cuprinde costurile pentru
colectare şi, unde este necesar, pentru procesarea datelor respective.
4) În scopul aplicării prevederilor acestei Convenţii, Părţile
contractante vor facilita schimbul celei mai bune tehnologii
disponibile, în special prin promovarea de: schimburi comerciale de
tehnologii disponibile, contacte şi cooperare industrială directă,
inclusiv cu societăţi mixte; schimburi de informaţii şi experienţă;
acordarea de asistenţă tehnică. De asemenea, Părţile contractante vor
susţine programe comune de instruire şi organizarea de seminare şi
întîlniri relevante.
5) Prevederile acestei Convenţii nu vor afecta drepturile sau
obligaţiile Părţilor contractante în conformitate cu legile,
reglementările, prevederile administrative naţionale sau cu practicile
legale acceptate şi reglementările internaţionale aplicabile pentru
protecţia datelor personale, proprietăţii intelectuale, inclusiv a
secretului industrial şi comercial sau a siguranţei naţionale.
6) Dacă o Parte contractantă hotărăşte să ofere unei alte Părţi
contractante o astfel de informaţie protejată, partea care primeşte
această informaţie va respecta confidenţialitatea informaţiei primite
şi condiţiile în care aceasta i-a fost oferită şi va folosi această
informaţie numai în scopul pentru care i-a fost oferită.
Articolul 13
Protecţia informaţiilor furnizate
În conformitate cu prevederile acestei Convenţii, secretele
industriale şi comerciale sau alte componente confidenţiale ale
informaţiei sunt transmise în condiţiile legilor naţionale. Părţile
contractante care le primesc vor respecta caracterul secret al unor
asemenea informaţii, folosindu-le exclusiv în scopul stipulat în
prezenta Convenţie, fără să le publice şi fără a le pune la dispoziţia
unor terţe părţi. În cazul cînd o Parte contractantă consideră că nu se
va putea conforma obligaţiilor privind confidenţialitatea informaţiei
ce i-a fost transmisă, aceasta va informa, fără întîrziere, partea
trimiţătoare şi va restitui informaţia în cauză. Datele personale vor
fi transmise Părţilor contractante conform legislaţiei naţionale a
Părţii contractante trimiţătoare.
Datele personale vor fi folosite de partea primitoare numai în
scopul indicat şi în condiţiile specificate de către partea
trimiţătoare.
Articolul 14
Informarea publicului
1) Părţile contractante vor asigura, cît mai curînd posibil, ca
autorităţile lor competente să fie determinate să pună la dispoziţia
oricărei persoane fizice sau persoane juridice, la un preţ rezonabil,
informaţiile disponibile privind starea calităţii mediului riveran al
fluviului Dunărea, ca răspuns la orice cerere rezonabilă, fără a fi
necesar ca persoana respectivă să-şi întemeieze cererea formulată.
2) Informaţiile menţionate în paragraful 1) al acestui articol,
care sunt deţinute de către autorităţile publice, pot fi oferite în
scris, vizual sau oral sub formă de baze de date.
3) Prevederile acestui articol nu vor afecta dreptul Părţilor
contractante de a refuza o cerere de astfel de informaţii,
în conformitate cu sistemul lor legal naţional şi reglementările
internaţionale aplicabile, dacă aceasta afectează:
a) confidenţialitatea activităţii autorităţilor publice, relaţiile
internaţionale şi apărarea naţională;
b) siguranţa publică;
c) probleme care sunt sau au fost în curs de judecată sau sunt
supuse unei anchete, inclusiv anchete disciplinare sau care sunt supuse
unor proceduri preliminare;
d) confidenţialitatea comercială şi industrială, precum şi
proprietatea intelectuală;
e) confidenţialitatea datelor şi/sau a dosarelor personale;
f) materiale furnizate de o terţă parte fără ca acea parte să aibă
obligaţia legală să procedeze astfel;
g) materialul, a cărui dezvăluire ar face ca mediul înconjurător la
care materialul face referire să fie prejudiciat.
4) O autoritate publică va răspunde unei persoane, care cere o
informaţie, cît mai repede posibil. Motivul unui refuz de a oferi
informaţia cerută trebuie să fie argumentat în scris.
Articolul 15
Cercetare şi dezvoltare
1) Pentru a promova ţelurile prezentei Convenţii, Părţile
contractante vor elabora programe de cercetare ştiinţifică sau tehnică
complementare sau comune şi, în conformitate cu o procedură care va
trebui să fie reglementată de către Comisia internaţională, vor
transmite comisiei:
a) rezultatele unor asemenea cercetări complementare, comune sau
ale altor cercetări relevante, la care autorităţile publice au acces;
b) părţi relevante ale altor programe de cercetare ştiinţifică şi
tehnică.
2) Procedînd astfel, Părţile contractante vor avea în vedere
activitatea desfăşurată sau sprijinită în acest domeniu de către
organizaţiile şi agenţiile internaţionale competente în materie.
Articolul 16
Sisteme de comunicaţii, avertizare şi alarmă,
planuri de urgenţă
1) Părţile contractante vor face pregătirile necesare pentru
constituirea unor sisteme coordonate sau comune de comunicaţie,
avertizare şi alarmă în contextul întregului bazin hidrografic, în
măsura în care acestea sunt necesare pentru a suplimenta sistemele
stabilite şi exploatate la nivel bilateral. Ele se vor consulta cu
privire la modalităţile şi mijloacele de armonizare a sistemelor
naţionale de comunicaţie, avertizare şi alarmă şi a planurilor de
urgenţă.
2) În cadrul Comisiei internaţionale, Părţile contractante se vor
informa reciproc despre autorităţile competente sau la punctele de
contact, desemnate pentru cazuri de urgenţă, cum sunt: poluările
accidentale, alte condiţii critice ale apei, inundaţii sau pericole
generate de îngheţ. În consecinţă, autorităţile competente vor coopera
pentru stabilirea unor planuri comune de urgenţă, unde este necesar,
suplimentar planurilor existente la nivel bilateral.
3) Dacă o autoritate competentă identifică o creştere bruscă a
conţinutului de substanţe periculoase în fluviul Dunărea sau în apele
din bazinul său hidrografic, sau ia cunoştinţă de o catastrofă sau un
accident, ce poate cauza un impact serios asupra calităţii apei
fluviului Dunărea, afectînd statele dunărene din aval, autoritatea
respectivă va informa imediat punctele de contact desemnate şi Comisia
internaţională, conform procedurii introduse de comisie.
4) Pentru a controla şi reduce riscurile provenite din inundaţii,
incluzînd pericolele generate de îngheţ, autorităţile competente vor
informa imediat statele dunărene din aval, posibil a fi afectate,
precum şi Comisia internaţională, cu privire la producerea scurgerilor
sau inundaţiilor, precum şi referitor la prognoza pericolelor generate
de îngheţ.
Articolul 17
Asistenţa mutuală
1) În interesul întăririi cooperării şi pentru facilitarea
îndeplinirii obligaţiilor acestei Convenţii, în special în cazul
apariţiei unor situaţii critice ale condiţiilor riverane, Părţile
contractante vor asigura asistenţa mutuală la cererea celorlalte Părţi
contractante.
2) Comisia internaţională va elabora procedurile pentru asistenţă
mutuală, abordînd, printre altele, următoarele aspecte:
a) direcţia, controlul, coordonarea şi supravegherea asistenţei;
b) serviciile şi facilităţile locale puse la dispoziţie de Partea
contractantă care solicită asistenţă, incluzînd, cînd este necesar,
facilităţile la formalităţile de trecere a frontierei;
c) aranjamente pentru compensarea, despăgubirea şi/sau rambursarea
costurilor cheltuielilor Părţii contractante, care oferă asistenţă,
şi/sau personalul acesteia, precum şi pentru tranzitarea teritoriilor
Părţilor contractante terţe, atunci cînd este necesar;
d) metode de rambursare a costurilor serviciilor de asistenţă.
PARTEA III
Comisia internaţională
Articolul 18
Înfiinţare, sarcini şi competenţe
1) În scopul realizării obiectivelor şi prevederilor acestei
Convenţii, va fi înfiinţată Comisia internaţională pentru protecţia
fluviului Dunărea, denumită Comisia internaţională, în sensul
prezentei Convenţii. Părţile contractante vor coopera în cadrul
Comisiei internaţionale. Pentru îndeplinirea obligaţiilor Părţilor
contractante, conform art.1-18, Comisia internaţională va elabora
propuneri şi recomandări pentru Părţile contractante.
2) Structura şi procedurile Comisiei internaţionale, precum şi
competenţele acesteia sunt stipulate în detaliu în Anexa IV la această
Convenţie, constituind Statutul acestei comisii.
3) Pe lîngă problemele care îi sunt încredinţate în mod explicit,
Comisia internaţională este competentă să abordeze orice alte probleme
ce îi sînt încredinţate prin mandat de către Părţile contractante în
cadrul art.3 al acestei Convenţii.
4) Aplicarea hotărîrilor adoptate de Comisia internaţională este
sprijinită atît prin obligaţiile Părţilor contractante de a raporta
comisiei în conformitate cu art.10, cît şi prin prevederile acestei
Convenţii referitoare la bazele naţionale şi realizarea cooperării
multilaterale.
5) Comisia internaţională analizează experienţa acumulată prin
îndeplinirea acestei Convenţii şi prezintă propuneri Părţilor
contractante cu privire la amendamente sau completări la această
Convenţie sau pregăteşte bazele pentru elaborarea altor reglementări
pentru protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea şi a apelor
din bazinul său hidrografic.
6) Comisia internaţională hotărăşte în privinţa cooperării cu
organizaţii internaţionale şi naţionale sau cu alte organisme, care
sunt angajate sau interesate în protecţia şi gospodărirea apelor
fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic sau în
probleme generale privind protecţia şi gospodărirea apelor. Această
cooperare are ca scop întărirea coordonării şi evitarea paralelismelor.
Articolul 19
Prevederi cu caracter tranzitoriu privind
Declaraţia de la Bucureşti
Activităţile care se realizează de Părţile contractante în cadrul
Declaraţiei privind cooperarea statelor dunărene în domeniul
gospodăririi apei Dunării, în special pentru protecţia Dunării
împotriva poluării, semnată la 13 decembrie 1985 (Declaraţia de la
Bucureşti), prin intermediul grupurilor de lucru pentru calitatea apei,
inundaţii, prognoza acestora şi balanţa apelor, sunt transferate în
cadrul acestei Convenţii.
PARTEA IV
Clauze procedurale şi finale
Articolul 20
Validitatea anexelor
Conform art.23, Anexele I-V constituie părţi integrante ale
acestei Convenţii.
Articolul 21
Acorduri existente şi suplimentare
Părţile contractante, pe baza egalităţii şi reciprocităţii, vor
adapta, în cazul în care este necesar, acordurile bilaterale,
multilaterale sau alte aranjamente existente, pentru a elimina
contradicţiile cu principiile de bază ale acestei Convenţii şi, în
cazul în care este oportun, vor încheia acorduri suplimentare sau alte
aranjamente.
Articolul 22
Conferinţa Părţilor
1) Părţile contractante se vor întruni la recomandarea Comisiei
internaţionale.
2) La astfel de întruniri, Părţile contractante vor trece în
revistă probleme politice rezultînd din aplicarea acestei Convenţii, pe
baza raportului Comisiei internaţionale, şi vor adopta recomandări şi
hotărîri adecvate.
3) Partea contractantă, al cărei conducător de delegaţie deţine
preşedinţia Comisiei internaţionale, va deţine şi preşedinţia unor
astfel de întruniri.
4) Conferinţa Părţilor are competenţa de a adopta recomandări sau
hotărîri, cu condiţia ca, după transmiterea corespunzătoare a
invitaţiilor, să fie prezente cel puţin trei sferturi din delegaţiile
tuturor Părţilor contractante. În cazul cînd Convenţia nu prevede
altfel, Conferinţa Părţilor va depune toate eforturile pentru a ajunge
la un acord, prin consens. În situaţia în care nu se poate realiza
consensul, preşedintele va declara că toate eforturile de a ajunge la
un acord prin consens au fost epuizate. După o astfel de declaraţie, o
recomandare sau o hotărîre se va adopta printr-o majoritate de patru
cincimi dintre Părţile contractante prezente şi care votează.
5) Hotărîrea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a
unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate Părţile
contractante care au votat-o şi care, în această perioadă, nu au
notificat, în scris, Secretarului executiv că nu sunt în măsură de a
accepta hotărîrea. Cu toate acestea, o astfel de notificare poate fi
retrasă în orice moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei
de către Secretarul executiv. O asemenea hotărîre va deveni obligatorie
pentru orice Parte contractantă care a notificat, în scris,
Secretarului executiv că acceptă hotărîrea din momentul primirii acelei
notificări sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data
adoptării hotărîrii, dacă această dată este ulterioară.
6) Dacă, totuşi, recomandarea sau hotărîrea prezintă implicaţii
financiare, recomandarea sau hotărîrea va fi adoptată numai prin
consens.
Articolul 23
Amendamente la Convenţie
Convenţia va fi amendată după cum urmează:
1) Oricare Parte contractantă poate propune un amendament la
Convenţie. Textul amendamentului propus, împreună cu propunerea de
convocare a Conferinţei Părţilor, vor fi comunicate Părţilor
contractante, în scris, de către depozitar.
2) Dacă cel puţin trei sferturi dintre Părţile contractante susţin
propunerea de convocare a Conferinţei Părţilor, depozitarul va convoca
Conferinţa Părţilor în termen de 6 luni, la sediul Comisiei
internaţionale.
3) Adoptarea unui amendament în cadrul Conferinţei Părţilor
necesită consensul.
4) Amendamentul adoptat va fi prezentat, de către guvernul
depozitar, Părţilor contractante spre ratificare, acceptare sau
aprobare. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentului vor fi
notificate guvernului depozitar, în scris.
5) Amendamentul va intra în vigoare pentru acele Părţi
contractante, care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, în cea de-a
30-a zi după ce guvernul depozitar a primit notificarea ratificării,
acceptării sau aprobării sale de către cel puţin patru cincimi dintre
Părţile contractante. După aceea, amendamentul va intra în vigoare
pentru oricare altă Parte contractantă în cea de-a 30-a zi după ce
Partea contractantă respectivă a depus instrumentele de ratificare, de
acceptare sau de aprobare a amendamentului.
6) Anexele I, II şi III pot fi amendate de către Comisia
internaţională în conformitate cu art.5 din statutul acesteia.
Articolul 24
Soluţionarea diferendelor
1) În cazul unui diferend între două sau mai multe Părţi
contractante, cu privire la interpretarea sau aplicarea acestei
Convenţii, părţile în cauză vor căuta o soluţionare prin negociere sau
prin orice alte mijloace de soluţionare a diferendului, acceptabile
lor, dacă este cazul, cu asistenţa Comisiei internaţionale.
2) a) Dacă Părţile contractante în dispută nu sunt în măsură să
soluţioneze diferendul, în conformitate cu paragraful 1) al acestui
articol, într-un interval de timp rezonabil, dar nu mai mare de 12
luni, după ce Comisia internaţională a fost notificată cu privire la
respectivul diferend de către una dintre părţile în dispută, diferendul
va fi supus spre reglementare obligatorie, prin unul dintre mijloacele
de soluţionare paşnică:
- Curţii Internaţionale de Justiţie;
- arbitrajului, în conformitate cu Anexa V a acestei Convenţii;
b) cînd ratifică, acceptă, aprobă sau accede la această Convenţie,
sau oricînd după aceasta, o Parte contractantă poate declara, în scris,
depozitarului că, pentru un diferend nesoluţionat în conformitate cu
paragraful 1) al acestui articol, acceptă una sau ambele modalităţi de
soluţionare a diferendului menţionat în subparagraful a) al acestui
paragraf;
c) dacă părţile în diferend au acceptat ambele modalităţi de
soluţionare menţionate la subparagraful a) al acestui paragraf,
diferendul va fi supus deciziei Curţii Internaţionale de Justiţie, în
măsura în care Părţile contractante nu au convenit altfel;
d) dacă Părţile în diferend nu au acceptat aceleaşi modalităţi de
soluţionare menţionate în subparagraful a) al acestui paragraf,
diferendul va fi supus arbitrajului;
e) o Parte contractantă, care nu a prezentat o declaraţie în
conformitate cu subparagraful b) al acestui paragraf sau a cărei
declaraţie nu mai este în vigoare, este considerată ca parte ce a
acceptat arbitrajul.
Articolul 25
Semnarea
Această Convenţie va fi deschisă pentru semnare de către statele
dunărene, pe deplin împuternicite cu drepturi şi privilegii de membri
ai O.N.U., în conformitate cu Carta O.N.U., precum şi de către
Comunitatea Europeană şi oricare altă organizaţie economică de
integrare regională, căreia statele, în calitate de membre, i-au
transferat competenţa în privinţa problemelor guvernate de prevederile
acestei Convenţii, semnată la Sofia, la 29 iunie 1994.
Articolul 26
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
Convenţia va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse
pe lîngă Guvernul României, care va acţiona ca depozitar al acestei
Convenţii.
Articolul 27
Intrarea în vigoare
Convenţia va intra în vigoare după nouăzeci de zile de la data cînd
a fost depus cel de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare,
de aprobare sau de aderare. După depunerea celui de-al nouălea
instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare,
Convenţia va intra în vigoare pentru fiecare stat sau organizaţie de
integrare economică regională care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă
la Convenţie, după nouăzeci de zile de la depunerea de către statul sau
organizaţia de integrare economică regională în cauză a instrumentelor
lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
Articolul 28
Aderarea, participarea
1) Un stat sau o organizaţie de integrare economică regională, la
care se face referire în art.25 al Convenţiei, pe care nu a semnat-o,
poate adera la această Convenţie. Instrumentul de aderare va fi depus pe
lîngă depozitar.
2) Părţile contractante pot invita, în unanimitate, orice stat sau
organizaţie de integrare economică regională să adere la această
Convenţie sau să participe cu statut consultativ.
Articolul 29
Retragerea
Oricînd după cinci ani de la data la care această Convenţie a
intrat în vigoare pentru o Parte contractantă, acea parte se poate
retrage din această Convenţie, prin notificare scrisă adresată
depozitarului. Orice astfel de retragere va produce efecte la
un an după data primirii notificării de către depozitar.
Articolul 30
Funcţiile depozitarului
Guvernul depozitar va îndeplini funcţiile de depozitar al acestei
Convenţii; depozitarul va informa Părţile contractante, în special, cu
privire la:
a) depozitarea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de
aprobare sau de aderare, de retragere sau orice alte informaţii,
declaraţii şi instrumente prevăzute în Convenţie;
b) data intrării în vigoare a Convenţiei.
Articolul 31
Textele autentice, depozitarul
Originalul acestei Convenţii, ale cărei texte în limbile germană şi
engleză, în aceeaşi măsură autentice, va fi depus pe lîngă Guvernul
României, care va trimite copii certificate tuturor Părţilor
contractante.
Drept care, subsemnaţii, competent autorizaţi de către guvernele
lor, au semnat Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi
utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia
fluviului Dunărea).
Semnată la Sofia, la 29 iunie 1994.
ANEXA I
PARTEA I
Cele mai bune tehnici disponibile
1) Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accent
pe folosirea tehnologiei nepoluante, dacă este posibil.
2) Termenul cele mai bune tehnici disponibile se referă la ultimul
stadiu de dezvoltare (starea actuală) a proceselor, instalaţiilor sau a
metodelor de exploatare, care indică adaptarea practică a unei măsuri
particulare pentru limitarea descărcărilor, emisiilor şi deşeurilor.
Pentru a determina dacă un ansamblu de procese, instalaţii şi metode de
exploatare constituie cele mai bune tehnici disponibile în cazuri
generale sau individuale, va fi acordată o atenţie specială pentru:
a) procese, instalaţii sau metode de exploatare comparabile care,
recent, au fost încercate cu succes;
b) schimbări şi progrese tehnologice în cunoaşterea şi înţelegerea
ştiinţifică;
c) fezabilitatea economică a unor astfel de tehnici;
d) limite de timp pentru instalarea, atît în uzinele existente, cît
şi în cele noi;
e) natura şi volumul descărcărilor şi emisiilor interesate.
3) Urmează ca ceea ce se consideră a fi cele mai bune tehnici
disponibile pentru un proces particular să fie înlocuite cu timpul, în
virtutea progreselor tehnologice, a factorilor sociali şi economici,
precum şi a schimbărilor intervenite în cunoaşterea şi înţelegerea
ştiinţifică.
4) Dacă reducerea descărcărilor şi emisiilor rezultînd din
folosirea celor mai bune tehnici disponibile nu va conduce la rezultate
acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare.
5) Termenul tehnici include atît tehnologia folosită, cît şi modul
în care instalaţiile sunt proiectate, construite, întreţinute,
exploatate şi demontate.
PARTEA II
Cea mai bună practică de mediu
1) Cea mai bună practică de mediu se referă la aplicarea celei mai
adecvate combinări a măsurilor şi strategiilor pentru controlul
sectorial al mediului.
2) Pentru determinarea setului de măsuri, care constituie cea mai
bună practică de mediu, în cazuri generale sau individuale, trebuie
acordată o atenţie specială:
- principiului precauţiei;
- riscului pentru mediu al produsului, al producerii, folosirii şi
depozitării lui finale (principiul responsabilităţii);
- înlocuirii prin activităţi şi substanţe mai puţin poluante şi
economisirea resurselor, inclusiv a energiei (principiul minimizării);
- scării de folosire;
- beneficiului potenţial sau penalităţii ecologice a materialelor
sau activităţilor înlocuitoare;
- progreselor şi schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea
ştiinţifică;
- limitelor de timp pentru implementare;
- implicaţiilor sociale şi economice.
3) Pentru aceasta urmează ca cea mai bună practică de mediu,
pentru o sursă particulară, să se schimbe în virtutea progreselor
tehnologice, factorilor economici şi sociali, precum şi a schimbărilor
în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.
4) Dacă reducerea impacturilor, rezultînd din folosirea celei mai
bune practici de mediu, nu conduce la rezultate acceptabile pentru
mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare şi va fi redefinită cea mai
bună practică de mediu.
ANEXA II
Sectoarele industriale şi substanţele periculoase
Partea I
Lista sectoarelor industriale şi industriile
1) În sectoarele generatoare de căldură, energie şi sectoare miniere:
a) tratarea gazelor de fum şi a aerului evacuat, a zgurii şi a
produşilor de condensare de la instalaţiile de ardere;
b) sisteme de răcire;
c) prepararea cărbunelui şi a minereului;
d) îmbunătăţirea cărbunelui şi recuperarea produşilor secundari ai
cărbunelui, brichetarea;
e) prelucrarea lignitului lemnos, a cărbunelui activ, a negrului de
fum.
2) În industria care foloseşte piatra şi pămîntul ca materie primă,
sectoarele materialelor de construcţii, ale sticlei şi ceramicii:
a) fabricarea azbocimentului şi a produşilor de azbociment;
b) fabricarea şi prelucrarea sticlei, fibrelor de sticlă şi
fibrelor minerale;
c) fabricarea produselor ceramice.
3) În sectorul metalelor:
a) metalurgie: ateliere de galvanizare, instalaţii de decapat,
instalaţii de oxidare anodică, instalaţii de polizat, instalaţii de
galvanizare la cald, ateliere de călire, fabricarea tablourilor cu
circuite integrate, fabricarea bateriilor, ateliere de emailare,
ateliere mecanice, ateliere de lustruire;
b) producerea fierului şi otelului, inclusiv turnătoriile;
c) producerea metalelor neferoase, inclusiv turnătoriile;
d) producerea feroaliajelor.
4) Sectorul chimiei anorganice:
a) fabricarea substanţelor chimice de bază;
b) fabricarea acizilor minerali, bazelor, sărurilor;
c) fabricarea alcaliilor, a leşiilor alcaline şi a clorului,
folosind electrolize alcoolo-cloride;
d) fabricarea îngrăşămintelor minerale (în afară de îngrăşămintele
potasice), săruri ale acidului fosforic, fosfaţi pentru alimente;
e) producerea carbonatului de sodiu;
f) producerea corindonului;
g) producerea pigmenţilor anorganici, a pigmenţilor minerali;
h) producerea semiconductorilor, redresorilor, celulelor foto-
electrice;
i) producerea substanţelor explozive, inclusiv a celor pirotehnice;
j) producerea oxizilor cu grad ridicat de dispersie;
k) producerea compuşilor de bariu.
5) În sectorul chimiei organice:
a) producerea substanţelor chimice de bază;
b) producerea coloranţilor, pigmenţilor, vopselelor;
c) producerea şi prelucrarea fibrelor sintetice;
d) producerea şi prelucrarea maselor plastice, a cauciucului;
e) producerea compuşilor halogenului organic;
f) producerea explozibilelor organice, a combustibililor solizi;
g) producerea substanţelor auxiliare pentru piele, fabricarea
hîrtiei şi textilelor;
h) fabricarea de produse farmaceutice;
i) producerea biocidelor;
j) fabricarea materiei prime pentru agenţi de spălare şi curăţare;
k) fabricarea produselor cosmetice;
l) fabricarea gelatinelor, cleiurilor de piele, adezivilor.
6) În sectoarele uleiurilor minerale şi sintetice:
a) producerea uleiului mineral, fabricarea produşilor uleiurilor
minerale, prelucrarea hidrocarburilor;
b) recuperarea uleiului din emulsiile apă-ulei, instalaţii de
dezemulsionare, recuperarea şi tratarea uleiului uzat;
c) producerea uleiurilor sintetice.
7) În tipografii, producţii de pelicule, tratamente de suprafaţă şi
sectoare de fabricare a plăcilor din plastic, ca şi alte forme de
producere a răşinilor şi materialelor plastice:
a) fabricarea de produse grafice şi tipărite;
b) laboratoare de tipărire şi laboratoare de film;
c) producerea de filme, benzi audiovizuale;
d) producerea de materiale de acoperire şi impregnate.
8) În sectoarele lemnului, celulozei şi hîrtiei:
a) fabricarea celulozei, hartiei şi cartonului;
b) fabricarea şi acoperirea cartonului de fibră de lemn.
9) În sectoarele textile, pielăriei şi blănăriei:
a) producerea şi finisarea textilelor;
b) producerea de piei, finisarea pieii, producerea înlocuitorilor
din piele şi prelucrarea blănurilor;
c) curăţare uscată, spălătorii, curăţătorii, spălarea materialelor
din lînă.
10) Alte sectoare:
a) recirculare, tratament, stocare, încărcare, descărcare şi
depozitare a deşeurilor şi a materialelor reziduale; stocarea,
încărcarea, descărcarea şi transportul substanţelor chimice;
b) cercetarea şi dezvoltarea domeniului medical şi ştiinţific,
spitale, practica medicală, institute de radiologie, laboratoare,
camere de testare;
c) activităţi de curăţare industrială, curăţarea conteinerelor
industriale;
d) autoateliere, instalaţii pentru spălarea mijloacelor de
transport;
e) tratarea apei;
f) activităţi de vopsit şi zugrăvit;
g) fabricarea şi procesarea extractelor din plante şi animale;
h) producerea şi tratarea microorganismelor şi viruşilor cu acizi
nucleici în vitro;
i) sectoare industriale care utilizează substanţe radioactive
(industria nucleară).
Partea II
Lista orientativă cuprinzînd substanţe
periculoase şi grupe de substanţe
A. Grupe de substanţe prioritare
a) metale grele şi compuşii lor;
b) compuşi organohalogeni;
c) compuşi organici de fosfor şi staniu;
d) agenţi de protecţie a plantelor, pesticide (fungicide, ierbicide,
insecticide, algicide) şi substanţe chimice folosite pentru conservarea
materialului lemnos, celulozei, hîrtiei, materialelor din piele şi
textile etc.;
e) uleiuri şi hidrocarburi de origine petrolieră;
f) alţi compuşi organici dăunători în special mediului acvatic;
g) compuşi ai azotului anorganic şi fosforului;
h) substanţe radioactive, inclusiv reziduuri.
B. Substanţe periculoase individuale
Deoarece există diferenţe considerabile datorită caracterului
periculos al substanţelor incluse în anumite grupe, este necesară, de
asemenea, evidenţierea unor substanţe individuale care, în practică,
pot juca un rol prioritar.
------------------------------------------------------------
Substanţe | Numărul CAS
------------------------------------|-----------------------
1 | 2
------------------------------------------------------------
1. Mercur 7439976
2. Cadmiu 7440439
3. Cupru 7440508
4. Zinc n. a.
5. Plumb 7439921
6. Arsenic 7440382
7. Crom n. a.
8. Nichel 7440020
9. Bor n. a.
10. Cobalt n. a.
11. Seleniu 7782492
12. Argint n. a.
13. Drins -
14. HCH 608731
15. DDT 50293
16. Pentaclor fenol 87865
17. Hexaclorobenzen 118741
18. Hexaclorbutadien 87683
19. Tetraclorură de carbon 56235
20. Cloroform 67663
21. Trifluralină 1582098
22. Endosulfan 115297
23. Simazină 122349
24. Atrazină 1912249
25. Compuşi de tributiltin -
26. Compuşi de trifeniltin -
27. Etil azinfos 2642719
28. Metil azinfos 86500
29. Fenitrotion 122145
30. Fention 55389
31. Malation 121755
32. Paration 56382
33. Metil paration 298000
34. Diclorvos 62737
35. Tricloretilenă 79016
36. Tetracloretilenă 1271184
37. Triclorbenzen -
38. Dicloretan 1, 2 107062
39. Tricloretan 71556
40. Dioxine n. a.
----------------------------------------------------------------
ANEXA III
Ghid de apreciere generală a calităţii apei
Obiective şi criterii*
----------------------
* Obiectivele şi criteriile calităţii apei sunt realizate, de
regulă, în mod individual, şi sunt adaptate, în special, la condiţiile
predominante din ecosistem ale resurselor de apă şi ale utilizării lor.
Astfel, în cadrul acestei Convenţii, Părţilor contractante le sunt
adresate doar directive de ordin general.
Obiectivele şi criteriile pentru calitatea apei realizate pentru
atingerea scopurilor specifice pentru fluviul Dunărea şi pentru apele
de suprafaţă din bazinul său hidrografic:
a) vor lua în considerare opţiunea de menţinere şi, unde este
necesar, de îmbunătăţire a calităţii existente a apei;
b) vor urmări reducerea încărcărilor şi concentraţiilor medii de
poluare (în particular substanţe periculoase) pînă la un anumit grad
într-o anume perioadă de timp;
c) vor lua în considerare cerinţele specifice de calitate a apei
(apa brută pentru apă potabilă, irigaţii etc.);
d) vor lua în considerare cerinţele specifice privind apele
protejate în mod special şi mediul lor, de exemplu: lacurile, zonele
de protecţie a apelor subterane şi terenurile umede;
e) vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare biologică şi
pe indicatorii chimici pentru controlarea pe termen mediu şi lung a
menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii apei;
f) vor lua în considerare gradul în care sunt atinse obiectivele
şi, dacă sunt necesare, în cazuri particulare, măsuri suplimentare de
protecţie.
ANEXA IV
STATUTUL
Comisiei internaţionale pentru protecţia fluviului Dunărea
Structurile şi procedurile Comisiei internaţionale, suplimentar la
art.18, vor fi stabilite după cum urmează:
Articolul 1
Alcătuire
1) Comisia internaţională este alcătuită din delegaţi nominalizaţi
de Părţile contractante. Fiecare Parte contractantă nominalizează cel
mult cinci delegaţi, incluzîndu-l pe şeful delegaţiei şi reprezentantul
său.
2) Suplimentar, din fiecare delegaţie poate face parte un număr de
experţi, care să se ocupe cu problemele deosebite, ale căror nume sunt
comunicate Secretariatului Comisiei internaţionale.
Articolul 2
Preşedinţia
1) Preşedinţia Comisiei internaţionale va fi deţinută de Părţile
contractante, pe rînd, în ordine alfabetică (în limba engleză), timp de
un an. Delegaţia ce urmează la preşedinţie nominalizează unul dintre
membrii săi, pentru a deveni preşedinte al Comisiei internaţionale.
2) Preşedintele, de regulă, nu poate lua cuvîntul în numele
delegaţiei sale în cadrul întîlnirilor Comisiei internaţionale.
3) Detalii suplimentare privind preşedinţia sunt determinate de
Comisia internaţională şi incluse în regulamentul ei de funcţionare.
Articolul 3
Întîlniri
1) Comisia internaţională convoacă cel puţin o dată pe an, la
invitaţia preşedintelui, într-un loc ce va fi stabilit de el,
organizarea unei şedinţe ordinare.
2) Întîlnirile extraordinare sunt convocate de preşedinte, la
cererea a cel puţin trei delegaţii.
3) Consultări ale şefilor de delegaţii pot fi ţinute în perioada
dintre întîlnirile comisiei.
4) Preşedintele propune ordinea de zi a şedinţei. Aceasta include
rapoarte ale grupului de lucru permanent şi ale grupurilor de experţi.
Fiecare delegaţie are dreptul să propună pe ordinea de zi chestiunile
pe care le doreşte discutate. Ordinea succesiunilor punctelor de pe
ordinea de zi este stabilită de Comisia internaţională, prin majoritate
de voturi.
Articolul 4
Luarea hotărîrilor
1) Fiecare delegaţie dispune de un vot.
2) Contrar prevederilor paragrafului 1) al acestui articol,
Comunitatea Europeană, în aria sa de competenţă, are un număr de voturi
egal cu numărul statelor ei membre care sunt Părţi contractante la
Convenţie. Această organizaţie nu îşi va exercita dreptul de vot în
cazurile în care statele sale membre şi le exercită pe ale lor şi
viceversa.
3) Comisia internaţională este constituită în cvorum în prezenţa
delegaţiilor a cel puţin două treimi dintre Părţile contractante.
4) Procedurile scrise se vor efectua în condiţiile hotărîte prin
regulamentul de proceduri al Comisiei internaţionale.
Articolul 5
Adoptarea hotărîrilor
1) Hotărîrile şi recomandările vor fi adoptate prin consensul
delegaţiilor în Comisia internaţională. Dacă consensul nu poate fi
realizat, preşedintele Comisiei internaţionale va declara că toate
eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate.
Dacă nu este prevăzut altfel în Convenţie, comisia va adopta hotărîrile
sau recomandările prin majoritate de voturi de patru cincimi dintre
delegaţiile, care sunt prezente şi iau parte la vot.
2) Hotărîrea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a
unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate Părţile
contractante care au votat-o şi care, în această perioadă, nu au
notificat Secretarului executiv că nu sunt în situaţia de a accepta
hotărîrea. Cu toate acestea, notificarea poate fi retrasă în orice
moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei de către
Secretarul executiv. O astfel de hotărîre va deveni obligatorie pentru
oricare Parte contractantă care a notificat, în scris, Secretarului
executiv că acceptă hotărîrea din momentul primirii acelei notificări
sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării
hotărîrii, dacă această dată este ulterioară.
Articolul 6
Grupe de experţi
1) Comisia internaţională infiinţează un grup de lucru permanent.
Pentru anumite domenii de activitate şi pentru probleme speciale sunt
create grupe de experţi permanente sau ad-hoc.
2) Grupul de lucru permanent şi grupele de experţi sunt alcătuite
din delegaţi şi experţi nominalizaţi de delegaţiile din comisie.
3) La grupul de lucru permanent participă delegaţi din partea
tuturor Părţilor contractante. Comisia internaţională nominalizează
preşedintele acestuia şi determină numărul maxim de delegaţi. Comisia
internaţională decide, de asemenea, numărul experţilor participanţi în
grupele de experţi.
Articolul 7
Secretariatul
1) Se stabileşte un Secretariat permanent.
2) Secretariatul permanent va avea sediul la Viena.
3) Comisia internaţională va numi un Secretar executiv şi va oferi
sugestii pentru stabilirea personalului necesar. Comisia va stabili
atribuţiile postului de Secretar executiv, durata şi condiţiile în care
poate fi deţinut.
4) Secretarul executiv trebuie să îndeplinească funcţiile necesare
pentru administrarea Convenţiei şi desfăşurarea activităţii Comisiei
internaţionale, precum şi alte sarcini încredinţate Secretarului
executiv de către Comisia internaţională, în conformitate cu regulile
ei de procedură şi cu reglementările ei financiare.
Articolul 8
Numirea experţilor speciali
În cadrul evaluărilor rezultatelor obţinute şi pentru analiza
problemelor deosebite, Comisia internaţională poate numi persoane
calificate, instituţii ştiinţifice sau poate stabili alte facilităţi.
Articolul 9
Rapoarte
Comisia internaţională prezintă Părţilor contractante un raport
anual privind activitatea sa şi, de asemenea, alte rapoarte solicitate,
care includ şi rezultate de monitoring şi de evaluare.
Articolul 10
Competenţe legale şi reprezentare
1) Comisia internaţională va avea o astfel de competenţă legală
necesară exercitării funcţiilor sale şi îndeplinirii scopurilor
propuse, în concordanţă cu legile aplicabile la sediul Secretariatului
său.
2) Comisia internaţională va fi reprezentată de preşedintele său.
Reprezentarea comisiei va fi determinată de regulile de procedură.
Articolul 11
Costuri
1) Comisia internaţională va adopta regulile sale de ordin
financiar.
2) Comisia va adopta un buget anual sau bianual al cheltuielilor
propuse şi va realiza estimarea bugetului pentru perioada fiscală
următoare.
3) Suma totală a bugetului, inclusiv sumele suplimentare stabilite
de comisie, vor fi realizate prin contribuţia Părţilor contractante,
altele decît Comunitatea Europeană, în părţi egale, exceptînd cazul în
care comisia, în unanimitate, a hotărît altfel.
4) Comunitatea Europeană va contribui cu maximum 2,5% din costurile
administrative ale bugetului.
5) Fiecare Parte contractantă va suporta cheltuielile legate de
participarea, în cadrul comisiei, a reprezentanţilor, experţilor şi
consilierilor săi.
6) Fiecare Parte contractantă suportă costurile activităţilor de
evaluare şi monitoring realizate pe teritoriul lor.
Articolul 12
Reguli de procedură
Comisia internaţională stabileşte reguli proprii de procedură.
Articolul 13
Limbi de lucru
Limbile oficiale ale Comisiei internaţionale sunt germana şi
engleza.
ANEXA V
Arbitrajul
1) Procedura de arbitraj, menţionată în art.24 al acestei Convenţii,
va fi în conformitate cu paragrafele 2)- 10), după cum urmează:
2) a) În eventualitatea unei divergenţe pentru arbitraj, conform
art.24 paragraful 2) al acestei Convenţii, va fi constituit un
tribunal de arbitraj, la cererea adresată de una dintre Părţile
contractante, care se află în diferend cu altă Parte contractantă.
Cererea pentru arbitraj va menţiona subiectul de fond al cererii,
incluzînd, în particular, articolele Convenţiei, a căror interpretare
sau aplicare este în diferend;
b) partea solicitantă va informa Comisia internaţională că ea a
cerut înfiinţarea unui tribunal de arbitraj, declarînd numele
celeilalte Părţi contractante cu care este în diferend şi articolele
Convenţiei a căror interpretare sau aplicare, în opinia ei, sunt în
diferend. Reclamantul, cît şi partea pîrîtă pot fi constituiţi dintr-o
pluralitate de Părţi contractante. Comisia internaţională va
înainta informaţiile astfel primite tuturor Părţilor contractante la
această Convenţie.
3) Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri: atît
partea sau părţile reclamante cît şi cealaltă sau celelalte părţi, cu
care acestea se află în diferend, vor desemna un arbitru, în termen de
două luni; cei doi arbitri astfel desemnaţi vor numi, de comun acord,
în termen de două luni, cel de-al treilea arbitru, care va fi
preşedintele tribunalului. Acesta din urmă nu va fi reprezentantul
nici uneia dintre părţile aflate în diferend şi nici nu va avea
reşedinţa pe teritoriul vreuneia dintre aceste părţi, nici nu va fi
angajatul vreuneia dintre ele şi nici nu se va fi ocupat cu acest caz
în altă calitate.
4) a) Dacă una dintre Părţile contractante aflate în diferend nu
desemnează un arbitru în termen de două luni de la primirea cererii,
cealaltă parte trebuie să-l informeze pe preşedintele Curţii
Internaţionale de Justiţie, care îl va numi pe preşedintele
tribunalului de arbitraj în următoarele două luni. După numire,
preşedintele tribunalului de arbitraj va cere Parţii contractante care
nu a desemnat un arbitru să facă acest lucru în termen de două luni.
După această perioadă, dacă arbitrul nu a fost aprobat, preşedintele
tribunalului de arbitraj îl va informa pe preşedintele Curţii
Internaţionale de Justiţie, care va face el desemnarea în următoarele
două luni;
b) dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu va fi desemnat în
termen de nouă luni de la numirea celui de-al doilea arbitru,
preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie îl va numi el în
următoarele două luni, la cererea oricăreia dintre Părţile contractante.
5) a) Tribunalul de arbitraj va hotărî în conformitate cu
legislaţia internaţională, în special, cu cea a acestei Convenţii;
b) orice tribunal de arbitraj, format conform acestei Anexe, îşi va
stabili propriile reguli de procedură;
c) în eventualitatea unei divergenţe, care se află sub jurisdicţia
tribunalului de arbitraj, obiectul va fi decis prin hotărîrea
tribunalului de arbitraj.
6) a) Hotărîrile tribunalului de arbitraj, atît cele de procedură,
cît şi cele de fond, vor fi luate prin majoritatea de voturi a
membrilor săi;
b) tribunalul de arbitraj poate folosi toate mijloacele
corespunzătoare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la cererea
uneia dintre părţi, să hotărască măsuri esenţiale interimare de
protecţie;
c) dacă două sau mai multe tribunale, formate conform prevederilor
acestei Anexe, se confruntă cu subiecte identice sau similare, ele
trebuie să se informeze unul pe altul în legătură cu procedurile pentru
stabilirea faptelor şi să ţină cont de ele pe cît posibil;
d) părţile în diferend vor furniza toate datele necesare conducerii
eficiente a procedurilor;
e) absenţa unei Părţi contractante în diferend nu va constitui un
impediment pentru proceduri.
7) Dacă tribunalul de arbitraj nu hotărăşte altfel, datorită
împrejurărilor speciale ale cazului, cheltuielile pentru tribunal,
inclusiv remunerarea membrilor săi, vor fi suportate de părţile în
diferend, în mod egal. Tribunalul va ţine la zi cheltuielile şi va
furniza o dare de seamă finală fiecăreia dintre părţi.
8) Tribunalul de arbitraj îşi va prezenta hotărîrea în termen de
cinci luni de la data desemnării sale, dacă nu consideră necesară
extinderea limitei de timp pentru o perioadă, care nu trebuie să
depăşească cinci luni.
9) Oricare Parte contractantă, care are un interes de natură
legală în obiectul diferendului, care poate fi afectată de hotărîrea
asupra cazului, poate interveni în cadrul lucrărilor, cu consimţămîntul
tribunalului. Hotărîrea tribunalului de arbitraj va deveni obligatorie
pentru Partea contractantă care intervine, în acelaşi mod ca şi pentru
părţile în diferend.
10) a) Hotărîrea tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată.
Ea va fi definitivă pentru părţile în diferend şi va fi transmisă
de tribunalul de arbitraj părţilor în diferend şi Comisiei
internaţionale. Comisia internaţională va transmite informaţia primită
tuturor Părţilor contractante la această Convenţie;
b) orice diferend, care poate apărea între părţi cu privire la
interpretarea sau executarea hotărîrii, trebuie supus de oricare dintre
părţi tribunalului de arbitraj care a luat hotărîrea sau, dacă acesta
nu poate fi sesizat, oricărui alt tribunal de arbitraj constituit în
acest scop, în acelaşi mod ca primul.