Decizia protocolară nr.9.17 din 11.03.2026 \rAviz la proiectul de lege cu privire la aprovizionarea în lanţ scurt cu produse agroalimentare (iniţiativa legislativă nr.3 din 21 ianuarie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege cu privire la aprovizionarea în lanţ scurt cu produse agroalimentare

(iniţiativa legislativă nr.3 din 21 ianuarie 2026)

nr. 9.17  din  11.03.2026

 (în vigoare 12.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 112-115 art. 25 din 12.03.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 11 martie 2026

Decizia protocolară nr.9.17/2026

PRIM-MINISTRU  Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la aprovizionarea în lanţ scurt cu produse agroalimentare, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.3 din 21 ianuarie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în temeiul art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi al art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Potrivit notei de fundamentare, autorii iniţiativei invocă că lipsa unui cadru normativ adaptat necesităţilor producătorilor agricoli autohtoni, precum şi absenţa unor facilităţi administrative şi fiscale dezavantajează fermierii şi procesatorii locali în raport cu marile lanţuri comerciale. Această situaţie, în viziunea autorilor, afectează sustenabilitatea agriculturii, securitatea alimentară şi pune în pericol existenţa ÎMM-urilor din sectorul agroalimentar. În acest context, soluţia legislativă propusă are drept scop fortificarea lanţului scurt de aprovizionare prin facilitarea accesului direct al produselor autohtone la unităţi comerciale (HORECA, retail, instituţii publice) fără intermediari.

Sub aspect conceptual general, Guvernul precizează că conceptul de lanţ scurt de aprovizionare, aşa cum este definit oficial în actele juridice ale Uniunii Europene, nu condiţionează eligibilitatea de origine naţională, ci de structură relaţională. Regulamentul (UE) nr.1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală, în cadrul Politicii Agricole Comune defineşte noţiunea "lanţul scurt de aprovizionare" ca "un lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori". Această noţiune este preluată în Regulamentul (UE) 2021/2115 (planuri PAC) şi ghiduri naţionale aliniate Uniunii Europene.

Conform raportului Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) Food Supply Chains and Policy Responses, lanţurile scurte de aprovizionare trebuie să urmărească creşterea eficienţei, a rezilienţei şi a cooperării între producători, procesatori şi consumatori, fără a restricţiona accesul pe piaţă şi fără a institui unele cote obligatorii bazate pe origine. Raportul evidenţiază că măsurile stimulative, instrumentele de dezvoltare rurală, facilitarea cooperării şi îmbunătăţirea logisticii locale contribuie la atingerea obiectivelor de sustenabilitate şi securitate alimentară, menţinând, în acelaşi timp, libertatea economică şi concurenţa loială.

De asemenea, conform briefingului Parlamentului European "Short food supply chains and local food systems in the EU" (2016), lanţurile scurte de aprovizionare şi sistemele alimentare locale în Uniunea Europeană se bazează pe reducerea intermediarilor, apropierea dintre producător şi consumator, precum şi sprijinul pentru grupuri de producători mici, fără a institui cote obligatorii sau restricţii de piaţă. Documentul subliniază că obiectivele de susţinere a producătorilor locali, de creştere a transparenţei şi de dezvoltare a pieţelor locale pot fi atinse prin instrumente stimulative, prin aplicarea criteriilor obiective în procesul de achiziţii publice şi prin măsuri de consolidare a cooperativelor, în conformitate cu acquis-ul Uniunii Europene şi cu practicile europene.

Prin urmare, susţinerea lanţurilor scurte se realizează nu prin cote obligatorii de tip "x% produse locale", dar prin stimulente şi criterii obiective cum ar fi promovare prin intervenţii de sprijin pentru sistemele de calitate şi activităţile de promovare pentru un lanţ scurt de aprovizionare şi pentru dezvoltarea pieţei locale, investiţii, reglementare echilibrată pentru competitivitate, rezilienţă, inovare; tranziţie la stimulente în PAC post 2027, flexibilitate pentru adaptare locală, fără restricţii cantitative etc. (Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a condiţiilor pentru punerea în aplicare a sprijinului Uniunii pentru politica agricolă comună pentru perioada 2028-2034¹).

______________________________

¹ https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11733-2025-INIT/ro/pdf 

În acelaşi timp, obligarea reţelelor comerciale naţionale să comercializeze produse naţionale în cotă de 50%-60% contravine angajamentelor Republicii Moldova, conform art.3 şi art.11 al Acordului GATT 1994, prin care ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului vor aplica acelaşi tratament atât produselor autohtone, cât şi celor importate.

Prin urmare, stabilirea unei cote şi avantajarea produselor autohtone va fi interpretată drept măsură concurenţială neloială, precum şi drept restricţie cantitativă indirectă pentru produsele importate.

În subsidiar, orice măsură naţională care creează obstacole de acces pe piaţă va fi considerată echivalentă unei restricţii cantitative şi va fi supusă controlului conform normelor privind libera circulaţie a mărfurilor (art.34-36 TFUE). Acest context amplifică riscurile juridice asociate măsurilor obligatorii de cote locale în piaţa unică.

Astfel, conceptul de lanţ scurt de aprovizionare, în esenţa sa, vizează reducerea numărului de intermediari şi apropierea producătorului de consumator, inclusiv prin stimularea relaţiilor directe, a proximităţii şi a eficienţei logistice.

Cu toate acestea, în proiectul de lege, definirea lanţului scurt este asociată explicit cu criteriul originii naţionale şi cu condiţii precum "produs integral din materii prime cultivate, crescute, colectate pe teritoriul Republicii Moldova", precum şi cu cerinţe de procesare locală într-o proporţie minimă (stipulate la art.2 pct.2 şi 14).

Astfel, instrumentul de politică publică riscă să se transforme dintr-un mecanism de promovare a lanţurilor scurte într-un mecanism de preferinţă de origine, cu implicaţii juridice şi economice sensibile, susceptibile de sancţiuni din partea organismelor internaţionale.

Din aceste perspective, se denotă mai multe incompatibilităţi majore ale proiectului cu practicile Uniunii Europene şi riscuri juridice semnificative, precum:

- instituirea unor cote obligatorii pentru reţelele comerciale prin care acestea ar fi obligate să asigure minimum 50% din volum prin lanţuri scurte, iar pentru produse sezoniere/perisabile – 60% (conform art.3 alin.(1) şi (3)), cu posibilitatea ajustării prin ordinul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (conform art.3 alin.(4)), presupune riscuri de discriminare pe criteriul originii, deoarece eligibilitatea este legată de producţie/procesare în Republica Moldova (conform art.2 pct.2 şi 14 şi art.7). Asemenea obligaţie va fi interpretată drept o restricţie cantitativă ascunsă/indirectă asupra importurilor, prin impunerea unei ponderi minime obligatorii de aprovizionare "locală", şi va afecta concurenţa şi libertatea economică prin intervenţie directă în structura ofertei din retail;

- prevederea conform căreia instituţiile publice care furnizează servicii de alimentaţie ar avea obligaţia să ceară şi să utilizeze "exclusiv" produse din lanţuri scurte locale (art.6 alin.(1)), condiţionând eligibilitatea de producţie/procesare/ambalare în raza de 200 km şi de înregistrare în Republica Moldova (art.6 alin.(2)), este, de asemenea, problematică. Chiar dacă proiectul invocă Directiva 2014/24/UE, formularea "exclusiv" şi asocierea cu criteriul de origine/proximitate riscă să fie necompatibile cu principiile de nediscriminare şi tratament egal în achiziţiile publice, unde nu se admite impunerea expresă a cerinţei "produs local/autohton". În Uniunea Europeană, autorităţile contractante utilizează criterii nediscriminatorii, precum prospeţime, sezonalitate, timp de livrare, performanţă de mediu, calitate şi trasabilitate, care favorizează în mod natural lanţurile scurte, fără a exclude produse pe criteriul originii;

- obligaţia de etichetare distinctă "PRODUS MOLDOVENESC – LANŢ SCURT" (art.25 şi 28) riscă să producă efectul de depreciere sau de limitare indirectă a produselor de import ori transformarea unei obligaţii de informare într- un instrument de preferinţă de origine;

- plafonarea adaosului comercial la 15% impune o povară administrativă disproporţionată;

- se constată, de asemenea, lipsa unei evaluări de impact bugetar şi economic comprehensive, contrar prevederilor Legii nr.100/2017 privind actele normative, precum şi suprapuneri cu legislaţia existentă (Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice şi Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor), fără clarificarea raportului dintre norme, ceea ce va genera dificultăţi de aplicare.

Aplicarea reglementărilor propuse riscă să genereze un cadru economic restrictiv pentru operatorii economici locali, prin instituirea unor obligaţii excesiv de rigide privind structura ofertei comerciale, distanţa maximă de aprovizionare şi utilizarea exclusivă a lanţurilor scurte de distribuţie. Aceste prevederi contravin în mod evident dispoziţiilor art.9 alin.(3) şi art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţia Republicii Moldova, care consacră principiile fundamentale ale economiei de piaţă, libertatea iniţiativei economice şi concurenţa loială, impunând statului obligaţia de a garanta libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Respectarea acestor cerinţe va pune în dificultate operatorii economici, în special reţelele comerciale cu modele logistice deja consolidate, generând riscuri de neconformare şi sancţionare.

