Decizia protocolară nr. 23.33 din 27.05.2026 \rAviz la proiectul de lege privind mass-media (iniţiativă legislativă nr.123 din 10 aprilie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege privind mass - media

(iniţiativă legislativă nr.123 din 10 aprilie 2026)

nr. 23.33  din  27.05.2026

 (în vigoare 28.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 224-226 art. 85 din 28.05.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 27 mai 2026

Decizia protocolară nr.23.33/2026

PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege privind mass-media, înaintat cu titlul de iniţiativă legislativă (nr.123 din 10 aprilie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică despre susţinerea acestuia, cu luarea în considerare a următoarelor observaţii şi recomandări de îmbunătăţire.

Proiectul transpune parţial art.1-4, art.6, art.22 şi art.24 din Regulamentul (UE) 2024/1083 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 aprilie 2024 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieţei interne şi de modificare a Directivei 2010/13/UE (Regulamentul european privind libertatea mass-mediei), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 2024/1083 din 17 aprilie 2024, CELEX: 32024R1083.

Proiectul urmăreşte transpunerea primară în legislaţia naţională a principiilor şi standardelor relevante prevăzute de Regulamentul (UE) 2024/1083, prin instituirea unui cadru juridic unitar aplicabil tuturor formelor de servicii mass-media. Totodată, proiectul urmăreşte consolidarea garanţiilor privind libertatea de exprimare şi independenţa editorială, asigurarea transparenţei structurii proprietăţii şi a surselor de finanţare ale furnizorilor de servicii mass-media, protecţia pluralismului mediatic şi a activităţii jurnalistice, precum şi instituirea unor mecanisme privind evaluarea concentrărilor pe piaţa mass-media şi măsurarea audienţei.

Proiectul de lege este elaborat şi în contextul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova şi reflectă standardele relevante ale Uniunii Europene şi ale Consiliului Europei privind protecţia independenţei editoriale, transparenţa proprietăţii mass-media, protecţia surselor jurnalistice şi garantarea pluralismului mediatic. Totodată, proiectul contribuie la realizarea angajamentelor asumate prin Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, capitolul 23 "Sistemul judiciar şi drepturile fundamentale", secţiunea 23.3.5 "Libertatea şi pluralismul mass-media".

Astfel, în urma examinării proiectului de lege, propunem următoarele formulări de îmbunătăţire.

Se propune modificarea şi expunerea clauzei de armonizare în următoarea redacţie: "Prezenta Lege transpune parţial art.1-4, art.6, art.22 şi art.24 din Regulamentul (UE) 2024/1083 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 aprilie 2024 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieţei interne şi de modificare a Directivei 2010/13/UE (Regulamentul european privind libertatea mass-mediei), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 2024/1083 din 17 aprilie 2024, CELEX: 32024R1083".

Pe tot parcursul textului, cuvântul "minor" se va substitui cu cuvântul "copil", cu respectarea expunerii acestuia la forma gramaticală corespunzătoare, în scopul respectării prevederilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, precum şi a cadrului normativ naţional dezvoltat în domeniul protecţiei copilului, potrivit căruia copil este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani. De asemenea, cuvintele "fonduri publice" se vor substitui cu cuvintele "resurse publice" sau, după caz, va fi indicată expres sursa de finanţare corespunzătoare, întrucât formularea propusă nu este conformă terminologiei utilizate în domeniul finanţelor publice.

La articolul 1:

La alin.(1), se propune revizuirea cuvintelor "instituie măsuri complementare pentru garantarea libertăţii de exprimare", întrucât utilizarea noţiunii de "măsuri complementare" este improprie din perspectiva tehnicii legislative. Se va avea în vedere faptul că garantarea exercitării dreptului la libera exprimare face obiectul de reglementare al Legii nr.64/2010 privind libertatea de exprimare, care stabileşte cadrul normativ aplicabil în acest domeniu. Totodată, se constată o necorelare între alin.(1) şi alin.(2), întrucât, deşi alin.(2) prevede faptul că garanţiile privind exercitarea libertăţii de exprimare, reputaţia profesională şi viaţa privată sunt reglementate de legea menţionată, alin.(1) face referire la instituirea unor măsuri complementare pentru garantarea aceloraşi drepturi. O asemenea modalitate de reglementare nu este corectă, întrucât conduce la o intervenţie normativă paralelă în acelaşi domeniu şi la fragmentarea reglementării aceluiaşi obiect, afectând coerenţa şi unitatea cadrului normativ. Prin urmare, este necesară revizuirea textului, în vederea delimitării clare a obiectului de reglementare şi a evitării paralelismului legislativ.

