Convenţie O.I.M. nr.155 din 22.06.81 referitoare la securitatea şi igiena muncii şi mediul de muncă

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.755-XIV din 24.12.99 Convenţie O.I.M. nr.155 referitoare la securitatea şi igiena muncii şi mediul de muncă Nr.155 din 22.06.1981 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.22 -------------------------- *În vigoare pentru Republica Moldova din 28 aprilie 2001. Preambul Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, care s-a întrunit aici, la 3 iunie 1981, în cea de-a şaizeci şi şaptea sesiune a sa, după ce a hotărît să adopte diferite propuneri referitoare la securitatea, igiena şi mediul de muncă, probleme care constituie al şaselea punct de pe ordinea de zi a sesiunii, după ce a hotărît că aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale, adoptă, astăzi, douăzeci şi două iunie una mie nouă sute optzeci şi unu, Convenţia de mai jos care va fi denumită Convenţia privind securitatea şi igiena muncii, 1981. Partea I Teren de aplicare şi definiţii Articolul 1 1) Prezenta Convenţie se aplică tuturor ramurilor de activitate economică. 2) Un Membru care ratifică prezenta Convenţie poate, după consultarea, cît mai devreme posibil, a organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi muncitorilor interesaţi, să excludă din aplicarea sa, fie în parte fie în totalitate, ramuri speciale de activitate economică cum ar fi navigaţia maritimă sau pescuitul, atunci cînd această aplicare ridică probleme specifice, care au o anumită importanţă. 3) Orice Membru care ratifică prezenta Convenţie va trebui, în primul raport privind aplicarea acesteia pe care este obligat să îl prezinte în virtutea articolului 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, să indice, cu motivaţia necesară, ramurile de activitate, care au făcut obiectul unei excluderi întru aplicarea paragrafului 2) de mai sus, descriind măsurile luate pentru asigurarea unei protecţii suficiente a muncitorilor în ramurile excluse, şi să expună, în rapoartele ulterioare, orice progres înrejistrat pe calea unei mai largi aplicări. Articolul 2 1) Prezenta Convenţie se aplică tuturor muncitorilor din ramurile de activitate economică acoperite. 2) Un Membru care ratifică prezenta Convenţie poate, după consultarea, căt mai devreme posibil, a organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi muncitorilor interesaţi, să excludă din aplicarea sa, fie în parte fie în totalitate, categoriile limitate de muncitori pentru care există probleme speciale de aplicare. 3) Orice Membru care ratifică prezenta Convenţie va trebui, în primul raport privind aplicarea acesteia pe care este obligat să îl prezinte în virtutea articolului 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, să indice, cu motivaţia necesară, categoriile limitate de muncitori care au făcut obiectul unei excluderi în aplicarea paragrafului 2) de mai sus şi să expună, în rapoartele ulterioare, orice progres înrejistrat pe calea unei mai largi aplicări. Articolul 3 În sensul prezentei Convenţii: a) expresia "ramuri de activitate economică" acoperă toate ramurile, în care muncitorii sînt angajaţi, inclusiv funcţia publică; b) termenul "muncitori" vizează persoanele angajate, inclusiv agenţii publici; c) expresia "loc de muncă" vizează orice loc, unde muncitorii trebuie să se găsească sau meargă pentru munca lor şi care sînt plasate sub controlul direct sau indirect al patronului; d) termenul "prescripţie" vizează toate dispoziţiile, cărora autoritatea sau autorităţile competente le-au atribuit forţa de lege; e) termenul "sănătate", în relaţie cu munca, nu vizează numai absenţa bolii sau a infirmităţii; el include, de asemenea, elementele fizice şi mentale, care afectează sănătatea legate direct de securitatea şi igiena muncii. Partea II Principiile unei politici naţionale Articolul 4 1) Orice Membru va trebui, în lumina condiţiilor şi practicii naţionale şi în consultare cu organizaţiile de patroni şi muncitori cele mai reprezentative, să definească, să pună în aplicare şi să reexamineze periodic o politică naţională coerentă în domeniul securităţii, igienei muncii şi a mediului de muncă. 