Decizia protocolară nr.11.22 din 18.03.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (decontări în numerar) (iniţiativa legislativă nr.402 din 9 decembrie 2025)
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
A V I Z
la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (decontări în numerar)
(iniţiativa legislativă nr.402 din 9 decembrie 2025)
nr. 11.22 din 18.03.2026
(în vigoare 19.03.2026)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.125-128 art. 33 din 19.03.2026
* * *
Aprobat
în şedinţa Guvernului din 18 martie 2026
Decizia protocolară nr.11.22/2026
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (decontări în numerar), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.402 din 9 decembrie 2025) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.
Iniţiativa legislativă prenotată este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996, şi vizează modificarea unor acte normative.
Potrivit notei de fundamentare, proiectul prevede majorarea plafonului de utilizare a numerarului pentru operaţiunile de procurare a bunurilor imobile şi a mijloacelor de transport realizate între persoane fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător. Totodată, proiectul propune completarea Legii nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului cu o prevedere expresă potrivit căreia, pentru tranzacţiile ocazionale în numerar între persoane fizice, nerezidenţi fiscali, cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi pentru cetăţeni străini care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, având ca obiect bunuri imobile sau mijloace de transport a căror valoare se încadrează în plafoanele stabilite de Legea nr.34/2024 privind efectuarea decontărilor în numerar şi pentru modificarea unor acte normative, entităţile raportoare urmează să aplice măsuri de precauţie simplificată, fără solicitarea documentelor justificative privind provenienţa mijloacelor băneşti, fiind suficientă declaraţia pe propria răspundere a clientului, cu excepţia situaţiilor în care există indicatori de suspiciune.
În acest context, cu privire la propunerea de majorare a plafoanelor de utilizare a numerarului în cadrul operaţiunilor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile sau a mijloacelor de transport efectuate între persoane fizice, adoptarea Legii nr.34/2024 a avut ca scop instituirea unui cadru normativ care să reglementeze normele de efectuare a tranzacţiilor în numerar şi să ofere posibilitatea de a pune în aplicare măsuri efective şi proporţionate în vederea diminuării riscurilor de comitere a încălcărilor cu utilizarea numerarului. De asemenea, reducerea numerarului şi orientarea spre efectuarea plăţilor prin intermediul instrumentelor de plată, definite conform Legii nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, reprezintă o acţiune cu efecte pozitive asupra dezvoltării economice, asigurând creşterea transparenţei şi securităţii prin sporirea posibilităţilor de monitorizare şi combatere a evaziunii fiscale, precum şi prin combaterea factorului negativ care generează concurenţa neloială.
Totodată, având în vedere prevederile proiectului, se constată o necorelare între majorarea plafoanelor de numerar propusă şi conceptul de "risc minim acceptat", consacrat de art.22613 din Codul fiscal nr.1163/1997, potrivit căruia diferenţele de până la 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate sunt calificate drept nesemnificative din perspectiva controlului fiscal. Depăşirea acestui prag, prin extinderea plafoanelor de utilizare a numerarului, riscă să diminueze eficienţa mecanismelor de identificare a diferenţelor semnificative dintre veniturile estimate şi cele declarate, reducând capacitatea autorităţilor fiscale de a interveni în mod oportun şi proporţional.
Având în vedere cele expuse, modificările propuse de autor la Legea nr.34/2024, în partea ce ţine de majorarea plafoanelor de utilizare a numerarului, generează o serie de riscuri, şi anume:
– creşterea riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului – numerarul rămâne principalul instrument utilizat pentru disimularea originii fondurilor ilicite. Relaxarea limitelor legale ar facilita conversia, stratificarea şi integrarea fondurilor provenite din infracţiuni, generând vulnerabilităţi sistemice şi reducând capacitatea autorităţilor de a detecta aceste operaţiuni;
– reducerea trasabilităţii şi a calităţii informaţiilor financiare – majorarea limitelor privind decontările în numerar ar diminua volumul şi relevanţa datelor disponibile pentru entităţile raportoare, autorităţile de supraveghere şi Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, afectând negativ analiza tranzacţională şi schimbul de informaţii;
– amplificarea economiei tenebre şi a evaziunii fiscale – tranzacţiile în numerar facilitează subdeclararea veniturilor, neplata impozitelor şi distorsionarea concurenţei. Propunerile înaintate de majorare a plafoanelor de utilizare a numerarului ar crea premise favorabile pentru extinderea economiei informale, cu impact direct asupra veniturilor bugetare şi echităţii fiscale;
– distorsionarea concurenţei între contribuabilii care operează preponderent prin transfer şi cei care utilizează numerarul, precum şi creşterea semnificativă a costurilor de control pentru administraţia fiscală;
– diminuarea incluziunii financiare – majorarea semnificativă a limitelor de utilizare a numerarului ar frâna procesul de tranziţie către plăţi digitale, obiectiv strategic stabilit prin Strategia de transformare digitală 2030 şi alte documente de politici;
– riscul reputaţional şi de conformitate internaţională – retragerea unei reglementări menite să limiteze utilizarea numerarului poate fi interpretată de partenerii externi, instituţiile financiare internaţionale şi organismele de evaluare ca un pas înapoi în angajamentul Republicii Moldova de a combate criminalitatea financiară, cu potenţiale consecinţe asupra cooperării internaţionale şi asupra evaluărilor de risc de ţară.
În partea ce ţine de propunerile de aplicare a măsurilor de precauţie simplificată, fără solicitarea documentelor justificative privind provenienţa mijloacelor băneşti în cazul operaţiunilor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile şi a mijloacelor de transport, realizate între persoane fizice, menţionăm că aspectele date constituie obiect de reglementare al Legii nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
Legea nr.308/2017 instituie un cadru normativ complet, coerent şi sistemic, care reglementează în mod exhaustiv măsurile de precauţie privind clienţii, inclusiv măsurile standard, simplificate şi sporite, aplicabile în funcţie de riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului identificate şi evaluate de entităţile raportoare, fără a consacra excepţii normative absolute şi fără a limita, prin norme imperative, competenţa acestora de a evalua provenienţa bunurilor sau de a solicita informaţii relevante atunci când circumstanţele concrete ale relaţiei de afaceri ori ale tranzacţiei ocazionale o impun.
Astfel, cadrul normativ existent permite deja aplicarea diferenţiată şi proporţională a măsurilor de precauţie, în funcţie de riscurile identificate, inclusiv în situaţiile în care acestea sunt reduse, cu menţinerea integrală a obligaţiilor de raportare a tranzacţiilor suspecte şi a competenţei entităţilor raportoare de a solicita informaţii suplimentare sau de a aplica măsuri de precauţie corespunzătoare atunci când evaluarea efectuată o justifică, iar orice intervenţie legislativă care ar limita, prin excepţii generale, posibilitatea solicitării informaţiilor relevante ar afecta funcţionalitatea regimului instituit de lege.
Totodată, remarcăm că Legea nr.308/2017 a fost adoptată în scopul transpunerii prevederilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi în scopul implementării cerinţelor standardelor internaţionale privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă, adoptate de către Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (FATF/GAFI) în februarie 2012.
Conform pct.(6) din Preambulul Directivei UE 2015/849, utilizarea plăţilor mari în numerar este extrem de vulnerabilă la fenomenul spălării banilor. Pentru a spori vigilenţa şi a atenua riscurile generate de plăţile în numerar, persoanele care comercializează bunuri ar trebui să facă obiectul Directivei UE 2015/849 în măsura în care efectuează sau primesc plăţi în numerar în valoare de cel puţin 10 000 de euro. În aceeaşi ordine de idei, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta praguri inferioare, limitări generale suplimentare ale utilizării numerarului şi alte dispoziţii mai stricte.
Având în vedere acestea, potrivit standardelor internaţionale, legislaţiei naţionale, precum şi practicii existente, elementul esenţial pentru evaluarea riscurilor îl reprezintă aplicarea măsurilor de precauţie, care constau în obţinerea informaţiilor privind identitatea clienţilor şi, acolo unde riscul o impune, verificarea sursei/provenienţei fondurilor sau a altor date relevante.
Sub acest aspect, precizăm că, potrivit art.7 alin.(4) din Legea nr.308/2017, măsurile de precauţie simplificată privind clienţii nu pot fi aplicabile în cazul existenţei suspiciunii cu privire la spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
Mai mult decât atât, art.5 alin.(1) lit.d) din Legea nr.308/2017 prevede că entităţile raportoare aplică măsuri standard de precauţie privind clienţii atunci când există o suspiciune de spălare a banilor, independent de derogări, scutiri sau limite stabilite.