La alin.(4), se constată că norma nu stabileşte în mod clar raportul dintre actele normative incidente, întrucât utilizează cumulativ formule diferite privind aplicarea acestora – "nu se aplică", "se aplică dispoziţiile Codului" şi "excepţii" – fără a delimita în mod precis situaţiile de incidenţă. În redacţia actuală, norma este dificil de aplicat, deoarece nu rezultă cu claritate cazurile în care se aplică şi cele în care nu se aplică, formularea combinând, în mod neunitar, excluderea, regula priorităţii aplicării Codului şi excepţia de la aceasta. Prin urmare, poate fi avută în vedere reformularea textului prin utilizarea unei referiri de tipul: "Prevederile prezentei legi nu aduc atingere dispoziţiilor Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018, în măsura în care acestea reglementează aspecte specifice activităţii furnizorilor de servicii media sau completează prevederile prezentei legi", eventual cu precizarea domeniului său de aplicare, în vederea asigurării coerenţei şi previzibilităţii normei. O asemenea formulare ar clarifica faptul că legea privind mass-media şi Codul serviciilor media audiovizuale se aplică în paralel, fiecare în domeniul său de reglementare, fără a genera dificultăţi sau confuzii în aplicare.

La alin.(5), se consideră că menţinerea sintagmei "se aplică tuturor formelor de comunicare care reprezintă servicii mass-media" poate genera neclarităţi în redactarea normei, întrucât noţiunea de "serviciu mass-media" este deja definită la art.2 ca incluzând diferite tipuri de servicii şi forme de comunicare. În aceste condiţii, formularea respectivă poate crea dificultăţi de interpretare, prin suprapunerea dintre definiţia legală şi norma privind domeniul de aplicare.

La articolul 2:

În privinţa conceptului de "concentrare a pieţei mass-media", se atrage atenţia asupra faptului că norma juridică trebuie să fie clară şi previzibilă. Or, în cazul acestui concept, utilizarea textului "situaţia, în sensul Legii concurenţei nr.183/2012", completată cu elemente care nu se regăsesc în acest act normativ, precum "deciziile editoriale" sau "pluralismul mass-mediei", poate genera o contradicţie normativă. Astfel, se creează o incertitudine cu privire la interpretarea şi aplicarea acestui concept, precum şi a celorlalte prevederi ale proiectului, având în vedere că Legea nr.183/2012 reglementează raporturile din domeniul concurenţei pe piaţa economică, în timp ce proiectul de lege vizează în mod specific sectorul mass-mediei.

Noţiunea "dezinformare" ar trebui exclusă, întrucât aceasta este prevăzută la art.1 din Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018. În acest context, se menţionează că, potrivit regulilor de tehnică legislativă, în procesul de creaţie legislativă, nu este admisă reglementarea juridică a aspectelor ce vizează acelaşi obiect sau aceleaşi relaţii sociale în mai multe acte normative, dublajul legislativ fiind inutil. Prin urmare, în ceea ce priveşte noţiunea de "dezinformare", precum şi alte noţiuni care se dublează în textul proiectului, se propune reformularea părţii introductive a art.2, după cum urmează: "În sensul prezentei legi, se utilizează noţiunile definite în Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018, precum şi următoarele noţiuni principale."

Se propune completarea cadrului conceptual prin introducerea noţiunii de "conţinut sponsorizat", cu următorul cuprins: "conţinut sponsorizat – orice conţinut media difuzat sau pus la dispoziţia publicului în schimbul unei contraprestaţii financiare ori de altă natură sau în scopul promovării directe sau indirecte a unei persoane, a unui bun, a unui serviciu ori a unei idei, prezentat într-o formă similară conţinutului editorial, fără a fi identificat în mod clar drept publicitate". Introducerea acestei noţiuni este necesară pentru asigurarea transparenţei comunicărilor comerciale şi pentru delimitarea clară dintre conţinutul editorial şi cel publicitar, în contextul dezvoltării platformelor digitale şi al practicilor de promovare indirectă.

În continuare, se constată că mai multe noţiuni utilizate în cuprinsul acestuia sunt formulate în termeni apreciativi, fără criterii obiective şi proporţionale care să ghideze interpretarea şi aplicarea lor uniformă. Astfel, noţiunile "influenţă determinantă" – utilizată în definirea concentrării pieţei mass-media, "conflict de interese", "prejudiciu public" şi "responsabilitate editorială" conţin elemente de apreciere subiectivă care, în absenţa unor criterii legale exprese, pot genera insecuritate juridică şi aplicare neuniformă a obligaţiilor şi a eventualelor măsuri restrictive întemeiate pe acestea. Această lacună este cu atât mai evidentă, cu cât aceleaşi noţiuni constituie temeiul obligaţiilor de transparenţă (art.14), al criteriilor de evaluare a concentrărilor (art.15) şi al condiţiilor de acces la sprijinul public (art.7 alin.(4)), astfel că imprecizia lor se propagă sistemic în tot cuprinsul legii. De asemenea, se constată că definiţia "conţinutului care încalcă drepturile protejate de lege" se suprapune parţial cu regimul răspunderii civile instituit prin Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de exprimare, fără a se delimita cu claritate faţă de noţiunea de "conţinut ilegal", definită separat la acelaşi articol.

