Decizie nr.113 din 02.10.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.135g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 3 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi din articolul 133/1 lit.b) din Codul penal

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.135g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a unor prevederi din articolul 3 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la prevenirea

şi combaterea violenţei în familie şi din articolul 133¹ lit.b) din Codul penal

nr. 113  din  02.10.2018

 (în vigoare 02.10.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 59-65 art. 22 din 22.02.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Oxana Ţurcanu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 septembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 2 octombrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “persoanele aflate […] în divorţ” din articolul 3 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi din articolul 133¹ lit.b) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Radu Sergiu, în dosarul nr.1–204/18, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 28 septembrie 2018, de către dna judecător Dorina Croitor de la Judecătoria Străşeni, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Străşeni, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Constantin Sîrcu de comitere a infracţiunii prevăzute de articolul 201¹ alin.(2) lit.c) din Codul penal [violenţa în familie care a provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii].

4. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Radu Sergiu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “persoanele aflate […] în divorţ” din articolul 3 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi din articolul 133¹ lit.b) din Codul penal.

5. Prin încheierea din 18 septembrie 2018, Judecătoria Străşeni, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 48

Familia

“(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 133¹

Membru de familie

“Prin membru de familie se înţelege:

a) în condiţia de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, sub tutelă şi curatelă, rudele, afinii lor, soţii rudelor, persoanele aflate în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj) sau dintre părinţi şi copii;

b) în condiţia de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, persoanele care se află ori s-au aflat în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj).”

Articolul 201¹

Violenţa în familie

“(1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:

a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei;

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Faptele prevăzute la alin.(1):

a) săvârşite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei;

b) săvârşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie;

c) care au provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.45 din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt următoarele:

Articolul 3

Subiecţi ai violenţei în familie

“(1) Subiecţi ai violenţei în familie sunt agresorul şi victima membri ai aceleiaşi familii.

(2) Membri de familie, în sensul prezentei legi, sunt:

a) în condiţia de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, sub tutelă şi curatelă, rudele, afinii lor, soţii rudelor, persoanele aflate în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj) sau dintre părinţi şi copii;

b) în condiţia de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, persoanele care se află ori s-au aflat în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj).”

9. Prevederile relevante ale Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul, la 11 mai 2011, sunt următoarele:

Articolul 3

Definiţii

“În scopul prezentei Convenţii:

[…]

a) “violenţa împotriva femeilor” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau de privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată;

b) “violenţa domestică” va însemna toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima;

[…]

e) “victimă” va însemna orice persoană fizică, care este supusă comportamentului specificat la punctele a şi b;

[…]”

Articolul 45

Sancţiuni şi măsuri

“1) Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie sunt pasibile de sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive, luând în considerare gravitatea acestora. Aceste sancţiuni vor include, după caz, sentinţe implicând privarea de libertate, care pot duce la extrădare.

[…]”

Articolul 46

Circumstanţe agravante

“Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele circumstanţe, în măsura în care nu fac parte deja din elementele constitutive ale infracţiunii, pot fi luate în considerare, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale legislaţiei interne, în determinarea sentinţei în legătură cu infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie:

a) infracţiunea a fost comisă împotriva unei(ui) fost(e) sau actual(e) soţ(ii) sau partener(e), după cum recunoaşte legislaţia internă, de un membru de familie, de o persoană care convieţuieşte cu victima sau de o persoană care a abuzat de puterea sa;

[…]”

DREPT COMPARAT

10. Codul penal al Belgiei nu incriminează violenţa domestică printr-o infracţiune specială. Aceasta constituie o circumstanţă agravantă a infracţiunilor de hărţuire sau de lovire. Legea din 1997 pentru prevenirea violenţei în cadrul cuplului stabileşte că pot fi subiecte active ale faptei de violenţă domestică: soţul sau o altă persoană cu care victima coabitează sau a coabitat, o persoană cu care victima întreţine sau a întreţinut o relaţie afectivă şi sexuală durabilă.

11. De asemenea, Codul penal al Bulgariei nu stabileşte o infracţiune specială care să incrimineze actele de violenţă domestică. Acestea pot constitui, după caz, infracţiuni de omor, vătămare, loviri etc. Legătura familială dintre agresor şi victimă constituie o circumstanţă agravantă. Legea privind protecţia împotriva violenţei în familie stabileşte că violenţa domestică este orice act de violenţă fizică, sexuală, psihică, emoţională sau economică, restricţionarea involuntară a vieţii private, comise împotriva unei persoane cu care agresorul este sau a fost într-o relaţie de familie sau de concubinaj, precum şi violenţele care au avut loc în faţa copiilor.

12. În Albania, Codul penal prevede la articolul 130/a răspunderea pentru lovire sau orice alt act de violenţă, precum şi ameninţarea cu uciderea sau cu provocarea de vătămări corporale grave împotriva soţului, fostul soţ, concubinului sau fostului concubin, unei rude apropiate sau unei rude prin afinitate.

13. Codul penal al Suediei prevede la Capitolul 4, secţiunea 4a, infracţiunea de “violare a integrităţii femeii”, definind-o ca repetarea infracţiunilor împotriva vieţii, a libertăţii sau a infracţiunilor sexuale comise împotriva unei femei de către cel cu care aceasta a avut sau are o relaţie intimă.

14. În Portugalia, articolul 152 alin.(2) din Codul penal stabileşte răspunderea penală pentru violenţa domestică. Astfel, potrivit acestei norme, este considerată violenţă domestică orice abuz fizic, psihic, sexual, aplicare de pedepse corporale sau privare de libertate în privinţa: (1) soţului sau fostului soţ; (2) unei persoane de sex diferit sau unei persoane de acelaşi sex, cu care agresorul menţine sau a menţinut o relaţie echivalentă cu relaţiile dintre soţi, chiar şi în lipsa coabitării; (3) unei persoane cu care agresorul are un descendent comun de primul grad; (4) unei persoane care coabitează cu agresorul şi care nu se poate apăra din cauza vârstei, a dizabilităţii, a bolii, a stării de graviditate sau a dependenţei economice.

15. În Spania, articolul 173 alin.(2) din Codul penal defineşte violenţa domestică ca fiind aplicarea actelor de violenţă fizică sau psihică în privinţa unui soţ sau a unui fost soţ, a unei persoane care se află sau s-a aflat cu agresorul într-o relaţie emoţională similară cu cea dintre soţi, chiar şi în lipsa coabitării. De asemenea, articolul prevede că victime ale infracţiunii de violenţă domestică pot fi: ascendenţii, descendenţii biologici sau cei adoptaţi, precum şi persoanele aflate sub tutelă şi care locuiesc împreună cu agresorul.

16. În Norvegia, articolul 219 din Codul penal stabileşte răspunderea pentru ameninţarea, constrângerea fizică sau psihică, privarea de libertate sau alte maltratări comise în privinţa unui soţ sau fostului soţ, a rudelor apropiate ale soţului sau ale fostului soţ, a rudelor sale apropiate, precum şi a persoanelor aflate la întreţinere.

17. În Statele Unite ale Americii, Legea împotriva violenţei femeilor din 1994 (Violence Against Women Act) stabileşte că noţiunea de “violenţă domestică” include infracţiunile cu caracter violent comise de către un soţ sau un fost soţ, de către un partener intim al victimei, de către o persoană cu care victima are un copil comun sau de către o persoană cu care victima coabitează sau a coabitat.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

18. În motivarea sesizării, autorul a susţinut că, potrivit dispoziţiilor legale contestate, persoanele divorţate şi care locuiesc separat sunt considerate membri de familie şi, prin urmare, pot fi subiecte ale infracţiunii de violenţă în familie. Acest fapt ar fi în contradicţie cu noţiunea de familie prevăzută de Constituţie, potrivit căreia familia se bazează doar pe căsătorie.

19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 16 alin.(2), 26, 29, 48 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Radu Sergiu, în dosarul nr.1–204/18, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “persoanele aflate […] în divorţ” din articolul 3 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi din articolul 133¹ lit.b) din Codul penal. Deşi autorul excepţiei a invocat pretinsa încălcare a prevederilor articolelor 16 alin.(2), 26, 29, 48 şi 54 din Constituţie, Curtea constată că acesta a prezentat doar argumente referitoare la încălcarea articolului 48 din Constituţie.

24. Curtea menţionează că articolul 48 din Constituţie garantează dreptul la căsătorie şi relaţiile de familie care rezultă din căsătorie, distinct de dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, cu un conţinut juridic mult mai larg, garantat de articolul 28 din Constituţie şi articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

25. Curtea Europeană a reţinut că în timp ce obiectul esenţial al articolului 8 din Convenţie este să protejeze un individ împotriva acţiunilor arbitrare ale autorităţilor publice, acesta implică, de asemenea, obligaţii pozitive inerente “respectului” efectiv pentru viaţa privată şi de familie, şi aceste obligaţii impun adoptarea unor măsuri în sfera relaţiilor între particulari (Eremia v. Republica Moldova, 28 mai 2013, §72).

26. Cu privire la respectarea vieţii private, Curtea Europeană a menţionat, în diferite contexte, că acest concept include integritatea fizică şi psihologică a unei persoane. În acest sens, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că obligaţiile pozitive impuse autorităţilor în baza articolului 8 privit separat sau coroborat cu articolele 2 sau 3 includ şi obligaţia de a adopta şi de a aplica un cadru legal corespunzător care să asigure protecţia efectivă împotriva actelor de violenţă comise de persoanele fizice (a se vedea Osman v. Regatul Unit, 28 octombrie 2008, § 128–130, Đorđević v. Croaţia, 24 iulie 2012, §141–143; M.G. v. Turcia, 22 martie 2016, § 77, 78).

