Decizie din 26.11.2015 a Comitetului mixt al Acordului central european de comerţ liber nr.3/2013 privind Anexa 4 la Acordul central european de comerţ liber (CEFTA 2006), Protocolul privind definirea noţiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă, menţionate la articolul 14 alineatele (1) şi (3), din 20 noiembrie 2013

ACORD BILATERAL

D E C I Z I A

Comitetului mixt al  Acordului  central  european de comerţ liber nr. 3/2013

privind Anexa 4 la Acordul central european de comerţ liber (CEFTA 2006),

Protocolul privind definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele

de cooperare administrativă, menţionate la articolul 14

alineatele (1) şi (3), din 20 noiembrie 2013

Chişinău, 26 noiembrie 2015

 (în vigoare 26.11.2015) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 346-351 art.1937 din 22.11.2019

* * *

Notă: Vezi Ordinul MAEIE nr.175-t-19 din 28.10.2019

Comitetul Mixt,

Având în vedere Acordul de Amendare şi Aderare la Acordul Central European de Liber Schimb (CEFTA 2006) (denumit în continuare "Acordul") încheiat la Bucureşti la 19 decembrie 2006, în special Articolul 14 din CEFTA 2006 privind Regulile de Origine şi Cooperare Administrativă,

Având în vedere Anexa 4 la CEFTA 2006, Protocolul privind definirea noţiunii de "Produse Originare" şi Metodele de Cooperare Administrativă (denumit în continuare "Protocolul"),

întrucât:

(1) Articolul 14 din CEFTA 2006 face referire la Anexa 4 al acestuia, care stabileşte regulile de origine şi care prevede cumulul de origine în cadrul CEFTA şi cumulul de origine în contextul Procesului de Stabilizare şi de Asociere,

(2) Protocolul a fost modificat ultima dată prin Decizia nr.3/2013 a Comitetului mixt din 20 noiembrie 2013 de modificare a Anexei 4 la CEFTA 2006 privind definirea noţiunii de produse originare şi metodele de cooperare administrativă pentru a face trimitere la Convenţia regională privind regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene¹ (denumită în continuare "Convenţia"),

(3) Toţi participanţii la Procesul de Stabilizare şi de Asociere au fost incluşi în zona paneuro-mediteraneană a cumulului de origine prin Convenţie,

(4) Părţile contractante ale Convenţiei nu sunt constrânse de Convenţie să încheie acorduri bilaterale de derogare. Aceste dispoziţii speciale privind derogările sunt prevăzute în Anexele la Apendicele II la Convenţie. Trebuie să se acorde atenţie necesităţii de transparenţă, inclusiv oportunitatea modificării procedurii de amendare sau completare a Apendicelui II la Convenţie,

(5) în cazul în care tranziţia spre Convenţie nu este simultană pentru toate părţile contractante din zona de cumulare, aceasta nu ar trebui să ducă la o situaţie mai puţin favorabilă decât cea precedentă în temeiul Protocolului.

____________________________

¹ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 54, 26.2.2013, p.4.

A CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Reguli de origine

Anexa la Decizia 3/2013 se înlocuieşte cu Anexa la prezenta Decizie care conţine protocolul A şi protocolul B cu Apendicele 1 şi Apendicele 2 corespunzător.

Articolul 2

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta Decizie intră în vigoare la data adoptării.

(2) Data de aplicare a prezentei decizii nu va fi mai devreme de 26 noiembrie 2016 şi va fi notificată preşedintelui Subcomitetului pentru vamă şi reguli de origine de către fiecare Parte CEFTA în scris.

Adoptat la Chişinău la 26 noiembrie 2015, în prezenţa reprezentanţilor tuturor Părţilor CEFTA.

ANEXA

Protocolul A privind definirea noţiunii de "produse originare"

şi metodele de cooperare administrativă

Articolul 1

Regulile de origine aplicabile

(1) În scopul punerii în aplicare a Articolului 14 din Anexa 1 (CEFTA 2006) la Acordul de amendare şi aderare la Acordul Central European de Comerţ Liber, încheiat la Bucureşti la 19 decembrie 2006 (denumit în continuare "Acordul"), apendicele I şi dispoziţiile relevante din Apendicele II la Convenţia regională privind regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene², denumită în continuare Convenţia.

