Decizie nr.10 din 03.02.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.201g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional (controlul legalităţii deciziilor agentului constatator)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.201g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 386 alin.(2) lit.e)

din Codul contravenţional

(controlul legalităţii deciziilor agentului constatator)

nr. 10  din  03.02.2020

 (în vigoare 03.02.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-74 art. 48 din 06.03.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 noiembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 februarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.4r-106/2019, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Colegiului judiciar al Curţii de Apel Comrat (dnii Grigori Colev, Ştefan Starciuc şi dna Ludmila Caraianu), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 14 iunie 2018, administratorul S.C. “Daltaban” S.R.L. a depus la Inspectoratul de Poliţie Comrat o plângere prin care a solicitat sancţionarea administratorului S.C. “Cristal-Avant” S.R.L. în baza articolului 335 [samavolnicie] din Codul contravenţional.

4. Pe 6 iulie 2018, agentul constatator a dispus încetarea procesului-contravenţional intentat în privinţa dlui Nicolae Deli, potrivit articolului 441 alin.(1) lit.a) din Codul contravenţional, pentru că fapta nu întrunea circumstanţele unei contravenţii.

5. Pe 24 august 2018, administratorul S.C. “Daltaban” S.R.L. a depus la Procuratura U.T.A. Găgăuzia o cerere prin care a solicitat verificarea acţiunilor agentului constatator.

6. Pe 24 septembrie 2018, procurorul a emis o ordonanţă privind anularea deciziei de încetare a procesului contravenţional, conform articolelor 386 alin.(2) lit.e) şi 396 alin.(4) din Codul contravenţional.

7. Pe 18 octombrie 2018, acelaşi procuror a refuzat, prin ordonanţă, pornirea urmăririi penale şi a intentat un proces contravenţional în privinţa dlui Nicolae Deli, administrator al S.C. “Cristal-Avant” S.R.L., în baza articolului 335 din Codul contravenţional.

8. Pe 26 octombrie 2018, procurorul a emis o ordonanţă prin care a constatat vinovăţia dlui Nicolae Deli la comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 335 din Codul contravenţional şi i-a aplicat o amendă în mărime de 20 unităţi convenţionale, adică 1000 lei. În aceeaşi zi, dl Nicolae Deli a luat cunoştinţă de această ordonanţă.

9. Pe 14 noiembrie 2018, dl Nicolae Deli a depus la Judecătoria Comrat, sediul central, o contestaţie împotriva ordonanţei Procuraturii U.T.A. Găgăuzia din 26 octombrie 2018, prin care a solicitat anularea ordonanţei procurorului din 26 octombrie 2018, cu încetarea procesului contravenţional intentat în privinţa dlui Nicolae Deli, potrivit articolului 441 alin.(1) lit.a) din Codul contravenţional. Pe 14 iunie 2019, dl Nicolae Deli a decedat.

10. Pe 2 iulie 2019, Judecătoria Comrat, sediul central, a admis demersul procurorului din cadrul Procuraturii U.T.A. Găgăuzia şi a încetat procesul contravenţional intentat în privinţa sa, potrivit articolului 441 alin.(1) lit.c) din Codul contravenţional, din cauza decesului acestuia.

11. Pe 22 iulie 2019, dl avocat Vasile Nicoară, care apără interesele defunctului Nicolae Deli, a declarat recurs la Curtea de Apel Comrat, prin care a solicitat admiterea acestuia, cu dispunerea achitării dlui Nicolae Deli, în baza articolului 473 alin.(1) pct.2) lit.a) din Codul contravenţional, sau încetarea procesului contravenţional din motivul lipsei faptei contravenţionale.

12. În cadrul şedinţei de judecată din 28 octombrie 2019, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional.

13. Prin încheierea din 28 octombrie 2019, Curtea de Apel Comrat a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.

15. Prevederile relevante ale Codului contravenţional sunt următoarele:

Articolul 380

Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori

“(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărârea de încetare a procesului contravenţional.

(2) Răspunderea contravenţională pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare a măsurilor specificate în actele de control, decizii, hotărâri, rapoarte şi a prescripţiilor emise de autorităţile competente exclude răspunderea contravenţională pentru încălcările neremediate indicate în acestea.”

Articolul 386

Procurorul

“(1) Procurorul participă la procesul contravenţional în limitele competenţei stabilite de prezentul cod.

(2) Procurorul este în drept:

a) să pornească procesul contravenţional;

b) să aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională;

c) să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni contravenţionale;

d) să participe la examinarea cauzei în instanţă de judecată atunci când procesul contravenţional a fost pornit de el;

e) să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator, conform prevederilor art.396 alin.(4);

[articolul 396 alin.(4) a fost abrogat prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018]

f) să atace decizia agentului constatator sau a instanţei de judecată, conform prevederilor art.396 alin.(4);

g) să exercite alte drepturi prevăzute de lege.”

