Decizie din 18.12.2008

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

din  18.12.2008

 (în vigoare 18.12.2008) 

Monitorul Oficial nr.237-240 art.16 din 31.12.2008

* * *

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierului Victoria Botnariuc-Trelea, examinînd, în conformitate cu art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea pentru controlul constituţionalităţii art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.29 alin.(1) lit.a) şi art.38 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale,

A CONSTATAT:

1. La 14 noiembrie 2008 deputatul în Parlament Dumitru Braghiş a sesizat Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317-XIII din 13 decembrie 1994¹, art.29 alin.(1) lit.a) şi art.38 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, adoptat prin Legea nr.502-XIII din 16 iunie 1995².

_____________

¹ M.O., 1995, nr.8, art.86.

² M.O., 1995, nr.53-54, art.597.

Normele specificate prevăd organele şi persoanele oficiale care au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

După cum rezultă din sesizare, autorul ei nu este de acord cu lipsa în legile menţionate a dispoziţiei privind dreptul cetăţenilor de a sesiza Curtea Constituţională. În opinia sa, normele legale contestate vin în contradicţie cu art.20 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.

Supunînd sesizarea examinării preliminare, Curtea reţine următoarele.

Ţinînd seama de prevederile art.135 alin.(1) lit.a) şi art.140 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora obiect al controlului constituţionalităţii îl pot forma numai legile, alte acte normative sau unele părţi ale acestora, controlul de constituţionalitate în nici un caz nu poate privi omisiuni, în caz contrar Curtea Constituţională s-ar transforma în legislator pozitiv, rol ce revine, prin definiţie, Parlamentului, care, prin natura şi funcţiile sale, reprezintă unica autoritate legislativă a statului, potrivit art.60 alin.(1) din Constituţie.

Curtea menţionează că examinarea criticii de neconstituţionalitate avînd drept obiect o omisiune a legiuitorului excede competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, se pronunţă numai asupra problemelor de drept fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Astfel, avînd în vedere că sesizarea vizează o omisiune a legiuitorului, Curtea Constituţională conchide că aceasta excede competenţei sale.

2. În sesizare nu este argumentată legătura cauzală dintre normele legale contestate şi art.20 din Constituţie, precum şi relaţia de contrarietate dintre acestea.

Art.20 din Constituţie stipulează că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

Potrivit art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale³, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

_____________

³ Tratate internaţionale, 1998, vol.1, pag.341.

Textele citate garantează prioritar şi fără echivoc accesul la justiţie, însă nu statuează dreptul nelimitat de a alege instanţa competentă, aceasta fiind stabilită de legea fiecărui stat, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac.

Potrivit art.114 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.

După cum a menţionat Curtea Constituţională în Hotărîrea nr.16 din 28 mai 1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţie”⁴, revizuită prin Hotărîrea nr.39 din 9 iulie 2001⁵, „noţiunea „instanţa judecătorească competentă” este lipsită de ambiguitate. Prin această noţiune, fiind raportată la art.114 şi art.116 din Constituţie şi avîndu-se în vedere interpretarea art.114 din Constituţie dată de Curtea Constituţională la 23 iunie 1997, se înţelege instanţa care are atribuţia sau autoritatea legală de a soluţiona cauze. Conform art.115 alin.(4) din Constituţie, organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică”. Curtea Constituţională a constatat că determinarea instanţei judecătoreşti competente, a locului acesteia în ierarhia instanţelor judecătoreşti, a gradului de jurisdicţie şi aplicării căilor de atac, stabilirea categoriilor de cauze ce ţin sau nu ţin de competenţa instanţelor sînt prerogative exclusive ale legiuitorului.

_____________

⁴ M.O., 1998, nr.56-59, art.24.

⁵ M.O., 2001, nr.90-91, art.34.

Curtea Constituţională nu face parte din instanţele judecătoreşti (art.115 alin.(1) din Constituţie).

Art.134 alin.(1) din Constituţie, art.1 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională stipulează că Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

Competenţele Curţii Constituţionale sînt expres determinate în Constituţie şi au caracter limitativ.

Astfel, Curtea Constituţională reţine că omisiunea din art.25 din Legea nr.317-XIII, art.29 alin.(1) lit.a) şi art.38 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizată de autorul sesizării, nu poate fi raportată la art.20 din Constituţie.

În concluzie Curtea relevă că sesizarea, fiind lipsită de obiect, nu corespunde art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea deputatului în Parlament Dumitru Braghiş.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova".