Decizie nr.118 din 23.10.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.144g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 75, 206, 278/3, 278/6 din Codul de procedură civilă

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.144g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 75, 206,

278³, 278⁶ din Codul de procedură civilă

nr. 118  din  23.10.2018

 (în vigoare 23.10.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 38-47 art. 21 din 08.02.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 23 octombrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 octombrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) coroborat cu prevederile articolelor 206 alin.(1), 278³ alin.(2), 278⁶ alin.(1) şi (3) din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Marin Postu în dosarul nr.2r-1673/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 23 octombrie 2018 de către un complet de judecată (L. Bulgac, G. Daşchevici şi S. Gîrbu) din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 13 iulie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul central, a emis o încheiere prin care a admis aplicarea măsurilor de protecţie a victimelor violenţei în familie şi a emis o ordonanţă de protecţie pe un termen de 90 zile în privinţa dnei N.N. şi a copilului ei minor.

4. Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, pe 16 iulie 2018, dl V.N. a solicitat casarea încheierii şi emiterea unei noi încheieri de respingere a cererii privind aplicarea măsurilor de protecţie.

5. În cadrul şedinţei din 1 octombrie 2018, dl avocat Marin Postu, care reprezintă interesele dlui V.N., a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) coroborat cu prevederile articolelor 206 alin.(1), 278³ alin.(2), 278⁶ alin.(1) şi (3) din Codul de procedură civilă.

6. Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 75

Reprezentarea în instanţa judecătorească

“(1) În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală la proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.

(1¹) Persoanele fizice pot fi reprezentate în instanţa de judecată de către soţ/soţie, părinţi, copii, fraţi, surori, bunei, nepoţi dacă aceştia sunt licenţiaţi în drept şi sînt împuterniciţi printr-o procură autentificată notarial.

(2) Procesele persoanelor juridice se susţin în instanţa de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari.

(3) Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii.

(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Articolul 206

Efectele neprezentării în şedinţa de judecată

a părţilor şi a reprezentanţilor

“(1) Părţile au dreptul să solicite instanţei judecătoreşti examinarea cauzei în lipsa lor şi remiterea copiei de pe hotărîre. Dacă partea solicită să-şi dovedească pretenţiile sau obiecţiile prin ascultarea celeilalte părţi, instanţa cere să se prezinte personal în faţa judecăţii.

[...]”.

Articolul 278³

Examinarea cauzelor

“[...]

(2) Instanţa examinează cererea de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie cu participarea victimei şi a persoanelor interesate. În calitate de persoane interesate pot fi atrase în proces oricare dintre instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie, în funcţie de circumstanţele individuale ale cazului.”

Articolul 278⁶

Examinarea cererii

“(1) După primirea cererii privind aplicarea măsurilor de protecţie, instanţa de judecată dispune imediat citarea victimei şi a persoanelor interesate, contactează organul de poliţie de la locul aflării agresorului şi solicită informarea acestuia despre procedura iniţiată. Instanţa de judecată poate decide citarea pentru audiere în şedinţă de judecată a presupusului agresor.

[...]

(3) Declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice. Instanţa de judecată poate solicita, după caz, organului de asistenţă socială sau poliţiei prezentarea unui raport de caracterizare a familiei vizate şi a presupusului agresor. Instanţa de judecată poate solicita şi alte acte necesare pentru examinarea cererii.”

[...]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că nu i se asigură dreptul la apărare dacă pretinsa victimă a violenţei în familie nu este prezentă la şedinţă şi este reprezentată de către un avocat.

10. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolului 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de necon-stituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 75 alin.(1) coroborate cu prevederile articolelor 206 alin.(1), 278³ alin.(2), 278⁶ alin.(1) şi (3) din Codul de procedură civilă.

15. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate încalcă articolul 26 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare.

