Decizie nr.127 din 28.11.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.157g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 243 din Codul contravenţional (părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.157g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 243 din Codul contravenţional

(părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier)

nr. 127  din  28.11.2019

 (în vigoare 28.11.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 36-43 art. 14 din 07.02.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea depusă şi

înregistrată pe 3 septembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 28 noiembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor “sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 6 luni la 1 an” din alin.(1) şi “sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 1 la 2 ani” din alin.(2) ale articolului 243 din Codul contravenţional, ridicată de dna Liliana Ciobanu, parte în dosarul nr.4-1194/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 3 septembrie 2019 de dl judecător Radu Grecu de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza contravenţională privind sancţionarea dnei Liliana Ciobanu pentru comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 243 din Codul contravenţional [părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier].

4. Pe 2 iulie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dna Liliana Ciobanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a alineatelor (1) şi (2) din articolul 243 din Codul contravenţional.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

“(1) Dreptul la libera circulaţie în ţara este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”

7. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 242

Încălcarea regulilor de circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea bunurilor

 materiale ori cu cauzarea de vătămări corporale uşoare

“(1) Încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea neînsemnată a vehiculelor, a încărcăturilor, a drumurilor, a instalaţiilor rutiere, a altor instalaţii sau a altor bunuri ori cu cauzarea de vătămări corporale neînsemnate victimei

se sancţionează cu amendă de la 18 la 24 de unităţi convenţionale cu aplicarea a 5 puncte de penalizare.

(2) Încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de circulaţie rutieră soldată cu cauzarea de vătămări corporale uşoarei victimei sau cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor, a încărcăturilor, a drumurilor, a instalaţiilor rutiere, a altor instalaţii sau a altor bunuri

se sancţionează cu amendă de la 24 la 30 de unităţi convenţionale cu aplicarea a 6 puncte de penalizare.”

Articolul 243

Părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier

“(1) Părăsirea de către persoana implicată în accident rutier a locului în care s-a produs accidentul ce a cauzat consecinţele prevăzute la art.242 alin.(1), dacă fapta nu constituie infracţiune, cu excepţia accidentului rutier documentat prin procedura de constatare amiabilă a accidentului, prevăzută de Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 6 luni la 1 an, sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore, sau cu arest contravenţional pe un termen de la 7 la 10 zile.

(2) Părăsirea de către persoana implicată în accident rutier a locului în care s-a produs accidentul ce a cauzat consecinţele prevăzute la art.242 alin.(2), dacă fapta nu constituie infracţiune, cu excepţia accidentului rutier documentat prin procedura de constatare amiabilă a accidentului, prevăzută de Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 1 la 2 ani, sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 40 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional pe un termen de la 10 la 15 zile.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 264

Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport

“(1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

[...]

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[...]

(5) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[...]”.

Articolul 266

Părăsirea locului accidentului rutier

“Părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport şi care a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) şi (5)

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

9. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea invocă faptul că textele de lege criticate, în cazul aplicării sancţiunii, instituie un tratament discriminatoriu între persoana care a fost implicată în accident rutier şi a părăsit loculul comiterii acestuia, cauzând victimei vătămări corporale neînsemnate sau vătămări corporale uşoare, potrivit articolului 243 alin.(1) şi (2) din Codul contravenţional, şi persoana care a fost implicată în accident rutier şi a părăsit locul accidentului, provocând victimei o vătămare medie a integrităţii corporale. Astfel, autoarea excepţiei sugerează că legislatorul a admis o omisiune legislativă sub forma nesancţionării în Codul penal sau în Codul contravenţional a părăsirii locului accidentului rutier care a cauzat o vătămare medie a integrităţii corporale sau sănătăţii victimei.

10. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sancţiunea contravenţională pentru părăsirea locului accidentului rutier care a cauzat vătămări corporale uşoare victimei ar fi mai aspră faţă de pedeapsa penală pentru aceeaşi faptă, dar care a cauzat victimei o vătămare medie a integrităţii corporale.

11. De asemenea, autoarea consideră că prin aplicarea sancţiunii sub forma privării de dreptul de a conduce mijloacele de transport, prevăzută de articolul 243 din Codul contravenţional, se instituie un tratament diferenţiat între persoanele sancţionate potrivit articolului menţionat şi persoanele care au comis infracţiunea prevăzută de articolul 266 din Codul penal (părăsirea locului accidentului rutier), care nu conţine sancţiunea privării de dreptul de a conduce mijlocul de transport.

12. În opinia sa, prevederile contestate contravin prevederilor constituţionale cuprinse la articolele 16, 25, 27, 28, 46 şi 54.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna Liliana Ciobanu, parte în dosarul nr.4-1194/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele “sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 6 luni la 1 an” din alin.(1) şi “sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 1 la 2 ani” din alineatul (2) ale articolului 243 din Codul contravenţional.

17. Curtea observă că, deşi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a pretins că prevederile contestate ar încălca articolele 16, 25, 27, 28, 46 şi 54 din Constituţie, în esenţă, aceasta îşi exprimă dezacordul cu opţiunea legislatorului de a stabili sancţiunea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport doar pentru persoana care a fost implicată în accidentul rutier şi a părăsit locul accidentului, care a cauzat vătămări corporale neînsemnate şi uşoare victimei, însă nu şi pentru persoanele care au cauzat victimei o vătămare medie a integrităţii corporale.

18. Totodată, Curtea menţionează că autoarea excepţiei a invocat o pretinsă încălcare a prevederilor articolelor 25, 28 şi 46 din Constituţie, însă Curtea constată lipsa argumentelor care ar justifica încălcarea acestor norme constituţionale. Autoarea sesizării nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre prevederile contestate şi Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018 § 15; DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22).

19. Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului la libera circulaţie, protejat de prevederile articolului 27 din Constituţie şi de instrumentele internaţionale, Curtea reţine că acesta nu face parte din categoria drepturilor absolute a căror restrângere se exclude. Acest drept poate fi restrâns, exercitarea lui impunând respectarea condiţiilor prevăzute de lege (HCC nr.7 din 5 aprilie 2011, § 3).

20. La fel, Curtea relevă că securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor ( a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.28 din 18 noiembrie 2014, § 45). Deoarece privarea de dreptul de a conduce pe o perioadă determinată mijlocul de transport are drept scop principal siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi ocrotirea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a tuturor participanţilor la traficul rutier sau aflaţi în zona drumului public, Curtea notează că legislatorul, la reglementarea relaţiilor de proprietate asupra vehiculului şi a securităţii circulaţiei rutiere, este în drept să instituie anumite obligaţii fată de proprietar, inclusiv responsabilitatea care poate să survină (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.57 din 6 septembrie 2016, § 23).

21. Astfel, Curtea reţine că instituirea unei sancţiuni contravenţionale care suspendă provizoriu dreptul de a conduce autovehicule nu este de natură să afecteze substanţa dreptului la libera circulaţie, în particular dreptul de a ieşi din ţară, ci dimpotrivă, restrângerea dreptului menţionat prezintă o necesitate aplicată în conformitate cu articolul 54 din Constituţie, în scopul menţinerii ordinii publice, prevenirii infracţiunilor şi protejării drepturilor, libertăţilor altor persoane. Or, prin sancţiunea contravenţională în cauză, persoanei nu i se aplică interdicţia de a părăsi ţara, acesta având dreptul de a ieşi şi intra în Republica Moldova în baza paşaportului (DCC nr.23 din 10 martie 2017, § 21). Prin urmare, Curtea menţionează că nu pot fi reţinute alegaţiile autoarei excepţiei precum că sancţiunea contravenţională, privarea de dreptul de a conduce vehicule, încalcă dreptul la libera circulaţie, garantat de articolul 27, şi prevederile articolului 54 din Constituţie.

22. Cu referire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea aminteşte că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (i.e. discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (i.e. discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 34, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 17).

23. În acest context, Curtea nu poate reţine nici critica autorului excepţiei potrivit căreia ar exista un tratament diferenţiat între persoanele care au comis contravenţia prevăzută la articolul 243 din Codul contravenţional (părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier) şi cele care au comis infracţiunea prevăzută de articolul 266 din Codul penal (părăsirea locului accidentului rutier), deoarece, spre deosebire de articolul din Codul contravenţional, cel din Codul penal nu prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

24. În acest context, Curtea observă că situaţiile juridice în cazul articolelor 243 din Codul contravenţional şi 266 din Codul penal nu sunt comparabile.

25. Curtea observă, chiar din textul clar al articolului 266 din Codul penal, că această normă nu poate fi aplicată de sine stătător. Aceasta se aplică doar în concurs cu articolul 264 alin.(3) sau (5) din Codul penal. La rândul lor, alineatele (3) şi (5) din articolul 264 al Codului penal prevăd, în calitate de pedeapsă complementară obligatorie, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, pedeapsă care este mai severă decât privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

26. Aşadar, în asemenea circumstanţe nu se poate pretinde existenţa unui caracter comparabil al situaţiilor juridice dintre subiecţii contravenţiei prevăzute la articolul 243 din Codul contravenţional şi subiecţii infracţiunii prevăzute la articolul 266 din Codul penal.

27. La fel, Curtea nu poate reţine criticile autoarei excepţiei precum că dispoziţiile Codului penal şi ale Codului contravenţional nu prevăd răspunderea juridică pentru persoana care a părăsit locul accidentului rutier care a cauzat victimei o vătămare medie a integrităţii corporale.

28. În acest context, printr-o interpretare sistematică, interpretul legii poate constata că părăsirea locului accidentului rutier în care s-a provocat o vătămare corporală medie va fi sancţionată conform articolului 264 alin.(1) din Codul penal, care pedepseşte încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, dacă încălcarea respectivă a cauzat o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În acest caz, părăsirea locului accidentului rutier se încadrează în încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei stabilite în Regulamentul circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009.

29. În acest caz, infracţiunea va fi una prelungită şi va putea include mai multe acţiuni, dintre care: (i) încălcarea regulilor de circulaţie sau de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei, şi (ii) părăsirea locului accidentului rutier pe care l-a provocat în urma încălcărilor menţionate. În dependenţă de gravitatea faptei infracţionale şi de gradul pericolului social al acesteia, judecătorul poate stabili una din pedepsele principale prevăzute la articolul 264 alin.(1) din Codul penal: fie amendă în mărime de până la 650 unităţi convenţionale sau muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, fie închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) aplicarea pedepsei complementare de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

30. Aşadar, deşi autoarea excepţiei a pretins că există o omisiune legislativă şi un tratament diferenţiat, Curtea constată că cerinţele ridicate în prezenta sesizare se referă la aspecte de interpretare şi de aplicare a legii, competenţă atribuită instanţelor de drept comun.

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor “sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 6 luni la 1 an” din alineatul (1) şi “sau cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 1 la 2 ani” din alineatul (2) ale articolului 243 din Codul contravenţional, ridicată de dna Liliana Ciobanu, parte în dosarul nr.4-1194/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.