27. Astfel, combaterea şi prevenirea violenţei în familie reprezintă obligaţii pozitive ale statului în virtutea articolelor 2, 3 şi 8 din Convenţia Europeană.

28. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat vulnerabilitatea particulară a victimelor violenţei în familie. Mai mult, implicarea activă a statului în protejarea lor a fost accentuată în diferite instrumente internaţionale (B. v. Republica Moldova, 16 iulie 2013, §70).

29. Unul dintre aceste instrumente internaţionale este Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011 (în continuare, Convenţia de la Istanbul), semnată inclusiv de către Republica Moldova.

30. În Preambulul Convenţiei de la Istanbul se menţionează că acest acord a fost adoptat având în vedere volumul tot mai mare al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care stabileşte standarde importante în domeniul violenţei împotriva femeilor, condamnând astfel toate formele de violenţă împotriva femeilor şi violenţa domestică.

31. Potrivit art.3 (Definiţii) lit.b) din Convenţia de la Istanbul, “violenţa domestică” presupune toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică care au loc în mediul familial sau domestic ori între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima. Potrivit lit.e), “victimă” este orice persoană fizică supusă comportamentului specificat la punctele a) şi b). Articolele 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39 şi 40 ale Convenţiei stabilesc faptele care constituie violenţă domestică şi, respectiv, obligaţia statelor de a lua măsurile legislative pentru a se asigura că aceste comportamente sunt incriminate.

32. În acest sens, şi articolul 45 din Convenţie stabileşte obligaţia statelor de a lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că infracţiunile stabilite în conformitate cu Convenţia de la Istanbul sunt pasibile de sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive, având în vedere gravitatea acestora. De asemenea, potrivit articolului 46 lit.a) din Convenţia de la Istanbul, constituie circumstanţă agravantă comiterea unei infracţiuni împotriva unei(ui) fost(e) sau actual(e) soţ(ii) sau partener(e), după cum recunoaşte legislaţia internă, de către un membru de familie, de către o persoană care convieţuieşte cu victima sau de către o persoană care a făcut abuz de puterea sa, în măsura în care nu face parte deja din elementele constitutive ale infracţiunii.

33. Din textul Convenţiei în discuţie rezultă în mod cert că pot fi subiecte ale infracţiunii de violenţă domestică şi foştii soţi sau chiar foştii concubini, indiferent dacă agresorul a trăit sau trăieşte împreună cu victima şi, prin urmare, reprezintă o obligaţie a statelor de a reglementa în acest mod cercul de subiecte ale violenţei domestice în dreptul lor intern.

34. Analizând nota informativă la proiectul de lege prin care s-au adăugat la lista subiectelor violenţei în familie şi persoanele aflate în divorţ, chiar dacă locuiesc în mod separat, Curtea constată că această modificare urmăreşte scopul ajustării legislaţiei naţionale la prevederile Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, în perspectiva ratificării acesteia.

35. Astfel, având în vedere angajamentele asumate de Republica Moldova în domeniul combaterii violenţei domestice, Curtea reţine că este nefondată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia includerea în lista subiectelor infracţiunii de violenţă în familie a persoanelor divorţate care locuiesc separat contravine noţiunii de familie prevăzută de articolul 48 din Constituţie. De altfel, prevederile contestate au scopul salvgardării dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, garantat de articolul 28 din Constituţie şi de articolul 8 din Convenţia Europeană, drept care include, între altele, integritatea fizică şi psihologică a unei persoane şi care are un conţinut mult mai larg decât dreptul la căsătorie.

36. Totuşi, Curtea reţine că articolul 201¹ din Codul penal, care stabileşte infracţiunea de violenţă în familie, este inclus în capitolul VII din Cod, intitulat infracţiuni contra familiei şi minorilor. Astfel, din punct de vedere juridico-penal, această infracţiune are ca obiect principal relaţiile sociale cu privire la consolidarea familiei şi buna-convieţuire în cadrul familiei, iar integritatea fizică sau psihică a persoanei constituie un obiect secundar. Prin urmare, atunci când actele de violenţă au fost comise împotriva unui fost soţ sau fost concubin, mai ales după curgerea unei perioade substanţiale de timp, persoanele care posedă competenţa aplicării legii penale trebuie să constate dacă conflictul dintre victimă şi agresor este o consecinţă a relaţiei lor de căsătorie sau de concubinaj anterioare. În caz contrar, aceste acţiuni ar putea fi calificate, după caz, în baza altor norme penale sau contravenţionale, fapt care este conform cu Convenţia Europeană a drepturilor omului şi cu jurisprudenţa Curţii Europene (a se vedea cauza Mudric v. Republica Moldova, 16 iulie 2013, § 23, 24 şi 48).

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “persoanele aflate […] în divorţ” din articolul 3 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi din articolul 133¹ lit.b) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Radu Sergiu, în dosarul nr.1–204/18, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.