Subsecvent, potrivit art.5 alin.(3) din aceeaşi lege, în cazul în care nu este posibilă aplicarea măsurilor standard de precauţie privind clienţii, entităţile raportoare sunt obligate să nu efectueze nicio activitate sau tranzacţie, inclusiv printr-un cont de plăţi, să nu stabilească nicio relaţie de afaceri ori să înceteze o relaţie de afaceri existentă şi să transmită formularele speciale privind raportarea activităţilor sau tranzacţiilor suspecte Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, în conformitate cu prevederile art.11. În acest caz, entităţile raportoare sunt în drept să nu explice clientului motivul refuzului.
Atragem atenţia că, pe lângă acestea, cadrul legislativ privind prevenirea şi combaterea spălării banilor se aplică inclusiv liber profesioniştilor (notarii), care au şi calitatea de entităţi raportoare conform Legii nr.308/2017. Astfel, reţinem că anume domeniul notarial implică adesea tranzacţii susceptibile în contextul de spălare a banilor, iar fără verificarea sursei fondurilor, riscul ca astfel de operaţiuni să fie exploatate creşte substanţial. Legislaţia actuală impune adaptarea eforturilor de prevenire a spălării banilor la nivelul riscului identificat, pentru că, fără acces la date privind sursa fondurilor, analiza de risc şi deciziile asumate de către entităţile raportoare vor fi mai puţin informate şi eficiente, ceea ce va genera inclusiv riscuri de proporţii pentru acestea, ţinând cont de răspunderea pe care o poartă. Reducerea instrumentelor de verificare poate atrage sancţiuni, precum şi riscuri reputaţionale şi de conformitate pentru liber profesionişti.
În aceeaşi ordine de idei, având în vedere că modificările propuse în proiect vizează şi tranzacţiile efectuate de către persoanele fizice nerezidenţi fiscali, menţionăm că standardele internaţionale impun aplicarea unor măsuri de precauţie sporită în cazul acestor clienţi, conform Notei interpretative a Recomandării FATF 10, Compartiment H, pct.15 lit.(a), şi recomandă o abordare mai riguroasă faţă de aceştia, având în vedere riscurile suplimentare asociate.
Nu în ultimul rând, atragem atenţia că menţinerea coerenţei cadrului normativ instituit este esenţială inclusiv din perspectiva angajamentelor asumate de Republica Moldova în contextul alinierii la standardele europene şi al integrării în infrastructurile europene de plăţi, precum Zona Unică de Plăţi în Euro (SEPA), care presupun existenţa unui cadru de reglementare aliniat standardelor europene şi funcţionalitatea efectivă a mecanismelor relevante în domeniul plăţilor şi al prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
Astfel, din cele expuse mai sus, considerăm că majorarea substanţială a plafoanelor pentru decontările în numerar, coroborată cu aplicarea, ca regulă, a măsurilor de precauţie simplificată în cazul tranzacţiilor ce vizează bunuri imobile şi mijloace de transport, operaţiuni care, prin natura şi valoarea lor, prezintă un grad sporit de risc, este contrară principiului abordării bazate pe risc, consacrat de Legea nr.308/2017. Această abordare limitează posibilitatea entităţilor raportoare de a verifica provenienţa numerarului, crescând astfel riscul utilizării numerarului de provenienţă ilicită. De asemenea, relaxarea măsurilor de precauţie poate facilita evaziunea fiscală, afecta transparenţa tranzacţiilor şi expune entităţile raportoare la riscuri de neconformare şi sancţionare ulterioară, în contextul în care declaraţia pe propria răspundere nu oferă garanţii suficiente privind legalitatea provenienţei mijloacelor băneşti, precum şi generează riscuri de neconformitate şi de imagine pe plan internaţional, fapt ce ar putea compromite integrarea Republicii Moldova în SEPA. Extinderea aplicării regimului simplificat şi asupra persoanelor nerezidente şi a cetăţenilor străini amplifică aceste vulnerabilităţi şi poate afecta capacitatea autorităţilor publice competente de a preveni şi de a detecta tranzacţiile suspecte.
Având în vedere cele expuse, precum şi riscurile care derivă din propunerile înaintate, Guvernul nu susţine proiectul de lege respectiv.