În condiţiile în care art.6 reglementează descriptiv şi exhaustiv regimul juridic al publicaţiilor de presă, definirea separată a noţiunii la art.2 devine inutilă şi poate crea incertitudine în aplicarea normelor. Prin urmare, se recomandă excluderea noţiunii de "publicaţie de presă" din art.2 al proiectului, întrucât reglementarea descriptivă prevăzută la art.6 este suficientă şi corespunde exigenţelor de claritate şi coerenţă normativă, asigurând, totodată, o transpunere compatibilă cu spiritul art.2 pct.5 din Regulamentul (UE) 2024/1083.

În vederea consolidării protecţiei drepturilor copilului, la art.2, la noţiunea "conţinut care încalcă drepturile protejate de lege", cuvintele "legislaţia specială" se vor substitui cu cuvântul "legislaţie", pentru a asigura protejarea drepturilor copilului reflectate în toate actele normative în domeniul protecţiei copilului, indiferent de caracterul legislativ al acestora.

Totodată, la noţiunea "conţinut ilegal", se propune substituirea cuvintelor "răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a ordinii constituţionale" cu textul "desfăşurarea activităţilor extremiste sau răspândirea materialelor cu caracter extremist". Or, noţiunea în redacţia actuală este prea restrictivă, întrucât vizează exclusiv actele de violenţă fizică directă. În prezent, ameninţările au un caracter complex şi pot include forme hibride de manifestare, iar activităţile extremiste pot include discursul de ură, radicalizarea şi subminarea coeziunii sociale, fără a recurgere imediată la violenţă. În acest sens, modificarea propusă ar asigura armoniza proiectului de lege privind mass-media cu legislaţia în domeniul combaterii extremismului, permiţând o intervenţie preventivă mai eficientă.

La articolul 3:

Se constată o suprapunere parţială între prevederile alin.(1) şi art.4 alin.(1) din Legea nr.64/2010, ambele consacrând, în termeni aproape identici, garanţia libertăţii de exprimare a mass-mediei. Totodată, folosirea aceleiaşi denumiri pentru ambele articole denotă lipsa de diferenţiere între acestea.

În vederea respectării regulilor de tehnică legislativă şi a evitării paralelismelor normative, se recomandă reexaminarea textului prin eliminarea suprapunerii normative sau prin reformulare, astfel încât să aducă un element de noutate ori de dezvoltare a conţinutului juridic, fără a dubla norma de la art.4 alin.(1) din Legea nr.64/2010.

În condiţiile în care la alin.(2) se prevede că furnizorii de servicii mass-media îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor libertăţii de exprimare şi independenţei editoriale, nu se justifică includerea distinctă la alin.(4) a unei dispoziţii privind recunoaşterea şi garantarea independenţei editoriale, aceasta reprezentând o reluare fără valoare adăugată normativ.

La alin.(4) este prevăzută dispoziţia potrivit căreia "cenzura, sub orice formă, este interzisă". Această prevedere are un caracter general şi se suprapune, în esenţă, cu dispoziţiile alin.(1), potrivit cărora statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei, iar nimeni nu poate interzice sau împiedica difuzarea informaţiilor de interes public, decât în condiţiile legii. Prin urmare, în vederea evitării unei suprapuneri normative, se recomandă examinarea oportunităţii integrării normei de la alin.(4) în cuprinsul alin.(1) sau, în cazul menţinerii acesteia ca dispoziţie distinctă, reformularea sa în termeni clari şi precişi, prin individualizarea conduitei interzise.

Totodată, la alin.(4), termenul "mass-mediei" pare a constitui o eroare de tipografie. Textul nu defineşte clar limitele legale privind restrângerea libertăţii de exprimare în cazurile în care sunt implicate drepturile terţilor, protecţia minorilor sau interesele de securitate naţională, ceea ce poate genera incertitudine juridică.