16. Curtea subliniază că, potrivit articolului 26 din Constituţie, dreptul persoanei la apărare este garantat. Fiecare persoană are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. Astfel, Curtea relevă că Constituţia oferă persoanei libertatea de a alege modalitatea de apărare şi posibilitatea de a se apăra prin toate mijloacele prevăzute de lege. Dreptul la apărare este un element esenţial al dreptului la un proces echitabil, de aceea părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului. În garantarea dreptului la apărare şi la asistenţă juridică calificată, statul promovează politicile care asigură această garanţie, instituind pârghiile prin care asistenţa juridică calificată în instanţele judecătoreşti să fie asigurată de către avocaţi.

17. Curtea observă că autorul sesizării critică faptul că instanţa a respins cererea părţii pârâte de a o audia în instanţă pe pretinsa victimă care era reprezentată de către un avocat şi a admis aplicarea măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie.

18. Curtea menţionează că obligaţia pozitivă a statului impune adoptarea unui cadru legal corespunzător care să asigure protecţia efectivă împotriva actelor de violenţă comise de persoanele fizice. De asemenea, Curtea Europeană a menţionat că, în ceea ce priveşte violenţa în familie, statele membre trebuie să prevadă “posibilitatea de a întreprinde măsuri în vederea de a acorda judecătorilor posibilitatea să adopte măsuri interimare cu scopul ocrotirii victimelor, să adopte măsuri pentru a împiedica autorul violenţelor să intre în contact cu victima, să comunice cu ea sau să se apropie de ea, să locuiască în anumite locuri stabilite sau să frecventeze asemenea locuri, să incrimineze orice încălcare a măsurilor impuse agresorului de către autorităţi şi să stabilească un protocol obligatoriu de intervenţie pentru poliţie şi serviciile medicale şi sociale” (a se vedea Opuz v. Turcia, 9 iunie 2009, § 82; B. v. Republica Moldova, 16 iulie 2013, § 29; Mudric v. Republica Moldova, 16 iulie 2013, § 28).

19. Curtea Europeană a menţionat în acest context că vulnerabilitatea particulară a victimelor violenţei în familie şi necesitatea implicării active a statului în protejarea lor a fost accentuată în diferite instrumente internaţionale.

20. Un instrument internaţional este Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, semnată inclusiv de către Republica Moldova. Articolul 56 al Convenţiei prevede că părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a proteja drepturile şi interesele victimelor, inclusiv nevoile lor speciale ca martori, în toate etapele investigaţiilor şi procedurilor judiciare.

21. De asemenea, Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii în articolul 18 stabileşte că “fără a aduce atingere dreptului la apărare, statele membre garantează adoptarea unor măsuri de protecţie a siguranţei victimelor şi a membrilor familiilor acestora împotriva victimizării secundare şi repetate şi a intimidării şi răzbunării, inclusiv împotriva riscului unor vătămări emoţionale sau psihologice, şi de protecţie a demnităţii victimelor pe durata audierilor şi în momentul depunerii mărturiei. După caz, astfel de măsuri includ şi proceduri instituite în temeiul dreptului intern pentru protecţia fizică a victimelor şi a membrilor familiilor acestora”.

22. Curtea observă că dispoziţiile articolului 278⁴ alin.(1) din Codul de procedură civilă prevăd că cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie se depune de către victimă personal sau prin reprezentant. Pretinsa victimă este obligată să indice circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care justifică aplicarea măsurilor de protecţie. Totodată, articolul 278⁶ alin. (3) prevede că declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice.

23. Având în vedere specificul unei astfel de proceduri speciale, Curtea conchide că imposibilitatea prezenţei fizice a victimei la examinarea cererii de aplicare a măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie nu aduce îngrădiri dreptului la apărare al presupusului agresor.

24. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) coroborate cu prevederile articolelor 206 alin.(1), 278³ alin.(2), 278⁶ alin.(1) şi (3) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, ridicată de către dl avocat Marin Postu în dosarul nr.2r-1673/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.