_________________

² JOL 54, 26.2.2013, p. 4

Toate referirile la "acordul relevant" din Apendicele I şi în dispoziţiile relevante din Apendicele II la Convenţia regională privind regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene, se vor interpreteata astfel încât să însemne Acordul.

Articolul 2

Soluţionarea litigiilor

(1) În cazul în care apar litigii în legătură cu procedurile de verificare prevăzute la Articolul 32 din Apendicele I la Convenţie, care nu pot fi soluţionate între autorităţile vamale care solicită controlul şi autorităţile vamale responsabile de efectuarea acestei verificări, ele sunt prezentate Comitetului Mixt prevăzut în Articolele 42 şi 43 din CEFTA 2006.

(2) În toate cazurile, soluţionarea litigiilor dintre importator şi autorităţile vamale ale Părţii CEFTA importatoare va avea loc în conformitate cu legislaţia acelei Părţi CEFTA.

Articolul 3

Amendamentele la Protocol

Comitetul Mixt prevăzut în Articolul 14 alineatul 1 din CEFTA 2006 poate decide să modifice dispoziţiile prezentului Protocol.

Articolul 4

Retragerea din Convenţia

(1) în cazul în care careva dintre Părţile CEFTA va notifica în scris depozitarul Convenţiei cu privire la intenţia ei de a se retrage din Convenţie în conformitate cu Articolul 9, celelalte Părţi CEFTA vor intra imediat în negocieri pe marginea regulilor de origine în scopul punerii în aplicare a Acordului.

(2) Până la intrarea în vigoare a regulilor de origine nou negociate, regulile de origine cuprinse în Apendicele I şi, dacă este cazul, dispoziţiile relevante din Apendicele II la Convenţie, aplicabile în momentul retragerii, se vor aplica în continuare prezentului Acord. Cu toate acestea, de la momentul retragerii, regulile de origine cuprinse în Apendicele I şi, dacă este cazul, dispoziţiile relevante din Apendicele II la Convenţie se vor interpreta astfel, încât să permită cumulul bilateral între Partea retrasă şi celelalte Părţi CEFTA.

Articolul 5

Dispoziţii tranzitorii - cumulul

(1) Fără a aduce atingere Articolului 3 din Apendicele I la Convenţie, normele privind cumularea prevăzute în Articolele 3 şi 4 din Anexa 4, Protocolul privind definirea noţiunii de "Produse Originare" şi Metodele de Cooperare Administrativă, în redacţia ultimei modificări prin Decizia Nr. 3/2013, continuă să fie aplicate între Partea CEFTA în care Convenţia nu a devenit încă aplicabilă şi celelalte Părţi CEFTA, până la intrarea în vigoare a Convenţiei în raport cu Partea CEFTA respectivă.

(2) Fără a aduce atingere Articolului 16 alineatul (5) şi Articolului 21 alineatul (3), din Apendicele I la Convenţie, în cazul în care cumulul implică numai statele AELS, Insulele Feroe, UE, Turcia şi CEFTA, dovada originii poate fi un certificat de circulaţie

EUR.1 sau o declaraţie de origine.

(3) Modelul de certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau o declaraţie de origine prevăzută în Anexa 4 la Acordul CEFTA nu se va utiliza după 1 iunie 2016.

Protocolul B  privind aplicarea cumulului integral şi a rambursării

taxelor vamale în CEFTA şi metodele de cooperare administrativă

Articolul 1

Excluderi de la cumulul de origine

Produsele care şi-au dobândit originea prin aplicarea dispoziţiilor prevăzute în prezentul Protocol vor fi excluse din cumulul prevăzut la Articolul 3 din Apendicele I la Convenţie.

Articolul 2

Cumulul de origine

(1) În scopul punerii în aplicare a Articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Apendicele I la Convenţie, prelucrarea şi transformarea efectuate în una dintre Părţile CEFTA se consideră efectuată în orice altă Parte a CEFTA atunci când produsele obţinute sunt supuse ulterior prelucrării sau transformării în acea Parte. în cazul în care, în conformitate cu această prevedere, produsele originare obţinute în două sau mai multe dintre aceste Părţi, acestea sunt considerate ca fiind originare din CEFTA numai dacă prelucrarea şi transformarea depăşesc operaţiunile menţionate la Articolul 6 din Apendicele I la Convenţie.

(2) În scopul punerii în aplicare a Articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Apendicele I la Convenţie, prelucrarea şi transformarea efectuate în Uniunea Europeană, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) şi Turcia sunt considerate ca efectuate în Părţile CEFTA, atunci când produsele obţinute sunt supuse unor prelucrări sau transformări ulterioare într-una dintre Părţile CEFTA. în cazul în care, în conformitate cu această prevedere, produsele originare obţinute în două sau mai multe Părţi în cauză sunt considerate ca originare din CEFTA numai dacă prelucrarea sau transformarea depăşeşte operaţiunile menţionate la Articolul 6 din Apendicele I la Convenţie.

(3) În scopul punerii în aplicare a Articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Apendicele I la Convenţie, prelucrarea şi transformarea efectuate în cadrul Părţilor CEFTA se consideră ca fiind efectuate în Uniunea Europeană, Insulele Feroe, Islanda, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) şi Turcia, atunci când produsele obţinute sunt supuse unor prelucrări sau transformări ulterioare în Uniunea Europeană, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) şi Turcia. în cazul în care, în conformitate cu această prevedere, produsele originare obţinute în două sau mai multe Părţi vizate sunt considerate ca fiind originare din Uniunea Europeană, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) şi Turcia numai dacă prelucrarea sau transformarea depăşesc operaţiunile menţionate la Articolul 6 din Apendicele I la Convenţie.

(4) Cumulul prevăzut la Articolul 2 alineatele (2) şi (3) poate fi aplicat numai cu condiţia că:

a) se aplică un acord de comerţ preferenţial în conformitate cu Articolul XXIV al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) între UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia şi o Parte CEFTA implicată în obţinerea statutului de produs originar şi Partea CEFTA de destinaţie;

b) materialele şi produsele au obţinut statutul de produs originar prin aplicarea regulilor de origine identice cu cele prevăzute în prezentul Protocol;

și

c) notificarea care precizează derogarea de la Convenţie se transmite Comitetului mixt al Convenţiei în conformitate cu Apendicele II la Convenţie.

Articolul 3

Dovada originii

(1) Fără a aduce atingere Articolului 16 alineatele (4) şi (5) din Apendicele I la Convenţie, un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.l este eliberat de autorităţile vamale ale unei Părţi CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia Liechtenstein) sau Turcia, în cazul în care produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, cu aplicarea cumulului menţionat la Articolul 2 din prezentul Protocol, şi să îndeplinească celelalte cerinţe din Apendicele I la Convenţie.

(2) Fără a aduce atingere Articolului 21 alineatele (2) şi (3) din Apendicele I la Convenţie, se poate întocmi o declaraţie de origine în cazul în care produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Partea CEFTA, UE, Insulele Feroe, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, cu aplicarea cumulului menţionat la Articolul 2 din prezenta Anexă şi îndeplinesc celelalte condiţii din Apendicele I la Convenţie.

Articolul 4

Declaraţiile furnizorului

(1) Atunci când se eliberează un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau se întocmeşte o declaraţie de origine într-o Parte CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia pentru produse originare, la fabricarea cărora au fost utilizate mărfurile care provin din alte Părţi CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia care au fost supuse unor prelucrări sau transformări în aceste Părţi şi ţările în cauză, fără a beneficia de statutul preferenţial de origine, se va lua în considerare declaraţia furnizorului pentru aceste mărfuri în conformitate cu prezentul Articol.

