Decizie nr.1 din 14.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.208a/2018 privind controlul constituţionalităţii pct.39 alin.(2) din Regulamentul cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1170 din 25 octombrie 2016

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.208a/2018privind controlul constituţionalităţii

pct.39 alin.(2) din Regulamentul cu privire la modul de transmitere,

schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.1170 din 25 octombrie 2016

nr. 1  din  14.01.2019

 (în vigoare 14.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 167-170 art. 82 din 17.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei grefier Dina Musteaţa,

Având în vedere sesizarea depusă pe 20 decembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 14 ianuarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. Pe 20 decembrie 2018, ca urmare a deciziei nr.6/34 din 4 octombrie 2018, Consiliul municipal Chişinău i-a adresat Curţii Constituţionale o sesizare pentru controlul constituţionalităţii prevederilor pct.39 alin.(2) din Regulamentul cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1170 din 25 octombrie 2016.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autor, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Pe 25 octombrie 2016, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.1170 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri.

4. Punctul 39 al Regulamentului stabileşte că schimbul terenurilor proprietate publică din domeniul privat al statului pe terenurile proprietate privată se efectuează pentru o cauză de utilitate publică, declarată în condiţiile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

“(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

Articolul 127

Proprietatea

“(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

6. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1170 din 25 octombrie 2016, sunt următoarele:

“39. Schimbul terenurilor din domeniul public al statului, precum şi al terenurilor din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale pe terenuri proprietate privată al unei persoane fizice sau juridice sunt interzise.

Schimbul terenurilor proprietate publică din domeniul privat al statului şi al unităţii administrativ-teritoriale pe terenurile proprietate privată se efectuează prin hotărâre de Guvern, respectiv prin decizie a consiliului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, Adunării Populare a Găgăuziei pentru cauză de utilitate publică, declarată în condiţiile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488-XIV din 8 iulie 1999.”

7. Prevederile relevante ale Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488 din 8 iulie 1999 sunt următoarele:

Articolul 5

Utilitatea publică

“(1) Se consideră de utilitate publică lucrările privind:

a) prospecţiunile şi explorările geologice;

b) extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile;

c) instalaţiile pentru producerea de energie electrică;

d) căile de comunicaţii şi clădirile aferente lor, trasarea, alinierea şi lărgirea străzilor;

e) sistemele de telecomunicaţii, de termoficare şi de canalizare, de alimentare cu energie electrică, cu apă şi cu gaze;

f) instalaţiile pentru protecţia mediului;

g) indiguirile şi regularizările de râurii, lacurile de acumulări pentru surse de apă şi atenuarea viiturilor;

h) staţiile hidrometeorologice, seismice şi sistemele de avertizare şi de prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de avertizare a populaţiei;

i) combaterea eroziunii de adâncime, sistemele de irigare şi desecare;

j) terenurile necesare construcţiei de locuinţe din fondul de stat, edificiilor de învăţământ, sănătate, cultură, sport, de protecţie şi asistenţă socială şi altor obiective sociale care fac parte din proprietatea publică, precum şi construcţiei de sedii pentru administraţia publică, pentru autorităţile judecătoreşti, ambasadele, consulatele, reprezentanţele ţărilor străine şi organismelor internaţionale;

k) terenurile pentru organizarea grădinilor publice şi cimitirelor, pentru acumularea şi înmormântarea deşeurilor;

l) reconstrucţia centrelor urbane, zonelor locative şi industriale, a ansamblurilor arhitectonice existente, conform planurilor urbanistice ale localităţii aprobate, în condiţiile legii, de consiliul local;

m) salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii;

n) prevenirea dezastrelor naturale: cutremure, inundaţii, alunecări şi prăbuşiri de terenuri, alte fenomene naturale periculoase;

o) apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională;

p) salvarea şi protejarea valorilor cultural-artistice şi istorice de o importanţă excepţională pentru sentimentele naţionale ale poporului, precum şi a celor care atestă statalitatea ţării;

q) salvarea, protejarea şi asigurarea reproducerii speciilor de plante, de animale, tuturor reprezentanţilor naturii vii, aflate pe cale de dispariţie.

(2) Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local.

(3) Sunt de utilitate publică de interes naţional lucrările care răspund obiectivelor şi interesului întregii societăţi sau ale majorităţii ei.

(4) Sunt de utilitate publică de interes local lucrările care răspund obiectivelor şi interesului unei localităţi, ale unui grup de localităţi din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale.”

Articolul 6

Declararea utilităţii publice

“(1) Utilitatea publică se declară:

a) pentru lucrările de interes naţional – de către Parlament;

b) pentru lucrările de interes local al unităţii administrativ-teritoriale – de către consiliul ei;

c) pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane şi/sau municipii – de către consiliile lor, iar în caz de divergenţe – de către Guvern;

d) pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe şi/sau sate din teritoriul unui raion – de către consiliile acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe – de către consiliul raional.

(2) Iniţiativa privind declararea utilităţii publice revine autorităţilor publice şi se realizează nemijlocit prin înaintarea propunerilor respective organelor de resort, în modul prevăzut de legislaţie.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. Autorul sesizării consideră că prevederile conţinute în pct.39 alin.(2) din Regulament încalcă principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice pe care se bazează administraţia publică locală în unităţile administrativ-teritoriale. Prin urmare, acesta consideră că autorităţile publice locale sunt limitate de către Guvern în competenţele lor de administrare a bunurilor domeniului privat al satului, comunei, oraşului şi municipiului.

9. De asemenea, autorul menţionează că articolul 127 alineatele (2) şi (3) din Constituţie prevede că proprietatea publică aparţine unităţilor administrativ-teritoriale şi că statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii. Prin urmare, restrângerea dreptului proprietarului de a vinde bunul său constituie o imixtiune în dreptul de proprietate, garantat de articolul 127 din Constituţie.

10. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 109, 112 alineatele (2) şi (3) şi 127 alin.(2) şi (3) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă faptul că articolele 25 lit.j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.j) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

14. Curtea reţine că obiectul sesizării privind controlul de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile punctului 39 alin.(2) din Regulamentul cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1170 din 25 octombrie 2016.

15. Deşi în invocarea dispoziţiilor constituţionale consiliile unităţilor administrativ-teritoriale sunt limitate de prevederile articolului 25 lit.j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 38 alin.(1) lit.j) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea observă că acestea pot invoca încălcarea oricărui articol din Constituţie care are legătură cu principiile menţionate de articolul 109 din Constituţie.

16. Curtea menţionează că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii. Hotărârile Guvernului sunt acte emise în vederea executării legilor şi, prin urmare, trebuie să nu contravină acestora. Aşadar, normele cuprinse în actele Guvernului nu pot avea un caracter primar, ele fiind acte complementare, care dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legii.

17. În contextul celor menţionate, Curtea observă că baza legală a aprobării Regulamentului cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri au constituit-o articolele 8, 9, 10, 15 şi 71 din Codul funciar nr.828 din 25 decembrie 1991, articolele 11, 12 şi 14 din Legea nr.1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, articolele 6, 8 şi 9 din Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi articolul 6 din Legea nr.91 din 5 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor.

18. De asemenea, Curtea observă că raporturile referitoare la administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice sunt reglementate de legislaţia civilă, funciară şi de alte acte normative. Articolul 10 alin.(1) al Legii nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi dezetatizarea proprietăţii publice prevede că “bunurile domeniului public fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Circuitul civil al acestor bunuri este interzis, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”, iar alin.(7) al aceluiaşi articol prevede că “bunurile domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale pot circula liber, cu excepţia unor categorii de bunuri al căror circuit civil este limitat expres prin lege”. Prin urmare, schimbul terenurilor proprietate publică din domeniul privat al statului şi al unităţii administrativ-teritoriale pe terenurile proprietate privată se poate efectua pentru cauză de utilitate publică, declarată în condiţiile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

19. Curtea observă că autorul solicită indirect controlul constituţionalităţii articolului 5 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, care prevede în mod detaliat lucrările de utilitate publică de interes naţional sau de interes local şi care înglobează o multitudine de proiecte pe care le pot avea în vedere consiliile unităţilor administrativ-teritoriale, cum ar fi căile de comunicaţii şi clădirile aferente lor, trasarea, alinierea şi lărgirea străzilor, reconstrucţia centrelor urbane, sisteme de telecomunicaţii, de termoficare şi de canalizare, de alimentare cu energie electrică, cu apă şi cu gaze, terenurile necesare construcţiei din fondul de stat, edificiilor de învăţământ, sănătate, sport etc. Aceste obiective definesc câmpul de aplicare al noţiunii de utilitate publică. Definirea acestui câmp de aplicare ţine de puterea discreţionară a Parlamentului. Consiliile locale nu pot eluda aceste prevederi legale dispunând de terenurile proprietate publică în alte interese decât utilitatea publică.

20. De asemenea, consiliile locale, potrivit articolului 6 al Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi în conformitate cu principiile autonomiei locale, declară ele însele utilitatea publică pentru lucrările de interes local al unităţilor administrativ-teritoriale.

21. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de către Consiliul municipal Chişinău pentru controlul constituţionalităţii prevederilor pct.39 alin.(2) din Regulamentul cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1170 din 25 octombrie 2016.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.