Decizie nr.127 din 15.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.153g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 189 alin.(1) din Codul penal (şantajul comis prin ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a  sesizării nr. 153g/2018  privind  excepţia  de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 189 alin.(1) din Codul penal

(şantajul comis prin ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare)

nr. 127  din  15.11.2018

 (în vigoare 15.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 76-85 art. 31 din 01.03.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 31 octombrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 15 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituționalitate a textului “ameninţând […] cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele” din articolul 189 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dnii avocaţi Veronica Mihailov-Moraru şi Eduard Digore, în dosarul nr.1a-1320/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 31 octombrie 2018 de un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (domnii judecători Oxana Robu, Igor Mânăscurtă şi Svetlana Balmuş), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 15 iunie 2018, dl Serghei Cara a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 189 alin.(3) lit.e) din Codul penal (pentru că ar fi cerut o sumă de bani prin ameninţarea victimei cu denunţarea acesteia în faţa organelor fiscale şi procuraturii. Ameninţarea viza divulgarea faptului că nu a fost emis un bon fiscal şi a unei pretinse infracţiuni de escrocherie). Această sentinţă a fost contestată cu apel.

4. Pe 9 octombrie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dnii avocaţi Veronica Mihailov-Moraru şi Eduard Digore au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “ameninţând […] cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele” din articolul 189 alin.(1) din Codul penal.

5. Prin încheierea din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 189

Şantajul

“(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţând cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea sesizării, autorii au invocat că textul “ameninţând […] cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele” din articolul 189 alin.(1) din Codul penal este imprevizibil şi permite o interpretare extensivă defavorabilă acuzatului.

9. Autorii sesizării menţionează că, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, cererea unei sume de bani prin ameninţarea cu denunţarea către organele de drept a unor fapte ilegale a fost calificată ca infracţiune de şantaj comisă prin ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victimă. Potrivit autorilor, această interpretare este una extensivă şi defavorabilă acuzatului, pentru că denunţarea unor fapte ilegale constituie un drept al persoanei şi, prin urmare, ameninţarea cu divulgarea unor asemenea informaţii nu poate fi calificată ca fiind o răspândire a ştirilor defăimătoare despre presupusa victimă.

10. Potrivit autorilor sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20, 26 alin.(2), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dnii avocaţi Veronica Mihailov-Moraru şi Eduard Digore, în dosarul nr.1a-1320/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către subiectele abilitate cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “ameninţând […] cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele” din articolul 189 alin.(1) din Codul penal.

15. Deşi autorii excepţiei au invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, aceştia au susţinut că dispoziţiile legale contestate sunt imprevizibile pentru că ar permite o interpretare extensivă defavorabilă acuzatului (i.e. ameninţarea cu denunţarea unor fapte ilegale a fost calificată ca ameninţare cu răspândirea unor ştiri defăimătoare).

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-adevăr, noţiunea de “ştiri defăimătoare” nu este definită în legea penală. Totuşi, având în vedere particularităţile infracţiunii de şantaj, legislatorul nu a reglementat modalităţile concrete de “răspândire a unor ştiri defăimătoare”, evitându-se, astfel, restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare a prevederilor articolului 189 din Codul penal.

17. Curtea menţionează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Din nou, deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, § 92 şi §93; Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50).

18. Cu privire la clarificarea normelor juridice, Curtea Europeană a reţinut că dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul procesului de creare a dreptului este o parte bine-consolidată şi necesară a tradiţiei juridice în statele-părţi la Convenţie. Articolul 7 din Convenţie nu poate fi citit ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale prin intermediul interpretării judiciare de la caz la caz, cu condiţia ca evoluţia care rezultă să fie conformă cu esenţa infracţiunii şi să fie previzibilă în mod rezonabil (Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010, §185).

19. Aşadar, ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze, să clarifice şi să înlăture dubiile referitoare la aplicarea prevederilor contestate din articolul 189 din Codul penal. Curtea observă existenţa unei hotărâri explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie (i.e. Hotărârea nr.16 din 7 noiembrie 2005 cu privire la practica judiciară în procesele penale despre şantaj), care defineşte la pct.8 noţiunea de ştiri defăimătoare. Potrivit acestei hotărâri, ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare reprezintă insuflarea temerii că făptuitorul va divulga informaţii compromiţătoare despre proprietarul, posesorul, deţinătorul bunurilor, despre rudele sau apropiaţii acestora, în cazul în care proprietarul, posesorul sau deţinătorul nu-i va îndeplini cererea. Ştirile defăimătoare reprezintă informaţii veridice sau false, a căror divulgare poate aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei.

20. Având în vedere rolul Curţii Supreme de Justiţie de unificator al practicii judiciare, precum şi faptul că instanţele de judecată sunt suverane în materie de interpretare a legii, ţine de competenţa acestora să stabilească dacă interpretarea contestată de către autorul excepţiei este compatibilă cu esenţa infracţiunii (i.e. dacă ameninţarea cu denunţarea unor fapte ilegale reprezintă o ameninţare cu răspândirea unor ştiri defăimătoare în contextul infracţiunii de şantaj). Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

21. Având în vedere cele menţionate, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalite este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “ameninţând […] cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele” din articolul 189 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dnii avocaţi Veronica Mihailov-Moraru şi Eduard Digore, în dosarul nr.1a-1320/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.