Decizia protocolară nr.13.19 din 25.03.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (afişarea ţării de origine pentru produsele alimentare) (iniţiativa legislativă nr.38 din 24 februarie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative

(afişarea ţării de origine pentru produsele alimentare)

(iniţiativa legislativă nr.38 din 24 februarie 2026)

nr. 13.19  din  25.03.2026

 (în vigoare 26.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 139-141 art. 35 din 26.03.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 25 martie 2026

Decizia protocolară nr.13.19/2026

PRIM-MINISTRU  Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (afişarea ţării de origine pentru produsele alimentare), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.38 din 24 februarie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Potrivit notei de fundamentare care însoţeşte proiectul de act normativ, implementarea acestuia urmăreşte consolidarea cadrului normativ privind informarea consumatorilor cu privire la originea produselor alimentare comercializate cu amănuntul, prin instituirea unor mecanisme clare şi uniforme de afişare vizuală a ţării de origine, menite să asigure transparenţă, corectitudine şi prevenirea inducerii în eroare a consumatorilor, precum şi prin introducerea unei contravenţii în Codul contravenţional pentru neafişarea sau afişarea necorespunzătoare a acestei informaţii.

Din punctul de vedere al dreptului Uniunii Europene, menţionăm că, prin prisma obiectului de reglementare, prezentul proiect de lege se circumscrie reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate politicii Uniunii Europene în domeniul capitolului 28 "Protecţia consumatorului şi a sănătăţii".

Din perspectiva proiectului de lege examinat, relevanţă directă prezintă Regulamentul (UE) nr.1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare şi jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La articolul I, care prevede modificarea Legii nr.231/2010 cu privire la comerţul interior

Cerinţele şi responsabilităţile generale care reglementează informaţiile referitoare la produsele alimentare sunt definite prin Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.

Astfel, potrivit art.8 alin.(1) lit.i) din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, menţionarea ţării de origine sau a locului de provenienţă este obligatorie în cazurile prevăzute la art.24 din aceeaşi lege. Totodată, aceste dispoziţii se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de etichetare stabilite în Legea nr.66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, precum şi cerinţelor referitoare la indicaţiile protejate în temeiul acordurilor internaţionale şi la mărcile înregistrate care constituie o indicaţie geografică. În concret, menţiunile privind ţara de origine sau locul de provenienţă sunt obligatorii în următoarele cazuri:

1. în cazul în care lipsa acestor informaţii ar putea induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte adevărata ţară de origine sau adevăratul loc de provenienţă a produsului alimentar, în mod special dacă informaţiile care însoţesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera că produsul are o altă ţară de origine sau un alt loc de provenienţă;

2. pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din Nomenclatura combinată a mărfurilor, enumerate în anexa nr.10, având în vedere următoarele date referitoare la viaţa animalului: a) locul naşterii; b) locul unde a fost crescut; c) locul unde a fost sacrificat.

Prin prisma reglementărilor corespondente legislaţiei Uniunii Europene, se evidenţiază următoarele.

La art.19¹ alin.(1), cu referire la informarea obligatorie a consumatorului privind ţara de origine a produselor alimentare, se constată că acesta este în acord parţial cu Regulamentul (UE) nr.1169/2011. Astfel, art.26 alin.(2) din Regulamentul UE stabileşte expres cazurile în care menţiunile privind ţara de origine sau locul de provenienţă sunt obligatorii în cazul produselor alimentare, prevederi preluate integral de art.24, alin.(2) din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare. Pe de altă parte, proiectul de lege examinat, prin noul art.19¹ alin.(1) extinde informarea obligatorie a consumatorului privind ţara de origine în cazul tuturor produselor alimentare (nu doar cele menţionate de art.24 alin.(2) din Legea nr.279/2017), prevedere care cade sub incidenţa art.38 şi 39 din Regulamentul (UE) nr.1169/2011, care prevede acest drept "condiţionat" al statelor membre. Totuşi, dreptul de extindere al unui stat membru nu este nelimitat şi poate fi aplicat/implementat prin norme naţionale doar cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii:

1. introducerea unor menţiuni suplimentare are loc doar din următoarele motive: a) protecţia sănătăţii publice; b) protecţia consumatorilor; c) prevenirea fraudelor; d) protecţia drepturilor de proprietate industrială şi comercială, a indicaţiilor de provenienţă, a denumirilor de origine înregistrate şi prevenirea concurenţei neloiale;

