Decizie din 10.07.2012 asupra sesizării controlului constituţionalităţii unei prevederi din alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii unei prevederi

din alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat

(Sesizarea nr.10a/2012)

din  10.07.2012

 (în vigoare 10.07.2012) 

Monitorul Oficial nr.149-154 art.17 din 20.07.2012

* * *

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, Preşedinte,

Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecător-raportor,

Dl Dumitru PULBERE,

Dl Victor PUŞCAŞ,

Dl Petru RAILEAN,

Dna Elena SAFALERU, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 5 mai 2012, înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd preliminar sesizarea menţionată,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

La 5 mai 2012 un grup de deputaţi în Parlament, dnii Victor Popa, Tudor Deliu, Vadim Cojocaru şi dna Ana Guţu, au adresat Curţii Constituţionale o sesizare în vederea exercitării controlului constituţionalităţii prevederii “asiguratul [deputatul] ... are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament” din alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Articolul 43 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat reglementează condiţiile de stabilire a pensiilor pentru deputaţii în Parlament şi membrii de Guvern.

A. Motivele sesizării

Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autori, pot fi rezumate după cum urmează.

Articolul 43 alin.(1) din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede că asiguratul [deputatul] care a activat cel puţin 2 ani în calitate de deputat în Parlament, inclusiv în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti de legislatura a XII-a, cu excepţia persoanelor ale căror împuterniciri au fost suspendate înainte de termen pentru participarea lor la lucrările organelor anticonstituţionale şi comiterea de acţiuni ce vin în contradicţie cu Constituţia şi cu legislaţia în vigoare, sau care a deţinut cel puţin 2 ani funcţii remunerate în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti de legislaturile anterioare, a atins vîrsta de pensionare specificată la art.41 alin.(1) şi a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1¹) are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament.

În opinia autorilor sesizării, această prevedere contravine articolului 70 din Constituţie, alin.(1) al căruia permite cumularea funcţiei de deputat cu activitatea didactică şi ştiinţifică, plăţile efectuate pentru această activitate fiind asigurate.

B. Legislaţia relevantă, inclusiv cea invocată de autorii sesizării

Prevederi ale Constituţiei (M.O. nr.1/1, 1994):

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 70

Incompatibilităţi şi imunităţi

“(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

(3) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului după ascultarea sa.”

Prevederi ale Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat (M.O. nr.111-113/683, 1998; republicată în M.O. nr.42-44/247, 2004):

Articolul 43

Condiţiile de stabilire a pensiilor pentru deputaţii în Parlament şi membrii de Guvern

“(1) Asiguratul care a activat cel puţin 2 ani în calitate de deputat în Parlament, inclusiv în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti de legislatura a XII-a, cu excepţia persoanelor ale căror împuterniciri au fost suspendate înainte de termen pentru participarea lor la lucrările organelor anticonstituţionale şi comiterea de acţiuni ce vin în contradicţie cu Constituţia şi cu legislaţia în vigoare, sau care a deţinut cel puţin 2 ani funcţii remunerate în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti de legislaturile anterioare, a atins vîrsta de pensionare specificată la art.41 alin.(1) şi a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1¹) are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament.

[...]”

Prevederi ale Legii nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale (M.O. nr.1-4/2, 2000):

Articolul 3

Principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale

“Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public) se organizează şi funcţionează avînd ca principii de bază:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;

b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari – un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;

c) principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;

d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;

e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;

f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;

g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii.”

Articolul 4

Persoanele asigurate obligatoriu

“În sistemul public, sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

1) persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă;

2) persoana care desfăşoară activitate în funcţie electivă sau este numită la nivelul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, ale cărei drepturi şi obligaţii sînt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanei prevăzute la pct.1);

3) persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în una din situaţiile următoare:

a) este asociat unic, comanditar, acţionar sau manager în societate comercială cu care nu a încheiat contract individual de muncă;

b) este manager cu contract de management;

c) este membru al unei asociaţii familiale;

d) este autorizată să desfăşoare activitate independentă;

e) este angajată în o instituţie internaţională dacă nu este asiguratul acesteia;

f) este membru de cooperativă meşteşugărească;

g) desfăşoară activitate în o unitate de cult recunoscută şi nu are încheiat contract individual de muncă;

h) a atins vîrsta de 16 ani şi nu întîmpină restricţii în asigurarea obligatorie conform prezentei legi;

4) persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 3 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în una din situaţiile următoare:

[Lit.a) exclusă prin Legea nr.311-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

b) desfăşoară activitate agricolă în cadrul gospodăriei ţărăneşti sau activitate privată în domeniul forestier;

c) este membru al unei societăţi agricole sau al altor forme de asociere din agricultură;

5) persoana care realizează prin cumul un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în două sau în mai multe situaţii din prezentul articol.”

[Art.4 modificat prin Legea nr.433-XV din 31.10.03, în vigoare 05.12.03]

Articolul 7

Prestaţiile de asigurări sociale

“(1) În sistemul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă drepturile în bani sau în natură ce se cuvin persoanelor asigurate, în condiţiile legii, corelative contribuţiilor de asigurări sociale.