La articolul 4:

la alin.(2) lit.c), se propune excluderea cuvântului "finanţarea" ca fiind inutil;

la alin.(3), se propune substituirea cuvintelor "bugetul public" cu cuvintele "bugetul de stat", deoarece finanţarea acordată de stat nu poate proveni din toate componentele bugetului public naţional. În mod particular, bugetele locale nu fac obiectul reglementării proiectului de lege, iar includerea acestora ar putea duce la interpretări eronate în ceea ce priveşte aria de aplicare a normei;

la alin.(4), se propune substituirea cuvintelor "Finanţarea din bugetul public" cu cuvintele "Sprijinul financiar se oferă în urma unui concurs public şi", precum şi excluderea cuvintelor "dezvoltarea instituţională"; sintagma "producerea şi publicarea de conţinuturi media relevante" este imprecisă şi necesită reformulare, întrucât de conţinutul acesteia depinde acordarea finanţării din partea statului. În acest sens, se impune determinarea expresă a scopului şi a criteriilor pe care trebuie să le întrunească respectivele conţinuturi media;

la alin.(5), se propune substituirea cuvintelor "Legea publicităţii" cu cuvintele "Legea cu privire la publicitate"; completarea articolului cu un alineat nou, cu următorul cuprins: "Finanţarea proiectelor în domeniul mass-mediei se realizează cu respectarea intensităţii maxime a ajutorului de stat, reglementată de Legea cu privire la ajutorul de stat nr.139/2012."

La articolul 5:

la alin.(1), textul "Activitatea de furnizare a serviciilor mass-media poate fi desfăşurată de persoane juridice constituite şi înregistrate în condiţiile legii sau de persoane fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător sub orice formă de organizare juridică în domeniul mass-mediei" necesită reformulare, întrucât sintagma "sub orice formă de organizare juridică în domeniul mass-mediei" este imprecisă, iar utilizarea repetată a sintagmei "în condiţiile legii" afectează claritatea textului. Se propune analizarea reformulării acesteia în sensul că activitatea de furnizare a serviciilor mass-media poate fi desfăşurată de persoane juridice constituite şi înregistrate potrivit legii, precum şi de persoane fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, în condiţiile legii;

la alin.(3), norma are un caracter repetitiv, întrucât dublează, în esenţă, prevederile alin.(1) referitoare la constituirea şi înregistrarea persoanelor juridice şi a persoanelor fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, fără a completa cadrul normativ.

Totodată, se consideră necesară ajustarea prevederilor care vizează înregistrarea de stat, cu specificarea expresă a tipului de persoane juridice, cu scop lucrativ sau nelucrativ, precum şi a faptului că înregistrarea de stat a acestora se efectuează în condiţiile Legii nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. În acelaşi context, se subliniază că, potrivit prevederilor art.312 din Legea nr.220/2007, Agenţia Servicii Publice, prin derogare de la procedurile prevăzute în legea prenotată, ia în evidenţă de stat persoanele fizice antreprenori independenţi, prevăzuţi la art.5 pct.364) din Codul fiscal nr.1163/1997.

La articolul 7:

la alin.(5), în temeiul art.178 alin.(1) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002, care prevede că persoana juridică activează în baza contractului de constituire sau în baza contractului de constituire şi a statutului, ori doar în baza statutului, se propune:

- la lit.a), substituirea cuvântului "actul" cu cuvântul "actele";

- la lit.b), excluderea cuvintelor "statutul sau";

- la lit.d), revizuirea normei, având în vedere prevederile art.34 alin.(2) lit.a) din Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, potrivit cărora informaţia din Registrul de stat şi din actele de constituire ale persoanei juridice sau persoanei fizice întreprinzător individual se eliberează ori se obţine, la cerere, prin extras din Registrul de stat.

Cerinţele privind structura proprietăţii, proprietarii beneficiari şi sursele de finanţare prevăzute la alin.(5) lit.e) sunt orientate spre asigurarea transparenţei, însă depind de respectarea prevederilor art.14, ceea ce presupune că aplicarea art.7 nu poate fi înţeleasă complet fără consultarea conexă a art.14. Acest aspect necesită a fi menţionat expres în actele normative subsecvente;

la alin.(9) lit.c), se propune substituirea cuvintelor "nu sunt rectificate" cu cuvintele "nu sunt corectate", precum şi a cuvintelor "solicitarea de rectificare" cu cuvintele "solicitarea de modificare/ajustare";

la alin.(10) litera b), prevederea privind "imposibilitatea identificării furnizorului" necesită clarificare, pentru a evita interpretări subiective;

la alin.13 litera c), considerăm că termenul de cinci zile pentru rectificarea informaţiilor false poate fi insuficient pentru situaţii complexe;

la alin.(14), se propune substituirea cuvântului "finanţarea" cu cuvintele "sursele de finanţare".

De asemenea, în contextul prevederilor art.7 din proiectul de lege, care reglementează instituirea şi ţinerea de către Ministerul Culturii a Registrului furnizorilor de servicii mass-media, se consideră necesară clarificarea naturii juridice a instrumentului propus. Astfel, se atrage atenţia asupra faptului că noţiunile de "listă" şi "registru" nu sunt sinonime şi reprezintă instrumente juridice distincte. În sensul art.3 din Legea nr.71/2007 cu privire la registre, un registru constituie totalitatea informaţiilor documentate ţinute în sisteme informaţionale automatizate, organizată în conformitate cu cerinţele stabilite de lege. Totodată, instituirea unui registru, în calitate de resursă informaţională, presupune obligaţiile aferente prevăzute la art.76 din Legea nr.467/2023 cu privire la informatizare şi resursele informaţionale de stat. Suplimentar, în corelare cu art.11 alin.(3) din Legea nr.109/2025 privind datele deschise şi reutilizarea informaţiilor din sectorul public, alin.(7) se va completa, după cuvintele "pe site-ul web oficial al ministerului", cu cuvintele "şi pe portalul guvernamental unic de date deschise".

La articolul 8:

la alin.(1), cuvintele "cu respectarea prevederilor legii" au caracter general şi nu aduc un element normativ distinct, întrucât respectarea legii este subînţeleasă în exercitarea oricărei activităţi, motiv pentru care se propune excluderea acestora. Totodată, este necesară verificarea eventualei suprapuneri cu dispoziţiile art.3 alin.(2), care consacră principiile aplicabile activităţii furnizorilor de servicii mass-media, precum libertatea de exprimare, independenţa editorială, pluralismul mediatic, imparţialitatea şi exactitatea informaţiei.

Aceeaşi propunere de excludere se menţine şi pentru alin.(2), care prevede, în termeni generali, garantarea libertăţii şi independenţei editoriale a furnizorilor de servicii mass-media, aceasta dublând norma prevăzută la art.3 alin.(4);

la alin.(3):

- lit.a), dispoziţia referitoare la interdicţia de a interveni sau de a influenţa, în orice mod, direct sau indirect, politicile şi deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii mass-media este, în esenţă, corelată cu principiul libertăţii de exprimare şi cu interdicţia cenzurii prevăzute la art.3. În acest context, se impune examinarea oportunităţii includerii acestei norme în cuprinsul art.3, în vederea fragmentării reglementării în dispoziţii distincte;

- lit.b), dispoziţia referitoare la interdicţia aplicării unor măsuri precum reţinerea, interceptarea, supravegherea, percheziţia, punerea sub sechestru sau cercetarea furnizorilor de servicii mass-media ori a persoanelor care, în virtutea relaţiilor profesionale sau obişnuite cu aceştia sau cu personalul editorial, pot deţine informaţii privind sursele jurnalistice, în contextul refuzului de a le divulga, necesită revizuire, întrucât măsurile enumerate au natură procesual-penală şi sunt reglementate de legislaţia specială în materie. În acest sens, potrivit art.10 alin.(2) din Codul de procedură penală nr.122/2003, limitarea temporară a drepturilor şi libertăţilor persoanei şi aplicarea măsurilor de constrângere se admit numai în cazurile şi în modul strict prevăzute de Cod;

- la lit.c), se menţine aceeaşi observaţie în privinţa interdicţiei instalării sau utilizării de software de supraveghere intruzivă asupra dispozitivelor utilizate de furnizorii de servicii mass-media, întrucât aceasta reprezintă o măsură specifică activităţii de investigaţie penală, reglementată de legislaţia specială. În corelare cu observaţiile formulate la lit.b), se constată că această prevedere excedează obiectului de reglementare al proiectului, întrucât detaliază un regim juridic al măsurilor de supraveghere intruzivă ce fac obiectul legislaţiei procesual-penale şi al legislaţiei privind securitatea naţională. În consecinţă, includerea acestor dispoziţii în proiect nu este oportună, acestea urmând a fi reglementate exclusiv prin actele normative speciale aplicabile în materie.

Totodată, protecţia surselor jurnalistice este deja reglementată prin Legea nr.64/2010 privind libertatea de exprimare, care stabileşte condiţiile şi excepţiile în care poate fi solicitată divulgarea acestora în cadrul procedurilor judiciare. Deşi art.4 din Regulamentul (UE) 2024/1083 detaliază condiţiile de aplicare a măsurilor ce pot afecta sursele jurnalistice, acestea nu pot fi transpuse integral în proiect, întrucât vizează măsuri de natură procesual-penală. În acest context, implementarea standardelor europene necesită realizarea unei corelări cu legislaţia specială aplicabilă, fără dublarea sau suprapunerea reglementărilor existente.