2. în cazul locului de origine, doar atunci când există dovada unei legături între anumite calităţi ale produsului şi originea sau provenienţa sa, cu notificarea obligatorie în acest sens a Comisiei Europene în legătură cu astfel de dispoziţii interne şi cu prezentarea dovezilor conform cărora majoritatea consumatorilor consideră că furnizarea acestor informaţii are o importanţă deosebită. Această normă a Uniunii Europene a fost interpretată şi prin prisma Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 1 octombrie 2020 Cauza C-485/18 Groupe Lactalis împotriva Premier ministre ş.a., care a subliniat această arhitectură normativă, statuând că indicarea ţării de origine sau a locului de provenienţă intră în "chestiunile armonizate în mod specific" de Regulamentul (UE) nr.1169/2011, iar statele membre nu pot să adopte sau să menţină dispoziţii de drept intern, cu excepţia cazurilor permise de dreptul Uniunii Europene (art.38 din Regulamentul (UE) nr.1169/2011). Măsurile luate de un stat membru trebuie să respecte condiţiile art.39 din Regulamentul menţionat şi să formeze un ansamblu coerent cu prevederile acestuia.

În situaţia în care intenţia autorului a fost de a completa prevederile Legii nr.231/2010 cu privire la comerţul interior şi de a aplica prevederile respective doar pentru produsele alimentare menţionate de art.24 alin.(2) din legea menţionată, acest lucru urmează a fi specificat expres în textul art.19¹ alin.(1) din Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior, după cum urmează: "La comercializarea cu amănuntul a produselor alimentare, în cazurile în care indicarea ţării de origine sau a locului de provenienţă este obligatorie potrivit art.24 din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, comerciantul asigură informarea consumatorului cu privire la ţara de origine sau la locul de provenienţă pe indicatorul de preţ sau pe un anunţ în imediata vecinătate a produsului".

În cazul în care intenţia autorului este de a introduce această menţiune obligatorie pentru toate produsele alimentare, riscul de nealiniere cu acquis-ul Uniunii Europene este ridicat şi ar echivala cu introducerea unei măsuri naţionale extinse şi greu de justificat potrivit art.39 din Regulamentul UE) nr.1169/2011.

La art.19¹ alin.(2) se constată că, în cazul produselor preambalate, cerinţa de a corespunde etichetei este în acord cu cerinţele art.7 din Regulamentul (UE) nr.1169/2011, care stabileşte practicile corecte de informare a consumatorului şi modalitatea de oferire a informaţiilor referitoare la produsele alimentare, care trebuie să nu ducă cumpărătorul în eroare şi să fie precise, clare şi uşor de înţeles de către consumator. În ceea ce priveşte produsele alimentare nepreambalate, pentru care informaţia afişată trebuie să corespundă celei furnizate comerciantului de către importator sau furnizor pentru lotul expus, confirmată prin documente comerciale, această prevedere este în consonanţă cu prevederile art.44 din Regulamentul (UE) nr.1169/2011, în speţă cu art.44 alin.(2), care lasă la latitudinea statelor membre adoptarea măsurilor naţionale privind mijloacele prin care trebuie puse la dispoziţie menţiunile specificate sau elementele din menţiunile respective şi, după caz, forma de exprimare şi de prezentare a acestora.

La art.19¹ alin.(3) se constată că acesta este în acord cu art.26 alin.(2) (a) din Regulamentul UE) nr.1169/2011, care stabileşte că "menţiunile privind ţara de origine sau locul de provenienţă sunt obligatorii în cazul în care lipsa acestor informaţii ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce priveşte adevărata ţară de origine sau adevăratul loc de provenienţă a produsului alimentar, în mod special, dacă informaţiile care însoţesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă ţară de origine sau un alt loc de provenienţă". Totodată, această normă corespunde şi concluziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulate în Hotărârea Curţii (Camera a noua) din 4 iunie 2015 C-195/14 Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V. împotriva Teekanne GmbH & Co. KG şi Hotărârea Curţii (Marea Cameră) din 12 noiembrie 2019 C-363/18 Organisation juive européenne şi Vignoble Psagot Ltd împotriva Ministre de l’Économie et des Finances.

Art.19¹ alin.(4) prevede că obligaţiile stabilite se aplică pentru unităţile de comerţ cu amănuntul cu o suprafaţă mai mare de 50 m². Stabilirea acestui prag creează o situaţie de neclaritate sporită deoarece nu este specificat dacă suprafaţa se referă la suprafaţa totală a unităţii comerciale sau doar la suprafaţa spaţiului de vânzare. Concomitent, nota de fundamentare nu conţine o justificare explicită pentru selectarea pragului de 50 m², ceea ce poate crea percepţia selectării în mod arbitrar a acestui criteriu de delimitare a domeniului de aplicare.

