Decizie nr.134 din 05.12.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.200g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă (suspendarea procesului civil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.200g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă

(suspendarea procesului civil)

nr. 134  din  05.12.2019

 (în vigoare 05.12.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 36-43 art. 16 din 07.02.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea depusă pe 8 noiembrie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 decembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de către dl Girel-Doru Dima, parte în dosarul nr.2-2302/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 8 noiembrie 2019 de către dna Ina Dutca, judecător în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 septembrie 2018, dna Natalia Dima a depus o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Girel-Doru Dima cu privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei de întreţinere a copilului.

4. În cadrul şedinţei de judecată dl Girel-Doru Dima a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

5. Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

“(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”.

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”.

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

“[...]

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

[...]”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 2

Legislaţia procedurală civilă

“[...]

(3) Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte norme decât cele prevăzute de legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova, se aplică normele tratatului internaţional dacă din acesta nu rezultă că pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naţionale.

[...]”

Articolul 260

Obligaţia instanţei de a suspenda procesul

“(1) Instanţa judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul:

a) decesului sau reorganizării părţii în proces ori a intervenientului principal dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi;

[Lit. b) abrogată prin Legea nr.66 din 13 aprilie 2017, în vigoare din 2 iunie 2017]

c) delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură;

d) situaţiilor prevăzute de Legea insolvabilităţii;

[Lit. e) abrogată prin Legea nr.17 din 5.04.2018, în vigoare 01.06.2018]

f) iniţierii medierii în condiţiile Legii cu privire la mediere.

(2) Suspendarea procesului invocă suspendarea curgerii tuturor termenelor de procedură, precum şi încetarea temporară a actelor procedurale, cu excepţia celor de asigurare a acţiunii şi a probelor.

(3) Actele procedurale efectuate în timpul suspendării procesului nu au efect juridic”.

8. Prevederile relevante ale Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii din 25 octombrie 1980 sunt următoarele:

Articolul 3

“Deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită:

a) când are loc prin violarea unui drept privind încredinţarea, atribuit unei persoane, unei instituţii sau oricărui alt organism acţionând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale; şi

b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acţionându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.

Dreptul privind încredinţarea, vizat la lit.a), poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.”

Articolul 16

“După ce vor fi informate despre deplasarea ilicită a unui copil sau despre neînapoierea sa în înţelesul art.3, autorităţile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reţinut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind încredinţarea până când nu se va stabili că nu se află întrunite condiţiile prezentei convenţii pentru înapoierea copilului sau până când o perioadă rezonabilă nu se va fi scurs fără ca o cerere pentru aplicarea convenţiei să se fi făcut.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că Republica Moldova, prin Hotărârea Parlamentului nr.1468 din 29 ianuarie 1998, a aderat la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii. Articolul 16 din Convenţia menţionată stabileşte că, după ce vor fi informate despre deplasarea ilicită a unui copil sau despre neînapoierea sa în înţelesul articolului 3, autorităţile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reţinut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind încredinţarea până când nu se va stabili că nu se află întrunite condiţiile convenţiei pentru înapoierea copilului sau până când o perioadă rezonabilă nu se va fi scurs fără ca o cerere pentru aplicarea convenţiei să se fi făcut.

10. În acest sens, autorul excepţiei menţionează că, în cadrul litigiului principal, a solicitat suspendarea procesului în baza articolului 16 din Convenţie, cerere care a fost respinsă de către instanţa de judecată pentru că articolul 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă nu reglementează posibilitatea suspendării procesului pentru asemenea situaţii.

11. Aşadar, autorul excepţiei consideră că omisiunea legislatorului de a stabili la articolul 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă posibilitatea suspendării procesului în cazul în care autorităţile statului au fost informate despre deplasarea ilicită sau despre neînapoierea unui copil care are legătură cu o cauză civilă pendinte este contrară articolelor 8, 20 şi 50 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Girel-Doru Dima, parte în dosarul nr.2-2302/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că norma contestată contravine articolelor 8, 20 şi 50 alin.(2) din Constituţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că articolul 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă, contestat de către autorul excepţiei, stabileşte situaţiile în care instanţa de judecată este obligată să suspende procesul: a) în cazul decesului sau reorganizării părţii în proces ori a intervenientului principal dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi; c) în cazul delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură; d) în cazul situaţiilor prevăzute de Legea insolvabilităţii şi f) în cazul iniţierii medierii în condiţiile Legii cu privire la mediere. De asemenea, articolul 261 din Cod stabileşte cazurile în care instanţa poate suspenda procesul din oficiu sau la cererea participanţilor la proces.

18. Astfel, Curtea constată că nici articolul 260 alin.(1) şi nici articolul 261 din Cod nu dau posibilitate instanţei de judecată să suspende procesul în cazul în care autorităţile statului au fost informate despre deplasarea ilicită sau despre neînapoierea unui copil care are legătură cu cauza civilă aflată în examinarea sa. Totuşi, acest fapt nu constituie un impediment pentru instanţele judecătoreşti să suspende procesul în astfel de situaţii, deoarece pot aplica direct prevederile articolului 16 din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii. Conform prevederilor Codului de procedură civilă, dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte norme decât cele prevăzute de legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova, se aplică normele tratatului internaţional dacă din acesta nu rezultă că pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naţionale [articolul 2 alin.(3)].

19. De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că, aderând la o convenţie internaţională care guvernează libertăţile şi drepturile omului, Republica Moldova va aplica dispoziţiile acestei convenţii, chiar dacă legislaţia internă în domeniul dat vine în contradicţie cu dispoziţiile ei. Acordurile şi convenţiile internaţionale asupra drepturilor omului, încheiate şi ratificate în conformitate cu Constituţia, primează asupra reglementărilor legislative interne, iar Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi tratatele privind drepturile şi libertăţile omului au un statut constituţional în ordinea juridică internă (HCC nr.38 din 15 decembrie 1998).

20. Totodată, Curtea a statuat că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi legile interne ale Republicii Moldova, organele de drept sunt obligate să aplice reglementările internaţionale (HCC nr.55 din 14 octombrie 1999). Mai mult, Curtea a reţinut că Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislaţiei sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte (HCC nr.2 din 20 ianuarie 2015, § 96; HCC nr.24 din 9 octombrie 2014, § 80; DCC nr.17 din 7 noiembrie 2013, § 28) şi că executarea prevederilor tratatelor internaţionale pe care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă (HCC nr.24 din 9 octombrie 2014, § 81; DCC nr.17 din 7 noiembrie 2013, § 34).

21. Prin urmare, Curtea reţine că autorul excepţiei pune în discuţie o problemă de aplicare a legii, care ţine de competenţa instanţei de judecată. În acest context, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentei cauze nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii de către instanţa de drept comun (DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15).

22. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 260 alin.(1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de către dl Girel-Doru Dima, parte în dosarul nr.2-2302/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.