(2) Declaraţia furnizorului menţionată la alineatul (1) din prezentul Articol serveşte drept dovadă a prelucrării sau transformării efectuate în părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia de către mărfurile în cauză, pentru a stabili dacă produsele la fabricarea cărora sunt utilizate aceste mărfuri pot fi considerate produse originare din Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia sau care îndeplinesc alte cerinţe din Apendicele I la Convenţie.

(3) O declaraţie separată a furnizorului, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul Articol, este întocmită de furnizor pentru fiecare lot de mărfuri în forma prevăzută în Anexa 1 la prezentul Protocol pe o foaie de hârtie anexată la factură, nota de livrare sau orice alt document comercial care descrie mărfurile în cauză suficient de detaliat pentru a le permite să fie identificate.

(4) În cazul în care un furnizor aprovizionează în mod regulat un anumit client cu bunuri pentru care prelucrarea sau transformarea care a avut loc în părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia se aşteaptă să rămână constante pentru o perioadă considerabilă de timp, el poate furniza o declaraţie unică a furnizorului pentru a acoperi transporturile ulterioare ale acestor bunuri (denumită în continuare "declaraţia furnizorului pe termen lung").

O declaraţie furnizorului pe termen lung poate fi, în mod normal, valabilă pentru o perioadă de până la un an de la data întocmirii declaraţiei. Autoritatea vamală a Părţii CEFTA, în care se întocmeşte declaraţia, stabileşte condiţiile în care pot fi utilizate perioade mai lungi.

Declaraţia furnizorului pe termen lung este întocmită de furnizor în forma prevăzută în Anexa 2 la prezentul Protocol şi va descrie mărfurile în cauză suficient de detaliat pentru a le permite să fie identificate. Aceasta este furnizată autorităţii vamale în cauză înainte ca acesta să primească prima expediere de mărfuri care face obiectul declaraţiei respective sau împreună cu prima expediere de mărfuri.

Furnizorul îşi informează imediat autorităţile vamale în cazul în care declaraţia furnizorului pe termen lung nu mai este aplicabilă bunurilor furnizate.

(5) Declaraţiile furnizorului menţionate la alineatele (3) şi (4) din prezentul Articol sunt tipărite sau imprimate în limba engleză, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale a Părţii în cauză în care este întocmită declaraţia şi va avea originalul semnăturii manuscrisă a furnizorului. De asemenea, declaraţia poate fi scrisă de mână; în acest caz, acesta trebuie scris cu cerneală cu litere de tipar.

(6) Furnizorul care întocmeşte declaraţia trebuie să fie pregătit să prezinte în orice moment, la cererea autorităţii vamale a Părţii în care este întocmită declaraţia, toate documentele corespunzătoare care dovedesc că informaţiile furnizate în această declaraţie sunt corecte.

Articolul 5

Documente justificative

Declaraţiile furnizorului care dovedesc prelucrarea sau transformarea efectuate în părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia prin materiale utilizate, realizate în una dintre aceste ţări, vor fi tratate ca un document la care se face referire la Articolul 16 alineatul (3) şi la Articolul 21 alineatul (5) din Apendicele I la Convenţie şi la Articolul 4 din prezentul Protocol, utilizate pentru a demonstra că produsele care fac obiectul unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau al unei declaraţii de origine pot fi considerate produse originare din părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia şi îndeplinesc celelalte condiţii din Apendicele I la Cnvenţie.

Articolul 6

Păstrarea declaraţiilor furnizorului

(1) Furnizorul care întocmeşte o declaraţie a furnizorului păstrează timp de cel puţin trei ani copii ale declaraţiei şi ale tuturor facturilor, notelor de livrare ale altor documente comerciale cărora li se anexează declaraţia, precum şi documentele menţionate la Articolul 5 din prezentul Protocol.

(2) Furnizorul care a întocmit o declaraţie furnizorului pe termen lung păstrează timp de cel puţin trei ani copii ale declaraţiei şi ale tuturor facturilor, notelor de livrare sau altor documente comerciale referitoare la mărfurile care fac obiectul declaraţiei trimise clientului în cauză, precum şi documentele menţionate la Articolul 5 din prezentul Protocol. Această perioadă începe de la data expirării valabilităţii declaraţiei furnizorului pe termen lung.

Articolul 7

Cooperare administrativă

Fără a aduce atingere Articolelor 31 şi 32 din Apendicele I la Convenţie, pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prezentei Anexe, Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia asistă reciproc, prin intermediul autorităţilor vamale competente, în verificarea autenticităţii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, a declaraţiilor de origine sau a declaraţiilor furnizorului şi a corectitudinii informaţiilor furnizate în aceste documente.

Articolul 8

Verificarea declaraţiilor furnizorului

(1) Verificările ulterioare ale declaraţiilor furnizorului sau ale declaraţiilor furnizorului pe termen lung pot fi efectuate în mod aleatoriu sau ori de câte ori autoritatea vamală a Părţii, în care aceste declaraţii au fost luate în considerare pentru a utiliza un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau pentru a întocmi o declaraţie de origine, are rezonabilitate îndoieli cu privire la autenticitatea documentului sau la corectitudinea informaţiilor furnizate în acest document.

(2) În scopul aplicării prevederilor aliniatului (1) din prezentul Articol, autoritatea vamală a Părţii menţionate la aliniatul (1) al prezentului Articol returnează declaraţia furnizorului sau declaraţia furnizorului pe termen lung şi facturile, notele de livrare sau alte documentele comerciale aferente mărfurilor care fac obiectul unei astfel de declaraţii, autorităţii vamale a Părţii în care a fost întocmită declaraţia, indicând, după caz, motivele de fond sau de formă ale cererii pentru verificare.

Acestea transmit, în sprijinul cererii pentru verificare ulterioară, toate documentele şi informaţiile obţinute care sugerează că informaţiile furnizate în declaraţia furnizorului sau în declaraţia furnizorului pe termen lung sunt incorecte.

(3) Verificarea se efectuează de către autoritatea vamală a Părţii în care a fost întocmită declaraţia furnizorului sau declaraţia furnizorului pe termen lung. în acest scop, aceştia au dreptul să solicite orice dovadă şi să efectueze orice inspecţie a conturilor furnizorului sau orice alt control pe care îl consideră adecvat.

(4) Autoritatea vamală care solicită verificarea este informată cu privire la rezultatele acesteia cât mai curând posibil. Aceste rezultate indică în mod clar dacă informaţiile din declaraţia furnizorului sau din declaraţia furnizorului pe termen lung sunt corecte şi le permite să stabilească dacă şi în ce măsură această declaraţie ar putea fi luată în considerare pentru emiterea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.l sau pentru întocmirea unei declaraţii de origine.

Articolul 9

Sancţiuni

Se impun sancţiuni oricărei persoane care întocmeşte sau determină întocmirea unui document care conţine informaţii incorecte în scopul obţinerii unui tratament preferenţial pentru produse.

Articolul 10

Interzicerea drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale

(1) Interdicţia prevăzută la Articolul 14 alineatul (1) din Apendicele I la Convenţie nu se aplică comerţului bilateral între Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia.

(2) Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia pot aplica măsuri pentru drawback, sau scutire de, taxe vamale sau de taxe cu efect echivalent, aplicabile materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare, cu condiţia că:

a) se aplică un acord de comerţ preferenţial în conformitate cu Articolul XXIV al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) între UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia şi o Parte CEFTA implicată în obţinerea statutului de produs originar şi Partea CEFTA de destinaţie;

b) materialele şi produsele au obţinut statutul de produs originar prin aplicarea regulilor de origine identice cu cele prevăzute în prezentul Protocol;

c) şi

d) notificarea care precizează derogarea de la Convenţie se transmite Comitetului mixt al Convenţiei în conformitate cu Apendicele II la Convenţie.

Apendicele 1

Declaraţia furnizorului

Declaraţia furnizorului, al cărei text este prevăzut mai jos, trebuie să fie întocmită în conformitate cu notele de subsol. Cu toate acestea, notele de subsol nu trebuie reproduse.

DECLARAŢIA FURNIZORULUI

cu privire la mărfurile care au fost supuse unor prelucrări sau transformări în

Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein)

sau Turcia fără a obţine statutul de produs preferenţial

Subsemnatul, furnizor al mărfurilor care fac obiectul documentului anexat, declar că:

1. Următoarele materiale, care nu sunt originare din Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia au fost folosite în Părţile CEFTA la producerea acestor mărfuri:

2. Toate celelalte materiale folosite în Părţile CEFTA pentru fabricarea acestor mărfuri sunt originare din Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia;

3. Următoarele mărfuri au fost supuse unor prelucrări sau transformări în afara Părţilor CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, în conformitate cu Articolul 11 la Convenţie, au dobîndit următoarea valoare adăugată totală:

_______________________

⁽¹⁾ Atunci când factura, nota de livrare sau alt document comercial la care se anexează declaraţia se referă la diferite tipuri de mărfuri sau la bunuri care nu conţin materialele neoriginare în aceleaşi proporţii, furnizorul trebuie să le diferenţieze în mod clar.

Exemplu:

Documentul se referă la diferite modele de motoare electrice de la poziţia 8501 folosite la fabricărea maşinilor de spălat de la poziţia 8450. Natura şi valoarea materialelor neoriginare folosite la fabricarea acestor motoare diferă de la un model la altul. Modelele trebuie, prin urmare, să fie diferenţiate în prima coloană, iar indicaţiile din celelalte coloane trebuie furnizate separat pentru fiecare model pentru a-i permite producătorului de maşini de spălat să evalueze în mod corect caracterul originar al produselor sale în funcţie de modelul de motor electric pe care îl foloseşte.

⁽²⁾ Indicaţiile solicitate în aceste coloane trebuie indicate numai dacă sunt necesare.

Exemple:

Regula aplicabilă articolelor de îmbrăcăminte de la ex capitolul 62 indică faptul că pot fi folosite fire neoriginare. Dacă un producător de astfel de articole de îmbrăcăminte din Serbia foloseşte ţesături importate din Macedonia care au fost obţinute acolo prin ţeserea firelor neoriginare, este suficient ca furnizorul macedonean să descrie în declaraţia sa materialul neoriginar folosit ca "fire", fără a fi necesar să indice poziţia şi valoarea acestor fire.

Un producător de sîrmă de fier de la poziţia 7217 care a produs-o din bare de fier neoriginare trebuie să indice în a doua coloană “bare de fier". în cazul în care acest sîrmă urmează să fie utilizat la fabricarea unui utilaj, în privinţa căruia regula limitează proporţia de materialele neoriginare folosite la o anumită valoare procentuală, este necesar să precizeze în a treia coloană valoarea barelor neoriginare.

⁽³⁾ "Valoarea materialelor" înseamnă valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, dacă acest lucru nu este cunoscut şi nu poate fi stabilit, primul preţ verificabil plătit pentru materialele din una dintre Părţile CEFTA.

Valoarea exactă a fiecărui material neoriginar folosit trebuie precizată per unitate de mărfuri specificate în prima coloană.

⁽⁴⁾ "Valoarea adăugată totală" înseamnă totalitatea costurilor acumulate în afara Părţilor CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, inclusiv valoarea tuturor materialelor adăugate acolo. Valoarea adăugată totală exactă dobîndită în afara Părţilor CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia trebuie să fie precizată per unitate de mărfuri specificate în prima coloană.

APENDICELE 2

Declaraţia pe termen lung a furnizorului

Declaraţia pe termen lung a furnizorului, al cărei text este prevăzut în continuare, trebuie întocmită în conformitate cu notele de subsol. Nu este necesar însă ca notele de subsol să fie reproduse.