Condiţionalitatea privind cotele produselor agroalimentare provenite din lanţuri scurte de aprovizionare limitează atât posibilitatea de alegere şi capacitatea de plată a consumatorilor, cât şi diversitatea produselor disponibile la raft, mai ales în situaţiile în care producţia locală nu poate asigura continuitatea, varietatea sau volumele necesare pentru a satisface cererea pieţei. În plus, proiectul de lege riscă să genereze dificultăţi în aprovizionarea constantă a magazinelor, în special în perioadele sezoniere sau în cazul produselor pentru care producătorii locali nu dispun de capacităţi suficiente de producţie, de procesare şi de depozitare. Limitarea geografică de maximum 200 km, coroborată cu condiţionarea eligibilităţii produselor de respectare a unor criterii stricte de trasabilitate va duce la blocaje în lanţul de aprovizionare, afectând stabilitatea pieţei şi continuitatea livrărilor.

Menţionăm că dispoziţiile legale referitoare la obligativitatea achiziţionării şi expunerii pe raft a unei cote de produse alimentare provenite din lanţul alimentar scurt au fost abrogate prin Legea nr.250/2022 pentru modificarea unor acte normative, în contextul transpunerii Directivei (UE) 2019/633 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar. Ulterior, iniţiativele legislative care au urmărit reintroducerea acestei obligaţii nu au fost susţinute, având în vedere motivele obiective prezentate.

În consecinţă, Guvernul constată că o nouă tentativă de reintroducere a acestei norme nu are fundament juridic sau economic şi nu se justifică în raport cu reglementările internaţionale şi naţionale aplicabile.

Cu referire la nota de fundamentare, se menţionează că, potrivit art.13 din proiectul de lege, finanţarea dezvoltării şi operării bazei de date pentru lanţuri scurte se realizează din bugetul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, precum şi din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, după caz.

În compartimentul 4 subpunctul 4.2 "Impactul financiar şi argumentarea costurilor estimative", costul estimativ al implementării prevederilor este de 21 500 000,0 lei, mijloace financiare care nu sunt planificate în Legea bugetului de stat pentru anul 2026 nr.322/2025.

Astfel, menţionăm că, în conformitate cu prevederile art.17 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, se interzice punerea în aplicare a deciziilor care duc la majorarea cheltuielilor bugetare dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget.

În concluzie, Guvernul atrage atenţia că obiectivele declarate ale proiectului (susţinerea producătorilor agricoli, reducerea impactului asupra mediului, dezvoltarea pieţelor locale şi consolidarea transparenţei în lanţurile de aprovizionare) pot fi urmărite prin instrumente de politică publică compatibile cu acquis-ul Uniunii Europene, fără recurgerea la mecanisme de tip cote obligatorii sau la formulări cu caracter restrictiv ori exclusiv. Din perspectiva practicilor europene, atingerea acestor obiective este realizată, preponderent, prin mecanisme de stimulare şi facilitare, şi nu prin impunerea unor obligaţii cantitative. În acest sens, pot fi recomandate instrumente de creştere a transparenţei, inclusiv obligaţii de raportare privind ponderea produselor achiziţionate din lanţuri scurte, fără stabilirea unor praguri obligatorii, precum şi mecanisme de stimulare fiscală şi financiară destinate operatorilor economici care colaborează cu producători locali.

Totodată, facilitarea accesului produselor provenite din lanţuri scurte pe piaţa de retail poate fi realizată prin măsuri nerestrictive, inclusiv prin crearea spaţiilor dedicate, fără impunerea unor cote de comercializare. În domeniul achiziţiilor publice, susţinerea obiectivelor proiectului poate fi asigurată prin aplicarea criteriilor obiective şi nediscriminatorii prevăzute de cadrul european, precum sezonalitatea, prospeţimea, termenul de livrare, performanţa de mediu, calitatea şi trasabilitatea produselor.

Deşi sprijinirea sectorului autohton reprezintă o prioritate strategică a politicilor economice naţionale, instrumentele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv trebuie să fie conforme cu principiile liberei circulaţii a mărfurilor, cu regulile concurenţei loiale şi cu angajamentele Republicii Moldova în procesul de integrare europeană.

Ţinând cont de alegaţiile invocate supra, Guvernul comunică că nu susţine proiectul de lege înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă.