Decizie nr.110 din 29.09.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 47, 48 şi 64 din Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a punctelor 47, 48 şi 64 din Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public

de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii

de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010

nr. 110  din  29.09.2020

 (în vigoare 29.09.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 279-284 art. 160 din 30.10.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 12 august 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 septembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 47, 48 [abrogat prin Hotărârea Guvernului nr.209 din 7 martie 2018] şi 64 din Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010, ridicată de către dl avocat Vitalie Tihon în interesele S.R.L. "Tipografia Sirius", parte în dosarul civil nr.2c-1792/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Maria Frunze de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă nr.2c-1792/19 intentată de Casa Naţională de Asigurări Sociale împotriva S.R.L. "Tipografia Sirius" cu privire la încasarea costului unui bilet de tratament.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Vitalie Tihon a ridicat, în interesele S.R.L. "Tipografia Sirius", excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 47, 48 şi 64 din Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010.

5. Prin Încheierea din 13 iulie 2020, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 7

Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă

"Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 15

Universalitatea

"Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010, sunt următoarele:

"[…]

47. Asiguraţii, care desfăşoară activităţi în mai multe entităţi (prin cumul), îşi pot realiza dreptul la tratament balneosanatorial numai la locul de muncă de bază.

48. Biletele se eliberează asiguraţilor, care în entitatea respectivă au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, cu excepţia cazurilor menţionate la punctul 5 al prezentului Regulament.

[pct. 48 în redacţia Hotărârii Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010, în vigoare până la 16 martie 2018]

[…]

64. Controlul privind corectitudinea şi plenitudinea executării prevederilor prezentului Regulament se exercită de Casa Naţională, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova şi de organele abilitate cu drept de control.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. În argumentele sale, autorul excepţiei susţine că prevederile criticate constituie norme juridice primare care nu au nicio justificare politico-juridică şi care nu corespund regulilor de tehnică legislativă. Potrivit acestuia, atunci când a adoptat Hotărârea nr.290 din 19 aprilie 2010, Guvernul a intervenit cu reglementări primare într-un domeniu în care nu a fost delegat. Astfel, intervenţia Guvernului, acolo unde Parlamentul nu urmăreşte să se acţioneze, presupune o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat şi a prevederilor articolului 60 din Constituţie.

9. De asemenea, autorul menţionează că prevederile contestate sunt neclare şi imprevizibile atunci când stabilesc că asiguraţii care desfăşoară activităţi în mai multe entităţi (prin cumul) îşi pot realiza dreptul la tratament balneosanatorial numai la locul de muncă de bază, deoarece nu există criterii clare ce ar deosebi un angajat de bază de un angajat prin cumul.

10. Autorul conchide că învestirea unor autorităţi publice cu competenţe de control privind corectitudinea executării prevederilor contestate are ca efect acordarea unor împuterniciri nelimitate în acest domeniu, deoarece nu se stabilesc criterii, termene şi condiţii pentru acest control.

11. În fine, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 7 [Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 60 [Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010, prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Vitalie Tihon în interesele S.R.L. "Tipografia Sirius", parte în dosarul civil nr.2c-1792/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile din punctele 47, 48 şi 64 ale Regulamentului cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010. Punctele 47 şi 48 din Regulament stabilesc că asiguraţii care desfăşoară activităţi în mai multe entităţi (prin cumul) îşi pot realiza dreptul la tratament balneosanatorial numai la locul de muncă de bază, iar biletele pentru tratament balneosanatorial se eliberează asiguraţilor care au realizat în entitatea respectivă un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni. De asemenea, pct.64 din Regulament le atribuie Casei Naţionale, Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova şi organelor abilitate cu drept de control funcţia de a verifica corectitudinea şi plenitudinea executării prevederilor stabilite prin Regulament.

16. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată, deoarece aceasta examinează o cerere de chemare în judecată referitoare la încasarea costului unui bilet de tratament balneosanatorial. Curtea observă că, deşi în prezent (când cauza se afla pe rol) punctul 48 din Regulament este abrogat, totuşi, acesta constituie obiect al sesizării, deoarece raportul juridic dedus instanţei de judecată s-a născut sub imperiul acestei norme. Or, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi asupra actelor cuprinse la art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 73).