(2) Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, indemnizaţii, ajutoare şi sub alte forme prevăzute de lege.

(3) În sistemul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a vîrstei, invalidităţii, accidentelor, bolilor, maternităţii, pierderii locului de muncă sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.

(4) În sistemul public, asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau de mai multe prestaţii de asigurări sociale pentru acelaşi risc asigurat, cu excepţia prestaţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

Autorii sesizării au menţionat că, potrivit alineatului (l) al articolului 70 din Constituţie, calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

În acelaşi timp, alin.(l) al articolului 43 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede că deputatul are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament, neţinîndu-se cont de faptul că şi retribuţiile pentru exercitarea funcţiilor didactice şi ştiinţifice sînt asigurate şi, deci, ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea pensiei de deputat.

Referindu-se la principiile de organizare şi funcţionare a sistemului public de asigurări sociale, consfinţite de Legea privind sistemul public de asigurări sociale, ei au subliniat că principiul egalităţii asigură tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari – un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

În opinia autorilor sesizării, conform prevederilor Legii nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, deputaţii care realizează şi activităţi didactice şi ştiinţifice sînt declarate persoane asigurate obligatoriu care achită contribuţii de asigurări sociale.

Potrivit autorilor sesizării, ţinînd cont de faptul că prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, indemnizaţii, ajutoare şi sub alte forme prevăzute de lege, prevederea “asiguratul [deputatul] ... are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament” din alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat vine în contradicţie cu alin.(1) articolul 70 din Constituţie, care permite deputatului, pe lîngă funcţia de bază, să exercite şi funcţii legate de activitatea didactică şi ştiinţifică.

B. Aprecierea Curţii

Examinînd sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele.

Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Potrivit prevederilor legale invocate, deputaţii în Parlament sînt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.

Curtea reţine că, în esenţă, sesizarea vizează controlul constituţionalităţii prevederii “asiguratul [deputatul] ... are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament” din alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest context, Curtea relevă că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia, avînd drept reper şi jurisprudenţa sa anterioară.

Curtea Constituţională a constatat că anterior şi-a expus poziţia asupra unor prevederi ale articolului 43 din Legea nr.156-XIV, inclusiv asupra celei contestate în sesizare.

Astfel, prin Hotărîrea nr.27 din 20 decembrie 2011 Curtea a recunoscut constituţionale prevederile Legii nr.100 din 28 mai 2010 “Pentru modificarea unor acte legislative”, prin care s-au operat amendamente la alineatele (1), (2) şi (3) ale articolului 43 din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 “Privind pensiile de asigurări sociale de stat”, care vizează condiţiile de stabilire a pensiilor pentru deputaţii în Parlament.

Prin hotărîrea invocată Curtea a constatat “că Legea Supremă nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Volumul de asigurare socială a persoanei peste minimumul necesar, din care fac parte pensiile acordate în condiţii speciale, poate fi modificat cu titlu de excepţie în funcţie de mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale bugetului de stat”. Or, “avantajele sociale, acordate de stat unor categorii de persoane cu care statul are raporturi speciale de muncă, nu constituie obiectul normei în cauză, impunîndu-se mai mult în sfera obligaţiilor suplimentare asumate de stat.”

Potrivit prevederilor articolului 42 din Codul jurisdicţiei constituţionale, în cazul în care Curtea Constituţională a pronunţat o decizie privitor la un act normativ (parţial ori în ansamblu), nu se admite o sesizare repetată.

În context, Curtea constată că, deoarece anterior norma contestată a făcut obiectul controlului constituţionalităţii, sesizarea nu poate fi acceptată spre examinare în fond.

De asemenea, Curtea subliniază că sesizarea nu corespunde exigenţelor prevăzute de articolul 24 alin.(2) şi alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Sesizarea trebuie să fie motivată şi să corespundă cerinţelor prevăzute de Codul jurisdicţiei constituţionale, precum şi modelului de sesizare, aprobat de Curtea Constituţională şi expediat pentru informare deputaţilor în Parlament.

Norma legală contestată se referă la prestaţiile de asigurări sociale. Astfel, invocarea de către autorii sesizării a încălcării articolului 70 din Constituţie [incompatibilităţi şi imunităţi ale deputatului] nu este relevantă în cazul pensiilor de asigurări sociale de stat.

Autorii sesizării nu au demonstrat legătura cauzală dintre dispoziţia legală contestată, prezumată a fi neconstituţională, şi prevederile articolului 70 din Constituţie invocat, care se referă la incompatibilitatea calităţii de deputat cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice, precum şi relaţia de contrarietate dintre acestea.

Or, dreptul la asistenţă şi protecţie socială este reglementat de art.47 din Constituţie, sub care aspect Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii normei contestate cuprinse în alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV (HCC nr.27 din 20.12.2011).

În temeiul articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 40 alin.(3), 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament privind controlul constituţionalităţii prevederii “asiguratul [deputatul] ... are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale deputatului în exerciţiu în funcţia (funcţiile) respectivă deţinută în Parlament” din alin.(1) articolul 43 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.