2) Această politică va avea ca obiectiv prevenirea accidentelor şi afecţiunilor aduse sănătăţii, care rezultă din muncă, sînt legate de muncă sau survin în cursul muncii, reducînd la minimum cauzele riscurilor inerente în mediul de muncă, în măsura în care aceasta este rezonabilă şi practic realizabilă. Articolul 5 Politica menţionată, la articolul 4 va ţine cont de următoarele mari sfere de acţiune, în măsura în care ele afectează securitatea, igiena muncii şi mediul de muncă: a) conceperea, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreţinerea componentelor materiale ale muncii (locuri de muncă, mediu de muncă, utilaje, maşini şi materiale, substanţe şi agenţi chimici, fizici şi biologici, procedee de lucru); b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanle care execută sau supraveghează munca, precum şi adaptarea maşinilor, materialelor, timpului de lucru la capacităţile fizice şi mentale ale muncitorilor; c) formarea, inclusiv formarea complementară necesară, calificările şi motivaţia persoanelor care intervin, într-o calitate sau altă, pentru ca nivelele de securitate şi igienă suficiente să fie atinse; d) comunicarea şi cooperarea la nivelul grupului de muncă şi al întreprinderii şi la toate celelalte nivele corespunzătoare, inclusiv pînă la nivelul naţional; e) protecţia muncitorilor şi a reprezentanţilor lor împotriva tuturor măsurilor disciplinare consecutive acţiunilor efectuate de ei, pe bună dreptate, conform politicii vizate la articolul 4 de mai sus. Articolul 6 Formularea politicii, menţionate la articolul 4 de mai sus, va trebui să precizeze funcţiile şi responsabilităţile respective, în materie de securitate, igiena muncii şi a mediului de muncă, a puterilor publice, a patronilor, a muncitorilor şi a altor persoane interesate, ţinînd cont de caracterul complementar al acestor responsabilităţi, precum şi a condiţiilor şi a practicii naţionale. Articolul 7 Situaţia în domeniul securităţii, igienei muncii şi a mediului de muncă va face obiectul, la intervale corespunzătoare, unui examen de ansamblu sau al unui examen referitor la sectoarele particulare, în vederea identificării marilor probleme, degajării mijloacelor eficiente pentru rezolvarea lor şi a ordinii de priorităţi ale măsurilor ce trebuie luate, şi evaluării rezultatelor. Partea III Acţiune la nivel naţional Articolul 8 Orice Membru va trebui, pe cale legislativă sau regulamentară sau prin orice altă metodă, conformă condiţiilor şi practicii naţionale, şi în consultare cu organizaţiile reprezentative ale patronilor şi muncitorilor interesaţi, să ia măsuri necesare pentru a da efect articolului 4 de mai sus. Articolul 9 1) Controlul asupra aplicării legilor şi prescripţiilor referitoare la securitatea, igiena şi mediul de muncă va trebui să fie asigurat de un sistem de inspecţie corespunzător şi suficient. 2) Sistemul de control va prevedea sancţiuni corespunzătoare în caz de abatere de la legi sau prescripţii. Articolul 10 Vor trebui luate măsuri pentru a furniza îndrumări patronilor şi muncitorilor, pentru a-i ajuta să se conformeze obligaţiilor lor legale. Articolul 11 În virtutea măsurilor destinate să dea efect politicii menţionate la articolul 4 de mai sus, autoritatea sau autorităţile competente vor trebui să asigure, progresiv, următoarele funcţiuni: a) stabilirea, acolo unde natura şi gradul riscurilor o cer, a condiţiilor care domină conceperea, construirea şi amenajarea întreprinderilor, punerea lor în exploatare, transformările importante ce trebuie aduse sau orice modificare a primei lor destinaţii, precum şi securitatea materialelor tehnice utilizate în muncă şi aplicarea procedurilor definite de autorităţile competente; b) stabilirea procedeelor de muncă care trebuie interzise, limitate sau supuse autorizării sau controlului autorităţii sau autorităţilor competente, precum şi stabilirea substanţelor şi agenţilor pentru care orice expunere trebuie interzisă, limitată sau supusă autorizării sau controlului autorităţii sau autorităţilor competente; riscurile pentru sănătate, care sînt cauzate de expunerea simultană la a mai multor substanţe sau agenţi, trebuie luate în consideraţie; c) stabilirea şi aplicarea procedurii care vizează declararea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale de patroni şi, cînd este cazul, de instituţiile de asigurări şi celelalte organisme sau persoane direct interesate; întocmirea de statistici anuale privind accidentele de muncă şi bolile profesionale; d) executarea de anchete, atunci cînd un accident de muncă, un caz de boală profesională sau orice altă afectare adusă sănătăţii, care survine în cursul muncii sau care are legătură cu aceasta, pare să reflecte situaţii grave; e) publicarea anuală de informaţii privind măsurile luate în aplicarea politicii menţionate la articolul 4 de mai sus, precum şi privind accidentele de muncă, cazurile de boli profesionale şi celelalte atingeri aduse sănătăţii care intervin în cursul muncii sau au legătură cu aceasta; f) introducerea sau dezvoltarea, ţinînd cont de condiţiile şi posibilităţile naţionale, de sisteme de investigare a agenţilor chimici, fizici sau