La articolul 9:

la alin.(3), în legătură cu textul "Condiţiile generale menţionate la alin.(2)", se atestă că alin.(2) nu prevede astfel de "condiţii generale", ceea ce generează o necorelare internă a textului şi o incoerenţă normativă. Prin urmare, în lipsa unei determinări clare a condiţiilor avute în vedere şi a corelării cu alin.(2), norma este neclară şi dificil de aplicat în practică;

la alin.(4), textul necesită reexaminare, întrucât utilizarea trimiterii la "comentariile menţionate la alin.(2)" este improprie din punctul de vedere al tehnicii legislative. Deşi alin.(2) utilizează noţiunea de "comentarii", alin.(4) nu ar trebui să se limiteze la o simplă trimitere, ci să stabilească în mod clar regimul juridic sau semnificaţia acestei noţiuni, în vederea asigurării clarităţii şi previzibilităţii normei.

Totodată, în cuprinsul alin.(3), (5) şi (6), cuvintele "vădit ilegal" sunt neclare şi pot genera dificultăţi de interpretare şi aplicare, întrucât art.2 al proiectului reglementează doar noţiunea de "conţinut ilegal", fără a defini distinct conceptul de "vădit ilegal". În acest context, obligaţia de a elimina conţinutul "vădit ilegal" în termen de 48 de ore de la sesizare sau de la autosesizare poate genera incertitudini în practică şi riscuri de autocenzură excesivă, în lipsa unor criterii clare care să permită determinarea caracterului "vădit ilegal" al conţinutului, inclusiv din perspectiva garantării dreptului la libertatea de exprimare.

La articolul 10:

Se remarcă intenţia de a flexibiliza modalităţile prin care un jurnalist poate activa, fie în baza unui contract individual de muncă, fie în temeiul unor contracte civile, fie în mod independent. Totuşi, formularea "în mod independent, în calitate de jurnalist independent [...]" generează o confuzie conceptuală, întrucât cele două sintagme sunt redundante, exprimând acelaşi lucru, ceea ce conferă textului un caracter tautologic. Totodată, din perspectivă normativă, nu sunt clarificate protecţiile sociale, fiscale sau juridice aplicabile jurnalistului independent, aspect ce poate genera dificultăţi de interpretare şi aplicare practică, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea statutului juridic al acestuia.

La articolul 11:

la alin.(2), norma stabileşte dreptul jurnalistului de a refuza producerea unui conţinut contrar standardelor etice, însă expresia "aceste norme includ, dar nu se limitează la [...]" lasă deschisă interpretarea şi poate fi exploatată în mod arbitrar de către angajatori. De asemenea, fraza lungă şi subordonările multiple fac textul greu de parcurs şi juridic neclar, în mod special în relaţie cu procedura de refuz şi în ceea ce priveşte explicaţia scrisă adresată redactorului-şef;

la alin.(3), dispoziţia repetă aproape literal protecţii deja menţionate, dar combină diverse interdicţii într-o singură frază lungă, ceea ce poate genera probleme gramaticale şi de claritate juridică. Totodată, termenul "dezavantajat în alt mod" nu este definit precis, ceea ce lasă loc interpretărilor discreţionare.

La articolul 12:

la alin.(1), se propun următoarele modificări:

- la lit.a), substituirea cuvintelor "în condiţiile legii" cu cuvintele "în conformitate cu legislaţia";

- la lit.i) nu este clar modul în care va fi asigurat sprijinul logistic şi juridic pentru jurnalişti din partea angajatorilor şi a autorităţilor relevante, în vederea desfăşurării activităţilor jurnalistice în zone de conflict sau de război. Mai mult decât atât, în nota de fundamentare nu sunt oferite detalii suficiente privind sursele de acoperire a cheltuielilor aferente realizării măsurii respective;

- la lit.m), excluderea, la final, a textului "inclusiv dreptul de salarizare sau remunerare echitabilă", ca fiind inutil;

la alin.(4), norma va avea următorul cuprins: "(4) Jurnaliştii străini, în exercitarea activităţilor lor profesionale, pot intra şi activa pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile Legii nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca jurnaliştii din Republica Moldova". Completarea propusă este necesară pentru a asigura corelarea cu cadrul normativ existent, având în vedere că Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova oferă deja jurnaliştilor acreditaţi un regim facilitat de muncă, conform art.431 alin.(8) lit.b). Această precizare va elimina potenţialele conflicte între norme;

la alin.(9), după lit.d) se va introduce o nouă obligaţie a jurnalistului cu următorul cuprins: "să prelucreze datele cu caracter personal în mod legal, echitabil şi proporţional scopului jurnalistic urmărit, exclusiv în măsura necesară informării publicului asupra unor chestiuni de interes public, evitând divulgarea datelor care nu sunt relevante pentru realizarea scopului jurnalistic".