Articolul 396

Competenţa procurorului

“(1) Procurorul emite ordonanţa cu privire la contravenţia pe care a constatat-o în exerciţiul funcţiunii şi o transmite autorităţii publice cu competenţă de examinare a contravenţiilor.

(2) Procurorul constată şi examinează contravenţiile prevăzute la art.336.

(3) În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o contravenţie, procurorul dispune, prin ordonanţă motivată, pornirea procesului contravenţional şi, prin derogare de la alin.(1), examinează cauza.

(4) În cadrul controlului respectării legislaţiei la înregistrarea de către subdiviziunile competente subordonate Ministerului Afacerilor Interne, de către Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul Vamal a sesizărilor despre săvârşirea contravenţiilor şi infracţiunilor, procurorul este în drept să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator, să pornească procesul contravenţional, să atace decizia agentului constatator în instanţa de judecată.

[Alineatul (4) a fost abrogat prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018]

(5) Decizia procurorului poate fi contestată în termen de 15 zile de la emitere şi se examinează în conformitate cu prevederile art.448 se ale capitolului VII din cartea a doua.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că articolul 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional nu corespunde exigenţelor calităţii legii, pentru că acest articol nu reglementează modul în care poate fi realizată competenţa procurorului de a verifica legalitatea acţiunilor agentului constatator. Norma la care fac trimitere prevederile contestate a fost abrogată.

17. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate sunt de natură să încalce principiul ne bis in idem.

18. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 21 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.4r-106/2019, pendinte la Curtea de Apel Comrat. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Una din condiţiile prevăzute pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82). Norma contestată trebuie să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 78; DCC nr.97 din 17 octombrie 2017, § 22; DCC nr.54 din 11 iunie 2018, § 32; DCC nr.59 din 25 aprilie 2019, § 44; DCC nr.133 din 5 decembrie 2019, § 20; DCC nr.138 din 9 decembrie 2019, § 15).

24. Sub acest aspect, Curtea reţine că autorul sesizării contestă dispoziţiile articolului 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional, potrivit cărora “procurorul poate să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator, conform prevederilor articolului 396 alin.(4) [din acelaşi Cod]”. Dispoziţiile contestate sunt norme de trimitere. Ele nu pot fi privite în mod izolat, ci doar în coroborare cu prevederile articolului 396 alin.(4) din acelaşi Cod, care stabileau că “în cadrul controlului respectării legislaţiei la înregistrarea de către subdiviziunile competente subordonate Ministerului Afacerilor Interne, de către Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul Vamal a sesizărilor despre săvârşirea contravenţiilor şi infracţiunilor, procurorul este în drept să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator, să pornească procesul contravenţional, să atace decizia agentului constatator în instanţa de judecată”.

25. Prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative [în vigoare din 17 august 2018], Parlamentul a abrogat, între altele, articolul 396 alin.(4) din Codul contravenţional. Având în vedere legătura indisolubilă dintre aceste prevederi şi dispoziţiile contestate, Curtea reţine că în lipsa articolului 396 alin.(4) din Codul contravenţional articolul 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional nu poate fi aplicat în continuare de sine stătător. Acesta a căzut în desuetudine, prin efectul abrogării primei norme.

26. În ipoteza în care prevederea contestată nu mai este în vigoare, ea poate face obiect al unei excepţii de neconstituţionalitate doar dacă sub imperiul acesteia s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 73).

27. În această cauză, Curtea observă că, pe 24 septembrie 2018, procurorul a emis ordonanţa privind anularea deciziei agentului constatator de încetare a procesului contravenţional în privinţa dlui Nicolae Deli, bazându-se pe prevederile articolelor 386 alin.(2) lit.e) şi 396 alin.(4) din Codul contravenţional (a se vedea supra § 8 din prezenta decizie). Ordonanţa în discuţie a fost emisă la o dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.179 din 26 iulie 2018, lege prin care a fost abrogat articolul 396 alin.(4) din Codul contravenţional.

28. În aceste circumstanţe, Curtea constată că prevederile criticate nu urmau a fi aplicate şi, prin urmare, nu puteau fi incidente în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

29. Chiar dacă articolul 396 alin.(4) din Codul contravenţional ar fi fost în vigoare la data emiterii ordonanţei menţionate supra, Curtea subliniază că acest articol, coroborat cu articolul 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional, nu conţine, în sine, reglementări care i-ar permite procurorului să anuleze decizia agentului constatator. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. Procurorul ar putea să conteste, în condiţiile legii, actele agentului constatator în faţa instanţelor de judecată.

30. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, că “deşi actul administrativ prin care se constată fapta contravenţională şi se aplică o sancţiune contravenţională este un document executoriu, acesta nu poate fi considerat definitiv din momentul în care este întocmit, având în vedere faptul că trăsătura “definitivatului” este caracteristică doar pentru hotărârile cu caracter jurisdicţional” (a se vedea DCC nr.34 din 5 martie 2019, § 24; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 24). Doar lipsa contestării în termen, în absenţa motivelor fundamentate pentru repunerea în termen, îi poate atribui deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale trăsătura definitivatului (ibidem).

31. De asemenea, cu referire la conceptele de achitare şi de condamnare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat în cauza Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019, § 95, că nu este necesară intervenţia unui tribunal pentru a se avea în vedere o decizie în aceste scopuri. Ceea ce contează este dacă decizia în discuţie a fost luată de o autoritate care participă la administrarea justiţiei în sistemul juridic naţional vizat şi că această autoritate este competentă, în baza dreptului naţional, să stabilească şi, ca atare, să pedepsească conduita ilegală de care persoana a fost acuzată. Prezintă o importanţă mai mică faptul că decizia în discuţie nu ia forma unei hotărâri judecătoreşti, de vreme ce asemenea aspecte de procedură şi de formă nu-i pot influenţa efectele.

32. În acelaşi sens, Curtea Supremă de Justiţie a reţinut, în jurisprudenţa sa (Decizia din 8 iunie 2016, dosarul nr.1ra-1050/2016, p. 5; Decizia din 3 iulie 2018, dosarul nr.1ra-1166/2018, p. 6), că procesul-verbal cu privire la contravenţie [devenit definitiv prin necontestare] echivalează cu o hotărâre definitivă cu privire la aceeaşi învinuire.

33. Curtea a admis că ar putea exista cazuri în care o faptă ce a fost sancţionată sub imperiul Codului contravenţional să reclame, de fapt, aplicarea unei sancţiuni penale. Dacă actul de impunere a sancţiunii contravenţionale a devenit definitiv, se poate solicita revizuirea lui, conform articolului 476 din Codul contravenţional. Totodată, autoritatea competentă privind revizuirea deciziilor şi a hotărârilor în cauzele contravenţionale este instanţa de judecată (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §§ 30-31).

34. Curtea observă că, potrivit articolului 380 alin.(1) din Codul contravenţional, nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărârea de încetare a procesului contravenţional.

35. Cu privire la condiţiile care permit redeschiderea unui caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în cauza Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019, că aceasta trebuie supusă unor condiţii stricte: (i) apariţia unor fapte noi sau recent descoperite ori (ii) descoperirea unui viciu fundamental în cadrul procedurilor precedente. Aceste condiţii sunt alternative, nu cumulative. Totuşi, în ambele cazuri, faptele nou-descoperite sau viciile fundamentale trebuiau să fie de natură să “afecteze rezultatul cauzei”, fie în favoarea, fie în detrimentul persoanei vizate. Conceptul de “viciu fundamental” pare să sugereze că numai o încălcare gravă a unei norme de procedură care subminează în mod sever integritatea procedurilor precedente poate servi ca bază pentru redeschiderea acestora în detrimentul persoanei acuzate, în cazul în care aceasta a fost achitată sau sancţionată în legătură cu o infracţiune mai puţin gravă decât cea prevăzută de legea aplicabilă. Simpla reevaluare a probelor de către procuror sau de tribunalul de nivel superior nu poate îndeplini acest criteriu. În cazurile în care redeschiderea intenţionată a procedurilor ar putea fi în favoarea acuzatului, natura viciului trebuie evaluată, în primul rând, în funcţie de existenţa unei încălcări a drepturilor la apărare şi, deci, ca un impediment în calea bunei administrări a justiţiei (§§ 130-133).

36. Aşadar, interpretarea şi aplicarea de către procuror a normei contestate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Problema abordată în sesizare vizează aspecte care ţin, de fapt, de competenţa instanţelor judecătoreşti de a verifica legalitatea şi temeinicia acţiunilor şi actelor procesuale întocmite de către procurori.

37. Curtea mai observă că persoana sancţionată contravenţional a decedat şi prima instanţă a încetat procesul de examinare a legalităţii actului prin care a fost aplicată sancţiunea (a se vedea supra § 9 şi § 10 din prezenta decizie). Acest motiv de încetare a procesului nu este unul de reabilitare. În cauza Magnitskiy şi alţii v. Rusia, 27 august 2019, Curtea Europeană a acceptat că poate exista nevoia unei examinări judiciare a acuzaţiilor cu caracter penal chiar în privinţa unei persoane decedate, în special în cazul procedurilor de reabilitare, al căror scop este să corecteze o condamnare greşită. Examinarea judiciară trebuie să fie liberă de orice risc al unei condamnări postume a persoanei a cărei vinovăţie nu a fost stabilită de un tribunal atunci când era în viaţă (§ 282).

38. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alin.(2) lit.e) din Codul contravenţional, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.4r-106/2019, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.