biologici, din punctul de vedere al riscului lor pentru sănătatea muncitorilor. Articolul 12 Vor trebui luate măsuri, conform legislaţiei şi practicii naţionale, pentru ca persoanele care concep, fabrică, importă, pun în circulaţie sau cedează sub o formă oarecare maşini, materiale sau substanţe de folosinţă profesională: a) să se asigure că, în măsura în care aceasta este rezonabil şi practic realizabil, maşinile, materialele sau substanţele respective nu prezintă pericol pentru securitatea şi sănătatea persoanelor, care le vor utiliza în mod corect; b) să furnizeze informaţii referitoare la instalarea şi utilizarea corectă a maşinilor şi materialelor, precum şi utilizarea corectă a substanţelor, riscurile pe care le prezintă maşinile şi materialele şi caracteristicile periculoase ale substanţelor chimice, agenţilor sau produselor fizice şi biologice, precum şi instrucţiuni privind maniera de a se feri de riscurile cunoscute; c) să efectueze studii şi cercetări sau să fie la curent cu orice altă manieră a evoluţiei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, pentru a se achita de obligaţiile, care le revin în virtutea alineatelor a) şi b) de mai sus. Articolul 13 Un muncitor, care s-a retras dintr-o situaţie de muncă pentru care avea un motiv rezonabil să gîndească că aceasta prezinta un pericol iminent şi grav pentru viaţa sau sănătatea sa, va trebui să fie protejat împotriva consecinţelor nejustificate, conform condiţiilor şi practicii naţionale. Articolul 14 Vor trebui luate măsuri pentru a încuraja, într-o manieră conformă condiţiilor şi practicii naţionale, includerea problemelor de securitate de igienă şi mediu de muncă în programele de educaţie şi de formare la toate nivelele, inclusiv în învăţămîntul superior tehnic, medical şi profesional, pentru a răspunde nevoilor de formare ale tuturor muncitorilor. Articolul 15 1) Pentru a asigura coerenţa politicii menţionate la articolul 4 de mai sus şi a măsurilor luate întru aplicarea acestei politici, orice Membru va trebui, după consultarea, cît mai devreme posibil, a organizaţiilor patronilor şi muncitorilor cele mai reprezentative, şi dacă este cazul, a altor organisme corespunzătoare, să adopte dispoziţii conforme condiţiilor şi practicii naţionale, care să vizeze asigurarea coordonării necesare între diversele autorităţi şi diversele organisme însărcinate să dea efect părţilor II şi III ale Convenţiei. 2) De fiecare dată, cînd împrejurările o cer şi condiţiile şi practica naţională o permit, aceste dispoziţii vor trebui să comporte instituirea unui organ central. Partea IV Acţiuni la nivelul întreprinderii Articolul 16 1) Patronii vor trebui să fie obligaţi să facă în aşa fel încît, în măsura în care acest lucru este rezonabil şi practic realizabil, locurile de muncă, maşinile materialele şi procedeele de muncă aflate sub controlul lor să nu prezinte risc pentru sănătate atunci cînd se asigură o protecţie corespunzătoare. 2) Patronii vor fi obligaţi să facă în aşa fel încît, în măsura în care acest lucru este rezonabil şi practic realizabil, substanţele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, aflaţi sub controlul lor, să nu prezinte risc pentru sănătate atunci cînd se asigură o protecţie corespunzătoare. 3) Patronii vor fi obligaţi să furnizeze, la nevoie, haine de protecţie şi echipament de protecţie adecvat pentru a preveni în măsura, în care este rezonabil şi practic realizabil, riscurile de accidente sau de efecte care ar prejudicia sănătatea. Articolul 17 De fiecare dată, cînd mai multe întreprinderi pornesc simultan activităţi în acelaşi loc de muncă, ele vor trebui să colaboreze pentru a aplica dispoziţiile prezentei Convenţii. Articolul 18 Patronii vor fi obligaţi să prevadă, în caz de nevoie, măsuri care să permită să facă faţă situaţiilor de urgenţă şi accidentelor, inclusiv mijloace suficiente pentru administrarea primului ajutor. Articolul 19 Vor trebui luate măsuri la nivelul întreprinderii, conform cărora: a) muncitorii, în procesul muncii, vor coopera pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin patronului; b) reprezentanţii muncitorilor vor coopera în cadrul întreprinderii cu patronul în domeniul securităţii şi igienei muncii; c) reprezentanţii muncitorilor vor primi în cadrul întreprinderii informaţii suficiente privind măsurile luate de patron pentru garantarea securităţii şi sănătăţii; ei vor putea consulta organizaţiile lor reprezentative privind aceste informaţii, cu condiţia de a nu divulga secrete comerciale; d) muncitorii şi reprezentanţii lor vor primi în cadrul întreprinderii o formare corespunzătoare în domeniul securităţii şi igienei muncii; e) muncitorii şi reprezentanţii lor şi, dacă este cazul, organizaţiile lor reprezentative în întreprindere vor fi abilitaţi, conform legislaţiei şi practicii naţionale, să examineze toate aspectele securităţii şi igienei legate de munca lor şi vor fi consultaţi în acest sens de către patron; în acest scop, el va putea apela, prin acord mutual, la ajutorul consilierilor tehnici din afara întreprinderii; f) muncitorul va semnala imediat superiorului său ierarhic direct orice situaţie despre care el are un motiv rezonabil să creadă că prezintă un pericol iminent şi grav pentru viaţa sau sănătatea sa şi, pînă cînd patronul ia măsuri pentru remediere, în caz de nevoie, acesta nu va putea cere muncitorilor să reia lucrul într-o situaţie în care persistă un pericol iminent şi grav pentru viaţă sau sănătate. Articolul 20 Cooperarea patronilor şi muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în întreprindere va trebui să fie un element esenţial al dispoziţiilor luate în domeniul organizării şi în alte domenii, întru aplicarea articolelor 16-19 de mai sus. Articolul 21 Măsurile de securitate şi de igienă a muncii nu trebuie să antreneze nici o cheltuială pentru muncitori. Partea V Dispoziţii finale Articolul 22 Prezenta Convenţie nu revizuieşte nici o convenţie sau recomandare internaţională de muncă existentă. Articolul 23 Instrumentele oficiale de ratificare a prezentei Convenţii se înaintează Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. Articolul 24 1) Prezenta Convenţie are forţă obligatorie pentru membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii, instrumentele de ratificare a cărora sînt înregistrate de Directorul general. 2) Convenţia va intra în vigoare după 12 luni de la data înregistrării de Directorul general a instrumentelor de ratificare a doi membri ai Organizaţiei. 3) Ulterior prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru al Organizaţiei după 12 luni de la data înregistrării instrumentului de ratificare al lui. Articolul 25 1) Fiecare Membru al Organizaţiei, care a ratificat prezenta Convenţie, după expirarea a 10 ani din ziua intrării iniţiale în vigoare a Convenţiei, o poate denunţa prin cerere de denunţare, înaintată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrată de el. 2) Pentru fiecare membru al Organizaţiei, care a ratificat prezenta Convenţiei şi care, în termen de un an de la expirarea a 10 ani, prevăzuţi de paragraful precedent, nu s-a folosit de dreptul la denunţare, prevăzut în prezentul articol, Convenţia va rămîne în vigoare în următorii 10 ani, şi ulterior va putea denunţa Convenţia după expirarea fiecărui deceniu, în ordinea prevăzută de prezentul articol. Articolul 26 1) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va înştiinţa membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre înregistrarea instrumentelor de ratificare şi a cererilor de denunţare, înaintate de membrii Organizaţiei. 2) Înştiinţînd membrii Organizaţiei despre înregistrarea instrumentului de ratificare al doilea primit, Directorul general le va atrage atenţia la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. Articolul 27 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii, în conformitate cu articolul 102 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, va trimite Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite spre înregistrare informaţiile complete privind instrumentele de ratificare şi cererile de denunţare, înregistrate în conformitate cu prevederile articolelor precedente. Articolul 28 În cazurile cînd Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va considera necesar, va prezinta Conferinţei Generale un raport referitor la aplicarea prezentei Convenţii şi va examina oportunitatea includerii chestiunii referitoare la revizuirea, parţială sau integrală, în ordinea de zi a Conferinţei. Articolul 29 1) În caz dacă Conferinţa va adopta o convenţie nouă, integral sau parţial revizuind prezenta Convenţie, şi dacă în noua convenţie nu va fi prevăzut altceva, atunci: a) ratificarea de către un membru al Organizaţiei a noii convenţii va atrage în mod automat, indiferent de prevederile articolului 25, imediata denunţare a prezentei Convenţii, cu condiţia intrării în vigoare a noii convenţii; b) din ziua intrării în vigoare a noii convenţii, prezenta Convenţie va înceta să mai fie deschisă pentru ratificare pentru membrii Organizaţiei. 2) Prezenta Convenţie va rămîne, în orice caz, în vigoare, după formă şi conţinut, pentru membrii Organizaţiei, care au ratificat prezenta Convenţie, fără a ratifica noua convenţie. Articolul 30 Textele în limbile engleză şi franceză ale prezentei Convenţii au putere egală.