La articolul II, care prevede modificarea Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008

Prin proiect se propune completarea art.273 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 cu punctul 6¹, prin care se instituie o nouă componenţă contravenţională pentru neafişarea, afişarea incompletă sau necorespunzătoare a ţării de origine a produselor alimentare, precum şi pentru utilizarea drapelului cu încălcarea prevederilor art.19¹ din Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior. În acest caz, se constată că textul utilizează termeni precum "afişarea incompletă" sau "afişarea necorespunzătoare" fără a stabili criterii obiective pentru determinarea acestor situaţii. În lipsa unor criterii clare pentru astfel de situaţii, constatarea contravenţiei poate depinde de interpretarea subiectivă a agentului constatator.

Totodată, se remarcă faptul că legislaţia contravenţională conţine deja prevederi referitoare la încălcarea cerinţelor privind informarea consumatorilor despre produsele alimentare. Astfel, potrivit art.269 lit.a) liniuţa a şasea din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, comercializarea produselor alimentare fără informaţiile obligatorii privind ţara de origine sau locul de provenienţă pentru anumite categorii de produse constituie contravenţie, iar constatarea şi examinarea acestor fapte revine Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, conform art.414 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor propuse, proiectul de lege stabileşte amenzi cuprinse între 60 şi 120 de unităţi convenţionale, pentru persoanele cu funcţie de răspundere, şi între 120 şi 240 de unităţi convenţionale, pentru persoanele juridice. Comparativ cu sancţiunile prevăzute în prezent la art.273 alin.(6) din Codul contravenţional (12-18 unităţi convenţionale), cuantumul sancţiunilor propuse este semnificativ mai ridicat. În acest context, se consideră necesară completarea notei de fundamentare cu argumente suplimentare privind stabilirea cuantumului sancţiunilor, inclusiv prin prisma criteriilor de proporţionalitate şi de gravitate a faptelor contravenţionale.

Ţinând cont de faptul că iniţiativa legislativă respectivă presupune costuri adiţionale pentru comercianţi, se propune examinarea posibilităţii oferirii unui suport parţial destinat reţelelor comerciale, eventual din partea Camerei de Comerţ şi Industrie sau a Organizaţiei de Dezvoltare a Antreprenorialului, pentru etapa incipientă de implementare a prevederilor proiectului, cu ulterioara acoperire a costurilor integral de către comercianţi.

Cu privire la tehnica legislativă, se va reţine:

- referinţa la actul normativ se expune conform prevederilor art.42 alin.(5) şi art.55 alin.(5) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, astfel încât la menţionarea datei de adoptare a actului normativ să se indice numărul de ordine ca element de identificare, la care să se adauge anul în care a fost adoptat acesta, datele respective fiind despărţite de o bară "/", conform următorului exemplu: "Legea nr.231/2010";

- în dispoziţia de modificare a art.I urmează a fi rectificată menţiunea privind sursa republicării Legii nr.231/2010, în felul următor: "(republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.230-237, art.262)";

- în alin.(2) al art.III, termenul prevăzut pentru Guvern în vederea aducerii actelor sale normative în concordanţă cu legea vizată se va ajusta la termenul de intrare în vigoare a legii, pentru a nu admite intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente legii înainte de intrarea în vigoare a acesteia.

Cu privire la nota de fundamentare, aceasta urmează a fi completată, deoarece nu este însoţită de studii de caz şi nu face referire la existenţa unor reclamaţii din partea consumatorilor privind inducerea în eroare prin expunerea unor elemente de branding susceptibile să sugereze o origine locală a produsului, cum ar fi utilizarea unor denumiri tradiţionale, a arhaismelor sau a imaginilor cu peisaje autohtone, deşi produsul este, în realitate, de provenienţă străină, fiind doar ambalat sau distribuit sub un brand local. Or, descrierea situaţiei actuale şi a problemelor care impun intervenţia este mult prea generală şi nu descrie problemele abordate cu mai multe detalieri. De asemenea, nota de fundamentare nu prevede argumentele care justifică determinarea cuantumului amenzilor pentru contravenţia propusă, fapt pentru care acestea se vor analiza suplimentar, inclusiv prin prisma criteriilor de gravitate.

Se menţionează că, în vederea implementări proiectului de lege, urmează a fi modificată Hotărârea Guvernului nr.931/2011 cu privire la aprobarea Regulamentului de desfăşurare a activităţilor de comerţ. În acest sens, atragem atenţia că hotărârea menţionată a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.206/2023 cu privire la aprobarea regulamentelor şi a regulilor din comerţul interior şi abrogarea unor hotărâri ale Guvernului. Astfel, este necesară inserarea modificărilor de rigoare în nota de fundamentare.

În contextul celor expuse anterior, Guvernul comunică susţinerea de principiu a proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (afişarea ţării de origine pentru produsele alimentare), cu condiţia revizuirii acestuia potrivit propunerilor de îmbunătăţire a textului, în vederea excluderii unor eventuale riscuri de neconformitate cu cadrul normativ existent.