DECLARAŢIA PE TERMEN LUNG A FURNIZORULUI

cu privire la mărfurile care au fost supuse unor prelucrări sau transformări în

Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein)

sau Turcia fără a obţine caracterul originar preferenţial

Subsemnatul, furnizor al mărfurilor menţionate în prezentul document, furnizate cu regularitate către .................................................... ⁽¹⁾ declar că:

1. Următoarele materiale, care nu sunt originare din Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, au fost folosite în Părţile CEFTA la fabricarea acestor mărfuri:

2. Toate celelalte materiale folosite în Părţile CEFTA pentru fabricarea acestor mărfuri sunt originare din Părţile CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia;

3. Următoarele mărfuri au fost supuse unor prelucrări sau transformări în afara Părţilor CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, în conformitate cu Articolul 11 la Convenţie, au obţinut următoarea valoare adăugată totală:

(Locul și data)

(Adresa şi semnătura furnizorului; de asemenea, numele persoanei care semnează declaraţia trebuie să fie indicat în mod clar)

Prezenta declaraţie este valabilă pentru toate transporturile ulterioare de aceste mărfuri livrate

de la.........................................................

la.............................................................. ⁽⁶⁾.

Mă angajez să informez de îndată......................................... ⁽¹⁾ cu privire la încetarea valabilităţii prezentei declaraţii.

________________________

⁽¹⁾ Numele și adresa clientului.

⁽²⁾ Atunci când factura, nota de livrare sau alt document comercial la care se anexează declaraţia se referă la diferite tipuri de mărfuri sau la mărfuri care nu conţin în aceeaşi măsură materialele neoriginare, furnizorul trebuie să le diferenţieze în mod clar.

Exemplu:

Documentul se referă la diferite modele de motoare electrice de la poziţia 8501 folosite la fabricarea de maşini de spălat de la poziţia 8450. Natura şi valoarea materialelor neoriginare utilizate la fabricarea acestor motoare variază de la un model la altu. Modelele trebuie, prin urmare, să fie diferenţiate în prima coloană, iar indicaţiile din celelalte coloane trebuie furnizate separat pentru fiecare model, pentru a-i permite fabricantului de maşini de spălat să evalueze în mod corect caracterul originar al produselor sale în funcţie de modelul motorului electric pe care îl foloseşte.

⁽³⁾ Indicaţiile solicitate în aceste coloane trebuie indicate numai dacă sunt necesare.

Exemple:

Regula aplicabilă articolele de îmbrăcăminte de la ex capitolul 62 indică faptul că pot fi folosite fire neoriginare. Dacă un producător de astfel de articole de îmbrăcăminte din Serbia foloseşte ţesături importate din Macedonia care au fost obţinute acolo prin ţeserea firelor neoriginare, este suficient ca furnizorul macedonean să descrie în declaraţia sa materialul neoriginar folosit ca "fire", fără a fi necesar să indice poziţia şi valoarea acestor fire.

Un producător de sîrmă de fier de la poziţia 7217 care a produs sîrma din bare de fier neoriginare trebui să indice în a doua coloană "bare de fier". în cazul în care acest sîrmă urmează să fie folosită la fabricarea unui utilaj, în privinţa căruia regula limitează proporţia de materialele neoriginare folosite la o anumită valoare procentuală, este necesar să precizeze în a treia coloană valoarea barelor neoriginare.

⁽⁴⁾ "Valoarea materialelor" înseamnă valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, dacă acest lucru nu este cunoscut şi nu poate fi stabilit, primul preţ verificabil plătit pentru materialele din una dintre Părţile CEFTA.

Valoarea exactă a fiecărui material neoriginar folosit trebuie precizată per unitate de mărfuri specificate în prima coloană.

⁽⁵⁾ "Valoarea adăugată totală" înseamnă totalitatea costurilor acumulate în afara Părţilor CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia, inclusiv valoarea tuturor materialelor adăugate acolo.

Valoarea adăugată totală exactă dobândită în afara Părţilor CEFTA, UE, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Elveţia (inclusiv Liechtenstein) sau Turcia trebuie să fie precizată per unitate de mărfuri specificate în prima coloană.

⁽⁶⁾ A se introduce datele. Perioada de valabilitate a declaraţiei furnizorului pe termen lung nu trebuie să depăşească, în mod normal, 12 luni, sub rezerva condiţiilor prevăzute de autorităţile vamale ale ţării în care se întocmeşte declaraţia furnizorului pe termen lung.