Convenţie nr.47 din 22.06.35 cu privire la reducerea timpului de muncă pînă la patruzeci de ore pe săptămînă

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.1330-XIII din 26.09.97 CONVENŢIE CU PRIVIRE LA REDUCEREA TIMPULUI DE MUNCĂ PÎNĂ LA PATRUZECI DE ORE PE SĂPTĂMÎNĂ Nr.47 din 22.06.35 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 14, pag.49 ----------------------------- Adoptată la Geneva la 22 iunie 1935 Adunarea Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, întrunită la Geneva, în cadrul Sesiunii a nouăsprezecea din 4 iunie 1935, Considerînd că problema reducerii orelor de muncă este al şaselea punct în ordinea de zi a Sesiunii; Considerînd că şomajul a devenit atît de răspîndit şi persistent, încît în momentul de faţă multe milioane de lucrători din întreaga lume suportă dificultăţi şi privaţiuni pentru care ei înşişi nu sunt responsabili şi de care au dreptul să fie scutiţi; Considerînd că este de dorit ca lucrătorii, în măsura posibilităţilor, să aibă dreptul de a profita de pe urma progresului tehnologic rapid, caracteristic industriei moderne; şi Considerînd că, în conformitate cu Rezoluţiile adoptate în cadrul Sesiunilor a optsprezecea şi a nouăsprezecea ale Conferinţei Internaţionale a Muncii, este necesar de a depune un efort continuu pentru a reduce, în măsura posibilităţilor, orele de lucru la orice loc de muncă, adoptă, la douăzeci şi doi iunie, anul una mie nouă sute treizeci şi cinci, următoarea Convenţie, care se va numi Convenţia Săptămînii de Patruzeci de Ore, 1935: Articolul 1 Fiecare Stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifică prezenta Convenţie îşi declară acordul în legătură cu: a) principiul săptămînii de patruzeci de ore aplicat astfel încît să nu reducă nivelul de trai; şi b) luarea sau facilitarea măsurilor corespunzătoare în vederea realizării acestui scop; şi se angajează să aplice acest principiu claselor de serviciu conform dispoziţiilor detaliate prevăzute de Convenţii separate de tipul celei ratificate de Statul membru respectiv. Articolul 2 Ratificările oficiale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii care le va înregistra. Articolul 3 1. Prezenta Convenţie va angaja numai acele State membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ratificările cărora au fost înregistrate de către Directorul General. 2. Aceasta va intra în vigoare la douăsprezece luni de la înregistrarea de către Directorul General a primelor două ratificări ale Statelor membre. 3. Drept urmare, prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Stat membru după expirarea a douăsprezece luni de la data înregistrării ratificării sale. Articolul 4 Din momentul înregistrării ratificărilor a două State membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii acest fapt. El îi va informa deasemenea despre posibilitatea de a înregistra în continuare ratificările altor State membre ale Organizaţiei. Articolul 5 1. Orice stat membru care a ratificat prezenta Convenţie o poate denunţa la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării iniţiale în vigoare a Convenţiei, printr-un Act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea menţionată nu va avea efect decît după un an de la data înregistrării ei. 2. Orice stat membru care a ratificat prezenta Convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de zece ani menţionată în paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de denunţare prevăzut de prezentul Articol, se va obliga pentru o nouă perioadă de zece ani şi, în consecinţă, va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani, în condiţiile prevăzute de prezentul Articol. Articolul 6 După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, la expirarea fiecărei perioade de zece ani, Consiliul de administraţie al Oficiului Internaţional al Muncii va prezenta Adunării Generale un raport cu privire la aplicarea prezentei Convenţii şi va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a prezentei Convenţii. Articolul 7 1. În cazul în care Adunarea va adopta o nouă Convenţie care ar revizui în tot sau în parte prezenta Convenţie şi dacă noua Convenţie nu dispune altfel: a) ratificarea de către un Stat membru a noii Convenţii de revizuire va antrena de plin drept, fără a se mai ţine seama de articolul 5 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, cu condiţia ca noua Convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare; b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii Convenţii de revizuire, prezenta Convenţie va înceta să mai fie deschisă spre ratificare de către Statele membre. 2. Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare în orice caz, în forma şi conţinutul actual, pentru Statele membre care au ratificat-o, dar care n-au ratificat Convenţia de revizuire. Articolul 8 Textele în limbile engleză şi franceză ale prezentei Convenţii au valoare egală.