La articolul 13:

la alin.(2), lit.b) şi c), f) şi g) vor avea următorul cuprins:

"b) publicitate, inclusiv publicitate de stat, în condiţiile Legii cu privire la publicitate nr.62/2022;

c) donaţii şi sponsorizări;

f) mijloace financiare alocate în condiţiile Legii nr.50/2024 cu privire la Fondul pentru subvenţionarea mass-mediei;

g) alte surse permise de legislaţie".

La articolul 14:

la alin.(3):

- lit.a), se propune substituirea cuvintelor "forma juridică" cu cuvintele "statutul juridic", întrucât această formulare reflectă mai precis situaţia juridică a entităţii şi este mai potrivită din punct de vedere terminologic în contextul reglementării;

- lit.e) va avea următorul cuprins: "e) în cazul unei structuri complexe de proprietate a furnizorului de servicii mass-media, datele persoanelor juridice până la ultima verigă – persoană fizică sau, după caz, structura de proprietate şi control semnată de administratorul acestuia, elaborată conform actelor normative în vigoare;";

- lit.l) va avea următorul cuprins: "l) informaţii privind finanţarea acordată din bugetul de stat", în vederea clarificării sursei de finanţare şi asigurării utilizării unei terminologii unitare în întreg cuprinsul actului normativ;

la alin.(4), primul enunţ reglementează două situaţii juridice distincte, respectiv, obligaţia furnizorilor de servicii mass-media de a transmite informaţiile la iniţierea activităţii şi obligaţia furnizorilor deja activi de a prezenta aceste informaţii la intrarea în vigoare a legii. Întrucât cea de-a doua situaţie are caracter tranzitoriu şi vizează subiecţi existenţi la data intrării în vigoare a legii, aceasta urmează a fi reglementată în cadrul capitolului consacrat dispoziţiilor finale şi tranzitorii, cu stabilirea unui termen de conformare, şi nu în cuprinsul normelor cu caracter general. Totodată, luând în considerare caracterul general al obligaţiei prevăzute în primul enunţ, precum şi faptul că aceasta nu este instituită ca o condiţie pentru exercitarea activităţii mass-media, nu este necesară includerea unei precizări suplimentare privind aplicabilitatea acesteia, motiv pentru care enunţul al doilea urmează a fi exclus. De asemenea, se propune substituirea cuvântului "finanţarea" cu cuvintele "surse de finanţare a";

la alin.(5), se propune substituirea cuvintelor "uşor accesibilă" cu cuvintele "disponibilă în mod facil".

În contextul art.14 din proiectul de lege, se observă că acesta instituie norme obligatorii privind asigurarea transparenţei proprietăţii în raport cu toţi furnizorii de servicii mass-media. În acest sens, Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018 reglementează, la rândul său, la art.21 şi 60, transparenţa furnizorilor de servicii media liniare şi neliniare. Respectiv, se consideră că obligaţiile stabilite la art.14 din proiectul de lege nu urmează să fie aplicate în raport cu subiecţii Codului serviciilor media audiovizuale.

În acest sens, alin.(6) va avea următorul cuprins: "(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică furnizorilor de servicii mass-media care sunt subiecţi ai Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018."

La articolul 15:

la alin.(3), textul "La evaluarea menţionată la alin.(2) al acestui articol" va fi reformulat, întrucât nu respectă rigorile limbajului normativ. Utilizarea termenului "menţionată" este nerecomandată în tehnica redactării actelor normative, iar trimiterea la alin.(2) este imprecisă, în condiţiile în care acesta conţine şi subdiviziuni. Se impune reformularea textului prin utilizarea unei sintagme consacrate, precum "La evaluarea prevăzută la alin.(2) lit.b)". Totodată, textul "care este distinctă de evaluările legislaţiei în materie de concurenţă, inclusiv de cele prevăzute de normele privind controlul concentrărilor economice" va fi exclus, întrucât prezintă caracter descriptiv, incompatibil cu stilul normativ.

Cu referire la transpunerea art.22 alin.(2) din Regulamentul (UE) 2024/1083, se menţionează că proiectul de lege, la alin.(3), preia criteriile care trebuie avute în vedere la evaluarea concentrărilor pieţei mass-mediei. Totuşi, pentru a asigura o conformitate deplină cu cerinţele actului Uniunii Europene, se va asigura revizuirea prevederilor proiectului de lege:

- la lit.a), se va introduce termenul "preconizat" pentru a descrie impactul concentrării, în concordanţă cu norma europeană, iar cuvintele "actorilor de pe piaţa mass-mediei" vor fi substituite cu cuvintele "serviciilor mass-media şi a ofertei mass-media de pe piaţă", astfel cum prevede art.22 alin.(2) lit.a) din Regulamentul (UE) 2024/1083;

- la lit.c), cuvintele "entitatea care dobândeşte şi cea dobândită" vor fi substituite cu textul "părţile implicate în concentrarea pieţei mass-mediei", în concordanţă cu terminologia utilizată de Regulamentul (UE) 2024/1083;

la alin.(5), pentru respectarea cerinţelor de precizie, sintagma "autorităţile relevante" urmează a fi concretizată, prin referire la categoria sau domeniul de apartenenţă al acestora.

