Decizie nr.12 din 03.02.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.222g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 207 alin.(1) şi alin.(2) lit.d) din Codul administrativ (examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.222g/2019 privind excepţia de

 neconstituţionalitate a articolului 207 alin.(1) şi alin.(2) lit.d)

din Codul administrativ

(examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ)

nr. 12  din  03.02.2020

 (în vigoare 03.02.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-74 art. 50 din 06.03.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 19 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 februarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 207 alin.(1) şi alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, ridicată de dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3r-763/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată din cadrul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ de la Curtea de Apel Chişinău (domnii judecători Vladislav Clima, Ecaterina Palanciuc şi Ala Malîi), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află recursul declarat de dna Elena Djulai şi dl Iosif Zambilovici, în interesele dnei Lidia Zambilovici, împotriva încheierii din 8 octombrie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, prin care au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii enunţate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond.

4. Pe 18 noiembrie 2019, dna Lidia Zambilovici a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 207 alin.(1) şi alin.(2) lit.d) din Codul administrativ.

5. Prin încheierea din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“[...]

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

7. Prevederile relevante ale Codului administrativ sunt următoarele:

Articolul 207

Examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ

“(1) Instanţa verifică din oficiu dacă sunt întrunite condiţiile pentru admisibilitatea unei acţiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

(2) Acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:

[...]

d) acţiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209;

[...]”

Articolul 209

Termenul de înaintare a acţiunii în contencios administrativ

“(1) Acţiunea în contestare şi acţiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:

a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluţionarea acesteia;

b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluţionarea în termen se aplică corespunzător.

(2) Dacă informaţia cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conţine în actul administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acţiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă.

(3) Pentru acţiunea în realizare, acţiunea în constatare şi acţiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acţiunii în contencios administrativ.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dreptul instanţei de judecată de a declara din oficiu acţiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă pe motivul depunerii acesteia după expirarea termenului prevăzut de lege, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a invocat acest fapt, îngrădeşte accesul liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

9. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale contestate o dezavantajează în raport cu reclamanţii care depun acţiuni civile, prin aceasta încălcându-se articolul 16 alin.(2) din Constituţie. Astfel, autoarea excepţiei menţionează că în cadrul procedurii civile acţiunile depuse după expirarea termenului legal pot fi respinse ca fiind tardive doar la cererea parţii în proces sau a altei persoane în favoarea căreia a curs prescripţia şi are interes legitim, în timp ce acţiunea în contencios administrativ depusă după expirarea termenului legal poate fi declarată ca fiind inadmisibilă de instanţa de judecată din oficiu, nefiind necesară cererea părţilor.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3r-763/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Cu titlu preliminar, Curtea reaminteşte că una dintre condiţiile obligatorii pentru admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate constă în aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia. În acest sens, Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea recursului formulat împotriva încheierii judecătoreşti prin care s-a declarat inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de dna Lidia Zambilovici. Având în vedere că prevederile contestate ale articolului 207 alin.(1) şi alin.(2) lit.d) din Codul administrativ împuternicesc instanţa de judecată să verifice din oficiu dacă acţiunea în contencios administrativ întruneşte condiţiile pentru admisibilitate şi dau competenţă judecătorului să declare inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ dacă aceasta a fost depusă după expirarea termenului legal, prevăzut la articolul 209 din Codul administrativ, Curtea admite că instanţa ar putea aplica dispoziţiile legale criticate la soluţionarea recursului.

14. Totodată, Curtea constată că prevederile criticate nu au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.

15. De asemenea, Curtea reţine că autoarea excepţiei contestă competenţa instanţei de judecată de a declara din oficiu acţiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă, pe motivul depunerii tardive a acesteia, şi pretinde că, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu invocă excepţia de tardivitate, este discriminată în raport cu reclamanţii care înaintează acţiune în baza legislaţiei civile, fapt ce contravine articolelor 16 alin.(2) [egalitatea] şi 20 alin.(2) [accesul liber la justiţie] din Constituţie.

16. Cu referire la susţinerea autoarei excepţiei privind încălcarea articolului 16 din Constituţie, Curtea subliniază că nu orice tratament diferenţiat implică în mod automat o discriminare. Pentru a se stabili o încălcare a acestui articol trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (a se vedea HCC nr.27 din 20 decembrie 2011 § 61; HCC nr.11 din 8 mai 2018, § 45; DCC nr.57 din 16 aprilie 2019, § 18).

17. Curtea retine că examinarea admisibilităţii după criteriul instituit de articolul 207 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Curtea menţionează că legislatorul nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.

18. Principiul egalităţii, statuat în articolul 16 din Constituţie, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 69, şi DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, §18).

19. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante (a se vedea, în acest sens, HCC nr.14 din 15 noiembrie 2012, § 76, şi DCC nr.43 din 8 iulie 2016, § 26), stabilirea unor condiţii de admisibilitate pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a accesului liber la justiţie. Mai mult, Curtea reţine că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia şi este competenţa exclusivă a legislatorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede articolul 115 alin.(4) din Constituţie.

20. În acelaşi context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acţiune sunt menite să asigure buna administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Justiţiabilii ar trebui să se aştepte ca aceste reguli să fie aplicate (Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27).

21. Astfel, Curtea menţionează că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza în formele şi în modalităţile prevăzute de lege.

22. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 207 alin.(1) şi alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3r-763/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.