17. Curtea notează că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa în speţă a unui drept constituţional. Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 18). Autorul sesizării susţine că prin textele criticate se încalcă articolele din Constituţie indicate la § 11 supra.

19. Curtea nu întrevede motive pentru a analiza contrarietatea textelor criticate cu articolele 4, 7, 15, 16, 20, 26 şi 54 din Constituţie, pentru că autorul excepţiei nu îşi argumentează criticile de neconstituţionalitate în raport cu aceste norme. El nu motivează pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate şi nu demonstrează raportul contradictoriu dintre ele. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 23; DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31).

20. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate de o asemenea manieră, Curtea s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate. Potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele (DCC nr.98 din 19 decembrie 2016, § 23; DCC nr.126 din 15 decembrie 2017, § 28; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25).

21. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 60 [Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ] din Constituţie, Curtea reţine următoarele.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 25; HCC nr.18 din 31 iulie 2020, § 30; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 21). De asemenea, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 37).

23. În speţă, Curtea constată că autorul sesizării nu a argumentat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. În acest caz, Curtea nu va examina prevederile contestate din perspectiva standardului valorilor constituţionale ale preeminenţei şi calităţii dreptului.

24. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolele 6 şi 60 din Constituţie.

25. Curtea observă că prevederile contestate sunt cuprinse în Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, care a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010, pentru a pune în executare articolul 41 al Legii nr.489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale şi articolul 15 alin.(3) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că "hotărârile [Guvernului] se adoptă pentru organizarea executării legilor", potrivit articolului 102 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.132 din 5 decembrie 2019, § 21; DCC nr.11 din 3 februarie 2020, § 29). Sub acest aspect, normele cuprinse în actele Guvernului nu pot avea caracter primar. Acestea dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legilor. Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative (a se vedea HCC nr.22 din 28 septembrie 2004, § 3; DCC nr.132 din 5 decembrie 2019, § 22; DCC nr.11 din 3 februarie 2020, § 30). Prin urmare, legea trebuie să preexiste hotărârii Guvernului (a se vedea HCC nr.29 din 28 octombrie 2016, § 74; DCC nr.121 din 21 noiembrie 2019, § 23).

27. Aşadar, Guvernului i-a fost delegată competenţa de a adopta acte normative necesare punerii în aplicare a Legii nr.489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale şi a Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Curtea menţionează că ţine de marja de discreţie a Guvernului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a legilor. În acest caz, exercitându-şi funcţia executivă, atunci când a determinat procedura de punere în aplicare a legilor menţionate supra, Guvernul a rămas în sfera prerogativelor sale potrivit principiului separaţiei şi colaborării puterilor, proclamat de articolul 6 din Constituţie.

28. Totodată, Curtea reţine că textele contestate nu conţin prevederi care ar învesti Guvernul cu atribuţiile puterii legislative, i.e. cu competenţa de a adopta, modifica sau abroga legi. Astfel, în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile articolului 60 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

29. De asemenea, Curtea nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate potrivit cărora prevederile contestate nu ar corespunde procedurii legale de adoptare şi nu ar fi oportune sub aspect politico-juridic.

30. În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 102 alineatele (2) şi (4) din Constituţie, Guvernul trebuie să respecte câteva condiţii atunci când adoptă o hotărâre, şi anume: actul respectiv să fie adoptat pentru organizarea executării legilor, să fie semnat de Prim-ministru, contrasemnat de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi să fie publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aceste cerinţe sunt de rang constituţional, în timp ce alte reguli, de ordin procedural, sunt stabilite de legislaţia infraconstituţională şi nu ridică o problemă de constituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.5 din 28 septembrie 2000; HCC nr.27 din 17 noiembrie 2015, § 62; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 45; DCC nr.45 din 18 mai 2020, § 26). De asemenea, Curtea reţine că problema oportunităţii politico-juridice în procesul adoptării hotărârii Guvernului nu ţine de controlul constituţionalităţii.

31. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 47, 48 şi 64 din Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290 din 19 aprilie 2010, ridicată de către dl avocat Vitalie Tihon în interesele S.R.L. "Tipografia Sirius", parte în dosarul civil nr.2c-1792/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.