De asemenea, se va include referinţa la mediul online, omisă din textul proiectului, deşi constituie un element explicit şi autonom al criteriului european.

Totodată, proiectul atribuie Consiliului Concurenţei competenţa de a stabili norme şi proceduri pentru evaluarea concentrărilor pe piaţa publicaţiilor de presă şi de a consulta autorităţile relevante înainte de adoptarea oricărei decizii sau aviz în materie. Se constată că proiectul nu delimitează raportul dintre această procedură specială şi procedura generală de control al concentrărilor economice reglementată de Legea concurenţei nr.183/2012. Suprapunerea de proceduri poate genera situaţii în care aceeaşi concentrare este analizată simultan prin prisma criteriilor economice generale şi a criteriilor media specifice, fără o ierarhizare clară, cu efectul tergiversării procedurale şi al insecurităţii juridice pentru operatori. În acest context, se recomandă completarea art.15 cu o prevedere care să stabilească raportul de prioritate dintre procedura specială media şi procedura generală de concurenţă, precum şi indicarea expresă a autorităţilor care urmează să fie consultate potrivit alin.(5), în special Ministerul Culturii şi Consiliul Audiovizualului, cu precizarea termenelor şi a procedurii de avizare reciprocă.

La articolul 17:

La alin.(3) se recomandă reformularea normei în sensul corelării acesteia cu domeniul deja stabilit la alin.(1), prin evitarea trimiterilor generale la competenţa administrativă. Astfel, ar fi necesar să se prevadă că, în exercitarea atribuţiilor stabilite de prezenta lege în domeniul mass-mediei, Ministerul Culturii examinează petiţiile şi sesizările, poate solicita, la necesitate, opinii sau expertize independente şi poate dispune măsuri administrative adecvate, inclusiv solicitarea completării informaţiilor, emiterea notificărilor de conformare şi sesizarea autorităţilor competente.

La articolul 18:

La alin.(2), având în vedere faptul că la alin.(1) este deja stabilit că Consiliul de Presă exercită funcţii de autoreglementare, se recomandă reformularea, întrucât sintagma "mecanism de autoreglementare" nu aduce un plus de claritate cu privire la statutul şi atribuţiile acestuia. În acest sens, se propune indicarea expresă a atribuţiilor Consiliului de Presă, respectiv, promovarea şi monitorizarea respectării normelor deontologice în domeniul mass-mediei, precum şi precizarea cadrului normativ aplicabil, şi anume Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, statutul şi regulamentele sale. Totodată, se propune substituirea cuvintelor "un mecanism" cu cuvintele "entitate responsabilă".

La articolul 20:

în denumirea articolului, se propune excluderea cuvintelor "şi organizarea executării legii";

la alin.(3), se observă că norma prevede abrogarea Legii presei nr.243/1994, care reglementează activitatea mass-mediei, fără a stabili dispoziţii tranzitorii clare. În special, nu este reglementată situaţia publicaţiilor periodice şi a agenţiilor de presă existente, înregistrate până la intrarea în vigoare a noii legi, indiferent de forma juridică de organizare. Prin urmare, se impune completarea proiectului cu norme tranzitorii, care să reglementeze expres măsurile necesare a fi întreprinse, de la data intrării în vigoare a legii privind mass-media, de către persoanele juridice constituite până la această dată, inclusiv prevederi privind activitatea ulterioară a acestora şi obligaţia aducerii actelor de constituire în conformitate cu prevederile noii legi.

Suplimentar, proiectul de lege se va completa cu un punct nou, care va prevedea abrogarea dispoziţiilor de transpunere de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în vederea realizării cerinţei pct.28 din Regulamentul privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1171/2018, potrivit căruia "proiectele de acte normative de transpunere a regulamentelor şi deciziilor UE vor conţine în mod obligatoriu dispoziţii ce vor prevedea abrogarea acestora la momentul aderării la Uniunea Europeană". Totodată, se va asigura menţinerea în vigoare doar a dispoziţiilor care vizează măsuri necesare pentru punerea în aplicare a actului Uniunii Europene, precum desemnarea autorităţilor competente, procedurile detaliate şi alte măsuri similare, în măsura în care acestea rămân relevante şi după aderare şi nu afectează aplicabilitatea directă a regulamentelor Uniunii Europene.